Sunteți pe pagina 1din 18

O posibila epistemologie a contabilitatii

Determinarea stiintificitatii contabilitatii, adica a gradului de elaborare a


discursului stiintific in contabilitate, trebuie sa se faca tinand cont de particularitatile
acestui domeniu. Astfel, putem constata ca eforturile de elaborare a unui corp teoretic al
contabilitatii, care sa poata fi supus validarii prin observare sau experimentare, se izbesc
de lipsa unui consens privind o teorie universal acceptata. Aceasta stare de fapt este
demonstrata de existenta unei pluralitati de discursuri explicative in contabilitate. Prin
raportare la stiintele exacte, aceasta diversitate de abordari ar insemna lipsa unei
maturitati a contabiliattii ca disciplina stiintifica, deci domeniul contabilitatii ar fi intr-o
etapa prestiintifica.
Insa, chiar T.S. Kuhn admite ca, intr-un anumit domeniu, pot exista una sau o
multime de paradigme: oamenii de stiinta ar spune ca impartasesc o teorie sau o multime
de teorii1. Existenta paradigmelor in contabilitate confirma statutul acesteia ca disciplina
stiintifica matura.
Lipsa unicitatii discursului stiintific nu trebuie sa puna sub semnul intrebarii
caracterul stiintific al cunoasterii prin contabilitate. Aceasta afirmatie poate fi
argumentata si prin faptul ca, in stiintele sociale, unicitatea discursului stiintific este un
lucru rar, iar contabilitatea- ca domeniu integrabil in stiintele sociale- poate fi considerata
o stiinta cu paradigme multiple. Deoarece nici o paradigma nu raspunde la toate
problemele pe care le defineste si nici doua sau mai multe paradigme nu lasa exact
aceleasi probleme nerezolvate, se ridica intrebarea: care sunt problemele cele mai
importante la care sa raspunda stiinta contabilitatii?
Un alt aspect legat de statul stiintific al contabilitatii este acela privind impactul
cercetarilor teoretice asupra practicilor contabile. Dupa cum se stie, pentru o lunga
perioada de timp, pana in epoca contemporana, constructiile teoretice au avut o influenta
slaba asupra practicilor contabile. Insa, chiar daca rolul practicienilor si organizatiilor
profesionale ramane inca important in dezvoltarea contabilitatii si in adaptarea ei la
mediul in care actioneaza, in ultimele decenii a crescut importanta cercetarii in domeniul
contabilitatii, cercetare condusa in general de universitari.
1

T.S. Kuhn, Op. Cit., p. 227.

Metodologia din cercetarea contabila actuala se bazeaza pe instrumentul


statistico- matematic si pe metodele utilizate de alte stiinte sociale, inclusiv istoria, ceea
ce face din contabilitate o tehnica din ce in ce mai stiintifica, ceea ce in filosofia
stiintelor se numeste o tehnostiinta2, adica o tehnica in simbioza cu stiinta.
Cercetarea contabila este de data relativ recenta si se dezvolta cu o amplitudine
diferita de la o tara la alta. In SUA, primul organism care si-a propus sa reuneasca
eforturile profesorilor si cercetatorilor din domeniul contabilitatii, si care poate fi luat ca
referential mondial, a fost creat in 1916 si denumit American Acounting Association:
AAA; in Franta a fost creata, in 1980, Association Francaise de Comptabilite: AFC; iar
in Romania exista un inceput, deocamdata timid, prin crearea in 1994 a Asociatiei
Romane de Contabilitate:ARC;. Cercetarea contabila desfasurata in universitati si
orientata de astfel de organisme face ca, astazi, sa asistam la conturarea unor comunitati
stiintifice sau grupuri disciplinare care activeaza in domeniul conatbilitatii. Se vorbeste
despre Scoala de la Rochester sau Scolala Americana privind teoria pozitiva a
contabilitatii, despre Scoala franceza de contabilitate, etc. Un grup disciplinar in
contabilitate este reprezentat, intr-o acceptiune care-l urmeaza pe Kuhn, de cercetatorii
care impartasesc aceeasi paradigma contabila, situatie care le asigura o comunicare
reciproca relativ fara dificultati cat si un anumit consens asupra judecatilor lor
profesionale.
Cercetarea contabila are, dupa opinia profesorului B. Colasse, 3 functii
principale:3

Clasificarea si teoretizarea practicilor contabile;

Rolul de ingineria sistemelor contabile, adica adaptarea contabilitatii la noile


nevoi de informare, extinderea campului de aplicare a contabilitatii etc.

Progresul cunoasterii in contabilitate.


Ca in oricare alta disciplina stiintifica matura, si in domeniul contabilitatii

sistingem o cercetare de tip fundamental si o cercetare aplicata.

Cercetarea fundamentala in contabilitate se axeaza pe analiza contabilitatii ca


fenomen istoric, social si organizational.

Bernard Colasse, Comptabilite generale, 4-e edition, Ed. Economica, Paris, 1993, p. 24.
Bernard Colasse, A quoi sert la recherche comptable? Revue Francaise de Comptabilite nr. 264/1995,
p.68.
3

Rezultatele acestui tip de cecetare contribuie la cresterea gradului de cunoastere


prin contabiliatte deoarece realizeaza definirea conceptelor, metodelor si functiilor
contabilitatii. Desi cercetarea contabila findamentala nu constituie un raspuns direct la
nevoile practicii contabile, aceasta asigura fundamentarea, promovarea si directionarea
practicilor contabile.

