Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Generalitati
Prostata este o formatiune glandulara cu structura fibromusculara care inconjoara baza
vezicii urinare si face parte din aparatul reproducator masculin. Odata cu inaintarea in
varsta prostata are tendinta de crestere in volum (hiperplazia benigna de prostata) la
barbatii cu productie normala de androgen. Cresterea diferitelor structuri ale glandei
prostatice determina aparitia adenomului de prostata putand determina strangularea
uretrei si astfel apar problemele urinare. Aceasta tumora este cea mai frecventa tumora
benigna a barbatului peste 60 de ani.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Stadii
4. Mecanism fiziopatologic
5. Simptome
6. Complicatii
7. Diagnostic
8. Investigatii
9. Diagnostic diferential
10. Tratament
CauzeSus
Adenomul de prostata apare in conditiile unui deficit al activitatii testiculare. Astfel ca la
barbatii cu functie scazuta a glandei hipofizare sau la barbatii care au vasectomie inaintea
varstei de 40 de ani, aparitia adenomului de prostata este prevenita. Aparitia adenomului
de prostata se datoreaza alterarii metabolismului, unul dintre principalii factori fiind
reprezentat de testosteron.
StadiiSus
Evolutia naturala a adenomului de prostata permite clasificarea in 3 stadii:
- adenomul microscopic
- adenomul macroscopic
- adenomul de prostata clinic (manifest).
Atitudinea terapeutica in cazul acestei afectiuni difera. Astfel ca se poate institui
tratament medical sau chirurgical sau tratament preventiv si de supraveghere.
Mecanism fiziopatologicSus
Localizarea prostatei la nivelul uretrei (inconjoara ca un inel uretra craniala) determina
prin cresterea in dimensiune tulburari de mictiune. Capsula prostatei nu este elastica, iar
atunci cand prostata creste in dimensiune comprima uretra (Canalul prin care urina se
elimina din vezica). Eliminarea urinei din vezica se realizeaza prin contractia
musculaturii vezicale precum si datorita presiunii exercitate de musculatura abdominala.
Aparitia adenomului de prostata determina modificari ale actului mictional (urinar).
Pentru golirea corespunzatoare a vezicii urinare in cazul in care eliminarea urinii este
impiedicata, muschii vezicii si cei abdominali cauta sa depaseasca acest obstacol printrun efort suplimentar, in asa fel incat la inceput fluxul si debitul urinar sa nu sufere
modificari. Ulterior chiar daca aceasta musculatura se contracta mai puternic acest
mecanism este depasit, instalandu-se asa numita vezica de lupta. Odata depasit
mecanismul de golire a vezicii urinare determina aparitia reziduului vezical. In mod
normal reziduu vezical este de 20-40 cm de apa iar in cazul adenomului de prostata
reziduul mictional poate ajunge pana la 100 cm de apa.
Daca obstructia persista sau chiar se agraveaza se instaleaza vezica decompensata. Se
instaleaza reziduul vezical, acesta fiind markerul decompensarii. In consecinta diminua
jetul urinar (pacientul nu mai urineaza la distanta ca inainte de cresterea prostatei si se va
uda pe pantof) instalandu-se o frecventa crescuta a urinarii (polachiurie). Ulterior se
agraveaza si polachiuria. Deficitul contractiei musculaturii vezicale la inceput este
compensat de contractia muschilor abdominali, fapt ce explica aparitia sau agravarea in
acest stadiu a herniilor si a prolapsurilor anorectale.
Distensia vezicala reprezinta stadiul in care reziduul a depasit limita capacitatii
fiziologice vezicale, adica 300 ml. In acest stadiu vezica devine palpabila in portiunea
inferioara a abdomenului (in hipogastru). Survin pierderi necontrolate de urina, initial in
timpul noptii, ziua incontinenta urinara (pierderea de urina) fiind stapanita prin contractia
voluntara a muschilor perineului si a sfincterului.
Rareori exista bolnavi la care se instaleaza distensia vezicala fara a trece prin fazele
premergatoare.
SimptomeSus
Majoritatea pacientilor cu adenom de prostata necesita consult medical in momentul
aparitiei simptomelor urinare suparatoare:
- deseori apare o senzatie de discomfort (usturime, jena) in timpul actului mictional
numita disurie
- polachiurie diurna si nocturna (urinari dese in timpul zilei si a noptii); odata cu evolutia
bolii barbatii incep sa urineze si noaptea
- jet urinar modificat - datorita ingreunarii eliminarii urinii prin obstructia uretrei,
cantitatea de urina scade progresiv deoarece vezica nu mai are capacitatea sa impinga
urina prin stramtoarea facuta de cresterea prostatei
- imperiozitate mictionala
- oboseala se instaleaza datorita intreruperii somnului, persoanele care au nicturie nu se
odihnesc corespunzator
- prezenta reziduului vezical favorizeaza infectiile urinare.
InvestigatiiSus
Analizele de laborator se efectueaza obligatoriu pentru aprecierea functiei renale si a
posibilelor afectiuni asociate care orienteaza catre stabilirea prognosticului si a riscurilor
terapeutice.
