1.

Medicina in timpul lui Hipocrate

- inregistra unele schimbari,cum ar fi atitudinea grecilor fata de cauza bolii.
- invatatii si cei care practicau medicina nu mai considera boala ca fiind o pedeapsa data de zei.
Daca un pacient putea fi vindecat se foloseau toate mijloacele posibile. Daca afectiunea nu putea fi
vindecata sau macar ameliorata,el era abandonat,atat de medici cat si de vecinii sai.Boala continua
sa fie un blestem al oamenilor daca nu al zeilor.
In timpul lui Hipocrate,grecii inventasera un sistem ipotetic care explica mecanismul bolii prin
existenta a patru umori ale organismului.
Aparitia acestui sistem a fost influentata de:
existenta a patru elemente de baza:apa,aerul,focul si pamantulului
conceptia potrivit careia fortele contrare trebuiesc mentinute in echilibru la nivelul cosmosului si
microcosmosului uman,concomitent cu punerea accentului pe cifra 4
influenta asupra corpului a celor 4 anotimpuri
secretiile vizibile ale organismului:sangele,flegma,bila galbena si bila neagra
Existau trei stadii ale bolii:
- o modificare a proportiilor dintre umori cauzata de factori interni sau externi
- raspunsul organismului la aceasta modificare prin febra saufierbere
- criza rezultanta cand boala se termina prin eliminarea umorii in excess sau prin moarte
In secolul al V-lea i.H,indelungata dezvoltare a medicinei grecesti a fost incununata cu aparitia
lui Hippocrate.Din acest moment si pana in zilele noastre medicina a continuat sa fie sub influenta
invataturilor sale.
Scrierile lui Hippocrate, reunite sub titlul Corpus Hippocraticum, contin aproape sigur si
lucrari ale altor autori din Cos,Cnidos,Sicilia si din alte regiuni.
Detaliile anatomice sunt putine si nu sunt prezentate sistematizat.Cele patru
umori,corespunzatoare celor patru elemente constituie baza fiziologica care permite functionarea
organismului.Armonia este necesara pentru mentinerea sanatatii.
Cauza bolilor este fie imediata datorita unor dificultati de cauza interna,fie mai departata,sub
influenta unor factori externi,cum sunt clima,igiena, individuala, dieta, activitatea si mediul
inconjurator.In lucrarea Despre aer,apa si locuri Hippocrate se refera la influenta mediului asupra
starii de sanatate.El este considerat parintele biometeorologiei-stiinta care se ocupa cu studiul
interrelatiilor dintre organismul uman si factorii meteorologici. Hippocrate este foarte preocupat de
stabilirea prognosticului unei boli.
Juramantul este cel mai cunoscut document care se asociaza cu numele lui Hippocrate.El este
utilizat de cateva secole de absolventii invatamantului medical in intregime sau cu modificari. Acest
faimos testament contine atat obligatii cat si interdictii.El incepe cu un angajament fata de
zei,profesori si viitorii studenti. Interdictiile se refera la vatamarea pacientului,medicamente
mortale, avort, chirurgie, intretinerea de relatii sexuale cu pacientii sau servitorii acestora,precum si
la pastrarea secretului professional. Indatoririle cer medicului sa actioneze cu onestitate si credinta.
Principiile metodei hippocratice pot fi rezumate in felul urmator:
Observa totul-o atentie deosebita se acorda istorcului bolii
Studiaza mai degraba pacientul decat boala-important este cum reactioneaza bolnavul fata de
boala sa,nu doar tipul de boala de care sufera acesta.
Evalueaza sincer
Ajuta natura
Daca metoda hippocratica este folosita astazi,medicul poate sa observe bolnavul in mod
obiectiv,evitand atitudinile rigide si ferindu-se sa adopte orice doctrina.Mai mult chiar,in present
incepem sa folosim din nou doctrina lui Hippocrate,analizand bolnavul in intregime si tinand cont
de mediul in care traieste.
1

2.Galenus si medicina galenica(circa 129-200)

a fost probabil cel mai influent scriitor de subiecte medicale din toate timpurile. Pentru aproape
1500 de ani,prin activitatea sa,el a reprezentat o autoritate incontestabila in domeniul medicinei in
numeroase tari.Cu o usoara inclinatie spre polemica,dar totusi cu vederi largi,Galen a fost un
observator atent,un dogmatic autoritar si un ganditor original.
In calatoriile sale,Galen a avut posibilitatea sa observe numeroase boli,tratamente si sa
cunoasca o serie de curente medicale.La Alexandria el a venit in contact cu medicii sositi sa studieze
din intreg Imperiul Roman si a avut totodata ocazia sa participe la ingrijirea pacientilor.
Cand s-a intors la Pergamon,peste cativa ani,Galen dobandise o oarecare reputatie datorita
catorva lucrari de anatomie si fiziologie si perspicacitatii sale clinice.Datorita faimei si pozitiei sale
sociale,el a fost numit medicul gladiatorilor. Necesitatea mentinerii luptatorilor in forma l-a facut
sa inteleaga importanta masurilor igienice si a celor preventive.Traumatismele suferite de acestia lau determinat sa studieze anatomia si in special cea legata de oase,muschi si articulatii.
Galen a scris in limba greaca-limba sa natala si in acelasi timp limba stiintifica-numeroase
lucrari de anatomie,fiziologie,farmacologie,patologie,terapie,igiena,dietetica, si filosofie.El a ridiculizat intotdeauna opiniile si metodele care ii erau contrare,
indiferent daca erau contemporane sau mai vechi.
O a doua trasatura caracteristica a sa a fost folosirea teoriei umorale mostenita din trecut.In
functie de ponderea celor patru umori,el a clasificat personalitatea in patru
tipuri:flegmatic,sanguine,coleric si melancholic.
O alta caracteristica a activitatii lui Galen a fost accentual pus pe detaliile anatomice.El a
aratat ca venele sunt conectate cu inima,in timp ce nervii isi au originea in sistemul nervos central.A
descris anatomia maduvei spinarii,ureterelor,
oaselor si muschilor.Fiindca disectiile umane care au fost utilizate in Alexandria nu mai erau
premise,Galen a fost nevoit sa studieze anatomia facand disectii pe animale sau facand observatii in
cazul unor traumatisme. Din aceasta cauza Galen a facut multe greseli,in special in ce priveste
organelle interne.Cu toate greselile si conceptiile eronate,este surprinzatoare abundenta detaliilor
precise din scrierile sale.Timp de secole savantii vor accepta descrierile sale fara a incerca sa le
verifice.
In calitate de clinician,el era probabil inegalabil.Spre deosebire de Hippocrate care descria si
rezultate positive si rezultate negative,Galen vorbea aproape in exclusivitate despre succese,adesea
insotite de satisfactii personale.
O parte insemnata a tratamentelor sale se bazeaza pe principiul lui Hippocrate de a ajuta
refacerea naturala prin metode blande ca de exemplu dieta,odihna si exercitii fizice.Prevenirea
bolilor prin masuri de igiena juca de asemenea un rol important.
O trasatura caracteristica a lui Galen este folosirea pe scara larga a medicamentelor.El aduna
plantele medicale si isi pregatea singur retetele,neavand incredere in altii.Numeroasele ingrediente
pe care le folosea la un singur preparat i-au facut pe unii sa le numeasca preparate galenice.
O alta combinatie farmaceutica extraordinara realizata de Galen a fost teriaca.
Acest preparat antic contine o multime de ingrediente a fost folosit la inceput ca antidot pentru
muscaturile de sarpe si pentru combaterea otravirilor si chiar a epidemiilor.
Tragedia lui Galen a constat in faptul ca avea nevoie de un successor si nu a
existat nimeni care sa-i ia locul. Nimeni nu a reusit sa-l egaleze sau sa intre in competitie cu el pana
in secolul al XVII-lea,cand Vesalius,un anatomist din perioada Renasterii,avea sa-I clatine
autoritatea.

3. Medicina medievala in lumea crestina

Urmasii lui Iisus Hristos din Nazareth erau convinsi de iminenta intoarcerii sale, de
ziua judecatii de apoi si de sfarsitul situatiei prezente, ceea ce a dus la inexistenta unor
preocupari fata de suferintele fizice ale lumii terestre, care reprezinta temelia oricarui sistem
de sanatate.
In gandirea iudaica, boala a fost mult timp privita ca o pedeapsa a pacatelor sau ca o
dezaprobare divina, Biserica neincercand sa descurajeze aceasta credinta populara; mai mult,
institutia punea accent pe reconstituirea misiunii de vindecare a lui Hristos. Au aparut astfel,
numeroase instituii pt. ingrijirea celor bolnavi: ptochia-pt.cei saraci, xenodochia-pt.straini
etc. Bazele primului spital au fost puse de catre Elena, mama imparatului C-tin, in jurul
anului 330, pt.ca, mai tarziu, numeroase spitale crestine, ce copiau modelul celor militare
existente in Imp.Roman, sa apara, precum cel de la Roma, infiintat inainte de 394 de catre
Fabiola, o doamna bogata, reprezentand primul spital crestin din Europa. Cele trei secole
care au urmat recunoasterii Bisericii crestine de catre imparatul C-tin au dus la declansarea
unei lupte intense impotriva dezv. ortodoxiei, aparand diferente in ceea ce priveste practica
medicala intre cele 2 biserici. Astfel, pt castigarea rapida de noi credinciosi, icoanele au
devenit instrumente ale vindecarii. Separarile ireversibile au devenit tot mai frecvente insa,
una dintre ele jucand un rol important in ist. medicinei: dupa inlaturarea din functie a
patriarhului C-tinopolului, Nestorius, considerat ca a negat natura divina a lui Hristos, acesta
a infiintat o scoala medicala la Edessa, iar, ulterior, o alta la Gundishapur, cu o evolutie
infloritoare. Mai tarziu, apare o noua asociere-cea dintre ordinele calugaresti si spitalele de
caritate crestina care au permis manastirilor sa si asume organizarea ingrijirilor medicale in
Apus pt mai bine de 500ani.
Evul mediu timpuriu: Un rol important in aceasta perioada lau avut diversele
popoare, precum cele germanice, de exemplu, care au acordat o atentie deosebita medicilor si
sanatatii publice, in sec.5-7. Popoarele celtice, situate la nord si la vest de franci, erau sub
conducerea druizilor, care aveau atat functii clericale, cat si curative, pe cand insulele
britanice au constituit o exceptie de la reintoarcea la medicina populara, evidenta si in spatiul
rusesc, de altfel. Odata cu destramarea stabilitatii din nordul Italiei, datorata conflictului
dintre goti si lombarzi, respectiv localnici, medicii si pacientii au avut de suferit, fiind nevoiti
sa se protejeze singuri, pt ca, in final, medicii laici sa inceteze a exista. In statutul ordinului
creat de Sf.Benedict era prevazuta ingrijirea bolnavilor numai prin rugaciune si interventie
divina, astfel incat studiul medicinei a fost interzis. In aceasta perioada, dominata de
Biserica, calitatea actului medical lasa mult de dorit, manastirile avand diviziuni speciale
pt.medici; munca acestora, insa, rezumanduse la tehnici nestiintifice. Totodata, au aparut si
mediatori ai miracolelor facute de Dumnezeu, anumite personalitati religioase precum
gemenii Cosma si Damian, doi medici din sec.3, care au savarsit numeroase vindecari
miraculoase, dintre care unele si postume sau precum Sf.Pantaleon din Nicomedia. Un medic
calificat, de asta data, a fost Alexandru din Tralles care a facut numeroase observatii
importante:a stabilit originea epilepsiei la niv. creierului, a atras atentia asupra folosirii
abuzive a opiului samd, utlizand, totodata, si procedee magice de vindecare, precum cel
pt.tratamentul febrei intermitente.Infiintarea universitatilor: Bazele adevaratei educatii
medicale s au pus abia in noile universitati create, prima dintre ele fiind cea din sudul Italiei,
de la Salerno, infiintata de 4 maestri:grecul Pontus, romanul Salernus, evreul Helinus si
arabul Adela, ce permitea si accesul femeilor la pregatirea medicala(ex: Trotula-autoare a
unui tratat de obstetrica). Una dintre personalitatile ce au jucat un rol important in scoala
3

