Compactul fiscal pentru o uniune economica si monetara mai puternica

Introducere
Acumularea unor dezechilibre macroeconomice, financiare si fiscale severe in zona
euro si criza datoriilor ce a urmat in cateva tari din zona euro a facut ca structura
guvernarii economice a Uniunii Europene sa fie consolidata, in special pentru zona
euro, pentru a asigura stabilitatea si functionarea Uniunii Economice si Monetare.
Uniunea Europeana si conducatorii statelor din zona euro au actionat in cateva etape
crescatoare, printre altele, introducand Semestrul European, luand angajamente
aditionale din polita Pactului Euro Plus si implementand 6 schimbari legislative
pentru a intari structura guvernarii economice a Uniunii Europene. Printre schimbarile
legislative, se afla si reforma Pactului de Stabilitate si Crestere, noile cerintele
minime pentru structura bugetului national, noua Procedura pentru Dezechilibrulul
Macroeconomic si un mecanism de impunere legislativa mai puternic sustinut prin
sanctiuni financiare noi care fac parte din Procedura pentru Dezechilibrulul
Macroeconomic si Pactul de Stabilitate si Crestere. Comisia Europeana a propus in
Noiembrie 2011 doua legi aditionale pentru a intari supravegherea tarilor din zona
euro, care vor fii curand negociate de Consiliul European, de Comisia Europeana si de
Parlamentul European, negocierilor incheiandu se in 2012. Prima lege are ca obiectiv
predarea de noi puteri Comisiei pentru a putea evalua si, cand necesar, cere revizuirea
planurilor bugetare nationale si pentru a asigura corectarea deficitelor excesive. A
doua lege propune dispozitii noi pentru a putea permite Comisiei si Consiliului sa
creasca supravegherea situatiei macroeconomice, financiare si fiscal in Statele
Membre ale zonei euro care sunt amenintate cu dificultati serioase din punct de
vedere al stabilitatii financiare. Nevoia unei reforme a structurii de conducere a
devenit necesara avand in vedere natura mutanta a crizei.
Impreuna, aceste schimbari legislative si deciziile privind politica financiara
reprezinta cel mai complet set de reforme ale conducerii la nivel European de la
introducerea monedei unice, ajungandu-se la o intarire substantiala a structurii de
supraveghere mutuala. Oricum, au ramas preocupari despre credibilitatea politicilor
fiscale, despre stabilitatea sectorului financiar si despre conditiile de crestere
economica pe termen lung si au continuat tensiunile pe piata in cateva tari in care erau
multe cerinte pentru refinantare pe termen scurt. Teama raspandirii crizei datoriilor,
care ar fi putut ataca stabilitatea intregii zone euro, a creat dorinta politica de a initia
etape pentru a intari mai mult uniunea economica ca sa ajung la acelasi nivel cu
uniunea monetara.
Pentru a putea indeplini asta, conducatorii statelor din zona euro si ai guvernului au
ajuns la un acord pe 26 Oct 2011 sa initieze o abordare larga pentru a adresa criza
datoriilor si pentru a incheia interactiunea negativa a sectorului financiar cu
stabilitatea. Mai mult, pe 9 Dec 2011, ei au trasat conturul unui nou compact financiar
si a unei coordinari mai puternice a politicilor economice, invitand alte state membre
ale Uniunii Europene sa participe, in acelasi timp, intaring dispozitivele de stabilizare
ale zonei euro. Pe 2 Mar 2012, conducatorii statelor din zona euro si ai guvernului, cu
exceptia Regatului Unit si Republica Ceha, au semnat Tratatul European pentru
Stabilitate, Coordonare si Guvernare in Uniunea Economica si Monetara, care include
compactul fiscal, o dezvoltare a coordinariia si convergentei politicii economice
precum si masuri legate de conducerea zona euro. Deoarece doua state membre nu au
fost de acord cu tratatul, tratatul ia forma unei intelegerii interguvernamentale intre