Cea mai importanta analiza privind functia prostatei este determinarea nivelului plasmatic
al antigenului prostatic specific (PSA). Antigenul prostatic specific (glicoproteina
produsa de celulele epiteliale) poate fi liber sau legat, alfa 1 chimiotripsina, forma sub
care este evidentiat in cancerul de prostata. PSA nu are specificitate absoluta, insa acesta
poate evidentia diferenta dintre tesutul prostatic benign si malign.
Ecografia se poate realiza atat pe cale abdominala cat si pe cale rectala. Aceasta
investigatie se poate realiza rapid, nu este costisitoare si nu are contraindicatii. La
examinarea ecografica se poate stabili:
- vizualizarea vezicii urinare si distensia acesteia
- depistarea lobului median prostatic
- aprecierea volumului global al prostatei
- litiaza vezicala
- prezenta reziduului vezical
- prezenta diverticulilor
- existenta tumorilor vezicale.
Ecografia transrectala premite o apreciere fina a diferitelor zone ale prostatei.
Ecografia este indispensabila pentru urolog, permitand stabilirea precoce a patologiei
prostatice si trebuie sa preceada orice atitudine terapeutica.
Urografia intravenoasa exploreaza intreg aparatul urinar, depistand efectele cresterii in
dimensiune a prostatei asupra aparatului pielocaliceal. La nivelul vezicii urinare se
evidentiaza litiaza, diverticulii, prezenta vezicii urinare de lupta precum si aprecierea
cantitativa a reziduului vezical prin efectuarea cliseului postmictional.
De asemenea se poate depista prin urografie cresterea presiunii in aparatul renal datorita
obstacolului produs de prostata.
Tomografia computerizata si rezonanta magnetica nucleara nu sunt concludente in
investigarea adenomului de prostata.
Explorarile urodinamice precum urofluorometria (debitometria), cistomanometria,
profilul de presiune uretrala sunt necesare pentru stabilirea prezentei sau absentei
obstructiei.
Diagnostic diferentialSus
Tulburarile urinare datorate adenomului de prostata sunt prezente in 3 situatii:
- prostata este marita de volum, adenomul trebuie diferentiat de atonia prostatica,
prostatita cronica hipertrfica si tumora canceroasa
- prostata cu volum normal, in acest caz diagnosticul diferential trebuie facut cu strictura
uretrala sau vezica de cauza neurogena, aceasta implicand o alterare a fortei contractile a
muschiului vezical
- prezenta nodulilor la tuseul rectal ridica suspiciunea cancerului de prostata. Este
necesara biopsia de prostata, ce se poate realiza prin punctie ghidata folosind ecografia.
Litiaza prostatica si prostatita cronica nodulara constituie entitati mai rar intalnite dar este
necesar sa fie consemnate.
TratamentSus
Tratament chirurgical
Adenomiectomia chirurgicala reprezinta indepartarea tesutului patologic in totalitate de la
nivelul prostatei. Caile de abord, perineala si posterioara au fost abandonate in prezent
fiind folosite numai calea anterioara transvezicala si retropubiana.
Complicatiile tratamentului chirurgical sunt hemoragiile per si postoperatorii, infectioase,
urinare si sexuale.
Complicatiile urinare sunt reprezentate de incontinenta urinara si disuria care de regula
survine tardiv.
Complicatiile sexuale sunt constituite de strictura uretrala, ejacularea retrograda cu
sterilitate secundara, dar fara consecinte in ceea ce priveste potenta sexuala.
Tratamentul endoscopic
Principiul acestui procedeu consta in ablatia adenomului de prostata prin fragmentarea
acestuia prin sectionarea electrica cu ajutorul unei anse, procedeu numit rezectia
transuretrala a prostatei. Rezectia prin ablatie se realizeaza prin irigare continua.
Complicatiile postoperatorii imediate pot fi: hemoragia si sindromul post rezectiei
transuretrale. Sindromul post rezectiei este urmarea reabsorbtiei lichidului de irigatie care
ajunge in circulatie determinand hemodilutie cu hipervolemie si uneori hemoliza.
Alte complicatii ce pot aparea in urma acestui procedeu sunt cele comune
adenomiectomiei cum ar fi infectii urinare si genitale, incontinenta urinara si alte
tulburari mictionale.
In urma acestui procedeu recidiva adenomului apare la aproximativ 15 % din cazuri la 8
ani dupa interventie. Acest procedeu este indicat de electie in adenoamele care au mai
putin de 40 de grame. Cele care depasesc 40 de grame au un risc foarte mare de recidiva
prin restanta de tesut adenomatos.
Electrovaporizarea transuretrala a prostatei
Acest procedeu este asemanator rezectiei transuretrale deosebirea dintre acestea fiind
diferenta ansei folosite, la acest procedeu ansa avand o intensitate de curent in jur de 290
wati, realizand astfel vaporizarea, disecarea si hemostaza tesutului adenomatos.
Investigatia este superioara metodei anterioare datorita usurintei mai mari de efectuare si
a lipsei de sangerare.
Alte metode altenative la terapia chirurgicala sunt:
- hipertermia locala temperatura locala de 42-43 grade celsius o data pe saptamana timp
de 6 saptamani
- crioterapia prostatica crionecroza tesutului cu ajutorul unei sonde mentinute 40-60 de
minute