Deficiente de invatare

Deficientele de invatare apar atunci cand performantele scolare ale copilului sunt
scazute in raport cu asteptarile pentru varsta si inteligenta sa. Acestea se bazeaza
pe o intarziere in dezvoltare si pe un fond neurologic mostenit sau provocat in
anumite situatii. Desi multi copii mai au din cand in cand probleme cu invatatul la
gradinita sau scoala, exista anumite semne care atesta manifestarea unei
deficiente de invatare. Dizabilitatea de invatare afecteaza capacitatea creierului de
a accepta, procesa, analiza sau acumula informatii, de aceea este posibil ca
persoanele afectate sa nu poata acumula cunostinte la fel de repede si de usor ca
celelalte. Exista foarte multe tipuri de dizabilitati de invatare. Unele din acestea pot
afecta capacitatea de concentrare, in alte situatii poate fi afectata capacitatea de a
scrie, citi sau rezolva probleme de matematica. Totusi, majoritatea cauzelor sunt
inca greu de explicat chiar si in ziua de azi.
Deficientele de invatare exista la copiii din toate tarile indiferent de cultura, limba si
mediul social in care traiesc. Numarul elevilor cu dificultati de invatare este in
continua crestere, cei mai multi sunt cu varsta cuprinsa intre 9-14 ani.
Recuperarea elevilor cu dificultati de invatare este un proces complex si se poate
desfasura fie intr-un cadru izolat , de catre echipe de specialisti, pe grupe de copii
cu aceeasi deficienta, fie prin integrarea lor in scoli obisnuite unde sa fie indrumati
de un cadru didactic obisnuit si de un profesor de sprijin.

Tipuri frecvente de deficiente de invatare:

Dislexia dificultatea de a invata scrisul si cititul. Dislexia nu se poate trata, insa
persoanele care sufera de dislexie pot invata sa-si amelioreze deficientele.
Discalculia dificultatea de a intelege si rezolva sarcini matematice.
Disgrafia capacitatea scazuta a copilului cu limbaj, auz, dezvoltare mentala
normale de a invata corect si a utiliza constant scrisul in conditiile de scolarizare
normala.
Dispraxia dificultate specifica a procesului de invatare care afecteaza abilitatea
creierului de a planifica succesiunea miscrii. Se crede ca dispraxia are legatura cu
modul in care se dezvolta creierul si poate afecta planificarea a ceea ce trebuie sa
faci si cum sa o faci. Deseori este asociata cu problemele de perceptie, limbaj si
gandire. Efectele pe care dispraxia le are asupra abilitatii unei persoane de a

functiona intr-un mediu de zi cu zi ca si intr-un mediu de invatare pot varia in

functie de gradul dificultatii.

Un copil cu o dizabilitate de invatare nu poate sa fie mai atent sau mai motivat. El
trebuie ajutat sa invete cum sa faca toate aceste lucruri. Stiinta a progresat, iar
specialistii inteleg din ce in ce mai bine modul de functionare al creierului. O
descoperire importanta, care trezeste speranta in cazul dizabilitatilor de invatare,
este neuroplasticitatea.
Neuroplasticitatea este capacitatea naturala a creierului de a se schimba, de a
forma noi conexiuni si a genera noi celule cerebrale ca raspuns la procesul de
invatare si la experienta acumulata. Aceasta descoperire a dus la dezvoltarea de
noi tratamente pentru dizabilitatile de invatare, care folosesc puterea
neuroplasticitatatii de a remodela creierul.
Exist o serie de cerine generale fa de organizarea predrii si nvrii n clasa
obinuit n care se ntlnesc copii cu dificulti de nvare:
aceti copii au nevoie de o nvare multisenzorial explicit care s-i fac s
avanseze; nu este cazul s se piard vremea cu activiti repetitive asupra unor
lucruri care s-au nsuit, ci mai curnd s se varieze metodele i suporturile de
nvare;
copiii cu dificulti de nvare au nevoie de iniiere adecvat n lectur i scriere,
ceea ce presupune de cele mai multe ori alte metode i mijloace dect cele folosite
n mod obisnuit de educatorul clasei respective;
este nevoie de structurarea cunoaterii si de o doz bun de orientare pentru a se
duce la bun sfrsit nvarea colar.