Cursul 1

Finantele publice si istoria fiscalitatii romanesti

In vorbirea curenta, ca si in cea de specialitate se folosesc mai mult termeni si expresii din familia finantelor. Cuvantul "finante" isi are originea in
limba latina ("finatio"= plata sau "finios"= termen de plata)
Activitatea financiara este primordiala in orice domeniu. Proiectele/strategiile/obiectivele pe care le stabilim in orice activitate sunt imposibil de
realizat fara a avea o acoperire financiara.
Daca in domeniul privat, gestioanrea aferenta resurselor financiare este o chestiune ce tine de fiecare intreprinzator, in domeniul public toate
aceste strategii sunt indisolubil legate de sistemul de taxe si impozite.
O alta chestiune fundamentala este aceea legata de colectarea de taxe si impozite. Ca si in celelalte state europene, aparitia si evolutia taxelor si
impozitelor este un proces complex si de durata. Dacia romana a fost prima care a introdus un functionar cu atributii in zona financiara (acesta se
numea procurator) si avea principala atributiune de a colecta darile.
Cele mai importante dari:
-tributum soli
-tributum capitis (per cap de vita)
-vicesima hereditatum (darea succesorala)
-vicesima libertatum (taxa de eliberare a sclavilor)
-conductor comerciorum (taxa alicata comerciantilor)
-conductor salinarum (taxa pentru exploatarea salinelor)
In evul mediu, in tarile romane au existat o serie intreaga de taxe si impozite: sferturile, dijmaritul, gostinaritul, vinaritul, pripasitul, tutunaritul,
fumaritul, oieritul, vacaritul, caminaritul, sapunaritul.
Dat fiind stapanirea otomana, se mai plateau peschesul si bairamul.
Intrucat darile erau foarte apasatoare, negocierile intre platitorul de taxe si administratia fiscala avremii existau foarte adesea negocieri. In acest
context, domnitorul intervenea, declarand asa numita "ruptura" (amnistie fiscala).
Dat fiind abuzurile la care erau supusi taranii, consulul Angliei din perioada 1814-1821 spunea "nu exista popor in lume care sa fie mai apasat de
despotism si coplesit de dari ca taranul din Moldova si Tara Romaneasca".
Ca si celelalte state europene, si tarile romane aveau o consistenta parte de venituri, provenind din taxele vamale:
-taxa principala
-vami de hotar
-vami de straja
-vami de uscat sau de apa
Taxele vamale se plateau in functie de valoarea sau greutatea marfurilor sau in functie de capete.
Toate aceste taxe intrau in visteria domnitorului iar cuantumul acestora era stabilit fie prin bule domnesti fie prin acorduri si tratate intre state. Cu
timpul, aceste taxe vamale auinceput sa fie cedate si anumitor structuri ale statului. In secolul XIV-XV, vistiernicul avea atributii in domeniul
strangerii veniturilor taxelor (alte atributii: intretinerea curtii si armatei, mentinerea catastifelor visteriei, judeca pricinile legate de dari si taxe).
Dat fiind caracterul natural al economiei, si colectarea taxelor si impozitelor se facea sub forma strangerii de cereale, peste, produse articole etc. In
secolul XVI, principala taxa in Tara Romaneasca era zeciuiala iar in Moldova era deseatina.
Periada moderna a fiscalitatii in Romania incepe cu "Regulamentele organice". Acestea, adoptate in 1831 in Oltenia si in 1832 in Moldova
inlocuiesc toate vechile taxe cu un nou impozit unic: capitatia. Aceasta reprezinta un impozit direct si personal platit de micii boieri, de tarani si de
muncitorii de la orase si targuri. La meseriasi si micii intreprinzatori se introduce "patenta".
In 1858 incepem sa avem pentru prima oara Drept financiar in adevaratul sens al termenului si se introduce un principiu fundamental al acestuia
"nullum imposite sine lege" (nu poate exista niciun impozit neprevazut de lege)=> principiul unitatii bugetare. Acesta duce la unicitatea executiei
bugetare.

