Crizele financiare

Teoriile economice moderne resping ideea unei teoretizari generale a crizelor

economico - financiare, conform carora acestea pot fi incadrate intr-un model
general valabil, considerandu-se ca fiecare criza financiara este unica, fiecare
reprezentand de fapt un accident istoric, generat de factori specifici, intr-o
anumita conjunctura social - economica i politica. Conform acestor teorii crizele
nu pot fi anticipate, astfel incat efectele negative ale acestora sa fie aduse la un
nivel minim. Cu toate acestea, istoria ne arata ca, desi crizele economico financiare nu apar si nu produc efecte in parametrii identici, ele sunt strans
legate de caracterul ciclic al proceselor economice. Desi cauzele evolutiei ciclice
a proceselor economice nu au fost inca identificate, caracterul ciclic al acestora
este evident. Ciclurile economice, indiferent ca sunt pe termen scurt, mediu sau
lung se compun din doua faze - expansiunea si recesiunea. In faza de expansiune
are loc o crestere a eficientei economice, generata de introducerea in circuitul
economic a unor inovatii tehnologice semnificative, in timp ce in recesiune are
loc o slabire a resorturilor care au produs propulsia economica. Daca ciclurile
economice pe termen scurt (cu durata intre 10 i 40 de luni) si lung (asanumitele cicluri seculare, care dureaza intre 40 i 60 de ani) se incheie cu
perioade de recesiune caracterizate printr-o incetinire a creterii economice,
ciclurile decenale ( denumite i cicluri de afaceri, care dureaza de la 4 i 6 ani,
pana la 10 - 12 ani) se caracterizeaza prin prezenta fenomenului de criza, in
cadrul careia cererea, productia, gradul de ocupare al fortei de munca, produsul
intern brut, lichiditatile, scad in mod dramatic, iar nivelul de trai se inrautateste.
Crizele economico-financiare au aparut inca din timpul Imperiului Roman, iar
gradul lor de complexitate a crescut odata cu dezvoltarea societatii capitaliste in
general, respectiv odata cu configurarea economiei mondiale - incepand cu sec.
al - XVI - lea - i formarea relatiilor de interdependenta intre statele lumii,
atingand un punct de maxima complexitate in actuala criza economico financiara. In continuare, insa, vom aborda crizele economico-financiare
semnificative din punct de vedere al spatiilor geo - economice afectate, precum
si al duratei i efectelor economice i politice pe care le-au produs.

Criza economica din 1929 - cea mai severa!

Ca amploare teritoriala, durata si efecte economice si politice, criza din anul

1929, cunoscuta si sub denumirea de Marea Depresiune, consideram ca pana la
momentul actual este cea mai severa. Marea Depresiune economica, declanata
in Statele Unite ale Americii, a fost precedata de o perioada de 9 ani (intre 1920
i 1929) de dezvoltare economica, ce a avut ca suport creterea masei monetare
in circulatie de catre Banca Centrala a Americii - Federal Reserve (FED) precum i
o politica de relaxare a creditelor i de reducere a ratei dobanzilor. Urmare a
acestei politici monetare i financiare a FED, populatia a cumparat masiv actiuni,
care au inregistrat o cretere constanta la bursa, pana la momentul septembrie