partile contractante, care va intra in forta dupa ce 12 tari din zona euro l-au ratificat.
Totusi, intentia este sa se incorporeze esenta tratatului in Tratatele Uniunii Europene
in cinci ani dupa ce a intrat in forta.
De ce a structura fiscal mai puternica si mai stricta e necesara
In Tratatul despre Functionarea Uniunii Europene, politica monetara este condusa la
nivel supranational in Uniunii Europena, in timp ce politicile fiscale, financiare si
structural au ramas in mare parte in puterea guvernelor nationale. O politica monetara
a preturilor orientata spre stabilitate nu este de ajuns pentru o functionare corecta a
Uniunii Monetare Europene si trebuie sa fie insotita de politici solide in alte domenii.
Pentru acest motiv, Tratatul despre Functionarea Uniunii Europene si Pactul pentru
Stabilitate si Crestere stipuleaza ca statele membre au obligatia sa evite deficite
guvernamentale excesive( bazate pe un criteriu de deficit si pe un criteriu de datorie,
care sunt evaluate in baza valorilor de referinta de 3% si 60% din Produsul Intern
Brut) si sa mentina finante publice solide si durabile. In plus, partea de preventie a
Pactului pentru Stabilitate si Crestere oblige statele membre sa se mentina sau sa se
adapteze la obiectivul bugetar pe termen mediu, in timp ce partea de corectie a
Pactului asigura corectarea deficitelor excesive in cazul in care inca mai au loc; acesta
ofera sanctiuni financiare pentru statele membre in cazul in care nu urmeaza
recomandarile Consiliului.
Oricum, Pactul pentru Stabilitate si Crestere nu a reusit sa asigure disciplina fiscala.
Perioada economica buna dinainte de criza nu a fost folosita pentru a produce pozitii
bugetare durabile. Banii obtinuti din impozite au fost cheltuiti in loc sa fie folositi
pentru a dezvolta consolidarea fiscala; incalcari ale criteriului de deficit au fost
corectate incet si criteriul datorie a fost ignorat in mare parte.
..
Lipsa de aplicare a Tratatului a fost acompaniata de schimbari minore pe piata
financiara cu privire la ratele de dobanzi la imprumuturi in zona euro, resultand in
disciplina redusa a pietei in ceea ce priveste politica fiscala a Uniunii Europene
Monetare. In consecinta, finantele publice a multor state membre au fost slab pregatite
cand criza financiara a aparut in vara lui 2007.
Criza datoriilor a demostrat ca politici fiscale, macroeconomice si finaciare care nu
sunt durabile, din orice stat membru, au effect amplificator una asupra celeilalte si
afecteaza alte tari din zona euro prin efecte de abundenta negativa. Aceasta, in
schimb, pune in pericol stabilitatea financiara a intregii zone euro.
..
Ca reactive la criza datoriilor, EU a intarit structura guvernarii economice, care a
intrat in forta in Dec 2011; aceasta ar trebui sa imbunatateasca supravegherea
economica si bugetara si punerea acestora in aplicare.
5 slabiciuni principale ale structurii fiscale ale EU
1. numarul larg pe situatii exceptionale care pot fi considerate slabeste aplicare
regulilor in Pactul pentru stabilitate si crestere. Exista o lista lunga de factori relevanti
care trebuie luati in considerare pentru a decide daca proportional un deficit:PIB sau
datorie:PIB este excesiv. De cand s-a implementat noua reforma a Pactului in 2011,
acesti factori sunt luati in considerare chiar daca deficitul este mult mai mare de 3%
din PIB in timp ce proportia datorii tari este sub 60% din valoarea de referinta a PIB.

2. Structura fiscala inca nu are automaticitate suficienta in cazul in care comformarea

cu regulile nu are loc. Consiliul, pe baza unei evaluari generale, trebuie sa decida prin
majoritate ca un deficit excesiv exista.
3. Eficienta structurii fiscale inca depinde in mare parte de aplicare stricta a regulilor
de catre Comisie. Ex: Comisia are un rol decisive in evaluarea existentei unui deficit
excesiv sau daca un stat membru a actionat efectiv pentru a corecta un deficit excesiv;
Comisia poate cere Consiliului sa reduca sau sa anuleze sanctiuni financiare noi pe
baza unor circumstante economice exceptionale sau in urma cerintei unui stat
membru.
4. Structura guvernarii fiscale este mai complexa, ceea ce ar putea reduce transparenta
si aplicarea ei, si in consecinta complica responsabilitatea structurii. In special,
evaluarea progresului statelor membre spre obtinerea obiectivului monetar pe termen
mediu necesita o analiza mai complexa
a soldului bugetar structural si a cheltuielilor net.
Elemente cheie ale Compactului Fiscal
Principalul scop al compactului fiscal este sa dezvolte disciplina fiscala, in special in
zona euro. Este compus din 2 module principale: o regula a bugetului echilibrat, care
include un mecanism de corectare automata, si o intarire a procedurii de deficit
excesiv. In primul modul, partile contractante se angajeaza sa implementeze in
legislatia lor nationala o lege fiscala care necesita ca bugete guvernamentale generale
sa fie in echilibru sau in surplus. Aceasta lege poate fi respectata daca soldul structural
annual corespunde cu obiectivul monetar pe termen mediu (cu o limita scazuta a
deficitului structural de 0.5% din PIB). Un deficit structural crescut, cel mult 1%, este
permis numai daca proportia datorie:PIB este cu mult sub 60% si riscul la
durabilitatea fiscala pe termen lung este scazut.