Unificarea politica a Principatelor romane a dus la inlocuirea unor taxe si impozite si aparitia altora:
-impozitul funciar
-contributia pentru poduri
-contributii pentru cai de comunicatii
-impozit pe salarii
-impozit pe bauturi spirtoase
-impozitul profesiona
In 1865 se instituie legea 553 privind perceptorii (functionar al statului):
-indeplinirea contributiilor directe si a altor taxe fiscale se va efectua exclusiv de catre agenti speciali numiti perceptori
-aveau dreptul sa execute in mod direct obligatiile fiscale cat si cele aditionale la toti contribuabilii inscrisi in rolurile fiscale
In 1923, sistemul fiscal sufera modificari importante. Este introdus impozitul pe venit.
In 1933 are loc un proces de unificare a impozitelor directe si se stabilesc si care sunt acestea: impozitul pe venit, pe proprietati agricole, pe
venituri industriale, pe activitati libere, pe produse de lux, pe salarii si venituri aditionale.
Pentru prima oara in isotie se vorbeste de impozite locale. Acestea vor fi in gestiunea comunelor si judetelor: impozitul pe suprafata locativa, pe
teren virat, pentru intretinerea comunelor, pe intreprinderi particulare, impozit personal casnic, impozit pe firma, pe bilete de tranvai, pe pariuri la
curse, pe servicii hoteliere, accize comunale pentru activitati comerciale stradale.
Sumele care erau stranse nu puteau fi restituite sau desfiintate prin nicio hotarare judecatoreasca. Ele nu puteau fi supuse unei dezbateri si aveau
putere executorie.
Raporturile juridice de Drept financiar
Acestea se constituiau pe baza normelor juridice, a caror executare este asigurata prin aplicarea legii de catre autoritatea de stat.
Ele sunt pormate din relatiile sociale care iau nastere si se sting in procesul constituirii, repartizarii si utilizarii fondurilor banesti statale. Avand
drept criteriu modul in care statul intervine in economie si a scopului activitatii desfasurate, aceste raporturi pot fi: bugetare, fiscale, de creditare,
bancare si de control financiar. In ansamblul reglementarii juridice, raporturile se recunosc prin finalitatea financiara.
Subiectele raportului juridic de drept financiar:
Statul este reprezentat printr-un organ de specialitate in activitatea financiara. Acestea sunt investite de lege cu atributii in zona elaborarii si
executarii bugetelor publice, activitatea de colectare a taxelor si impozitelor, de stabilire a nivelurilor acestora, de administrare si repartizare a
fondurilor banesti precum si de control a aplicarii normelor juridice financiare.
Statul apare sub forma Guvernului, Ministerul Finantelor Publice, organe administrativ-teritoriale specializate in acest domeniu. Organele statului
sunt intr-o situatie juridica deosebita. Ele pot pretinde celuilalt subiect: prestatii sau abtineri iar in acest context il pot controla, sanctiona si
executa silit.
Contribuabilul poate fi o persoana juridica sau fizica careia ii revin o serie de drepturi si obligatii si care participa direct la constituirea resurselor
statului. Exemplu: toate persoanele ce poseda fonduri banesti au obligatia legala de a plati anumite taxe sau impozite publice.
In cadrul acestor raporturi, subiectele au o pozitie juridica diferita. Exista o pozitie autoritara a subiectului numit Stat. Exista un profund
dezechilibru in ceea ce reprezinta drepturile si oblicatiile subiectelor juridice.
Continutul raporturilor juridice financiare
Este unul distinct de celelalte ramuri de Drept fapt explicabil prin natura sa. Specificitatea se datoreaza drepturilor si obligatiilor de natura
financiara a celor 2 subiecti. Obiectul acestui raport il constituie raporturile financiare ce se stablesc in cadrul raportului juridic bugetar si de
finantare publica ce se individualizeaza cu ocazia incasarii impozitelor si taxelor. Acest raport juridic ia nastere cu ocazia actiunilor si
operatiunilor aferente intocmirii bugetului de stat si colectarii taxelor si impozitelor.
Normele juridice de drept financiar
Norma juridica este o regula de conduita generala si impersonala instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta, a carei respectare este
asigurata prin forta coercitiva a statului.