Cercetarea contabila aplicativa urmareste perfectionarea instrumentului contabil


in functie de contextul in care opereaza practicile contabile, fiind propuse noi
modelari contabile care sa raspunda mediului in care opereaza contabilitatea.
Existenta celor doua laturi ale cercetarii contabile a fost identificata de unii autori

romani care au denumit contabilitatea ca o stiinta fundamentala si aplicativa4. In plus,


datorita particularitatii domeniului contabil, B. Colasse propune identificarea si a unei
cercetari contabile normative. Acest tip de cercetare este explicat prin faptul ca practicile
contabile se bazeaza pe norme si reguli contabile elaborate de organismele de
normalizare. Insa, productia unor astfel de norme este precedata de studii si lucrari
pregatitoare, adica de o forma de cercetare numita normativa sau doctrinara.
Contabilitatea recurge la metodologii de cercetare care apartin stiintelor empirice,
dar utilizeaza si metodologii din stiintele teoretice, fiind un domeniu deschis cercetarii
fundamentale si aplicative.
Pentru Lauzon(1985) contabilitatea este in acelasi timp o stiinta sociala si o
stiinta aplicativa, din urmatoarele considerente:

Contabilitatea este o stiinta sociala, deoarece aceasta:


o Este o creatie a fiintei umane
o Reflecta fenomene, activitati, evenimente si fapte sociale;
o Se adreseaza diferitelor grupuri de utilizatori care fac parte integranta din
societate;
o Produce situatii financiare care au un impact asupra societatii si care
modifica comportamentul indivizilor, aceste situatii financiare genereaza
mutatii sau schimbari sociale;

C.G. Demetrescu, V. Puchita, L. Possler, V. Voica, Contabilitatea, stiinta fundamentala si aplicativa, Ed.
Scrisul romanesc, Craiova, 1979.

o Informatiile contabile sunt generate de entitati care fac parte din societate,
deci, se refera la agenti sociali;
o Este dependenta sau influentata de fenomene sociale.

Contabilitatea este o stiinta aplicativa, deoarece aceasta:


o Actioneaza intr-un mediu real si concret, deci, reflecta fenomene reale;
o Presupune aplicarea unor cunostinte acumulate. Cunostintele teoretice sunt
aplicate in lumea reala sau concreta.
Dupa acceptarea contabilitatii ca stiinta sociala, multi autori au formulat definitii

de genul: contabilitatea este o disciplina din stiintele economice, contabilitatea este o


stiinta economica, contabilitatea este o disciplina functionala a stiintelor economice...
J.B. Say considera5 contabilitatea adevarata stiinta economica, deoarece ea a contribuit
la evidentierea fluxurilor si circuitului schimburilor dintre diferiti agenti economici si s-a
ocupat, in acelasi timp, de masurare si punerea la punct de politici economice cu ajutorul
contabilitatii, ne trimite la practicile contabile contemporane in care contabilitatea de
intreprindere este articulata cu contabilitatea nationala, elementul de legatura fiind ciclul
valorii adaugate prin contabilitate (asemenea practici sunt dezvoltate in unele tari ale
Europei continentale).
nc din prima parte a secolului al XIX-lea, contabilitatea a fost considerat de
ctre unii autori ca o tiin economic. Legtura strns dintre economie i
contabilitate se explic prin faptul c aceasta din urm trebuie s reflecte, ntr-o manier
convenional, toate faptele economice care afecteaz ntreprinderea, adic faptele privind
producia, repartiia i consumul de bogie, fiind n acest sens cea mai sigur metod de
observare economic.
Fr a ignora legtura dintre contabilitate i economie, ajungem la concluzia c
explicaiile furnizate de tiina economic conform crora o firma este considerat un
agent individual care urmrete maximizarea profitului ntr-o situaie de informare
perfect sau de informare imperfect, nu mai constituie un suport pentru explicarea
modelului contabil, i ca atare fundamentul tiinific al contabilitii trebuie cutat n
abordarea gestionar a realitii economice.

Dupa Louis Klee, Image fidele et jeux dimage sur lentreprise reflection sur les rapports entr principes
comptables et realite economique, Revue de droit comptable nr. 92-4/1992, p.61.

Autonomizarea tiinelor de gestiune este un fenomen caracteristic pentru a doua


jumtate a secolului al XX-lea, mai nti n SUA, i apoi n rile Europei Occidentale
(prima semnalare n SUA se consider n anul 1954, sub denumirea de management
sciences, iar n 1970 sunt recunoscute oficial n Frana sub apelativul sciences de
gestion).
Obiectul general al tiinelor de gestiune poate fi definit ca studiul manierei
de a conduce, de a dirija, de a structura i de a dezvolta o organizaie (ntreprindere,
instituie public etc.).
nc din anii 1905-1907, specialitii firmei americane Du Pont Company asigurau
controlul operaional al ntreprinderii prin calculul unui cost complet pe produs, prin
care au pus bazele contabilitii de gestiune moderne. Dup aprecierea lui Chandler,
citat de Philippe Lorino, aceste inovaii (...) au permis naterea bazelor contabilitii
moderne a activelor, combinnd i consolidnd pentru prima dat trei tipuri de
contabilitate:

contabilitatea

utilizrii

capitalului,

contabilitatea

financiar

contabilitatea analitic a costurilor, n felul acesta s-a reuit pentru prima dat
furnizarea unei reprezentri complete i coerente a ntreprinderii, adic s-au definit
instrumentele eseniale cu care mna vizibil a managementului putea s se
substituie minii invizibile a forelor pieei pentru a coordona i a conduce
activitile economice. n timp, organizarea tiinific a muncii i noile tehnici de
gestiune a ntreprinderii (contabilitatea de gestiune, marketingul, gestiunea resurselor
umane, finanele ntreprinderii etc.) au generat un proces de autolegitimare a
cunotinelor de gestiune, ca un corp distinct de cunotine.
Apariia nvmntului universitar de gestiune i a unei noi profesii (aceea de
gestionar, adic profesionistul n administrarea afacerilor sau managerul) n mediul
american poate fi explicat prin schimbrile de orientare strategic a marilor companii
americane, n perioada urmtoare celui de-Al Doilea Rzboi Mondial, ctre aspectele de
ordin financiar i comercial i internaionalizarea afacerilor.
Astzi, n rile dezvoltate, nvmntul de gestiune este tratat ca un domeniu
mai nou n mediul universitar, care include discipline mai vechi, cum este i
contabilitatea, provenite dintr-o nou repoziionare ca tiine, dar i discipline mai
noi (strategii de ntreprindere, control de gestiune, gestiunea resurselor umane,

marketing etc.), i care dispune de reviste, activiti de cercetare i un corp profesoral


propriu.
Un aspect important care caracterizeaz domeniul tiinelor de gestiune n epoca
contemporan este modul lor de raportare la filosofia tiinelor, adic la modul de
valorizare a adevrului tiinific, n acest sens, o problem interesant este invazia n
for, de ceva timp, a analizelor postmoderne n tiinele de gestiune.
Ca tiin de gestiune, contabilitatea este o disciplin tiinific utilitarist, a
aciunii umane, deoarece actul de producere i difuzare a cunotinelor urmrete o
finalitate practic. De aceea, cunoaterea n contabilitate este calificat ca o form de
cunoatere pentru aciune, cu un sistem teoretic propriu, format dintr-un ansamblu de
idei i enunuri aflate ntr-o relaie de ierarhizare i valorizate epistemologic, destinate s
explice practicile contabile i s anticipeze comportamentele entitilor economicosociale care acioneaz ntr-un anumit mediu.
Calificarea contabilitatii ca o tiin a aciunii umane este dat de faptul c
problemele de gestiune i au originea n aciunile umane, iar la baza noiunii de aciune
uman se afl presupoziia c raiunea uman joac un rol n fiecare aciune (Kirzner,
1996). Altfel spus, contabilitatea-este o tiin social aplicativ, afirmaie argumentat
prin urmtoarele caracteristici (Mattessich, 1995):
1) absena legilor din domeniul contabilitii, n sensul legilor din tiinele
exacte;
2) nevoia de norme i prescripii n practicarea contabilitii (dac judecile
de valoare sunt strict prohibite ca premise n orice tiin fundamental,
premisele normative sunt cerine indispensabile pentru toate tiinele
aplicative);
3) reprezentarea contabil a realitii este una pragmatic, dependent de
raportul cost-beneficiu i alte judeci de valoare;
4) predominana

facultilor

profesionale

nvarea

cercetarea

contabilitii (nvmntul i cercetrile contabile se desfoar


predominant n faculti de comer, administrare a afacerilor,
management i altele asemntoare, coli numite profesionale, ca i

cele de medicin, inginerie i drept, deoarece urmresc, n primul rnd,


aplicarea cunotinelor tiinifice la specificul scopurilor profesionale).
Cercetarea contabil contemporan nu se dezvolt autarhic n raport cu celelalte
domenii ale cunoaterii tiinifice sau ale contextului socioeconomic. Se consider c
cercetarea din contabilitate a fost mai mult influenat de alte discipline sociale (cum sunt
economia, psihologia i sociologia) dect invers. Cercetrile contabile au tendina s
mprumute modele, metafore i metode din alte discipline tiinifice considerate de
succes, care au un prestigiu important msurat prin spaiul de publicare n reviste i
fondurile de cercetare alocate.
De aceea, economia, matematicile, psihologia i sociologia au nceput s devin
modele identitare pentru cercettorul contabil contemporan. La rndul ei,
contabilitatea constituie (sau poate fi) un subiect de interes pentru cercetrile din alte
domenii, cum sunt antropologia i sociologia, care se ocup de studiul comportamentelor
oamenilor, iar contabilitatea este o activitate uman, practicat de contabili.
Multe discuii din contabilitate sunt de interes filosofic, iar noiuni ca venit, profit,
imagine fidel i continuitate a activitii sunt (i) noiuni filosofice (Oludegun Wallace,
1997).
Ca disciplin tiinific ce are o finalitate practic - cunoatere pentru aciune contabilitatea reprezint o tehnic de gestiune cu rol social. Rolul social al contabilitii
este dat de faptul c, pe baza informaiilor contabile, care constituie cel mai
important element al sistemului informaional al unei organizaii, se iau decizii care
modific bogia indivizilor i a grupurilor sociale, n felul acesta, contabilitatea a
devenit un joc social.
Relevana informaiei contabile este definit n raport cu alte trei caliti:
oportunitate, caracter retrospectiv i valoare predictiv6. Fiabilitatea informaiilor
contabile este dat de o reprezentare fidel, verificabil i neutr a realitii.
Deoarece