medicala de la Salerno a fost Constantinus Africanul, iar cea mai cunoscuta lucrare a acestei
scoli a fost un poem in lb.latina-Regimul salernitan de sanatate(Floarea medicinei),
elaborata in a2a jumatate a sec.18; sunt intalnite, de asemenea, si scrierile cu caracter
deontologic-Despre vizita medicului la bolnavide Archimatteus. In aceeasi perioada, Roger
al2lea, primul rege al Siciliei, a introdus examenul de licenta(sustinut dupa 3 ani de logica, 5
de medicina si chirurgie+ un stagiu de un an sub conducerea unui medic cu experienta)
pt.practicarea medicinei. In afara de scoala medicala de la Salerno, tot mai multe univ.au luat
nastere:cea din Paris, univ. din Anglia, Germania s.a. in care era atribuit un statut superior
practicii medicale fata de chirurgie (care a cunoscut insa reprezentanti de seama-Salicet, Guy
de Chauliac s.a.), iar teologia si filozofia crestina erau supreme stiintelor naturale. Treptat, a
inceput sa se acorde o atentie din ce in ce mai mare anatomiei, sec.19 reprezentand debutul
disectiilor pe cadavre, sub indrumarea celui mai bun specialist- Mondino de Luzzi de la
Univ.din Bologna, care a redactat si un tratat in 1316-Anatomia.
Perioada evului mediu mijlociu: Europa a iesit din perioada intunecata a Evului Mediu
timpuriu in jurul
anului1000, viitorul aratandu se, in acel moment, luminos. La sfarsitul
sec.13, Sf. Thomas Aquinas, bazandu se pe teologie, a redactat o noua doctrina- Thomism
sau Scholasticism, care acorda suprematie supranaturalului fata de natural, dar in adevaratul
sens lumea naturala si supranaturala erau separate, daca nu independente. Cu toate ca a
inceput sa se dezvolte comertul, societatea europeana a ramas izolata si rurala, astfel incat
medicii cu pregatire universitara erau accesibili numai celor cu un statut social ridicat, marea
masa a oamenilor continuand sa apeleze la vindecatorii populari si la barbierii-chirurgi, iar
nasterile erau supravegheate de moase. In sec.12-13, controlul spitalelor si al infirmeriilor a
fost transferat municipalitatii (au aparut marile spitale europene: Hotel-Dieu la Paris, Santo
Spirito la Roma etc.), iar, in timp ce consiliile bisericesti interziceau practica medicinei de
catre ordinele monastice, acestea nu incetau sa apara- Ordinul Cavalerilor Teutoni, Ordinul
lui Lazarus(ingrijirea leprosilor). Cruciadele din aceasta perioada au avut un efect pozitivpatrunderea unor preparate medicale in Europa, dar si un impact negativ enorm-maladiile
precum lepra, ciuma,mai apoi sudor anglicus etc,ceea ce a condus la o adevarata
explozie a cultelor dedicate sfintilor care puteau vindeca boala. In timpul sec.13, populatia
generala avea un acces restrans la ingrijirile medicale, Parisul, de exemplu, dispunand de
doar o jumatate de duzina de medici pt.serviciile publice. Regimul alimentar era considerat
foarte important in tratamentul bolilor(supe, lapte, oua), in timp ce medincamentele erau
folosite pe scara larga(teriaca). Misticismul a devenit f.raspandit in perioada Evului Mediu
mijlociu, considerandu se ca exista o legatura intre posedarea de catre duhurile rele si o
anumita afectiune, des utilizate fiind si amuletele( pt.alungarea duhurilor rele). Chirurgia
era,in general, limitata la tratarea plagilor, fracturilor, amputatiilor etc., vechea traditie araba
privind utilizarea cauterului persistand.
Spre sfarsitul perioadei medievale, chirurgii au inceput sa fie organizati in 2
grupuri:cei care au beneficiat de o pregatire superioara si cei care se identificau cu barbierii
(cei ce realizau sangerarile), in Franta diferenta fiind chiar legiferata.

4. Med.medievala in lumea islamica

In timpul primelor 5sec. ale erei Crestine, invaziile barbare, dezastrele, epidemiile,
precum si atitudinea antielenistica a Bisericii Crestine au dus la pierderea a numeroase scrieri
grecesti si romane. In sec.7, noua religie islamica a contribuit la pastrarea invataturilor clasice
care mai existau, iar apoi le-a trimis inapoi lumii europene. Arabii au raspandit o cultura
medicala laica, au acordat studiilor medicale un loc important in cadrul civilizatiei lor, numerosi
istorici considerand insa ca aceasta contributie s a rezumat doar la compilatie si pastrare, uitand
de marii ganditori islamici.
In anul 489,au avut loc primele contacte cu cultura greaca, fiind infiintat, de catre
nestorieni, spitalul din Gundishapur, unde acestia au intalnit medici greci, astfel incat, in timpul
lui Mohammed(570-632), cunostintele grecesti erau deja raspandite in lumea araba. In
sec.urmator, islamismul s a raspandit, formandu se 3califate principale: 1.la Baghdad, 2.la
Cordoba 3.la Cairo.. Primul centru dominant a fost cel de la Baghdad unde au fost traduse in
lb.araba scrierile greco-latine (opere ale lui Aristotel,Hippocrate,Galen)de catre cunoscuti
traducatori precum Hunain ibn Is haq, Rhazes si Avicenna fiind unii dintre cei mai faimosi
scriitori, umanisti si medici musulmani de origine persana. Dupa ce califatul de la Bagdad si a
pierdut influenta, s au impus medicii-filozofi Averoes, Avenzoar si Maimonides din califatul de
la Cordoba pt.ca, ulterior sa se infiinteze spitalul din Cairo, in cadrul sultanatului egiptean.
Arabistii au pus bazele farmaciei si chimiei ca stiinte, luand nastere profesia de farmacist,
au pus la punct tehnici de distilare, cristalizare, dizolvare, sublimare, reducere si calcacinare. O
mare importanta se acorda instruirii clinice a medicilor, fiind descrise boli precum scabia si
abcesul mediastinal, altele fiind aprofundate: pericardita, tuberculoza(Avicenna sugerand chiar
caracterul transmisibil al tuberculozei). Cea mai importanta contributie medicina araba a adus o
in domeniul spitalelor, fiind superior organziate si de o eficienta sporita celor crestine sau
romane.
Atitudinea islamului fata de originea bolilor era asemanatoare cu conceptiile iudeocrestine: Allah provoca boala ca o pedeapsa pt.pacatul unei personae sau pt.motive in afara
capacitatilor umane de intelegere. Oamenii puteau spera in miracolul vindecarii prin intermediul
rugaciunilor, dar putea sa ceara ajutor divin si prin intermediul medicului. Coranul pretuia
medicina ca una dintre stiintele de frunte, bolnavii find ocrotiti, iar acordarea ajutorului si
sprijinului celui aflat in dificultate era apreciata pozitiv. Religia islamica credea in existenta
vietii de apoi, astfel incat disectiile umane erau interzise, ceea ce a dus la existenta a numeroase
speculatii privind functionarea org.interne si circulatia sangelui. Arabistii foloseau,in general,
aceleasi metode precum grecii si romanii, diagnosticul bazandu-se pe 6 criterii, dintre care
comportamentul pacientului, excretiile(plosca pe jumatate umpluta cu urina devenind simbolul
medicului),caracterul si localizarea durerii etc, un rol important avandu l si astrologia. Chirurgia,
fiind prost vazuta, cauterizarile, sangerarile s.a. erau facute de oameni fara pregatire, la fel ca si
litotomia. O caracteristica ca tratamentului o reprezenta folosirea pe scara larga a
medicamentelor, lucrarea lui Dioscorides-De Materia Medica-fiind intens studiata.
La inceput, medicii erau pregatiti in cadrul unor centre de invatare sau spitale si primeau
dreptul de practica de la profesorii lor pt.ca, ulterior,sa se introduca examenul obligatoriu(in
sec.10), femeile ocupanduse,in acea perioada,de probleme de obs.si ginecologie.O dezv.rapida
au cunoscut si spitalele islamice:la Bagdad,Damasc si Cairo. C:intotdeauna au existat sch.intre
lumea islamica si cea crestina,atat in timpul suprematiei civilizatiei islamice,cat si in perioada sa
de declin.

5. Personalitati ale medicinei arabe

Medicina araba. Arabii, pe langa faptul ca au conservat traditiile in domeniul medicinei
(care riscau sa dispara ca urmare a invaziilor barbare, a dezastrelor, si a atitudinii antielenistice a
Bisericii Crestine din spatial European), ci dimpotriva, ei sunt cei care au pus bazele farmaciei si a
chimiei ca stiinte, au pus la punct tehinici de distilare, de cristalizare, sublimare, calcinare si de
reducere. Cu toate ca medicii continuau sa isi preprare propriile medicamente, a aparut si meseria de
farmacist. De asemenea, se acorda o mare importanta instruirii clinice a medicilor, cativa dintre ei
au facut observatii stralucite care au resitat de a lungul tipului. Au fost descrise boli ca de ex :
scabia, si abcesul mediastinal; au fost aprofundate boli ca tuberculoza si pericardita, Avicenna
sugerand pana si caracterul transmisibil al tuberculozei.
Rhazes (850-950), de origine persana, a fost unul dintre cei mai cunoscuti vindecatori ai
califatului de la Gundishapur, si nu numai.acesta a fost apreciat atat ca profesor, cat pentru
activitatea sa depusa la patul bolnavului . A scris 237 de carti in domenii foarte variate, cum ar
fi : alchimie, anatomie, fiziologie si etica. O mare parte din opera sa o constitue compilatiile
teoriilor lui Hippocrate si Galenus. El este cel care a reusit sa introduca numeroasele cunostinte
grecesti cu privire la medicina, in lumea araba. Lucrarea sa cea mai cunoscuta este kitab al-Hawi,
cuprinzand 24 de volume, in care sunt trecute in revista cunostintele medicale si chirurgicale ale
epocii. Rhazes aplica teoria umoroasa a lui Galen, utiliza pietrele pretioase in tratamentul
bolnavilor, si credea k numarul copiilor pe care ii va naste o femeie gravida era indicat de numarul
pliurilor, a facut prima descriere exacta a varicelei si a rujeolei, a preferat utilizarea unei
medicamentatii sanatoase in locul medicamentelor, recomandand folosirea unor remedii simple.
Avicenna (980-1037), supranuit si principele medicilor, este cea mai importanta
personalitate a medicinii arabe, fiind considerat corespondentul lui Galen. A avut numeroase
preocupari in domeniul gramaticii, poeziei, geometriei, astronomiei, fiziologiei, medicinei interne si
chirurgiei. In fizica, a sugerat posibilitatea de a se masura viteza luminii. Cea mai cunoscuta opera a
sa (dintre cele aprox 100) este Canonul. acesta cuprinde cinci capitole : medicina teoretica,
medicamentele simple, unele boli si tratamentul lor, bolile generale, farmacologia. simptomatologia
bolilor este amanuntit descrisa, dar diagnosticul este pus mai ales in functie de puls si urina.
Avicenna a introdus pansarea ranilor cu vin. Tot el a descris si focul persan adica antraxul si
diabetul, sau boala urinei dulci , stia sa deosebeasca meningita de meningism, paralizia faciala
centrala de cea periferica.lucrarile sale au jucat un rol important in invatamantul medical de la
sfarsitul Evului Mediu si din vremea Renasterii.
Abulcassis a scris cea mai importanta lucrare in domeniul medicinei. Cartea sa al-Tasrif, in
30 de volume, si continea un capitol dedicat chirurgiei. Acesta a fost primul text sistematizat si
insotit de ilustratii din domeniul chirurgiei. In aceasta lucrare erau descrise cauterizarea, aplicarea
de ventuze si sangerarea, dar se acorda in acelasi timp o atentie deosebita anatomiei, chiar daca
aceasta avea la baza descrierile lui Galen. n partea final a tratatului Al-Tasrif, Al-Zahrawi
menioneaz un adevrat arsenal de scule i dispozitive chirurgicale, numrul lor ajungnd la
aproape 200, cum ar fi: forceps, ace chirurgicale, crlige, spatule, scalpel, fierstraie pentru oase,
chiuret, retractor, aplicarea cauterizrii rnilor i a arterelor deschise. Totui n cazul sngerrii,
insist asupra aplicrii ligaturii vaselor sangvine. A avut contribuii la dezvoltarea chirurgiei
plastice. Dovedete ndemnare chirurgical n tratarea ginecomastiei i ajunge s efectueze operaii
de mamoplastie. Se ocup i de neurochirurgie i craniotomie, ca tratament chirurgical al
tulburrilor mintale.
Maimonides a fost cel mai cunoscut medic arab de origine iudaica, scrierile acestuia se
refera la dieta, igiena, prim ajutor, otraviri si problema de medicina generala. A fost un adept al
teoriilor umorale si a metodelor medicinei arabe. El a scris despre bolile psihice i a descris
turbarea i intoxicarea cu beladon (mtrgun).