1929, cand s-a produs marele crah bursier de pe Wall Street. FED intervine prin
restrangerea masei monetare i prin restrictionarea creditelor, iar urmarea a fost
producerea de falimente in toate sectoarele economiei : agricultura, industrie,
banci. Productia nationala a scazut la jumatate i a crescut omajul. Statele Unite
ale Americi au adoptat o politica de restrangere a importurilor prin masuri
protectioniste, fapt care a condus la extinderea crizei i in Europa, statele
europene fiind afectate in calitate de state exportatoare. La randul lor, statele
europene au adoptat masuri prohibitive fata de exportul american. Primele
programe de reconstructie a economiei SUA apar in 1931. Cea mai grava
consecinta a crizei o constituie adoptarea de catre unele state europene a
politicilor de extrema dreapta sau stanga, care au favorizat venirea la putere a
unor dictatori (Adolf Hitler, Benito Mussolini, Iosif Vissarionovici Stalin).
Dupa cel de-al -II - lea razboi mondial i pana la inceputul anilor 70 - timp de 25
de ani - economiile tarilor industrializate au cunoscut o foarte puternica
dezvoltare, urmare a unor factori economici i politici favorabili. Dintre factorii
economici mentionam existenta i mentinerea unui raport corect intre cerere i
oferta, promovarea politicilor economice de ocupare completa a fortei de munca,
crearea unui cadru institutional international stabil ( ale carui baze au fost puse la
conferinta de la Bretton Woods din 1944). Iar dintre factorii politici mentionam
existenta unui consens intre statele puternic industrializate in ceea ce privete
adoptarea politicilor economice. Dupa aceasta perioada de puternica dezvoltare
economica a statelor din America de Nord, Europa Occidentala i Japonia, la
inceputul anilor 70 s-a declanat o perioada de recul, care a durat 10 ani,
perioada cunoscuta sub denumirea de Marea Stagflatie. Mentionam ca perioadele
de stagflatie economica se caracterizeaza in principal prin creterea inflatiei i
scaderea creterii economice, respectiv scaderea produsului intern brut. La baza
acestor tulburari economice au stat o serie de factori conjuncturali specifici
perioadei respective : adoptarea de catre SUA a unor politici macroeconomice
inflationiste ( generate de decizia administratiei americane de acoperire a
costurilor conflictului din Vietnam prin supraevaluarea dolarului ). O decizie
corecta ar fi fost acoperirea costurilor generate de escaladarea conflictului din
Vietnam printr-o politica fiscala de cretere a impozitelor . Un alt factor il
constituie declanarea in 1973 a primei crize a petrolului, care a produs creterea
enorma a pretului la petrol. In toata aceasta perioada productivitatea muncii in
tarile industrializate a scazut i a crescut omajul. Pe scurt, aceasta situatie se
poate caracteriza in termenii economiei de piata prin scaderea ofertei pe fondul
reducerii productivitatii muncii, reducerea consumului pe fondul reducerii
veniturilor, a creterii omajului i a creterii inflationiste a preturilor. Perioada de
recul a luat sfarit odata cu triumful bancilor centrale (americana, germana i
japoneza) care au promovat politici stricte anti-inflatie. Un moment de referinta al
deceniului 70 il constituie inlocuirea sistemului monetar international al cursurilor
fixe , institutionalizat la conferinta de la Bretton Woods din 1944, cu un sistem al
cursurilor flexibile. Mentionam ca odata cu introducerea sistemului monetar
international a cursurilor flexibile, au aparut i derivativele, ca instrumente
bancare menite sa asigure investitorii impotriva evolutiei fluctuante a cursurilor
de schimb.