Scopul jormei juridice este de a asigura convietuirea sociala si promovarea valorilor sociale comune. In acest context, norma juridica de drept
financiar este o regula de conduita stabilita sau recunoscuta de stat care cuprinde drepturile si obligatiile subiectelor participante la raporturile de
drept financiar si a carei respectare este asigurata de forta coercitiva a statului.
Structura normei juridice de drept financiar:
-ipoteza
-dispozitie
-sanctiunea
Constructia externa este de capitole, titluri, subcapitole etc.
Ca si in celelalte cazuri, norma juridica financiara are un caracter general si impersonal.
Norma juridica financiara surprinde si o serie de specificitati:
1. Apare sub forma unei norme-principiu. Legea finantelor publice mentioneaza utilizarea resurselor financiare se face cu respectarea stricta a legii
in conditii de eficienta sociala si economica.
2. Apare sub forma unei norme sarcini, deoarece actele normative de drept financiar stabilesc sarcini si prevederi complete exprimate cel mai
adesea in cifre.
Exista si unele exceptii, in sensul existentei unei nome juridice de drept financiar care au un caracter oarecum individual.
Ipotezele prevad imprejurarile in care se aplica dispozitiile cuprinse in aceste norme juridice.
Dispozitiile prevad conduita subiectelor de drept vizate de aceste norme astfel incat subiectii sunt fortati sa actioneze intr-un anumit mod sau li se
interzic anumite acte sau operatiuni financiare. Ele pot fi permisive, onerative sau prohibitive.
Sanctiunile arata care sunt consecintele nerespectarii dispozitiilor. Acestea sunt sanctiuni disciplinare, administrative, penale sau patrimoniale.
Specifice mai sunt si penalitatile si dobanzile. Ele sunt prevazute de Codul de Procedura Fiscala, pentru neplata la termin a taxelor si impozitelor.
Rare ori cele trei elemente se vor regasi explicit in textul de lege.
Izvoarele Dreptului Financiar
Dreptul financiar, ca si disciplina, cuprinde 2 mari categorii de izvoare:
1. Comune cu alte ramuri de drept
2. Specifice
1. Cele mai importante; Constitutia (deoarece cuprinde reglementari referitoare la adoptarea bugetului de stat, competentele puterii in stat, modul
de adoptare, elaborare si executie a bugetelor centrale si locale)
Alte izvoare:
-Legile organice si ordinare adoptate de Parlament
_Decretele prezidentiale
-Hotararile Guvernului
-OUG
-Alte instructiuni si normatiuni
2. Cele mai importante: Codul fiscal, apoi Codul de Procedura Fiscala, Legea Finantelor publice si Legea Finantelor Publice locale.
Aceste izvoare stabilesc reguli pentru subiectele de drept financiar, principiile de baza ale fiscalitatii, armonizeaza legislatia romaneasca cu cea a
Uniunii Europene, asigura posibilitatea sistemului fisca romanesc, asigura functionarea aparatului de stat prin finantarea acestuia si prin
executarea bugetului central si local.
Aparatul financiar al Statului
Notiunea aceasta desemneaza totalitatea organelor statului care contribuie in mod direct sau care inlesnesc activitatea financiara si aplica politica

financiara a statului. Astfel, avem:

-Organe cu competenta generala (1)
-Organe cu competenta specifica (2)
1. Parlamentul, Presedintia, Guvernul, Consiliul Local
2. Au atributii exclusiv in domenii bine determinate: Curtea de Control a Romaniei, Corpul de Control al Primarului, Ministerul Finantelor
Publice, Garda Financiara.
Bugetul de Stat
Procedura bugetara.
Extrem de impotant pentru fiecare societate, notiunea de Buget de stat se regaseste pentru prima data in 1862 in Franta, intr-un "Decret privind
contabilitatea publica". Acesta stipula faptul ca bugetul este actul prin care sunt prevazute si autorizate cheltuielite si veniturile statului, pentru o
perioada determinata. Cam in aceasi perioada, in tarile romane, apare Condica de venituri si cheltieli. Desi nu imbraca forma unui Buget de stat
propriu-zis, se prezenta sub forma unei dari de seama asupra veniturilor si cheltuielilor statului. In 1864, apare Legea contabilitatii: "toate
veniturile si cheltuielile statului trebuie autorizate anual prin lege, formandu-se astfel Bugetul general al statului".
Actualmente, bugetul de stat este definit ca documentul prin care sunt prevazute si aprobate anual venituri si cheltuieli sau dupa caz cheltuieli, in
functie de sistemul de finantare a institutiilor publice.
Bugetul statului poate fi apreciat drept un act de management politic, dar este si un document predictiv intrucat quantifica nivelul cheltuielilor ce
se vor efectua in viitor precum si marimea veniturilor ce vor fi la dispozitia statului. Ele apar sub forma unui plan de actiune financiar in care sunt
prevazute si autorizate veniturile si cheltuielile pe un an. In ceea ce priveste natura sa, bugetul este un act prin care puterea legislativa autorizeaza
venituri si cheltuieli.
Pe de alta parte, planifica veniturile si cheltuielile. Astfel, au existat mai multe teorii:
1. Bugetul ar fii un act administrativ
2. Act legislativ
3. Act politic
4. Act de natura juridica
Bugetul de stat este expresia unei vointe politice, concretizat intr-un act cu profunde valente juridice.
Principiile bugetare
In procesul intocmirii si executiei, exista o serie de reguli cunoscute drept principii bugetare. Aceste principii fundamentale stablesc anumite
coordonate: modul de reflectare al veniturilor si cheltuielilor in bugetul de stat, durata pentru care Parlamentul autorizeaza Guvernul sa incaseze
venituri si sa efectueze cheltuieli; relatia care trebuie sa existe intre totalul veniturilor si al cheltuielilor. Aceste principii sunt importante si pentru
motive de ordin politic si tehnic. Tehnic pentru ca asigura o buna oglindire a raportului dintre venituri si cheltuieli.
1. Principiul universalitatii, deoarece cuprinde toate veniturile si cheltuielile (nu trebuie sa existe nicio incasare sau cheltuiala fara a fi prevazuta).
Acest principiu asigura posibilitatea Parlamentului de a cunoaste toate posibilitatile de incasare a taxelor si impozitelor si de cheltuire a banului
public.
2. Principiul publicitatii. Toate componentele bugetului public vor fi aduse la cunostinta opiniei publice. In toate etapele de elaborare, adoptare si
executie proiectul de lege si, ulterior, legea trebuie sa fie cunoscuta de carte cetateni.
3. Al unitatii bugetare. In fiecare an se adopta un singur buget de stat.
Bugetele extraordinare sunt acea categorie de bugete destinate acoperirii unor nevoi neprevazute in timpul unor exercitii bugetare. In Romania, in
prezent, exista bugetul asigurarii sociale de stat. Este distinct de bugetul de stat. Acesta asigura plata pensiilor, diferinte ajutoare si indemnizatii.
Bugetele autonome se intocmesc de cartre institutii publice care au o autonomie financiara.
Conturile speciale ale trezoreriei: acestea se deschid pentru a degreva bugetul de stat de unele cheltuieli cu caracter temporar.
4. Al anualitatii. Se refera la perioada de timp pentru care se aproba si intocmeste bugetul dar se refera si la perioada de timp in care se incaseaza
veniturile si se efectueaza cheltuielile. Parlamentul are posibilitatea de a controla Guvernul si de a corecta eventualele abateri de la legislatie
5. Al specializarii bugetare presupune ca veniturile bugetare trebuie sa fie inscrise in bugetul de stat , surprinzandu-se sursele de provenienta iar