6.1 Medicina in renastere

Renasterea (sec. XV-XVI) a readus in prim-plan valorile antichitatii. Pe plan laic se dezvolta
doctrina umanista, care considera ca Dumnezeu l-a creat pe om liber si omul trebuie sa aiba demnitate
(Despre demnitatea omului - Pico della Mirandelo).
- reforma religioasa, marile descoperiri geografice
- progrese in: - anatomie, fiziologie;
- patologie, terapeutica
- chirurgie
Anatomia
Pna atunci, disectiile fusesera interzise, dar odata cu aparitia facultatilor de medicina, au inceput
sa se permita (prin bule papale) disectii in scop didactic. Era disecat cte un singur cadavru intr-un an
universitar. Erau interdictii clare referitoare la comentariile privind opera lui Galen. Disectiile se faceau
in amfiteatre (putea participa oricine), profesorul citea din Galen, iar barbierul-chirurg taia
Andreas Vesalius (Vesal) - belgian, fiu de farmacist, a studiat la Paris (universitatea era de tip
Galenic), dar a terminat studiile la Padova, unde a devenit mai trziu profesor de anatomie. Este
considerat intemeietorul medicinei moderne.
- a pus bazele stiintei disectiei, folosind instrumente speciale
- efectua disectii paralele, pe un numar crescut de cadavre (metoda stiintifica de cercetare)
- a studiat corelnd structuralul cu functionalul
- ! este autorul primului atlas anatomic (6 planse, la Venetia, in 1538)
- a denumit cu cte un cuvnt anume diverse formatiuni anatomice, in neolatina
- scrie un tratat complet de anatomie (Basel, 1543), cu formatiunile prezetate in pozitii
active. Tot la universitatea din Basel se gaseste un schelet preparat de Vesal
- dupa publicarea tratatului se refugiaza la Madrid, unde apare editia a II-a (1555)
- este condamnat ca eretic la moarte prin ardere pe rug, dar pedeapsa este comutata intr-o
calatorie la Ierusalim (pe drum este mncat de rechini in Marea Mediterana)
Personalitatea cea mai reprezentativa a patologiei renascentiste este Girolamo Fracastoro.
- poet de limba neolatina
- autorul teoriei sferelor homocentrice in astronomie (contemporan cu Copernic)
- primul critic literar
- descrie foarte bine sifilisul (Sifile a fost un pastor pedepsit pentru ca iubea fata pe care o
iubea si zeul; vindecat apoi prin remediul propus de Fracastoro, care descrie astfel in
versuri tratamentul)
- a delimitat foarte bine din punct de vedere clinic si epidemiologic ciuma si variola
- lanseaza ideea ca bolile infecto-contagioase nu sunt aduse de miasmele morbide, ci de
seminte ale bolii (Despre contagiune & bolile contagioase - 1546)
- ! De abia in 1878, Pasteur si Koch demonstreaza ca bacteriile sunt factorul cauzal al
diferitelor boli
Se remarca o crestere a tratamentelor odata cu marile descoperiri geografice (India, America
cartoful a schimbat alimentatia).
Medicamentele chimice isi fac aparitia. Teoria iatrochimica este o varianta moderna a
umoralismului hipocratic, starea de sanatate se considera ca este pastrata prin mentinerea starii chimice
normale a organismului.
Toate facultatile de medicina erau religioase. Oficial se cerea ca operatia chirurgicala sa fie
indicata de medic iar chirurgul s-o execute la indicatiile si sub controlul medicului.
Ambroise Pan a fost cel mai mare chirurg din acel timp.
- a urmat cursurile colegiului de chirurgie de la Paris (chirurg de roba lunga)
- numeroase operatii in armata franceza
- numeroase inventii in chirurgie (instrumente noi)
- redescopera ligatura vasculara
- propune pansamentul simplu in tratamentul plagilor (initial tratamentul era de cauterizare
cu ulei de soc fierbinte)
7

- autor al unei carti de chirurgie (1545)

- intemeietorul balisticii in medicina legala
William Harvey, William Harvey s-a nscut n localitatea Folkestone, din Anglia, ca unul din cei ase
fii ai lui Joan i Thomas Harvey. Spre deosebire de creatorul anatomiei moderne, Andreas Vesalius, el
nu i-a petrecut copilria fcnd vivisecii pe animale. La diseciile cadavrelor a luat parte n timpul
studiilor de la Gonville and Caius College, n Cambridge, unde s-a specializat n medicin. Spre
deosebire de predecesorii si, William Harvey lucreaz in termeni cantitativi, matematici i propune
metode fizice de studiu a curgerii lichidelor prin tuburi elastice.
n anul 1628, a publicat renumita lucrare Exercitatio Anatomica de Motu Cordis et Sanguinis in
animalibus (Cercetarea anatomic despre micarea inimii i a sngelui n animale; prescurtat De Motu
Cordis), care a demonstrat justeea teoriei sale pe tema circulaiei sngelui n organismul uman.
Lucrarea coninea descrierea sistemului circulator, al crui element de baz este inima, care pompeaz
sngele din artere n aort i mai departe spre extremiti i ale pri ale corpului. Harvey a anulat teoria
lui Galen, considernd c ficatul nu ar fi n msur s produc o asemenea cantitate de snge, necesar
pentru aprovizionarea ntregului organism. A dovedit, totodat, c inima transfuzeaz la fiecare or 245
kg snge. Acest rezultat l-a obinut folosindu-se de calcule hidraulice.
n anul 1651 William Harvey a publicat studiul de embriologie intitulat "Exercitationes de Generatione
Animalium". Primul semnal al existenei epigenezei, care trateaz dezvoltarea ca proces de trecere a
substanelor simple n structuri tot mai complicate, au fost experimentele lui Harvey pe embrionii de
gin.
Marcelo Malpighi este considerat fondatorul histologiei. Avea o are capacitate de obseravare si a
inceput studiile microscopice asupra palntelor, insectelor, tesuturi animale, embrioni si organe umane.
Proncpalul aport la dezvoltarea cunostintelor privind capilarele, transportul sangelelui de la artere la
vene la nivelul plamanilor -1691 Des Pulmones. Ca si Galileo s- a folosit de noile descoperiri in
domeniul opticii(microscopul) extinzand utilizarea acestuia catre organizarea fiintelor vii dincolo de
ceea ce putea fi obseravat cu ochiul liber. Tot el a descoperit existenta glomerulului renal, tubulilor
urifinferi, papile =le de la nivelui dermului. Papile le gustative si unele componente ale ficatului care au
dus la impunatatirea practicii medicale. in embriologie, a fost primul care, cu ajototul icroscopului, a
prezentat consituirea detaliata a embrionului in fazele incipiente. De asemenea a aratat ca nu exista
bila neagra, pe care anticii o considerau ca fiind una dintre cele 4 umori ale corpului omenesc, impreuna
cu bila galbena, sange si flegma
THomas Sydenham- un hipocrate englez
Cand Sydenham avea sa moara, la 65 de ani, el avea sa lase in urma sa, printre alte carti medicale si
Observationae Medica, un volum de observatii si concluzii medicale, care va fi cartea de capatai a
scolilor medicale din urmatorii 200 de ani! Sydenham a fost primul care a descris si i-a dat numele
scarlatinei (Sacarletfever).Tot el a fost acela care a deosebit-o, pentru prima oara, de rujeola
Sydenham a introdus opiumul in practica medicala si a fost primul medic care a tratat anemia ce se
datora lipsei de fier cu alimente care contineau acest mineral!Daca o sa mai adaugam ca el a fost
acela care a popularizat folosirea chininei in m alarie, o sa intelegem cum lucra mintea sa in una din
serile lui noiembrie 1668/ In cabinetul sau din Londra avea sa demistifice inca una din superstitiile din
acea vreme: dansul Sfantului Vitius cum era numita pana atunci acea afectiune care blestema numai
copiii si care, dupa cum spuneau batranii, era un fel de dans nesabuit, ciudat - si invaluit in mister - al
copilului, tinut mai tot timpul in casa de rusine.