N-a scapat nici Asia

O alta criza financiara de proportii internationale s-a produs la sfaritul anilor 90
(1997) - criza financiara din Asia de Sud - Est, care a cuprins Thailanda,
Indonezia, Hong - Kong, Coreea de Sud . Factorul determinant al acestei crize cu efecte economice i financiare devastatoare pentru tarile respective, i nu
numai l-a constituit retragerea masiva a capitalului investitorilor straini, care la
inceputul anilor 90 au facut investitii de miliarde de dolari pe pietele emergente
ale Asiei de Sud Est. Retragerea capitalului strain s-a datorat slabirii increderii
investitorilor in sistemul bancar i financiar al tarilor din Asia de Sud Est, prea
afectat de lipsa de reforme, de capitalismul de familie, de nepotism i practici
discutabile.
O serie de economiti celebri au dezvoltat inainte de 1997 teorii conform carora,
datorita schimbarilor economice i institutionale produse la nivelul economiei
globale, crizele financiare au o probabilitate mica de producere, iar daca totui
acest lucru se intampla, acest fapt se datoreaza unor imprejurari istorice de
exceptie, i nu modului de functionare a sistemului capitalist. Lipsa unei viziuni i
a unor puncte de vedere in consens a majoritatii economitilor de profesie in
ceea ce privete problematica crizelor financiare i economice explica de ce nu sau putut anticipa tulburarile financiare din Asia de Sud - Est din anul 1997, i mai
ales cum a fost posibila producerea actualei crize financiare. Milton Friedman
(1912 - 2006) , laureat al premiului Nobel pentru Economie in 1976, promotor al
teoriilor cu privire la economia de piata i la minimalizarea rolului statului in
coordonarea economiei, a sustinut ca intrucat actorii economici sunt intotdeauna
rationali, intr-o economie de piata nu sunt posibile speculatiile, iar aa - numita
speculatie reprezinta incercarea investitorilor de a se proteja impotriva
actiunilor irationale ale guvernelor.
Charles P. Kindleberger (1910 - 2003) in lucrarea sa Manii, panici i crize : o
istorie a crizelor financiare, arata ca i daca s-ar accepta rationalitatea
investitorului individual, istoria a demonstrat in repetate randuri ca pietele au un
comportament uneori irational, cea mai buna explicatie a maniilor financiare
fiind oferita de psihologia multimilor : cu toate ca actorii economici individuali
pot fi rationali, speculatia financiara este un fenomen de turma, in care actiunea
rationala a mai multor indivizi produce consecinte irationale. Kindleberger
considera crizele financiare ca fiind o trasatura inerenta a capitalismului
international.
Hyman Minsky, un economist neconformist , sustine , intr-o serie de articole,
teoria instabilitatii financiare ca factor de producere a crizelor financiare.
Conform acestei teorii, crizele financiare reprezinta o trasatura inevitabila a
sistemului capitalist i urmeaza un curs vizibil i previzibil. Astfel, primul semn
care anunta o viitoare criza financiara il constituie un oc din exterior asupra
economiei, care poate imbraca forma unui razboi, a unei recolte foarte bogate
sau foarte sarace, inventarea i raspandirea unei noi i importante tehnologii.
Acest factor exogen puternic, conduce la creterea anselor de profit intr-unul din

sectoarele majore ale economiei i reduce oportunitatile economice din alte

domenii. Creterea anselor de profit intr-un anumit sector economic atrage
sursele de finantare, generand o explozie sau o manie a investitiilor. Febra
investitiilor este alimentata de creterea substantiala a creditului bancar precum
i de atragerea fondurilor personale i ale firmelor. Atragerea creditelor conduce
la creterea impulsului de a specula, manifestat prin creterea preturilor la
activele i bunurile cu mare cautare. Creterea preturilor conduce la creterea
anselor de profit, atragand noi investitori pe piata. In goana lor dupa profit, tot
mai multi investitori ignora regulile de comportament rational i investesc intr-o
piata care este deja riscanta prin supraevaluarea activelor. Intr-o urmatoare
etapa, o parte dintre investitori observa ca piata a atins un punct de maxim i
cauta sa-i transforme activele supraevaluate in bani sau active de calitate.
Ulterior, tot mai multi investitori sesizeaza pericolul i cauta sa-i vanda activele
riscante i supraevaluate, fapt care conduce la o prabuire a preturilor.
Evenimentul care anunta pericolul i creeaza panica poate fi caderea unei banci
sau falimentul unei corporatii. Dupa declanarea crizei in investitii urmeaza o
criza a creditului provocata de faptul ca bancile nu mai acorda credite.
Falimentele se declaneaza in lant, iar economia poate intra in recesiune sau
chiar in depresiune economica. In final starea de panica se calmeaza, economia
se reface iar piata revine la o stare de echilibru, dar cu plata unui pret foarte
mare.

Actuala criza americana este criza de manual?

