Ce este sufeltul?

Avem in fata una dintre cele mai frcevente intrebari la care omenirea asteapta un raspuns
de mii de ani.Daca ar fi sa ne luam dupa oamenii de stiinta, unii dintre ei dedicandu-si chiar
intreaga viata pentru a afla raspunsul la aceasta intrebare, acestia ne-ar spune ca sufletul n
anumite tradiii spirituale, filozofice i psihologice, reprezint esena imaterial (i uneori
nemuritoare) a unei persoane sau lucru viu. Multe sisteme filozofice i spirituale nva c
oamenii au suflete; unele atribuie suflete tuturor lucrurilor vii i chiar obiectelor fr via (cum
ar fi rurile); aceast credin este n mod curent numit animism. Se crede adesea c sufletul
iese din corp i continu s triasc dup moartea unei persoane, iar unele religii afirm c
Dumnezeu este cel care creeaz suflete. Sufletul este adesea considerat parte integral i
esenial pentru contiin i personalitate, poate funciona ca un sinonim pentru spirit, minte sau
sine, dei despre termenul de suflet s-a spus c funcioneaz ntr-un mod suficient de diferit de
spirit i psihic nct s nu fie folosit interschimbabil.Evident, si inteleptii din vechime, mai ales
din Grecia Antica, au incercat sa descifreze aceasta enigma, fiecare ajungand la teorii diferite.De
exemplu Platon, reflectnd asupra cuvintelor nvtorului su Socrate, considera sufletul ca fiind
esena unei persoane, fiine, ceea ce decide cum ne comportm. El considera aceast esen ca un
ocupant necorporal, etern al fiinei noastre. n timp ce corpurile mor, sufletul este n continuu
renscut ulterior n alte corpuri. Aristotel, urmndu-l pe Platon, a definit sufletul ca fiind miezul
sau "esena" unei fiine umane, dar argumentnd mpotriva faptului c acesta ar avea o existen
separat n ntregime. n vederea lui Aristotel, sufletul unui lucru viu este activitatea sa, aceasta
fiind, "viaa" sa; spre exemplu, sufletul unui ochi, scria el, dac ar fi o form de via
independent n sinea lui, ar fi vzul.
In schimb , daca cineva mi-ar pune mie aceasta intrebare, nu cred ca i-as putea da un
raspuns concret.Probabil as spune ca sufletul este o mica frantura din Dumnezeu pe care noi,
oamenii, o detinem fara voia noastra,si fara a sti pentru ce perioada de timp o vom face, pentru
ca intr-o zi aceasta frantura se va intoarce la El.Dupa parerea mea, sufletul nu e ceva ce poti
cunoaste ori interpreta ca fiind una sau alta.El e pur si simplu suflet, si atat.
In opinia mea, exista 2 etape ale sufletului.Prima este cea de la nasterea noastra,de-a
lungul vietii, pana in momentul in care murim.Acest suflet se confunda adeseori cu inima
noastra,oamenii de stiinta sau cercetatorii nereusind sa precizeze cu exactitate unde s-ar afla asa
numitul suflet.Dupa cum zicea Sf. Augustin, sufletul este modelul pentru trup,acesta fiind
subordonat sufletului si nu invers.Aici, dupa parerea mea apare si o dilema, deoarece in
general oamenii cred ca in corpul nostrum exista 2 factori de decizie:unul spiritual (reprezentat
de inima,in principiu de suflet) si cel rational (reprezentat de ratiune,minte).Ori, daca ceea ce a
afirmat Platon sau Sf. Augustin, ca intre suflet si trup exista un raport de model-copie,este
adevarat, din start sufletul nu mai poate fi pus pe picior de egalitate cu mintea, aceasta fiindu-i
subordonata.Deci practic, luarea unei asa zise decizii rationale, se bazeaza tot pe aportul
sufletului care reprezinta factorul unanim de decizie al fiintei noastre.

Pentru ca am mentionat mai sus de existenta divina si de apartenta sufletului la aceasta,as

vrea sa vorbesc si de cea de-a doua etapa a sufletului, aceea din cer. Cred ca sufletul, in functie
de pozitia sa, adica infaptuitor de bine sau de rau va ajunge la o Judecata de Apoi, unde va da
socoteala practic, fata de toate faptele pe care le-a savarsit constient sau inconstient in aceasta
manta a vietii care este trupul.Conform religiei ortodoxe, Judecata de Apoi va fi infaptuita de
Iisus Hristos,inconjurat de apostolic si de sfinti, care va lua o decizie cu privire la soarta
sufletului in functie de inclinarea balantei vietii.Dar mai inainte de aceste lucruri, timp de 40 de
zile sufletul se spune ca ar mai trai o data viata de aici, de pe Pamant, pentru a rememora toate
pacatele si faptele bune pe care le-a savarsit, pentru a ise motiva practice, decizia de a fi trimis
intr-una dintre cele doua locuri diametral opuse:Raiul sau Iadul.Totodata se mai spune ca
sufletului i se vor arata aceste locuri pentru a vedea ce a pierdut, aceasta in cazul in care ajunge
in Iad, ori de a vedea de ce chinuri si dureri groaznice a scapat slujind cuvantul Luiin cazul in
care acesta ajunge in Rai.Eu ma cred un om credincios, in limitele normalului si cred evident in
Inviere si in Viata Vesnica ca orice crestin.Percep aceasta viata vesnica putin diferit fata de ce se
pretine a fi de catre alti oameni, care se lauda ca ar fi vazut Edenul sau atrocitatile Iadului, unde
oamenii, dupa spusele lor, ar fi tinuti in lanturi ori cuprinsi de flacari mistuitoare,unde dracii cu
acel trident de foc i-ar tortura necontenit.Nimic mai fals dupa parerea mea.Eu nu percep viata
vesnica ca fiind ceva petrecut intr-o alta lume, dimnesiune sau orice altceva.Pentru mine aceasta
viata vesnica va fi rasplata tuturor faptelor si va fi traita in chin sau in placere, dar in niciuna
dintre variante, aceasta nu va fi traita altundeva decat aici pe pamant.Astfel daca ai facut binele,
si daca ai respectat Cuvantul Lui Dumnezeu, pamantul va lua pentru tine forma Edenului de unde
Adam, stramosul nostru, a fost izgonit.Te vei bucura de toate placerile vietii,vei trai fericit si fara
nicio grija alaturi de fiintele cele mai apropiate de sufletul tau savarsind impreuna Voia si
Cuvantul Lui Dumnezeu.Pentru tot binele pe care l-ai facut vei fi rasplati.Iar daca, acea balanta
se va inclina in directia diametral opusa, Pamantul va fi pentru tine un loc plin de sufetina si chin
vesnic-numit Iad-acesta fiind o urmare a tot ceea ce ai facut rau ori a tuturor lucrurilor rele si
neplacerile pe care le-ai cauzat altora,lucruri care ti se vor intoarce inzecit.