6. Medicina in Renastere si post-Renastere

8

In medicina, ca si in alte domenii, perioada care a cuprins sec XV XVI s-a caracterizat
printro surprinzatoare trezire si printro dezvoltare accelerata a descoperirilor dup ace mii de ani
batuse pasul pe loc. Giorgio Vasari 1511-1574 un artist, architect si om de litere florentin a numit
aceasta perioada Renastere, datorita credintei ca a avut loc o intoarcere la val culturalf ale Greciei si
romei antice. Numeroase elemente au provocat sau au favorizat aceasta larga miscare regeneratoare
a artelor literelor, stiintelor, gandirii,structurilor religioase si sociale. Doi dintre acesti factori au fost
in mod deosebit profitabili pt medicina. Primul a fost dezvoltarea spiritual datorita careia unele
personalitati au pus in discutie principii si notiuni consecrate si considerate in mod definitive
rezolvate. Al doilea a fost descoperirea si dezvoltarea rapida a tiparului care a facut posibila
diuzarea de cunostinte prin intermediul cartii si nu numai orintrun invatamant verbal.Un alt factor
important a fost dezoltarea industriei locale si a comertului.
Cucerirea Constantinopolului de catre turci in 1453 a dus la refugierea unui nr mare de
carturari greci, in special in partea de nord a italiei. Universitatile din bologna, padova si ferrara
atrageau studenti din intreaga europa. Astfel, in a doua jumatate a sec 15, conditiile sociale,
economice si politice din nordul italiei au favorizat o adevarata explozie a activitatilor intelectuale si
creative.
Printer preocuparile cultural ale umanistilor din perioada renasterii medicina a ocupat un loc
privilegiat, orice om cultivat din aceasta epoca simtindu-se atras si interest de secretele corpului
uman si de dereglarile functionarii sale. Acei care se consacrau acestui studiu esential pt activitatea
lor se dovedeau a fi totodata cultivate si ganditori.
Primii umanisti cu preocupari in domeniul medicinei au trait sau macar au studiat la
universitatile din nordul italiei. Ei erau specializati in fizica, astronomie, partial dat interesului
crescut fata de magie si astrologie.
Meritul principal si durabil al acestei epoci luminate a fost nasterea anatomiei moderne. Se
poate spune ca Renasterea a pus primele baze ale medicine stiintifice. Spiritual nou care anima
medicina impunea acest adevar ca este iluzoriu sa cauti sa intelegi sau sa reface dereglarile
organismului inainte de a-I cunoaste bine structura sa. Or aceasta structura nu era mai bine
cunoscuta la inc sec 15 decat pe e timpul lui Galen. Indispensabila inainte de toate studiului rational
al fiziologiei si patologiei, cunoasterea anatomiei nu necesita nici un mijloc deosebit in afara de un
cutit pt disectie si o vedere buna. Studierea anatomiei cerea inainte de toate o deschidee a spiritului
capabil sa verifice afirmatiile anticilor, sa intrepte erorile lor fara teama, sa completeze constatarile
lor sis a treaca la noi cercetari obiective.
Tot timpul evului mediu anatomistii s-au lovit de un obstacol major: interdictia de a diseca
corpuri umane. Dupa ce sau retras intro clandestinitate periculoasa ei aau obtinut in sfarsit
posibiliattea unei activitati reduse in cateva amfiteatre de disectie.
In periioada Renasterii stiinta si arta au fost mai apropiate ca oricand in istoria omenirii.
Artistii se intereseau de aproape de studiile anatomistilor la care participau uneori. Ei urmareau un
scop dublu: pe de o parte punerea talentului lor la dispozitia anatomistilor care aveau nevoie de ei pt
a insoti studiile scrise cu imagine anatmice iar pe de alta parte de a se perfection ei insisi in
reprezentarea corpului uman.
In timpul perioadei medicevale erau acceptate si copiate ilustratii anatomice mai vechi, care
contineau numeroase greseli. In general insa, cei care executau reproduceri dupa ilustratii mai vechi
introduceau la randul lor noi erori fie din necunoastere fie dat tehnicii deficitare. Primele ilustratii
anatomice tiparite pastrau vechea traditite a manuscriselor medieval. Lucrarea Fasciculuc
medicinae era o colectie de scrieri contemporane pt medicii practicieni. La prima editie, din 1491, a
fost folosita pt prima data gravura in lemn pt o ilustratie anatomica. Ilustratiile cuprindeau desene
care indicau localizarilee unde se putea practica sangerarea. Ele erau insotie de explicatii scrise pe
marginici. Disectiile erau prezentate intro maniera primitive si lipsita de realism.
7. Iatromecanica

Iatromecanica ( iatrofizica ) considera ca organismul uman este un mechanism care functioneaza in virtutea
acelorasi principii matematice si legi fizice care domina si lumea anorganica.
Pentru majoritatea iatromecanistilor fenomenele biologice esentiale se petrec la nivelul substantei solide si nu la cel al
lichidelor din organism. Conceptia solidista inlocuieste astfel conceptia umoralista care domina de multe secole.
Sanctorius-( 1561- 1636) reprezentant al curentului mecanicist a construit termometre si a redat studii importante
in domeniul fiziologiei metabolismului.A determinat modificarile greutatii corporale in urmele ingerarii de alimente ,
excretie si perspiratie. A reprezentat o abordare noua a proceselor fiziologice. a observat c greutatea organismului uman se
modific nencetat. El a construit un cntar mare si asezat ore n sir pe acest cntar si urmrea propria greutate. Peste
noapte, Sanctorius pierdea aproape un kg. Cauzele sunt multiple: prin ndeprtarea CO 2 din organism, greutatea omului
scade cu 75-85 g n 24 ore. Pe cale pulmonar se evapor 150-500 g ap zilnic, iar prin piele si mai mult.
Giovanni Alfonso Borelli ( 1608 1679 ) cel mai de seama reprezentant al iatromecanistilor . A incercat sa
aplice principiile mecanice in domeniul medicinei efectuand remarcabile studii asupra muschilor , masurand forta de
contractie si precizand deosebirea dintre musculatura voluntara sic ea autonoma.
Giorgio Baglivi ( 1669 1707 ) era supranumit Hippocrate al Italiei. considerat extremist in dom.
Iatromecanicii , a incercat sa realizeze asocieri intre fiecare organ si o anumita masinarie.
8. Iatrochimia
Iatrochimia proclama identitatea dintre procesele biologice si combinatiile chimice pe care cercetatorii le urmareau
in retortele din laboratoarele lor
Abia odata cu Paracelsus(1493-1541)alchimia s-a despartit definitiv in doua directii : una a sarlatanilor care ducea
la ridicol si temnita si alta a ganditorilor cu minti clare si ascutite care prin munca perseverenta , pusa in slujba adevarului
care duce la progres.Medicul si alchimistul elvetian Paracelsus in lucrarea sa Opus pararuirum fundamenteaza iatrochimia
si enunta cele trei esente pure :Mercur-sulf-sare-unde sulful este principiul combustibilitatii caci arde total fara sa lase
cenusa.
Paracelsus foloseste sulful pentru tratarea bolilor de piele .Trebuie mentionat ca si astazi sulful se foloseste la tratarea
scabiei si a altor afectiuni dermatologice.Cu mult inaintea lui Paracelsus , la romani Claudius Galenus (131-201) medical lui
Marc Aureliu dezvolta farmaceutica si creeaza o doctrina intemeiata pe observatii si experimente . Denumirea de preparate
galenice pentru produse extrase din plante cu ajutorul lichidelor se foloseste si astazi.
Paracelsus enunta definitia iatrochimiei- stiinta utilizarii chimiei in medicina.El considera ca starea de boala este
provocata de lipsa unor substante si pentru inlaturarea ei este necesar ca acestea sa fie redate organismului . Tot lui i se
datoreaza introducerea in terapeutica a numeroase preparate anorganice cum ar fi preparatele mercuriale in tratamentul
sifilisului in locul unor extracte din plante .Tot el foloseste notiunea de principiu activ care a determinat imbogatirea
terapeuticii cu numeroase substante organice.
Ca profesor la Basel, Paracelsus a iniiat curentul iatrochimic. El credea c toate corpurile organice sunt alctuite din
mercur, sare i sulf i lega bolile de lipsa ori excesul acestor elemente. Principiul care st la baza iatrochimiei este deci
chimia pus n slujba medicinei i este reprezentativ pentru chimia farmaceutic.
A introdus chimia in terapeutica. Paracellsus a preconizat cura de ape minerale, a recomandat opiul in combinatie
cu mercurul, sulful, fierul , arsenicul , sulfatul de cupru si potasiu in asa numitul specificum purgans paracelsi a
popularizat tincturile si extractele alcoolice
O parte din urmaii lui Paracelsus, folosind n mod exigent unele medicamente toxice, erau pe punct de a compromite ideile
sale.
Unul dintre cercettori care a introdus n fapt experiena n baza studiului fenomenelor chimice a fost Johann
Baptist van Helmont (1577-1644). A fost adeptul teoriei galenice, dar cu timpul a devenit un aprtor al iatrochimiei. n
lucrarea ndreptar pentru prepararea medicamentelor s-a preocupat de problema mecanismului de aciune a
medicamentelor asupra organismului. A fost primul care a comparat greutatea urinei cu cea a apei si a determinat densitatea.
A artat de exemplu c sucul gastric are caracter acid i a explicat apariia unor boli prin creterea cantitii i a recomandat
n unele boli de stomac ageni alcalini. A fcut numeroase experiene cu lichide biologice din corpul uman. Prin aceste
ncercri timide a pus bazele fiziologiei chimice. Datorit ideii c anumite corpuri se conserv n diferite transformri,
chimic se nfiripeaz noiunea de element, Van Helmont fiind ntemeietorul chimiei pneumatice.El credea ca toata materia
poate fi in final redusa la apa. A pus bazele conceptiei conform ca boala reprezinta o entitate distincta cu o existanta
parazitara in organism.
In urma unor experimente Van Helmont a ajuns la concluzia ca fermentii ( enzimele ) reprezinta o componenta
fundamentala a tuturor mecanismele fiziologice. Considera ca febra reprezinta o reactie a organismului la dezechilibrul
celor 4 umori de asemenea el era impotriva folosirii sangerarii si a purgativelor respingand rolul lor in restabilirea
echilibrului umorilor.Folosea in terapeutica in special produse de natura chimica.
nainte de el nu se fcea o distincie ntre aer i celelalte gaze, el fiind primul care a introdus noiunea de gaz. Cercetri
aprofundate a fcut ns asupra bioxidului de carbon pe care l-a preparat din piatr de var i acizi i l-a numit gaz
sylvestre, artnd c este identic cu gazul rezultat din arderea crbunelui sau la fierberea sucului de strugure. Operele
lui complete au fost editate de fiul su, n 1648, Ortus medicinae vel opera et opuscule omnie.

9. Medicina in secolul Luminilor

10

-sec.18 debuteaza cu realizari in domeniul medical,filosofic,si fizico-chimic;

-1700-De morbis artificium(despre bolile meseriasilor),tratatul italianului Bernardino da
carpi Ramazzini;
-cativa ani mai tarziu apare Teoria medica vera(Adevarata teorie medicala)Georg Ernest
Stahl;
-in traducere Latina Cautarea adevarului de Rene Descartes;
-1704 Isaac Newton Traite doptique iar Denis Papin ia marile in stapanire cu inventia
sa,vaporul;
-R.A.Reaumur, fizician-chimist-naturalist,studiaza experimental sucul gastric(1713);
-1710 Tratatul asupra principiilor cunoasterii omenesti ale olandezului Berkley;
-este un secol plin de tratare si de premieri medicale; o epoca in cae filosofarea devine un
mod intellectual;
-medicina Secolului Luminilor este sensibila la competitia de idei, actiuni si rezultate,
atenta la propriile ei imperative, posibilitati si obiective; nu opereaza cu imaginea unui tip
uman construit in birou, sau in ideal, ci unul vazut in natura sa fiziologica si-n perspective
restaurarii sanatatii sale integrale; este in spiritual medicilor sa distinga intre traditie=
experienta milenara si anacronism= vechiul depasit de evidente.
-pentru medicina, circulatia de idei, schimbul de experienta, este mai mult decat sensul
originar al conceptului de cosmopolitism(universalizare) este insasi salvarea vietii;
-prof.Christian Rickmann Univ din Jena, Johann Peter Franck(1745-1821) in Sistemul
unei politii sanitare complete Franck scrie despre un invatamant medical specializat;
-1787 Viena policlinica pt copii;
-1769 Londra dispensar pt copii bolnavi;
-la sf sec.18 incepe constructia la Paris a celui mai mare spital din Europa pt copii, in
folosinta in 1802;
-spre sf sec. in 1796 se incepe vaccinarea antivariolica;
-1794 Vincenzo Chiarugi (1759-1820), medic si psihiatru Italian, fondator al spitalului
Sf.Bonifacio;
-G.Cardano infiinteaza un invatamant pt surdo-muti;
-spaniolul Pedro Pouve proiecteaza un invatamant propriu-zis pt aceasta categorie de
handicapati fizici;
-in Franta Rodrigues Pereire se ocupa de scolile pt handicapati(speciale);
-in Germania Heinicke infiinteaza la Leipzig(1788)o scoala speciala;
-in sec.urmator apar numeroase asemenea scoli in Europa;
-Francesco Torti Tratat asupra folosirii chimiei(1709);
-Felice Fontana(1720-1805) naturalist si psiholog florentin, experimenteaza stricnina,
morfina, emetine, iodul, cianurile;
-William Withering(1785)proprietati miraculoase ale digitalei(degetel),din frunze se
extrage digitalina cu efecte cardiotonice,reglatorii si ca diuretic;
-Erasmus Darwin(1751-1802),experimente asupra digitalei, cardiopatii hidropice;
-1702 acidul basic;1792 alcoolul absolute;uleiuri analgezice;
-1773 Ronelle le Jeune descopera uree in secretia renala;
-Domenico Cotugno izoleaza o albumina coagulata in secretia renala(1764);
-Van Helmout descopera in urina sedimente de sare marina, ammoniac;
11