Criza financiara actuala, declansata in SUA, a izbucnit in anul 2007, deci la zece
ani de la ultima criza financiara de proportii din Asia de Sud - Est. S-ar putea
spune ca reprezinta finalul unui ciclul decenal (mediu) sau de afaceri despre care
am mentionat la inceput. Daca ar fi sa comparam modul in care s-au desfaurat
evenimentele in timpul scurs de la declanarea crizei (2007 - 2008) cu modelul
lui Minsky, putem constata ca faptele s-au derulat conform modelului. Astfel,
socul exogen asupra economiei l-a constituit crearea cadrului legislativ favorabil
constructiei de locuinte personale i cladiri precum i a unui cadru financiar
relaxat, care a permis accesul la credite pentru locuinte a populatiei cu venituri
mici. Pe acest cadru creat, tot mai multe banci, fonduri de investitii, societati de
asigurare, au acordat imprumuturi considerabile pentru cumpararea de locuinte
unor clienti care nu aveau posibilitatea sa-si achite creditele. Pe fondul incurajarii
creditarii ipotecare prin scaderea repetata a ratei dobanzilor de catre Federal
Reserve, bancile, fondurile de investitii, societatile de asigurare, au fost stimulate
sa-i mareasca profiturile. i acest lucru l-au facut prin acordarea de imprumuturi
(cu dobanda foarte mare) la un numar tot mai mare de clienti cu grad mare de
risc. Pentru a se asigura impotriva riscurilor de neincasare a ratelor, bancile mai
sus enuntate au procedat la vanzarea (profitabila) a imprumuturilor i a
dobanzilor, sub forma de produse financiare viabile, unor entitati financiare
specializate in operatiuni cu grad mare de risc (tip hedge) . Disponibilitatea
excesiva a fondurilor de credit a aruncat multe produse financiare pe piata :
credite pentru case individuale, cladiri, terenuri, maini, carti de credit. Domeniul

de actiune s-a extins cu timpul i la imprumuturi facute de administratiile

regionale i locale, la creditele industriale i comerciale. Cu alte cuvinte aici este
vorba de acea etapa a crizei in care se manifesta irationalitatea investitorilor. Pe
masura ce bancile, fondurile de investitii, societatile de asigurare nu i-au mai
incasat ratele de la clienti, nu i-au mai putut desfaura activitatea i au intrat in
faliment. Acum se manifesta semnalul de alarma pe piata creditelor imobiliare.
Semnalele au fost percepute ca un pericol de catre societatile bancare de tip
hedge care cumparasera produsele financiare . Acestea au incercat sa valorifice
titlurile detinute prin vanzare pe piata bursiera. Numarul mare de titluri din
domeniul imobiliar de pe piata bursiera a determinat scaderea pretului acestora.
Manifestarea fazei de panica .
Au urmat falimentele in lant, despre care am auzit nu demult, la sfaritul anului
2008, criza creditelor, declanata ca urmare a pierderii de catre banci a
capitalului, dar si datorita aplicarii de politici prudentiale, de protejare a activelor.
Putem spune ca ne aflam in ultima etapa a crizei, cand panica s-a calmat, iar
acum se evalueaza consecintele dezastrului i se adopta masurile de
reconstructie.
Pe de alta parte, in anul 2009 poate fi vorba de incheierea unui ciclu secular,
avand in vedere ca Marea stagflatie din anii 70 s-a declanat la 40 de ani de la
Marea Depresiune din anul 1929 , iar in prezent ne aflam la 40 de ani distanta
de Marea Stagflatie din anii 70. Putem spune ca aceasta criza a creat conditiile
propice pentru o urmatoare perioada de recesiune (care poate imbraca forma
stagflatiei) la nivelul economiei mondiale, si se va resimti ca atare in special de
catre tarile puternic dezvoltate. Economiile acestora deja se preconizeaza ca vor
creste intr-un ritm foarte lent, productivitatea muncii i consumul vor scadea in
timp ce preturile vor crete. Se vor dezvolta in special activitatile legate de
cercetare, invatamant, sanatate, mediu, cu alte cuvinte cele care nu sunt direct
productive, ci cele care pregatesc conditiile pentru o viitoare reaezare ramurilor
in economiile nationale dar i in cea mondiala. Necesitatea unor perioade cu
cretere economica lenta decurge din imperativul protejarii a resurselor
planetei, mai ales in contextul actual cand asistam la o escaladare a consumului.
INDICII BURSIERI