informaia

contabil

contribuie

la

redistribuirea

bogiei,

contabilitatea este astzi o practic social normalizat, cu organisme de reglementare


care acioneaz la nivel naional i internaional.
6

Oportunitatea reprezint furnizarea informaiei contabile la momentul oportun. Caracterul retrospectiv al


informaiei contabile este probat de permiterea evalurii deciziilor trecute. Valoarea predictiv a informaiei
contabile se refer la aptitudinea ei de ameliorare a previziunilor pe baza rezultatelor deciziilor luate n trecut.

Sub aspect tiinific, trebuie retinut c ara noastr dispune de o comunitate


redusa de cercettori n contabilitate n raport cu alte ri, cercetarea contabil
realizandu-se aproape integral n universiti.
Rezultatele activitatii tiinifice sub form de cri, tratate, studii etc. sunt, cel mai
adesea, produsul unor iniiative personale deoarece lipsesc formele de cercetare
contabil instituionalizat (nu exist un institut de cercetare de profil i nici colective
sau departamente universitare de cercetare specializate n contabilitate). Dei unele
lucrri din literatura contabil romneasc pot fi considerate ca bune sinteze
documentare, prin valorificarea bibliografiei strine i autohtone, abordrile originale, cu
rol inovator n plan conceptual i metodologic, sunt nc nesemnificative.
Comunitatea tiinific din domeniul contabilitii, dei este formal organizat
n cadrul Asociaiei Romne de Contabilitate (ARC), constituite recent,7 n 1994,
dup modelul organismelor similare din rile occidentale, este puin prezent cu
manifestri tiinifice la nivel naional i nici nu dispune de o tribun proprie, respectiv
de o revist care s promoveze o cercetare contabil autentic.
Comunicarea curent scris n contabilitate se realizeaz prin revistele i ziarele
de specialitate8, editate de diferii factori interesai de contabilitate, dar care
promoveaz, cel mai adesea, o literatur de vulgarizare a normelor contabile, n plan
metodologic, dup 1990 au aprut i n contabilitatea romneasc primele cercetri de tip
pozitivist9.
Referitor la optica practicienilor asupra contabilitii, in opinia noastr, este una
preponderent tehnicist, bazat pe o schem de proceduri contabile prevzute de normele

Organizaii similare funcioneaz n SUA din anul 1916, iar n Frana din anul 1979.
Revista de finane publice i contabilitate, Gestiunea i contabilitatea firmei", Contabilitatea, expertiza i
auditul afacerilor", Economistul", Capital", Adevrul economic" , Audit financiar etc.
9
Dintre cercetrile publicate, menionm: L. Olimid i D. Calu, Investigarea valorilor contabile la nivelul
aspiranilor la profesia contabil liberal, Revista general de contabilitate i expertiz", nr. 4-5/1997; L. Olimid,
O investigaie asupra opiniilor directorilor compartimentelor economice dintr-un eantion de contribuabili mari
din Bucureti privind contabilitatea i fiscalitatea n condiiile inflaiei, n lucrarea Msurarea rezultatului
contabil", Editura Economic, 1998;
L. Malciu, O cercetare pozitiv privind utilitatea informaiei contabile n Romnia, n lucrarea Cererea i oferta
de informaii contabile", Editura Economic, 1998; A. Duescu, Cercetarea empiric a gradului de nelegere
i utilizare a informaiilor fmanciar-contabile de ctre investitorii instituionali, n lucrarea Informaia
contabil i pieele de capital", Editura Economic, 2000; I. lonacu i O. Bratu (coordonatori tiinifici), Studiu
empiric privind performanele contabilitii romneti n gestiunea firmei, Economistul", nr. 587/24.04.2000;
I. lonacu i S. Mihai (coordonatori tiinifici), Studiu empiric privind impactul standardelor internaionale de
contabilitate (IAS) asupra firmelor din Bucureti cotate la Bursa de Valori, n Economistul", nr. 791/12.02.2001.
8