-1775 Pool si Dobson descopera in urina diabeticilor zahar;

-1797 John Rollo descopera glucoza in sange zaharul strugurilor,prima analiza chimica
a sangelui;
-Laurent Lavoisier(1743-1794) stabileste legile conservarii materiei; studiaza compozitia
aerului si apei, demonstreaza rolul O2 in combustii si-n respiratie, ardere ce degaja
caldura; descopera procesul chimic in fiziologia respiratiei(1743).Face primele masuratori
calorimetrice; cu descoperirile lui Lavoisier incepe biochimia ca stiinta;
-1704 Newton Traite doptique 1728 apare fotometria;
-1730 Reamur scara termometrica la 4 ani dupa celei a lui Fahrenheit;
-1744 Krantzenstein, efectele electroscopiei, medical Halle o aplica in paralizii(1795);
-1786 Galvani-electricitate de origine musculara explicate in De viribus electricitas in
motu musculari(Despre puterea electricitatii in miscarea muschilor);
-1792 Volta demonstreaza electrostimularea fiziologica;
-1715 cel dintai tratat medical de variolizare preventive tiparit la Venetia de Pylario care
l-a slujit p Brancoveanu 12 ani la Bucuresti;
-variola ia cu asalt Parisul(1719) continental(1774) Londra(1720) Marsilia(1721)
-bolile profesionale sunt prezentate de Bernardino Ramazzini De morbis
artificium(Despre bolile mestesugarilor);
-vaccinarea antivariolica a medicului Edward Jenner este epocala dar ca si chinina si
digitala va intra in uz larg in secolul urmator;
-febra tifoida,atent studiata de Morgagni(1761) boala a mainilor nespalate care va fi
stopata odata cu descoperirea medicatiei antibiotice la jumatatea sec.20;
-Anatomia patologica de Morgagni;
-Giovani Battista Morgagni(1682-1771) la 19 ani sustine doctoratul in medicina;gaseste
cele 150 cazuri de tuberculoza pulmonara,perfecioneaza tehnica disectiei;
-Francois Xavier Bichat(1771-1802) publica in 4 ani:Traite des membranes en general,
des diverses membranes en particuler(1799);Recherches physiologiques sur la vie et la
mort(1800);Anatomie generale appliqu a la physiologie et a la medicine(4 volume)
viata pt Bichat este suma totala a functiilor care se opun mortii;
-Herman Boerhaave(1668-1738) se remarca prin studii anatomo-clinice; l-au preocupat
chimia,activitatea chimica,invatamantul medical si fiziologia;Elementa chimica,
Institutiones medicae(1708), De usu ratiocinii mechanici in medicina(1703);
-Leopold Auenbrugger(1792-1809) publica un tratat privind percutia toracelui ca metoda
de investigare clinica; percutia intra in practica curenta insa dupa ce Jean Nicolas
Corvisart(1755-1821) traduce in limba franceza(1808) cartea Inventum novum ex
percusione thoracis humani dupa o jumatate de secol; cu ajutorul percutiei maladiile
pulmonare ajung sa fie cunoscute;

10. Personalitati in secolul Luminilor

1. Giovanni Morgagni - Medic si anatomist italian

12

A pus bazele anatomiei patologice

A fost prof de anato la Padova din 1775 si pana la moartea sa
A stabilit ca fiecarei modificari anatomice ii corespunde o modificare functionala specifica.
A publicat o lucrare intitulata despre sediile si cauzele bolilor studiate cu ajutorul anatomiei.Aceasta lucrare
sintetizeaza experienta unei activitati clinice de aproape jum de secol,pe bazaa 500 de disectii.Tratatul cuprinde 5
parti:bolile capului,toracelui,abdomenului si afectiunile chirurgicale
2. Boerhaave - a fost medic, botanist i umanist olandez. Este considerat ca fiind fondatorul nvmntului
medical clinic.
Prof la universitatea din Leyden
Nu a facut descoperiri decisive in nici un domeniu al stiintei,a fost un pedagog desavarsit si un f bun autor de
manuale.
Publica un tratat de chimie ,un manual de fiziologie institutiile medicale
Multi dintre elevii lui au devenit somitati stiintifice
3. Auenbrugger - Este considerat unul dintre fondatorii medicinei moderne. A introdus tehnica de examinare
prin percuie.
Observa ca lovind cu degetul in torace se aud diferite zgomote,in functie de conditia patologica.Sunetul mat i-a permis
sa puna diagnosticul de pleurezie
4. Bichat - a fost anatomist, fiziolog i medic francez
Este considerat ntemeietorul histologiei i patologiei modern
Tatl, medic, i-a fost primul instructor.
Bichat a studiat matematica, apoi medicina la Montpellier. n perioada 1791 - 1793, studiaz la Lyon chirurgia i
anatomia sub conducerea profesorului i chirurgului Marc Antoine Petit
Intr-o singura iarna a efectuat 600 de necropsii.
A demonstrate ca fiecare organ e format din tesuturi diferite,fiecare avand functie diferita
A decedat in urma unei disectii contactata in sala de disectie.
5. Corvisart Medic al lui napoleon
Recunoaste importanta percutiei pt investigatia clinica si reediteaza in traducere opera lui Auenbrugger
6. Edward Jenner - cunoscut pentru cercetarea i munca lui introducnd un vaccin pentru variol, o boal care
a ucis milioane de oameni de-a lungul secolelor.
Punctul de plecare a fost observatia ca o anumita boala intalnita la bovine,provoaca la om o afectiune benigna,care il
protejeaza ulterior de imbolnavirea cu variola.Dupa 20 de ani de cercetare acesta a spus ca vaccine apara de variola
si nu prezinta nici un risc.A trecut la aplicarea acestei metode,luand puroi idintr-o pustule si punand-o pe degetele
celeilalte.Incercare a de a-l varioliza pe cel vaccinat nu a reusit.
7. Luigi Galvani - a studiat la nceput teologia, ulterior medicina, ntre anii 1762-1775 fiind ns profesor de
medicin la catedra de anatomie din Bologna
Galvani a observat fenomenul de contracie a muchilor scheletici de la piciorul de broasc la o excitare cu un curent
electric. Prin aceast descoperire, el a pus bazele pentru cercetrile ulterioare a electrochimismului celular.
8. Ramazzini - S-a nscut la Carpi, Provincia Modena. n 1659 i ncheie studiile de medicin la Parma. n
1682 obine un post de profesor n acest domeniu n cadrul Universiti din Modena
Pentru tratamentul malariei, Ramazzini propune chinina, un alcaloid extras din scoara arborelui numit n Peru
"Quina" sau "Quina-Quina".
9. Ren Lannec - a inventat stetoscopul n 1816. Utiliznd mai multe foi de hrtie rulate n form de cilindru
pentru a asculta pieptul unui pacient, a observat c sunetele se aud amplificate i mai clar.
10. Volta: Constatarile experimentului lui Luigi galvani si Alessandro Volta au deschis largi perspective
electrofiziologiei nervilor si muschilor.Au evidentiat forta electrica proprie a tesuturilor ,forta ce se
exteriorizeaza mai ales in mom contractiilor musc.
11. Jenner - cunoscut pentru cercetarea i munca lui introducnd un vaccin pentru variol, o boal care a ucis
milioane de oameni de-a lungul secolelor
Punctul de plecare la constituit obs ca o boala, vaccina,intalita la bovine provoaca si la om o afectiune benigna,acre il
protejeaza ulterior impotriva imbolnavirii de variola. Jenner testeaz vaccinul contra variolei, pe James Phipps, un
bieel de opt ani. nc decnd era student la Medicin, a observat c pacienii care dezvoltau variola taurinelor (o
maladie infecioas a vacilor caracterizat prin erupie cutanat i transmiterea la om) erau protejai mpotriva
variolei. Prin urmare, l-a vaccinat pe James, fiind sntos, cu puroi luat de la o persoan bolnav de variola taurinelor
i ulterior a demonstrat c aceast persoan era protejat mpotriva inoculrii voluntare cu variol

11. Medicina sec XIX

13

1. Trasaturi generale
Medicina inregistreaza incepand cu sec. XIX un puternic avant, primele decade sunt
marcate de continuarea conceptiilor medicale din sec. XVIII ulterior doua realizari
importante : anestezia si descoperirea microorganismelor au schimbat radical cursul
medicinei.
Medicina sec. XIX s-a caracterizat prin realizarea cercetarilor de laborator (medicina
experimentala), folosirea electricitatii in realizarea unor analize, dezvoltarea tehnicii de
depistare a bacteriilor,microorganismelor, folosirea unor subsatnte pentru reducerea
durerilor- anestezia, care a dus la dezvoltarea chirurgiei, evidentierea rolului asepsiei si
antisepsiei in reducerea ratei mortalitatii, deasemenea evidentierea importantei tratamentelor
balneare, precum si a utilizarii razelor X in vizualizarea unor anomalii a organelor interne si
a scheletului .
Revolutia industriala a dus la aglomerarea oraselor si la necestatea organizarii medicilor,
spitalelor si a activitatilor de sanatate.
Principala tinta a medicinei preventive era aprovizionarea cu apa potabila si indepartarea
gunoaielor si a apelor reziduale, factori ai raspandirii maladiilor.
Starea de sanatate a muncitorilor conta pentru obtinerea unei productivitati crescute.
Edwin Chadwick, comisar regal a stabilit reglementari pentru indepartarea gunoaielor si
pentru protectia mediului.Cu toate acestea la mijlocul sec. XIX devasta Londra( 14.000
morti) .
La inceputul secolului Franta era liderul in dezvoltarea medicinei(descrierea separarii
nervilor din maduva spinarii, informatii privind nutritia- valoarea proteinei, s-a descoperit
siringa intr-o forma asemanatoarea cu cea din zilele noastre, elaborarea unor noi
medicamente prin sinteza chimica,etc.).
2. Noi perspective , domenii de activitate si exigente
2.1 Medicina experimentala
Fondatorul fiziologiei experimentale a fost Claude Bernard care s-a dedicat in
exclusivitate cercetarii de laborator, a elaborat numeroase lucrari in care a prezentat
descoperiri importante in urma experimentelor. A pus bazele cercetarii stiintifice in fiziologia
experimentale in lucrarea ,,Introducere in studiul medicinei experimentale.Alte studii
experimentale au fost elaborate de :Ch.Ed.Brown fondatorul endocrinologiei,W.Beaomont
observatii si experimente asupra sucului gastric si a digestiei, I.Pavlov cunoscut prin
cercetarile asupra reflexelor conditionate si in domeniul digestiei(1904-Premiul Nobel).
2.2 Anestezia
H.Davy a observat rolul oxidului de azot in reducerea durerilor si a propus folosirea lui in
anestezie.Pana in 1831 toti cei trei anestezici de baza: eterul, oxidul de azot si cloroformul
fusesera descoperiti, dar proprietatile lor sedative au fost folosite in scop medical mai tarziu.
Eterul a fost utilizat pentru prima data intr-o operatie sub anestezie generala de catre
chirurgul Cr.W.Long in anul 1842, dar a fost acceptat dupa anul 1846 de doctorul Morton la
Boston si Liston la Londra.Un an mai tarziu J.Y.Simson , doctor ginecolog, a demonstart ca
cloroformul produce mai putina agitatie, tuse si greata, si a fost anestezicul cel mai folosit o
lunga perioada, dar s-a demonstrat ca eterul este mai sigur in operatiile de lunga durata.
Oxidul de azot a fost folosit pentru prima data de stomatologul H.Wells in 1848.El
reprezinta si in zilele noastre cel mai sigur si usor mijloc pentru a induce anestezia pentru
operatiile mici, iar in cele majore pentru a fi combinat cu agenti mai puternici.
14

Alt anestezic, cocaina,folosita de Niemann, Freud si Halsted.