Formarea indicilor de burs

Semnificaia indicilor bursieri rezid n capacitatea acestora de a msura
performanele pieei n ansamblu, sau numai ale unui segment al acesteia. Indicii
bursieri exprim evoluia cursului valorilor mobiliare pe o anumit pia.
n economie sau finane, un indice (un indice al preurilor sau un indice bursier)
este un indicator global al unei activitai, al performanti sau al unei evoluii n
general. De exemplu, indicele preurilor de consum este un co valoric format din
preurile bunurilor de larg consum utilizate de populaie, calculat periodic, care se
substituie cu succes nivelului general al inflaiei dintr-o anumit ar.

Aceeai metodologie se folosete i n cazul indicilor bursieri. Astfel, un

asemenea indice nu este dect o colecie de aciuni listate la burs, i reflect
statistic valoarea componentelor sale. Este folosit ca i indicator pentru a reliefa
caracteristicile aciunilor componente, care au n comun diferite similariti:
faptul c se tranzacioneaza pe aceeasi burs, c fac parte dintr-un anumit sector
economic de activitate sau c au aceeai clas de capitalizare bursier. Muli
indici dezvoltai de firmele de servicii financiare folosesc ca baza de pornire
performana unor portofolii aparinnd fondurilor mutuale.
n concluzie, un indice bursier este un indicator menit sa reflecte schimbrile
valorice ale unui grup specific de aciuni. Acurateea cu care un indice bursier
urmeaz piaa aciunilor depinde de structura aciunilor, de compoziie (procentul
deinut de o aciune n totalul indicelui) i de metoda de calcul.

Caracteristicile i clasificarea indicilor bursieri

Indicii bursieri pot fi clasificai n mai multe modalitai. Astfel, un indice compozit
reprezint performanele generale ale unei piee bursiere n ansamblul ei, i prin
extensie, reflect sentimentele investitorilor privind starea general a economiei.
Cei mai tranzacionai indici bursieri sunt indicii compozii, care includ cele mai
puternice companii de pe cea mai mare piata bursier din ara respectiv.
Astfel, n SUA exist Dow Jones Industrial Average (DJIA) si S&P 500, n Marea
Britanie FTSE 100, n Franta CAC 40, n Germania DAX, n Japonia NIKKEI 225.
Pe lang indicii compozii exist i aa-numiii indici sectoriali, care cuantific
performana anumitor sectoare specifice ale pieei. De exemplu, Morgan Stanley
Biotech Index este alcatuit din 36 de companii americane care activeaz n
sectorul bio-tehnologiei. Ali indici sectoriali sunt bazai pe companiile existente
n domeniul financiar, naval, telecomunicaii, transporturi, IT, etc.
Conceptul de indice poate fi extins la mai mult de o bursa sau regiune geografic.
Indicele Wilshire 5000 reprezint aciunile la aproape toate companiile
tranzacionate la bursele americane, incluznd toate aciunile de pe New York
Stock Exchange i majoritatea celor de pe NASDAQ i American Stock Exchange.
Indicele EAFE (Europe, Australia and Far East) este un indice calculat de Morgan
Stanley Capital International i cuprinde toate companiile mari din rile
dezvoltate aflate n aceste zone geografice.
Un indice mai poate fi clasificat i in funcie de metoda folosit pentru a
determina nivelul su. Astfel, exist indici cu ponderare in funcie de pre, cum
este de exemplu Dow Jones-ul. n acest caz, singura variabil care determin
cotaia indicelui este doar preul aciunilor care alctuiesc indicele respectiv, fr
a lua n considerare mrimea companiei. Spre deosebire de acetia, indicii cu
capitalizare bursier cum este de pild S&P 500 iau in considerare pe lang
preul aciunilor, i valoarea de pia (mrimea companiei). n final, exist i

indici cu ponderare n funcie de cota de pia, n care preul aciunilor este

ponderat cu cota de pia relativ deinut de acea companie.