legale, adesea foarte detaliate (legi i ordonane de guvern, explicate prin instruciuni i
norme metodologice) si cu durata redusa de aplicare (cauzata de modificrile foarte
frecvente).
n nvmntul universitar abordarea contabilitii, ca disciplin de studiu asa
cum este tratat n cursurile universitare, este prezentata de unii autori ca o suita de
nregistrri contabile, evidentierea tranzaciilor urmnd schema planului de conturi.
Prin acest mod de abordare, contabilitatea este redus la condiia de simpl tehnic de
nregistrare a operaiilor economico-financiare, fr un suport doctrinar explicativ,
dominat de reguli fiscale intr-o permanenta schimbare, aspectul privind rolul
informaiei contabile n luarea deciziilor fiind aproape neglijat.
Pe de alt parte, instrumentarea contabil a tranzaciilor firmei trebuie fcut
plecnd de la abordarea conceptual i gestionar a contabilitii. Actul de producere i
difuzare a informaiei contabile nu trebuie direcionat doar n funcie de constrngerile
juridice i fiscale, ci, n primul rnd, de utilizarea informaiei contabile n gestiunea
firmei.
Prezentarea pedagogic a modelului contabil al firmei trebuie fcut n optica
structurrii operaiilor n activiti generatoare de rezultate sub form de profit i
ncasri monetare (distingem astfel fluxuri aferente activitilor de exploatare, investire
i finanare), n acest caz, dup opinia noastr, argumentele pentru calificarea
contabilitii ca disciplin tiinific cresc, iar procesul de asimilare a contabilitii
devine mai logic i coerent.
Sub raport epistemologic, pentru cei mai muli autori contabilitatea rmne o
component a tiinei economice, cu un caracter teoretico-aplicativ i cu rolul de
nregistrare a fenomenelor i proceselor economice.
Nici n rndul autorilor contabili romni nu exist un consens privind
poziionarea tiinific a contabilitii. Pentru o mare parte dintre ei, contabilitatea
continu s fie definit n manier clasic, ca fiind o disciplin tiinific n cadrul
sistemului tiinelor economice 10. Pentru alii, contabilitatea este o disciplin
informaional (...), singura disciplin care poate furniza informaii financiare despre o

10

Vezi O. Clin, M. Ristea, 1. Vduva, H. Neamu, Bazele contabilitii, Editura Didactic i Pedagogic,
Bucureti, 1997, p. 9; R. Petri, Bazele contabilitii: breviar, Editura Gorun, Iai, 2000, p. 8;

organizaie11, iar unii autori se raliaz opiniei dup care contabilitatea este o
tehnotiin, adic o tehnic alimentat de cunotine generate de practica contabil
i de rezultatele cercetrii tiinifice.
Prima argumentare teoretic pentru repoziionarea contabilitii n cmpul
tiinelor sociale, n sensul definirii i abordrii ei ca o disciplin din familia tiinelor
de gestiune, s-a realizat n mediul universitar romnesc12 n anul 1997, ns ecourile sunt
nc slabe13.
n literatura de specialitate din ara noastr nu exist nc o acceptare a tiinelor
de gestiune ca domeniu tiinific distinct, dei sunt autori care pledeaz pentru o
autonomizare a tiinelor de gestiune care s cuprind i unele discipline economice
aplicative, cum este i contabilitatea, dar ntr-o nou abordare. Mai toi economitii
romni contemporani consider contabilitatea ca o ramur a tiinei economice, alturi de
domenii cum sunt microeconomia, macroeconomia, finanele, managementul sau
marketingul (Ciucur et al., 1999; Dobrot, 2001), cu rolul de a memoriza faptele
economice.
Aceast optic, dup care totul este economic, chiar dac tiina economic
nu este peste tot, face abstracie de faptul c domeniul denumit tiin economic
a suferit n ultimele decenii asemenea mutaii nct astzi a impus autolegitimarea unui
alt cmp al cunoaterii tiinifice: tiinele de gestiune. Distincia dintre economie i
gestiune este trasat foarte sugestiv de Herbert Simon (1982), care arta: Economia a
descoperit instituia pieei, mecanismele preului ca proces de reglare a pieei (...).
Gestiunea a descoperit instituia organizaiei formalizate, mecanismele de autoritate i
de influen interpersonal pentru asigurarea coordonrii i planificarea, ca mijloc de
luare a deciziilor, ntreprinderea a devenit frontiera (...) dintre economic i gestiune.
Contabilitatea trebuie considerat ca o disciplin matur, cu mai multe
teorii, component a tiinelor de gestiune, abordare rezultat dintr-o nou
repoziionare a disciplinelor tiinifice din domeniul social.

11
12

L. Olimid, n Bazele contabilitii, coordonatori C. Caraiani i L. Olimid, ediia a Il-a, Editura ASE, 2001, p. 12.

Vezi I. lonacu, Epistemologia contabilitii, Editura Economic, 1997, pp. 24-33.


La abordarea contabilitii ca tiin de gestiune au aderat E. Horomnea, Tratat de contabilitate, voi. I, Editura
Sedcom Libris, Iai, 2000, p. 76, i O. Bojian, Bazele contabilitii, ediia a asea, Editura Economic, 2003, pp. 1114
13

Pn n prezent, contabilitatea este instituionalizat ca un domeniu din


tiinele economice (alturi de domenii ca: economie, management, marketing, finane,
cibernetic i statistic economic, relaii economice internaionale).
Stiinele economice sunt considerate un corp distinct de tiine, independent de
tiinele sociale i politice (n care se includ: sociologia, tiinele politice, tiinele
administrative, tiinele comunicrii, tiinele educaiei, psihologia), dei economia este
la rndul ei tot o tiin social. i totui, contabilitatea este o tiin de gestiune, din
familia tiinelor sociale.
Avnd n vedere cunotinele din domeniul contabilitii, se poate face urmtoarea
distincie ntre diferitele niveluri de cunoatere14, de abordare intelectual a domeniului
contabilitii :
-

Nivelul meta-teoretic, reprezentat de epistemologia contabilitii : acesta este


nivelul filosofic i axiologic, reprezentnd o reflecie filosofic asupra obiectului,
valorilor, axiomelor, principiilor, metodelor, teoriilor i adevrului tiinific n
contabilitate, sau altfel spus, cea mai general atitudine a omului fa de problema
conceptualizrii i modelrii lumii reale prin contabilitate;

Nivelul teoretic, alctuit din teoriile contabilitii : spunem teoriile contabilitii


deoarece nu exist o singur teorie general-acceptat a contabilitii.