Folosirea anestezicilor au dus la dezvoltarea chirurgiei.
2.3. Bacteorologia
J.Henle, la mijlocul sec. XIX, a dedus ca microorganismele pot fi cauzele unor
infectii.Primele studii referitoare la natura patogena a bacteriilor au fost facute pe bacterii
de dimensiuni mari, usor observabile(bacilul antraxulului care provoaca boli fatale la
animale).
J.Lister a tras concluziile ca exista in aer particole invizibile, responsabile de infectii, pe
care le-a numit ,,praf bolnav.
L.Pasteur a demonstrat rolul germenilor patogeni in declansarea unor boli si a descoperit
posibilitatea de imunizare prin vaccinare impotriva tuberculozei.
Robert Koch si Victor Babes,fiecare in parte, au pus la punct un tratament antirabic.
2.4. Imagistica medicala
In anul 1895 , W.C.Roetgen a descoperit razeleX.La inceput ele au fost folosite in
medicina pentru diagnosticarea fracturilor si a deformarii oaselor.Mai tarziu au inceput sa
fie evidentiate anomalii ale toracelui si a tubului digestiv.La sfarsitul sec. XIX,
W.B.Canon a descoperit ca o mixtura de bismut si bariu, substante radio-opace, delimitau
in mod clar intestinele dupa expunere la raze X.In zilele noastre,suspensii similare,fac
accesibil intregul tub digestiv la examenele radiologice.
2.5. Electrofiziologia
G.B.A.Duchenne a fost unul din fondatorii neurologiei in Franta si a fost primul care a
facut apel la folosirea curentului electric pentru a trata pacientii bolnavi de reumatism si
pentru a studia muschii.
2.6. Asepsia si antisepsia
I.Semmelweis a demonstrat natura contagioasa a infectiilor post-partum, analizand
evenimentele care au avut loc in saloanele de obstretica din Spitalul general din Viena.A
observat ca rata mortalitatii ,in saloanele in care se pregateau studentii ,ajungea la
aproximativ 20%, iar in saloanele in care lucrau medicii si asistentele, rata mortalitatii era
de 3%.A ajuns la concluzia ca este foarte important pentru stoparea raspandirii infectiilor
si scaderea ratei mortalitatii, mediul aseptic.A cerut medicilor si studentilor sa-si spele
mainile cu apa si sapun si sa le cufunde intr-o solutie clorinata, inainte de a intra in salon
si dupa fiecare operatie de examinare.
Continuatorul acestei teorii J.Lister a observat ca o fractura inchisa se vindeca mai
repede(o protejeaza pielea impotriva infectiilor), si a folosit o solutie de acid carbonic
pentru a distruge orice bacterie.Alaturi de L.Pasteur care a folosit temperaturile inalte
pentru a face mediul aseptic, au pus bazele antisepsiei(sterilizarea materialelor
chirurgicale sau de injectare)
2.7. Homeopatie
Samuel Hahnneman a fost fondatorul medicinei homeopatice, bazate pe principiul
,,similia similibus curantur(prescrierea unor droguri care la omul sanatos ar produce
simptome asemanatoare celor ale bolii care ar trebui tratata) si pe utilizarea
medicamentelor in doze foarte mici.
12. Personalitati in medicina secolului al XIX-lea
1.Claude Bernard - a fost medic i fiziolog francez. Este considerat printele fiziologiei i fondatorul
medicinei experimentale. Unul dintre marii investigatori tiinifici n domeniul medicinei, este cunoscut
pentru cercetrile sale privind mecanismele digestiei, n special pentru descoperirea funciei glicogenice a
15

ficatului, a aciunii sucului pancreatic i a mecanismului vasomotor. Claude Bernard i consacr ntreaga sa
carier studiului fiziologiei. Una din metodele sale de cercetare era vivisecia. Bernard susinea c progresul
medicinei i necesitatea uurrii suferinei umane ar justifica suferina animalelor, care era puternic
contestat chiar i de ctre soia sa. Aceasta (ca i fiica lor, de altfel) i-a manifestat n nenumrate rnduri
indignarea. Cei doi s-au desprit, iar ea a devenit o lupttoare mpotriva practicii viviseciei.
2.Robert Koch - a fost un bacteriolog german. A stabilit cauza bacterial a mai multor boli infecioase i a
descoperit microorganismele care cauzeaza antraxul (1876), infectarea rnilor (1878), tuberculoza (1882),
conjunctivita (1883), holera (1884) si alte boli. A fost profesor la Universitatea din Berlin din 1885 pn n
1891 i ef al Institutului de Boli Infecioase (pe care l-a fondat tot el), din 1891 pn n 1904. n cursul
cercetarilor sale bacteriologice pentru guvernul german i pentru cel englez, a cltorit n Africa de Sud,
India, Egipt i n alte ri. Cu aceasta ocazie, el a facut studii valoroase cu privire la boala somnului, malarie,
ciuma bubonic, lepra i alte boli. Pentru contribuiile lui la studiul infeciei tuberculoase, Koch a primit in
1905 Premiul Nobel pentru Fiziologie/Medicina.
3.Konrad Roentgen - a fost un fizician german. Ca profesor al universitii Wrzburg, studiind descrcrile
electrice n tuburi vidate, a descoperit n anul 1895, emisia unor radiaii penetrante, pe care le-a numit
radiaii X
La inceput razele X au fost folosite in medicina pt diagnosticarea fracturilor si a deformarilor osoase.Ulterior
pt studierea tubului digestiv
Rntgen a descoperit razele care i poart numele din pur ntmplare, experimentnd n laboratorul su
efectele descrcrilor sarcinilor electrice de mare intensitate prin tuburi de sticl umplute cu gaz la presiuni
foarte joase
n noiembrie 1895, a descoperit c, dac tubul prin care trece sarcina electric este izolat cu un carton negru
pentru a exclude orice surs de lumin, n condiiile lucrului ntr-o camer obscur, un carton care are pe una
din suprafeele sale platinocianid baric devine fluorescent, chiar dac este la o deprtare apreciabil de
tub. Rntgen a mers mai departe i a observat c acelai fenomen, al nregistrrii transparenei unui corp, are
loc i folosind plci fotografice. Prima radiografie din lume a fost fcut la scurt timp de ctre Rntgen,
surprinznd pe clieele fotografice oasele i inelul unei minii a soiei sale
Willem Einthoven- a fost medic i fiziolog olandez. A adaptat pt practica medicala un aparat care permitea
masurarea unor curenti electrici de mica intensitate.Acest aparat a permis pt prima oara inregistrarea
activitatii electrice a inimii,cu ajutorul EkG
Pentru cercetrile sale n domeniul electrocardiografiei i pentru realizarea primei electrocardiograme i s-a
decernat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicin n anul 1924.

Louis Pasteur- a fost un om de tiin francez, pioner n domeniul Microbiologiei. A stability rolul
fermenilor in declansarea unor boli. A demonstrate ca unele creature microscopic sunt responsabile de
procesul de fermentatie.Pasteur a aratat deasemenea ca incalzirea vinului la o temperature de 60 de grade
distruge microorganismele care produceau alterarea acestuia,process numit pasteurizare. A izolat bacilul
antraxului.Atunci cand a fost solocitat de fermieri sa investigheze cauza holerei la gaini ,nici nu a intuit ca
va ajunge sa descopere metoda de prevenire a antraxului.Intorcandu-se dintr-o vacant a observant ca unele
culture ale germenilor care produc holera gainilor pe care le pregatise inainte de plecare erau inoffensive
atunci cand erau injectate la gainile sanatoase si ca daca acesetea erau injectate ulterior la gaini sanatoase ele
nu faceau boala..A concluzionat astfel ca microbii crescuti intr-un anumit interval de temperature erau
inofensivi Incepand cu 1875 a descoperit o serie de agenti patogeni pt om:stafilococul,streptococul
Henri Becquerel - fost un fizician francez, laureat al Premiului Nobel n domeniul fizicii n anul 1903, a
urmare a descoperirii fenomenului de radioactivitate spontan. n anul 1896 experimenteaz cercetnd
fosforescena srurilor de uraniu. Dup ce unele preparate radioactive le-a depus n ntuneric cu o plac
fotografic, obsearv negrirea plcii fotografice determinat de radiaiile probelor de uraniu. Aceasta
dovedete existena radiaiilor care se comport altfel ca i razele de lumin vizibil. n anul 1903 primete
Bequerel premiul Nobel n domeniul fizicii mpreun cu fizicienii francezi Pierre Curie i Marie Curie
pentru munca de cercetare depus n domeniul radioctivitii. El primete premiul ca recunoatere a
16