Alctuirea indicilor se realizeaz pe baza urmtoarelor cerine:

1.

selectarea unui eantion de firme incluse n structura indicelui bursier;

2.

atribuirea unei anumite greuti, importane, prin:

pondere egal pentru toate valorile mobiliare din structura indicelui;

pondere cu capitalizare bursier (ponderea titlului n structura indicelui

este cu att ai mare cu ct dividendele pe aciune sunt mai ridicate);

fr pondere, prin luarea n considerare numai a cursurilor valorilor

mobiliare.
3.
alegerea unei date de referin pentru care indicele se echivaleaz cu 100,
1.000 sau 10.000 de puncte. Alegerea greit a acestui moment duce la
distorsiuni pentru evoluia imediat urmtoare a pieei (atribuirea valorii de
pornire n momente de criz sau de avnt puternic economic).
Fiecare burs de valori este evideniat, din punct de vedere al dinamismului ei
prin indicii bursieri, care se difereniaz dup specificul pieei, n funcie de
valorile care intr n componen, precum i n funcie de modul de calcul al
acestora.
Modul de calcul poate diferi de la o burs la alta, ntlnindu-se mai multe
variante:

medie aritmetic ponderat pe baza capitalizrii bursiere;

medie aritmetic ponderat pe baza capitalizrii bursiere, mai puin

dividendele;

co ponderat care se revizuiete trimestrial;

medie aritmetic ponderat cu capitalizarea bursier i volumul

tranzaciilor;

media geometric a primei cotaii.

Cea mai mare parte a indicilor bursei se calculeaz ca medie aritmetic

ponderat pe baza capitalizrii: NYSE Composite Index, Nikkei 225, CAC 40,
indicele pieei de la Frankfurt FAZ, indicele bursei de la Milano, MIB, Standard and
Poors, BET.
Primul indice bursier a fost creat de Charles Dow in SUA, n anul 1896. Dow
Industrial Average (DJIA) cuprindea cele mai mari i mai importante 30 de
companii din SUA i era determinat doar pe baza nivelului preurilor acestor
aciuni. De atunci ncolo, DJIA a fost folosit ca punct general de referin al

climatului bursier din SUA, urcnd si cobornd n tandem cu piaa aciunilor. n

timp, procesul de indexare a diferitelor componente economico-financiare i-a
dovedit utilitatea, astfel ca ulterior el a fost aplicat nu numai aciunilor listate, ci
i devizelor, mrfurilor sau altor instrumente investiionale, conducnd la
reducerea preurilor de tranzacionare i la simplificarea procesului de
diversificare a portofoliului.
Pentru a reflecta i a reprezenta micrile agregate ale pieei aciunilor din SUA, a
fost creat indicele S&P 500. Indicele S&P 500 este un indice cu capitalizare
bursier i constituie una dintre cele mai facile modaliti prin care investitorii ii
pot asigura diversificarea. Practic printr-o singur tranzacie acetia dobndesc
expunere la cele mai reprezentative 500 de aciuni de pe piaa SUA, reducndu-i
astfel semnificativ i costurile de tranzacionare.
Odat cu dezvoltarea accelerat a pieei aciunilor din anii 80 i 90,
performanele managerilor fondurilor de investiii au nceput s fie tot mai mult
comparate cu performanele nregistrate de aceti indici. Deoarece dorina
managerilor era s depeasc rezultatele agregate anuale ale indicilor, au
aprut noi nevoi tot mai complexe de hedging de portofoliu. Aceste nevoi au
condus la lansarea n premier de ctre Kansas City Board of Trade a contractelor
derivate pe indicele Value Line Composite. Dup doar cteva luni, Chicago
Mercantile Exchange a replicat prin lansarea contractelor futures pe indicele S&P
500.
La nceput contractele futures pe indici au fost considerate de marea majoritate a
participanilor doar nite instrumente financiare adecvate speculaiei, prin
intermediul amplificrii rezultatelor datorit efectului de levier. Mai apoi ns,
avantajele ce rezid din comisioanele mult mai reduse de tranzacionare i
posibilitatea folosirii lor n strategii de protecie au inceput s fie nelese de
participani. n prezent indicii bursieri i derivatele pe indici reprezint produse de
mare succes, utilizate de participanii de pe pieele financiare din toata lumea.