Nivelul operaional-practic, constituit din normele i practicile contabile, este


constituit din aspectele legale, tehnice, operaionale, cum ar fi : procedeele specifice
metodei contabilitii, planul de conturi, formatul documentelor contabile,
metodologia efecturii nregistrrilor, etc.
Normalizarea contabilitii este o notiune noua care s-a impus pe o anumit treapt

a dezvoltrii economico-sociale ca o necesitate practic, urmrind, coordonarea pe baz


de norme unitare a lucrrilor contabilitii i realizarea unui compromis ntre furnizorii i
beneficiarii conturilor anuale.
Normalizarea contabilitii la nivel mondial a aprut ca o necesitate practic, avnd
n vedere c mai multe studii comparative efectuate au reliefat o prezentare diferit a
situaiei patrimoniale, financiare i a rezultatelor aceleiai ntreprinderi, n urma folosirii
de metode specifice unei ri sau alteia. Procesul de normalizare are ca produs normele
14

Ion Ionacu, 2003, p. 57.

contabile ca sistem de referin i restricii privind construirea adevrului despre situaia


patrimoniului, rezultatului i situaia financiar.15 Obiectivul normalizrii l constituie
asigurarea echivalenei datelor i nu uniformitatea lor.
Rezultatul normalizrii l constituie armonizarea modului de elaborare, prezentare i
publicare a conturilor anuale. Conceput de o manier pragmatic, armonizarea poate fi
realizat progresiv dac sunt ndeplinite anumite condiii. Diferenele dintre sistemele
contabile pot fi atenuate prin apropierea tratamentelor contabile aplicate unor evenimente
i tranzacii identice.
Orice tiin nu are finalitate dac nu vizeaz o anumit utilitate. Contabilitatea se
nscrie n aceast cerin, urmrind s-i adapteze permanent oferta la cererea existent, i
ocup actualmente locul central n sistemul informaional al ntreprinderii. Ea i aduce
contribuia n mod evident ntr-un domeniu de relaii sociale complexe, multilaterale i
multidimensionale.16
Astfel, se consider c tiina contabilitii ndeplinete trei funcii sociale
importante:17
-

creeaz ncrederea ntre protagonitii vieii economice;

constituie un mijloc auxiliar al puterii statului;

joac un rol de mediator n raporturile sociale i favorizeaz negocierile ntre

participanii la viaa social.


Activitatea de normalizare contabil este caracterizat prin urmtoarele elemente:
un plan contabil general (P.C.G); o definire strict a coninutului fiecrui cont din P.C.G;
elaborarea de modele ale situaiilor de informare contabil periodic.
Orice proces de normalizare impune obligatoriu dou laturi: definirea normelor i
aplicarea lor, pentru asigurarea armonizrii. ntr-o accepiune general, o norm
reprezint o dat de referin care rezult dintr-o alegere (opiune) colectiv raional, n
scopul de a servi la soluionarea problemelor repetitive. Prin intermediul normelor se
formuleaz principiile generale ce servesc la mbuntirea constant a instrumentarului
contabil. Aplicarea normelor reprezint modalitatea practic prin care se asigur
15

Ristea, M., Contabilitatea ntre fiscal i gestionar, Ed. Tribuna Economic, Bucureti, 1998, p. 18
Capron, M., Op. cit, p. 110
17
Casta, J.-F., La comptabilit et ses utilisateurs, n Joffre, P., Simon, Y., Enciclopdie de gestion, vol. I,
Ed. Economica, Paris, 1989, p. 413
16

armonizarea contabilitilor. Caracterul public sau privat al actului de normalizare


determin i perimetrul acoperit prin normalizare, precum i:18
-

stabilirea terminologiei i a principiilor generale;

definirea informaiilor ce trebuie coninute de conturile anuale;

modul de prezentare a documentelor de sintez;