meritelor sale deosebite, pe care le-a realizat prin descoperirea radioactivitii naturale. Dup numele
fizicianului francez va fi denumit Bequerel unitatea de msur pentru radioactivitate.
Pierre si Marie Curie
Pierre Curie (n.15 mai 1859 - d.19 aprilie 1906) a fost un fizician francez, pionier n studiul radioactivitii,
laureat al Premiului Nobel pentru Fizic n 1903
mpreun cu profesorul Desains studiaz lungimile de und ale radiailor calorice, iar mpreun cu fratele
su mai mare Jacques, efectueaz lucrri asupra cristalelor descoperind piezoelectricitatea. n 1882, el
prsete Sorbona pentru a deveni ef de lucrari la coala de fizic i chimie din Paris. i-a dat teza de
doctorat din cercetrile asupra magnetismului.
Marie Curie a fost o savant polonez stabilit n Frana, dublu laureat a Premiului Nobel. A fost prima
femeie care a primit un premiu Nobel i singurul savant care a primit dou premii Nobel n dou domenii
tiinifice diferite (fizic i chimie). A introdus n fizic termenul de radioactivitate. Este cunoscut pentru
cercetrile sale n domeniul elementelor radioactive, al radioactivitii naturale i al aplicaiilor acestora n
medicin. ncepe cercetri n domeniul radioactivitii, la care se va altura curnd i soul su, descoperind
mpreun noi elemente radioactive: poloniul i radiul. Pentru aceste cercetri primesc ammdoi Premiul
Nobel pentru Fizic n 1903, mpreun cu Henri Becquerel. Dup tragica moarte a lui Pierre Curie,
accidentat mortal de o trsur n 1906, Maria Curie continu singur cercetrile. n 1911 i se decerneaz
Premiul Nobel pentru Chimie.
Rudolf Virchow -a fost un medic i renumit patolog german, fondator al patologiei celulare
Celebrul su dicton Omnis cellula e cellula ("Orice celul provine din alt celul") a modificat radical
gndirea medical n direcia unui nou concept, i anume considerarea apariiei bolilor drept consecin a
turburrilor n structura i funciunea celulelor organismului. Alte contribuii eseniale ale lui Virchow la
dezvoltarea medicinii sunt descoperirea i izolarea nosologic a leucemiei, precum i studiile sale asupra
naturii trombozei, inflamaiei venoase i emboliilor, principiile stabilite de el fiind i astzi valabile
Virchow s-a angajat pentru introducerea unui sistem social de ocrotire sanitar a populaiei, contribuind la
nfiinarea primelor spitale comunale (Friedrichshain, 1874 i Moabit, 1875) n Berlin. Tot la iniiativa lui, a
devenit obligatorie n Prusia examinarea n|abatoare a crnii de porc, pentru prevenirea infestrii cu Trichine.
n 1869, Virchow a avut un rol determinant n construirea unui sistem de canalizare i depurare a apelor
menajere i a unei aprovizionri centrale cu ap potabil n Berlin.
Ignaz Semmelweiss - a fost medic maghiar
-a descoperit c, prin simple msuri de igien n clinicile de obstetric, poate fi drastic redus riscul de
apariie a febrei puerperale.
A observant ca rata mortalitatii era mai mare in saloanele cu paciente consultate de student decat in
saloanele de care se ocupau asistentele.El a descoperit ca in primul salon medicii veneau de la disectii su
examinau pacientele pe cand in cel de-al doilea salon prof si assist. Nu luau parte la autopsii.Suspiciunile
acestuia au crescut in momentul in care un coleg de-al sau murise in urma infectiei contactate dup ace s-a
taiat cu bisturiul in timp ce autopsia o vixtima a febrei pueretale.Acesta a cerut medicilor si studentilor sa
cufunde intro sol clorinata mainile inainte sa consulte pacientele si rata mortalitatii a scazut.
Joshep Lister
A observant ca in cazul fracturilor inchise vindecarea se facea fara complicatii si ca atunci cand fracturile
erau deschise,interveneau numeroase infectii.Aceste infectii apareau frecvent si dupa amputatii.El a tras
concluzia ca exista in aer particule responsabile de aceste infectii
17

Studiind scrierile lui Pasteur, Lister i d seama c fermentarea i putrezirea pot avea loc i n absena
oxigenului i aceasta n prezena anumitor microorganisme. Tratnd instrumentele chirurgicale i rnile cu
fenol, Lister ajunge la performana (1869) de a reduce mortalitatea operatorie de la 50 la 15 la sut.
William Morton
Morton a folosit eterul pentru a anestezia doi pacienti la Spitalul General din Boston, Massachusetts, pe 16
octombrie 1846, n fata unei audiente formata din chirurgi renumiti. Rezultatele au fost publicate si anestezia
a fost curnd folosita peste tot n lume
James Simpson
Multi dintre noi nu si-ar imagina chirurgia moderna fara anestezice. Totusi, acestea nu au fost folosite
mereu. Cu cteva sute de ani n urma, interventiile chirurgicale se faceau fara anestezie si astfel pacientii
erau supusi unor chinuri groaznice.
Simpson nu a fost multumit de eter,care incepuse sa fie utilizat ca anestezik la acea vreme, si a dorit sa
caute alt anestezic. Auzind despre experimentele francezului Jean Pierre Marie Flourens, s-a concentrat pe
cloroform.Cloroformul devenise cea mai des folosita metoda de anesteziere generala.Dupa o perioada s-a
ajuns totusi la concluzia ca eterul era mai bun pt anesteziile de lunga durata
Ilia Mecinikov
a fost microbiolog, imunolog, anatomist i zoolog rus, cunoscut pentru cercetri de pionierat n domeniul
sistemului imunitar i pentru descoperirea tratamentului holerei. Pentru cercetrile sale n domeniul
fagocitozei, n 1908 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicin.
Samuel HAhnemann
a fost medic, scriitor i traductor german
Printele homeopatiei, Hahnemann, a fost un medic cu o gndire original care a devansat mult lumea
medical de la nceputul sec. XIX
Samuel Christian Hahnemann s-a nscut la Meissen, n sud-estul Germaniei,
Teoria vitalist introdus de reprezentanii colii de la Montpellier considera c organismul posed o "for
vital", o energie specific uman responsabil de toate activitile fiziologice din corp. Astfel de teorii ale
sec. XVIII nu au reuit ns s promoveze nite metode terapeutice eficiente iar cantitile mari de droguri
folosite, frecvent n amestecuri, purgaia excesiv, sngerarea nu ofereau alinare pacienilor. Hahnemann era
mpotriva acestor metode i n lipsa unor mijloace corespunztoare de tratament el recomanda o alimentaie
echilibrat, exerciiile fizice i aerul curat. A combtut de asemenea metodele brutale de tratare a bolnavilor
psihici recomandnd blndeea i rbdarea
Nikolay Ivanovich Pirogov was a prominent Russian scientist, doctor, pedagogue, public figure, and
corresponding member of the Russian Academy of Sciences (1847). He is considered to be the founder of
field surgery, and was one of the first surgeons in Europe to use ether as an anaesthetic. He was the first
surgeon to use anaesthesia in a field operation (1847), invented various kinds of surgical operations, and
developed his own technique of using plaster casts to treat fractured bones. His name is one of the most
widely recognised in Russian medical history, and he is considered a Russian national hero.

13. Etica medicala de-a lungul timpului

Codul lui Hammurabi
- reprezinta cea mai importanta creatie a epocii;
18

- cuprinde 9 articole dintr-un total de 282, care se refera onorariile medicilor, precum si
pedepsele administrate in caz de esec terapeutic. Tinand cont de onorariile expuse in acest cod
putem trage concluzia ca medicii erau bine platiti pentru activitatea pe care o desfasurau. De
asemenea, pedepsele severe prevazute in cod pentru medici trebuiesc comparate cu pedepsele
care includeau executia, aplicata pentru greseli in cazul altor categorii profesionale sau in cazul
comiterii unor infractiuni. Este posbil ca pedepsele aplicate in Cod sa nu fi fost aplicate
intocmai. Unele scrieri sumeriene descoperite mai recent si avand o vechime mai mare decat
Codul lui Hammurabi indica pedepse mai putin severe.
Juramantul este cel mai cunoscut document care se asociaza cu numele lui
Hippocrate.El este utilizat de cateva secole de absolventii invatamantului medical in intregime
sau cu modificari. Acest faimos testament contine atat obligatii cat si interdictii.El incepe cu un
angajament fata de zei,profesori si viitorii studenti. Interdictiile se refera la vatamarea
pacientului,medicamente mortale, avort, chirurgie, intretinerea de relatii sexuale cu pacientii sau
servitorii acestora,precum si la pastrarea secretului professional.Indatoririle cer medicului sa
actioneze cu onestitate si credinta.
Rolul medicilor iudei care au fost practicieni foarte reputati a fost deasemenea foarte
important in practica deontologiei medicale. Opera lui Maimonide este o stralucita marturie.
Moise Maimonide, medic, filozof si talmudist eminent, descendent al unei linii de rabini si inalti
demnitari iudei, pregatit pentru ascensiunea sa in creeare unei culturi vaste, medic personal al
sultanului Saladin care a trait in sec. al XII-lea dupa Hristos, ne-a lasat o opera deontologica
mistica cunoscuta sub numele de : Rugaciunea lui Maimonide.
Legile lui Manu reprezinta o colectie de reguli privind viata de zi cu zi car si anumite
ritualuri, elaborata intre anii 200 i.Hr si 200d.Hr. in care se stabileau ca medicul poate fi pedepsit
in cazul folosirii unor tratamente nepotrivite. Pe de alta parte, daca pacientul vindecat refuza sa
plateasca, proprietatea lui putea sa fie confiscata in favoarea doctorului. Preotii, prietenii si cei
saraci beneficiau de tratamente gratuite. Taxele pentru ceilalti pacienti se determinau in functie
de veniturile fiecaruia.
Cea mai importanta opera a lui Iustinian a fost cea legislativa. In timpul sau a fost alcatuit
Corpus juris civilis, format din patru sectiuni (Codul lui Iustinian, Digestele, Institutele,
Novellele). Codul lui Iustinian se refera la dreptul de adoptie al femeilor si la
anularea pentru pater familias a dreptului de alienare, rezervand copiilor
bunurile mamei.
Organizatia Mondiala a Sanatatii(OMS) a fost infiintata in anul1964. Ea este o egentie
a Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), care se bazeaza pe principiul ca sanatatea este o stare
de bine, completa din punct de vedere fizic, mintal si social si nu numai absenta bolii sau a
infirmitatii, care ar trebui sa fie un drept al tuturor oamenilor. OMS asigura un schimb de
informatii epidemiologice si statistice intre tarile membre, publica reviste si carti de specialitate,
ofera servicii de consultanta la cerere, contribuie la standardizarea medicamentelor si tehnicilor
si actioneaza, in general, ca un organism de coordonare pentru mentinerea sanatatii populatiei
globului. Primul obiectiv al OMS, eradicarea variolei, a fost realizat in anul 1980. Urmatoarele
tinte sunt eradicarea leprei si malariei. Pe masura ce bolile infectioase au inceput sa fie
controlabile, sanatatea persoanelor varstnice a inceput sa intre in atentia organizatiilor de
sanatate publica. Studiile au inceput sa fie centrate asupra cauzelor, prevenirii si tratamentului
unor afectiuni degenerative ca bolile cardiovasculare, cancerul, bolile pulmonare cronice etc.
14. Medicina geto-dacica
19