INDICI DE LA PRINCIPALELE BURSE INTERNAIONALE

Indicele DOW JONES

A fost fondat de ctre Edward Davis Jones, Charles Henry Dow si Charles Milford
Bergstresser n anul 1884 fiind un mijloc de msurare a performanelor altor
companii. La inceput era compus din 11 aciuni: 9 de la ci ferate i 2 industriale.
n 1896 a fost fondat indicele Dow Jones Industrial Average.

Dow Jones Industrial Average (DJIA)

DJIA este un indice cu ponderare doar n funcie de pre, care cuprinde 30 dintre
cele mai mari companii de pe piaa american. Lista acestora este prezentat
mai jos:

ALCOA Inc. INTEL Corp.

AMERICAN EXPRESS Co. INTERNATIONAL BUSINESS MACHINES Corp.
AT&T Corp. INTERNATIONAL PAPER Co.
BOEING Co. J.P. MORGAN CHASE&Co.
CATERPILLAR Inc. JOHNSON&JOHNSON
CITIGROUP Inc.

McDONALDs Corp.

COCA-COLA Co.

MERCK&Co.Inc.

E.I. DUPONT DE NEMOURS&Co MICROSOFT Corp.

EASTMAN KODAK Co.

MINNESOTA MINING&MANUFACTURING Co.

EXXON MOBIL Corp.

PHILIP MORRIS Cos.

GENERAL ELECTRIC Co.

PROCTER&GAMBLE Co.

GENERAL MOTORS Corp. SBC COMMUNICATIONS Inc.

HEWLETT-PACKARD Co.

UNITED TECHNOLOGIES Corp.

HOME DEPOT Inc. WAL-MART STORES Inc.

HONEYWELL INTERNATIONAL Inc.

WALT DISNEY Co.

Indicele cuprinde companii care au avut creteri istorice susinute i s-au bucurat
de un interes constant din partea investitorilor. Aceste companii sunt din diferite
sectoare economice, cum ar fi companii de servicii financiare, IT sau vnzri.
Indicele DJIA nu conine companii care activeaz n sectorul transportului sau
utilitilor, care fac obiectul unui alt set de indici calculai de Dow.

Standard&Poor 500
Cel mai folosit indice ce caracterizeaz ansamblul pieei americane e indicele
Corporaiei Standard and Poor, numit Standard and Poor 500. n alctuirea lui
intr 500 de societi reprezentative pentru toate ramurile, sectoarele i
domeniile de activitate. Acest indice este recalculat n fiecare minut al zilei de

tranzacionare, motiv pentru care e considerat indice n timp real. Aciunile din
structura indicelui sunt selectate cu scopul de a reprezenta gruparea pe ramuri
industriale la Bursa de Valori din New York. Valoarea total de pia a aciunilor ce
compun indicele reprezint 80% din valoarea aciunilor tranzacionate n New
York Stock Exchange. Acest indice reprezint suportul contractelor futures
tranzacionate la CME i al opiunilor tranzacionate la NYSE;

Indicele Frank Russel

Indicele Frank Russel e calculat pe baza cursului celor mai importante 3000 de
aciuni cotate n Statele Unite (din punct de vedere al capitalizrii bursiere) i
reprezint aproximativ 98% din piaa valorilor mobiliare din SUA. Aceste indice
are dou forme: Russel 1000 i Russel 2000. Aceti indici sunt cotai la fiecare 15
secunde.