elaborarea unui plan de conturi i stabilirea modului de nregistrare a

diferitelor operaii.
n ara noastr, n perioada economiei socialiste, contabilitatea era caracterizat
printr-o normare excesiv, de factur politico-statal. n prezent Romnia este orientat
ctre o normalizare a contabilitii de tip mixt, prin nfiinarea n 1992 a Colegiului
Consultativ al Contabilitii. Menirea acestui organism era de a concepe, dezbate, elabora
i recomanda norme, concepte i principii contabile care sunt impuse agenilor economici
prin intervenie politico-statal (n special prin mijloacele pe care le are la dispoziie
Ministerul Finanelor).
Cadrul conceptual al contabilitii este definit de organismul american de
normalizare (FASB) drept un sistem coerent de obiective i de principii fundamentale,
legate ntre ele, susceptibil s conduc la formularea de norme solide i s indice natura,
rolul i limitele contabilitii financiare i ale situaiilor financiare.
n opinia profesorilor Niculae Feleag i Ion Ionacu cadrul contabil conceptual
constituie un ghid pentru elaborarea de norme contabile i pentru interpretarea lor. El
este un sprijin pentru prelucrarea operaiilor referitoare la tranzacii i la evenimente
implicate de activitatea ntreprinderii, care nu sunt soluionate prin norme.19
Sistemul contabil impus agenilor economici autohtoni din anul 1994, n
conformitate cu prevederile Directivei a IV-a a Comunitii Economice Europene i
Standardelor de Contabilitate Internaionale, a adus, pe lng attea elemente de noutate,
schimbarea concepiei de baz cu privire la organizarea contabilitii, i anume, trecerea
de la o abordare monist la o viziune dualist. Astfel, potrivit legislaiei romneasc,
contabilitatea este mprit n dou seciuni, i anume:

18

Feleag, N., i colectiv, Contabilitate aprofundat, Ed. Economic, Bucureti, 1996, p.18
Feleag, N., Ionacu, I., Tratat de contabilitate financiar, Vol. II Ed. Economic, Bucureti, 1998, p.
781
19

- Contabilitatea general, denumit i financiar, are la baz norme unitare privind


organizarea i conducerea acesteia, care au caracter obligatoriu pentru toate unitile
patrimoniale, avnd ca obiectiv principal furnizarea informaiilor necesare att pentru
necesitile proprii ct i n relaiile acestora cu asociaii sau acionarii, clienii, furnizorii,
bncile, organele fiscale i alte persoane juridice i fizice.
- Contabilitatea de gestiune se organizeaz de ctre fiecare unitate patrimonial n
funcie de specificul activitii i necesitile proprii, avnd ca obiective principale
urmtoarele: calcularea costurilor; stabilirea rezultatelor i a rentabilitii produselor,
lucrrilor i serviciilor executate; ntocmirea bugetului de venituri i cheltuieli pe feluri
de activiti, urmrirea i controlul executrii acestora n scopul cunoaterii rezultatelor i
furnizrii datelor necesare fundamentrii deciziilor privind gestiunea unitii i altele.
Intuirea a ceea ce va deveni contabilitatea, pe langa marele grad de incertitudini
inglobat, este un exercitiu intelectual destul de dificil. Pentru a putea releva sistemele
contabile, sau macar tehnicile contabile ale viitorului, trebuie sa anticipam in primul rand
economia viitorului, ca factor determinant al contabilitatii,iar cercetarile care au ca obiect
economia viitorului sunt cel putin contradictorii.
Principalele ipoteze de lucru utilizate in ceea ce priveste o descriere a ceea ce va
urma sunt:
o Conditiile economice sunt in continua schimbare, iar in ultimul deceniu
prefacerile economice s-au acumulat la o limita care poate indica existenta unui
nou salt calitativ;
o Sistemul contabil este o consecinta a conditiilor economice trecute, datorita unui
decalaj de timp inerent, care exista inca.
In ce priveste prima ipoteza, consideram ca factorul e-economic indica cel mai
bine transformarile majore prin care trece economia mondiala in acest moment.
Infrastructura prezentului nu mai este data atat de mult de sosele si cai ferate, cat de caile
de comunicatie. Inclusiv tarile cu un PIB extrem de scazut isi pot permite o infrastructura
de comunictii destul de dezvoltata. Dar, totusi nu aceste tari dau tonul dezvoltarii
evolutiei contabile. Cele mai dezvoltate state din punct de vedere economic prezinta deja
caracteristicile unui comert care ar fi parut futurist cu numai douazeci de ani in urma.
Tranzactiile electronice nu au facut doar sa sporeasca exponential viteza de

tranzactionare si volumul tranzactiilor, dar au creat o interdependenta reala a pietelor


financiare. Consecinta contabila a acestei interdependente am vazut-o: elaborarea de
standarde internationale, cu idealul declarat de a fi adoptate de catre toate statele lumii.
Privitor la ce-a de a doua ipoteza consideram ca se urmareste generalizarea unui
sistem contabil international, ca raspuns la afirmarea societatilor multinationale, la
internalizarea afacerilor, la globalizarea pietei financire, etc.
Aceste doua ipoteze conduc cu necesitate la urmatoarea concluzie: sistemul
contabil care se perfectioneaza pe plan mondial in acest moment, raspunde unor conditii
economice anterioare, care deja, in prezent, se schimba in mod fundamental.
E-comertul mai poate fi contabilizat in sens clasic? Societatile care opereaza doar
electronic, actionand ca intermediari, nu detin stocuri. Este posibil ca ele sa nu detina nici
macar sedii de firma (decat pentru cel mult considerente fiscale). Personalul este posibil
sa nu fie angajat cu carte de munca, ci sa fie vorba despre adolescenti, care de acasa,
presteaza servicii pentru o anumita firma electronica si care ii remunereaza probabil in
raport cu volumul lor de activitate.
Mai mult,pot fi contabilizate si controlate clasic tranzactiile bancare multiple din
cursul unei singure zile ?Cine ar putea verifica sute de mii de tranzactii zilnice pe care le
inregistreaza electronic o banca internationala? Sistemele electronice de calcul deja fac
desuete registrele contabile clasice, care timp de cinci sute de ani au constituit mandria
contabilitatii. Pe langa aceste elemente, exista deja o varietate extrem de bogata de
instrumente financiare clasice si derivate si mereu apar alte instrumente financiare noi.
Cum pot fi evaluate, contabilizate in ultima instanta acestea? Evaluarea clasica mai are
sens, sau ar trebui inregistrata o evaluare a riscului si nu a instrumentului financiar care il
genereaza?
Trecand pe un alt plan, modificarea standardelor de contabilitate se face cu o
periodicitate de circa un an de zile. Nu cumva aceasta perioada de timp este mult prea
mare pentru viteza cu care se schimba lucrurile? In mod fundamental, un organism de
normalizare la nivel international poate raspunde la cerintele de demasificare a
productiei? Alvin Toffler argumenteaza faptul ca, actualmente, economia se
restructureaza fundamental, trecand de la conceptul de masa la cel de serie mica sau
chiar de produs unic. Acesta nu este valabil doar pentru productie ci aproape pentru toate