Stramosii nostrii, geto-dacii, despre care Herodot spunea ca erau cei mai viteji si mai drepti
din marele neam al tracilor, au avut o medicina situata la un nivel superior celei populare. La curtea
regilor geto-daci se gaseau preoti care aveau in subordine un anumit numar de sacerdoti. O buna parte
dintre acestia erau medici. Chiar si despre legendarul Zamolxis se spune ca a fost medic. Preotii, in
special cei care traiau retrasi in zonele montane, aveau preocupari in domeniul filozofiei, astronomiei,
botanicii si medicinei. Ei erau cunoscuti sub numele de ctistai polistai sau capnobatai si se bucurau de
respectul populatiei.
Masura pe care a luat-o Burebista , la indemnul lui Deceneu, sfatuitorul sau, de a distruge o
parte din vii, pentru a pune capat consumul abuziv de vin, demonstreaza marea influenta pe care o aveau
sacerdotii. Preotii geto-daci se bucurau de un mare prestigiu, posedand in exclusivitate nu numai
secretul cunostintelor religioase, ci si pe cel al practicilor medicale. Sacerdotii faceau experinmente,
studiind insusirile tamaduitoare ale diverselor plante. Concomitent ei aveau si preocupari astronomice,
urmarind miscarea astrelor.
Platon vorbea despre ideea vrednica de medicina moderna de a trata in acelasi timp si corpul
bolnavului si psihicul, idee pe care i-o atribuia lui Zamolxis si care este are corespondente cu principiile
scolii medicale din Cos, care a culminat cu Hippocrate.
Fara indoiala exista un cul al zeilor. Zeul superm vindecator al geto-dacilor era Zalmoxis.
Numele unui alt zeu, Derzos (sau Derzis) care simboliza sanatatea si puterea era inscris pe ineleamulete. Zeita Bendis era considerata ca fiind marea mestera a farmecelor.
Oamenii credeau in deochi si cautau impotriva lui ajutorul sarpelui, al amuletelor cu chip de
animale.
In terapie, geto-dacii au utilizat cu succes plantele medicinale, produsele animale, substantele
anorganice si procedeele fizioterapeutice.
Hidroterapia era larg folosita, Dacia fiind vestita pentru apele sale termale. Apele vindecatoare
de la Geoagiu, Calan si Baile Herculane erau cunoscute si pretuite.
In lucrarile Despre materia medicala, apartinand medicului grec Pedaniuds Dioscorides si
Herbarul a carui autor anonim a fost numit Pseudo-Apuleius s-au consemnat numeroase denumiri
dacice de plante. Din cele 42 de plante dacice, care apar in aceste texte, 26 sunt considerate ca autentic
geto-dace, din care 18 au fost identificare. Printre acestea figureaza plante cu efecte anestezice,
cicatrizante, sedative etc.
In fortificatiile Sarmizegetusei Regia a fost descoperita de I.H.Crisan trusa unui chirurg de
razboi: un bisturiu, o penseta, mai multe vascioare pentru pastrarea substantelor medicamentoase si o
placa mica de cenusa vulcanica. Aceasta cenusa vulcanica, presarata pe o rana avea proprietatea de a
grabi cicatrizarea ei.
Chirurgii daci executau trepanatii craniei. Cei mai multi cercetatori sustin ca trepanatiile se
faceau in scop terapeutic (nu in practica magica) dupa traumatisme craniene, in care aschiile osoase
rezultate produceau diferite simptome, care dispareau dupa inlaturarea fragmentelor osoase infundate.
Geto-dacii cunosteau proprietatile toxice ale veninului de vipera. Ovidiu (poetul roman exilat
la Tomis) mentioneaza obiceiul triburilor geto-dace de a-si unge sagetile cu venin de vipera. Placile de
marmura erau cele care serveau la prepararea alifiilor.
Sapaturile din Muntii Orastiei aduc la lumina numeroase cisterne si conducte ceea ce atesta
existenta unor preocupari de igiena publica. Apele captate erau aduse in orase prin olane de pamant ars,
protejate cu jgheburi de lemn, acoperite cu scanduri ingropate.
O dezvoltare mai mare a practicii medicale s-a realizat in Dobrogea, unde grecii au infiintat
colonii in scop comercial.
Dupa cucerirea Daciei de catre Traian, in cei 165 de ani cat a durat stapanirea romana, s-a
desfasurat aici o bogata activitate medicala. Au crescut preocuparile in domeniul iginei, construindu-se
apeducte, canalizari si bai publice, au aparut instalatii balneare noi.
Numarul mic al medicilor din Dacia, cunoscuti pana astazi, ar putea duce la concluzia ca in
aceasta provincie s-a desfasurat o slaba activitate medicala, insa bogatul instrumentar medicochirurgical scos la iveala de arheologi sta marturie ca numarul medicilor trebuie sa fi fost mult mai mare
20

15. Personalitati ale medicinii romanesti

Emil Palade: ->George Emil Palade s-a nascut la data de 19 noiembrie 1912 la Iasi,a facut scoala primara in
orasul natal si liceul in Ploiesti.Dupa terminarea liceului urmeaza facultatea de medicina din Bucuresti
->pleaca in SUA cu recomandare din partea profesorului sau,Grigore T Popa in 1946 si incepe sa lucreze la
Institutul Rockefeller.
Activitate stiintifica:1. descrie structura ultrafina a mitocondrei si totpografia unor enzime ale catenei de
oxidoreducere celulara. 2.descopera ribosomii, organite implicate in sinteza proteinelor, care, in onoarea sa,
vor fi numite o vreme granulele Palade. 3.descrie, impreuna cu Keith Porter, reticulul endoplasmic,
precizandu-i functiile
In 1952 : creaza fixato rul Palade (tetraxoid de osmiu 1% in tampon de veronal sodic), pentru microscopia
electronica.
1974 obtine premiul nobel pt descoperirile din structura celulei( pt contributia sa la izolarea corpuscurilor
celulari,pt punerea in evidenta a granulelor lui Palade,pentru cercetarile asupra fen biochimice de la
nivelul membranei celulare) impreuna cu colaboratorii:Albert Claude si Christian de Duve. In 1975 e numit
membru de onoare al academiei romane
Victor Babes - s-a nscut la data de 28 iulie 1854 la Viena
Si-a inceput cariera stiintifica ca asistent in laboratorul de Anatomie Patologica de la Budapesta (18741881). Intre anii 1881-1887 devine doctor-docent ( profesor asociat) si profesor de histopatologie la
Facultatea de Medicina din Budapesta. A efectuat stagii de specializare la Munchen, Heidelberg,
Strassbourg, Paris si Berlin.
Este unul din fondatorii microbiologiei moderne, autor al primului tratat de bacteriologie din lume
Activitate stiintifica: a descoperit peste 50 de germeni patogeni. A aratat ca bolile carceacul oilor si
hemoglobinuria boilor sunt produse de niste microorganisme( Babesii))A facut studii despre
turbare,lepra,TBC,difterie. A inventat vaccinul antirabic si descopera seroterapia si principiile antibiozei
Pe lng activitatea tiinific a fost preocupat de mbuntirea strii sanitare a populaiei, n special n
combaterea i prevenirea pelagrei.
Gheorghe Marinescu- a fost un medic neurolog romn, profesor la Facultatea de Medicin din Bucureti,
membru al Academiei Romne, fondatorul colii Romneti de Neurologie.
A studiat in tara,a fost asistentul lui Victor Babes.A lucrat in Franta timp de 8 ani ,unde a studiat anatomia
patologica nervoasa
treprinde cercetri pe teme foarte variate, ale cror rezultate apar n numeroase lucrri ca Cercetri histochimice asupra fermenilor oxidani n fenomenele vieii (1924), Btrnee i rentinerire (1929), Reflexele
condiionate. Determinism i cauzalitate n domeniul biologiei (1938). n afara monografiilor a publicat
peste 1000 de articole n reviste de specialitate
publica la Paris lucrarea intitulatacelula nervoasa
Constantin Parhon
-Constantin Ion Parhon s-a nscut la data de 15 octombrie 1874 n oraul Cmpulung Muscel . atl su era
originar din inutul Secuiesc.
-A facut studiile Focsani si Buzau. Dupa ce termina liceul la Ploiesti, doreste sa studieze mai intai stiintele
naturale insa in final opteaza pentru medicina. A studiat apoi la Facultatea de Medicin din Bucureti (18931900)
-Dupa terminarea stagiului militar,doctorul Parhon cere sa fie numit in postul vacant de medic la Spitalul
Rallet
-E considerat unul din parintii endocrinologiei pe plan mondial,acesta inaugurand publicarea unor studii
asupra extractelor glandular,incepand cu tiroida si ovarul.
-A publicat la paris in 1909 tratatul secretiile interne,primul din lume care prezinta problemele de
endocrinology
-Face studii asupra imbatranirii si considera ca substitutia hormonala poate preveni imbatranirea.

21

Nicolae Paulescu - Nicolae Constantin Paulescu om de tiin romn,medic si fiziolog,s-a nascut la data
de 8 noiembrie 1863 in Bucuresti
a studiat medicina la Paris, ncepnd cu anul 1888, obinnd n 1897 titlul de Doctor n Medicin cu teza
"Recherches sur la structure de la rate"
n 1906 a elaborat o metod original de extirpare a hipofizei la cine pe cale trans-temporal, care
ulterior va fi aplicat n chirurgia hipofizei la om
Importante pentru fiziologie si medicina sint studiile sale privind fiziologia normala si patologica a
pancreasului endocrine;este descoperitorul insulinei.
Desi acesta a descoperit insulin,premiul nobel va fi luat de banting si MacLeod.
Parhon a publicat cu 8 luni inaintea celor 2 cercetatori rezultatele studiilor sale,anuntand ca a preparat
un extract apos din glanda pancreatica,pe care l-a numit pancreina.
Grigore T Popa - s-a nascut la data de 1 mai 1892 in comuna Suranesti,judet Vaslui.
Studiaza la Iasi(liceu +facultate de medicina).Ajunge professor de anatomie si embriologie.
Obtine o bursa de Rockefeller de studii in Statele Unite.Ulterior isi continua studiile in Anglia si Chicago
A cercetat sistemul port hipofizar si a demonstrat existenta unui pachet vascular care face legatura intre
hipofiza si hipotalamus.Primele rezultate ale studiilor sale sunt publicate in revista The Lancet.Gr
Popa e considerat unul din intemeietorii neuro endocrinologiei
Ion Cantacuzino - fost un academician, medic, microbiolog, profesor universitar romn, fondator al
colii romneti de imunologie i patologie experimental.
dup terminarea studiilor, lucreaz n Institutul "Pasteur" din Paris ca asistent al lui Ilija Mecinikov n
domeniul mecanismelor imunitare ale organismului.
Cercetari pt combaterea malariei
Combate TBC-ul in Romania
A lucrat in Iasi la spitalul de boli infectioase,a carui director a fost
Incepnd cu anul 1896 public lucrri despre sistemele i funciile fagocitare n regnul animal i despre
rolul fenomenelor electrofiziologice n mecanismele imunitare
Datorit lui Ioan Cantacuzino, Romnia a fost a doua ar din lume, dup Frana, care a introdus n 1926
vaccinul BCG
Ana Aslan - a fost medic romn specialist n gerontologie, academician din 1974, director al Institutului
Naional de Geriatrie i Gerontologie (1958 - 1988)
n anul 1919, lucreaz alturi de marele neurolog Gheorghe Marinescu.

1952 - prepar vitamina H3 (Gerovital), produs geriatric brevetat n peste 30 de ri

1980 - a inventat, mpreun cu farmacista Elena Polovrgeanu, Aslavital, produs geriatric

C.Danielopolu - a fost un medic, fiziolog i farmacolog romn, profesor universitar la facultatea de

medicin din Bucureti
A studiat interdependena dintre sistemul nervos somatic i cel vegetativ, a creat metoda viscerografic
n medicina experimental i n clinic, a adus contribuii la patogenia i tratamentul anginei pectoral
A fost o autoritate la nivel mondial n studiul sistemului neurovegetativ, introducnd noi metode pentru
investigarea acestuia, ca de pild, proba atropinei i ortostatismului.
Daniel Danielopolu a fost membru al mai multor foruri tiinifice internaionale, al academiilor de
Medicin din Paris, Madrid i Buenos Aires, precum i al societilor de medicin din Paris i Viena.

22

16. Medicina Antica

Medicina egipteana sprijinea viata sanatoasa, conform adevarului si dreptatii. Egiptenii
aveau deja medici specializati pe sistem digestiv, circulator. Si indienii au scrieri vechi
despre medicina, cu pana la 2000 I. Hr., promovand longetivitatea. Medicina iulvetica se
bazeaza pe plante medicale, alimentatie, meditatie (yoga). Rinoplastia indiana este o tehnica
de reconstructie plastica (pt nas, operatii de cataracta). Medicina chineza, cu corigini de pana
la 3000 de ani I. HR., asociata cu exercitiile fizice, medicina bazata pe plante, cunoasterea
chakrelor. Chinezii au fost foarte fini observatori ai corpului uman (cunoscatori a pana a 200
de tipuri de puls). Componentele ying yang circula in corp la nivelul a 12 meridiane
energetice, locuri ce ar avea rezistenta electrica minima.
Sta la baza acupuncturei. Acele inlesneau iesirea energiei ying si yang sau patrunderea ei
acolo unde era energie in exces. (in prezent nu este o tehnica foarte bine cunoscuta). Plantele
medicinale se mai introduceau in organism frecandu-le de piele si arzand usor pielea cu un
bat incins. Variolizarea este una din primele tipuri de vaccinari, folosite impotriva variolei.

23