NYSE Composite
Indicele NYSE Composite urmrete micrile preurilor tuturor aciunilor listate la
New York Stock Exchange. Este un indice cu capitalizare bursiera, creat de NYSE
n 1966. Pe lng indicele general compozit, mai sunt calculai si patru indici
sectoriali, n domeniile: industrial, transporturi, utilitti si finane.

Wilshire 5000 Total Market

Acest indice msoar performanele tuturor aciunilor listate pe pieele bursiere
din SUA i, dup cum spune i numele, este compus din mai mult de 5000 de
aciuni. Este un indice cu capitalizare bursier, incluznd i toate aciunile
cuprinse in S&P 500. Se folosete pentru a determina evoluia total a pieei
bursiere americane.

Russell 2000
Este un indice cu capitalizare bursier care msoar performana agregat a
celor mai mici 2000 de companii americane listate la burs. Capitalizarea medie
a unei companii care face parte din Russell 2000 este de 580 milioane USD. Cea
mai mare companie prezent n indice are o capitalizare bursier n valoare de
aproximativ 1,5 miliarde USD. Pe langa Russell 2000 se mai calculeaza i ali
indici, ca Russell 1000 sau Russell 3000.

Indicele Financial Times 30 (FT-30)

Indicele Financial Times 30 (FT-30), fiind cunoscut sub denumirea de FT Ordinary

Share Index, este cel mai vechi indice din Marea Britanie. El se bazeaz pe cursul
a 30 de aciuni tranzacionate intens fiind recalculat ori de cte ori se produc
modificri ale cursurilor aciunilor care intr n componena indicelui.

Indicele Financial Times Stock Exchange 100 (FT-SE 100)

Indicele Financial Times Stock Exchange 100 (FT-SE 100) a fost introdus pentru a
satisface nevoia unui indice al aciunilor calculat n timp real (n fiecare moment
al zilei). Intenia iniial la data de referin a acestui indice (31 decembrie 1983)
a fost de a evidenia importana primelor 100 de companii cotate la bursa
londonez. n prezent, se consider c el caracterizeaz ansamblul pieei
britanice. Acest indice constituie suportul pentru contractele futures, dar mai ales
pentru opiunile tranzacionate la Bursa de Valori Mobiliare Derivate din Londra.

Indicele Nikkei
Indicele Nikkei (Nikkei Stock Average), numit i Nikkei Dow, este compus din 225
de aciuni din prima seciune a bursei din Tokyo, fiind calculat ca o medie
aritmetic ponderat. Indicele se modific n mod egal pentru aceeai variaie a
cursului aciunilor, indiferent de capitalizarea bursier;

Indicele TOPIX
Indicele TOPIX este indicele primei seciuni al bursei din Tokyo i cuprinde n
componena sa toate (aproximativ 1200) aciunile companiilor cotate la prima
seciune a bursei. Este indicele cu cea mai larg baz de calcul, fiind structurat
astfel nct s dea cea mai bun imagine a pieei japoneze. Indicele TOPIX este
calculat la fiecare 60 de secunde.

Nasdaq100
Indicele Nasdaq-100 este un indice cu capitalizare bursier care cuprinde 100 din
cele mai mari (ca i capitalizare bursier) i mai tranzacionate aciuni de pe
bursa Nasdaq. Companiile incluse n Nasdaq-100 pot s fie att americane, ct i
strine. Pentru a fi inclus n indice, o companie trebuie s aib un volum zilnic
mediu de tranzacionare de minim 100.000 actiuni. n gereral, aciunile din indice
au fost tranzacionate pe bursa Nasdaq de cel puin doi ani, sau au fost
tranzacionate pe alte burse majore internaionale cu cel puin doi ani inainte de
a fi listate pe Nasdaq.