aspectele vietii economice si sociale. In acest sens se poate vorbi de o dereglementare a


contabilitatii, dar care vine in contradictie cu efortul actual de normalizare la nivel
international. Mai mult decat atat, un organism international de reglementare reprezinta
birocratia dusa la extrem. Iar birocratia este un factor de franare in conditiile accelerarii
incredibile a evolutiei economiei: astazi, schimbarile in mare viteza pretind decizii la fel
de rapide- dar luptele pentru putere fac ca birocratiile sa fie de o incetineala notorie.
Competitia necesita inovatie continua- insa puterea birocratica striveste creativitatea.
Noul mediu ambiental al afacerilor presupune intuitie precum si analiza atenta,dar
birocratiile incearca sa elimine intuitia si s-o inlocuiasca prin reguli mecanice, idiotsigure. 20
Prefacerile vietii sociale, nu numai a celei economice, indica acumularea a o serie
de elemente care face ca sistemul actual de contabilitate sa fie desuet, iar marile
scandaluri financiare declansate de practici contabile frauduloase parca nu fac decat sa
confirme acest aspect.
Pe langa teoriile contabile clasice, apar o serie de alte probleme, derivate de
asemenea din schimbarea opticii la nivel global, care, de asemenea, este posibil sa
determine o serie de mutatii pe plan contabil: o contabilitate sociala, o contabilitate
verdeetc.
In aceste conditii, consideram ca putem semnala faptul ca cercetarea contabila nu
ar trebui nici macar sa se cantoneze exclusiv in perfectionarea sistemului existent si cu
atat mai mult nu ar trebui sa aiba drept scop demonstrarea faptului ca acesta este cel mai
bun, deoarece deja este posibil ca undeva in lume, anumite companii sau organizatii sa
experimenteje deja noi metode de contabilizare.

20

Alvin Toffler, Powershift-Puterea in miscare , Ed.Antet, Bucuresti, p.181

Bibliografie

1. Clin O., Ristea M., Vduva I., Neamu H., Bazele contabilitii, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1995.
2. Colasse B., Comptabilite generale, Editura Economica, Paris, 1993.
3. Colasse B., A quoi sert la recherche comptable?, Revue Francaise de Comptabilite
nr. 264/1995.
4. Demetrescu C.G., Puchita V., Possler L.,Voica V., Contabilitatea, stiinta
fundamentala si aplicativa, Editura Scrisul romanesc, Craiova, 1979.
5. Esnault B. si Horau C., Comptabilite financiere, Editura PUF, 1994.
6. Feleaga N., Imblanzirea junglei contabilitatii concept si normalizare in
contabilitate, Editura Economica, 1996.
7. Feleag N., Sisteme contabile comparate (ediia a II-a), vol. I 1999, Vol. II, III
2000, Editura Economic, Bucureti.
8. Feleag N. (coordonator), Contabilitate aprofundat, Editura Economic, Bucureti,
1996.
9. Feleag N., Ionacu I., Tratat de contabilitate financiar (vol. I i II), Editura
Economic, Bucureti, 1998.
10. Feleag N., Malciu L., Politici i opiuni contabile. Fair Accounting versus Bad
Accounting, Editura Economic, Bucureti, 2002.
11. Feleag N., Malciu L., Provocrile contabilitii internaionale la cumpna dintre
milenii, Editura Economic, Bucureti, 2004.
12. Ionacu I., Dinamica doctrinelor contabilitii contemporane, Editura Economic,
Bucureti, 2003.
13. Ionacu I., Epistemologia contabilitii, Editura Economic, Bucureti, 1997.
14. Klee L., Image fidele et jeux dimage sur lentreprise reflection sur les rapports
entr principes comptables et realite economique, Revue de droit comptable nr. 924/199.
15. Kuhn S.T., Structura revolutiilor stiintifice, traducere, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1976.
16. Lauzon L.P., Le cadre theoretique de la comptabilite financiere, Gaeton Morin
Editeur, 1985.
17. Ristea M. (coordonator), Contabilitatea financiar a ntreprinderii, Editura
Universitar, Bucureti, 2004.

18. Toffler A., Powershift Puterea in miscare, Editura Antet, Bucuresti.