cheltuielile publice sa se regaseasca pe categorii de destinatie.

Parlamentul este cel care aproba nivelul maxim al cheltuielilor. Procesul prin care se grupeaza cheltuielile si veniturile intr-o anumita ordine
filosind anumite criterii se cheama clasificatie bugetara. In legea finantelor publice 500/2002, veniturile si cheltuielile sunt grupate in buget pe
baza clasificatiei bugetare. Veniturile sunt structurate pe capitole si subcapitole iar cheltuielile in parti, capitole, subcapitole, aliniate etc.
6. Al unitatii monetare presupune ca toate operatiunile financiare si bugetare sa se exprime in moneda nationala.
7. Al echilibrului bugetar. Potrivit acestuia, trebuie sa existe un echilibru permanent la nivelul bugetului iar acest echilibru sa se regaseasca pe
toata perioada executiei bugetare. Aceasta situatie nu s-a regasit din 1989 pana in prezent deoarece cheltuielile publice au depasit in mod constant
veniturile, prin urmare bugetele de stat s-au incheiat cu deficit.
Deficitul bugetar are mai multe cauze:
-sporirea cheltuielilor cu aparatura administratiei de stat
-cheltuieli militare
-cheltuieli cu acoperirea datoriei publice
De regula, cheltuielile publice excedentare sunt acoperite cu imprumuturi de stat si emisiuni monetare. Acestea sunt solutii temporare ce
contribuie la sporirea deficitului bugetar.
Conform art 20 din legea finantelor publice, deficitul bugetar este definit ca partea cheltuielilor ce depaseste venitul bugetar la inceputul unui an
bugetar.
Dat fiind ca deficitul bugetar are efecte dezastruoase asupra economiei, la nivelul Uniunii Europene s-a stabilit limita deficitului bugetar structural
la 0,5% iar deficitul bugetar in ansamblu trebuie sa ajunga la 1% din PIB. Deficitul bugetar maxim nu trebuie sa depaseasca 3%.
8. Al neafectarii veniturilor bugetare. Principiu potrivit caruia in elaborarea bugetului de stat trebuie sa impulsioneze cresterea veniturilor obtinute
din taxe si impozite astfel incat deficitul bugetar sa fie cat mai aproape de zero.
Procesul bugetar
Acesta este reglementat de catre Constitutie si legea 500/2002 privind finantele publice si cuprinde urmatoarele etape:
1. Elaborearea proiectului de buget
2 Aprobarea bugetului de stat
3. Executia bugetului de stat
4. Incheierea exercitiului financiar anual
5 Controlul bugetar
Procesul bugetar are o serie de trasaturi:
-este un proces de decizie intrucat consta in alocarea resurselor bugetare in conformitate cu anumite prioritati
-este un proces politic deoarece partidele de guvernamant isi impun vointa politica
-este un proces complex
-este un proces ciclic deoarece se reia dupa un calendar bine precizat
Procedura elaborarii bugetului de stat
In statele europene, fara exceptii, acesta este elaborat de puterea executiva. Ministerul Finantelor Publice il elaboreaza, tinand seama de
obiectivele programului de guvernamant. Rezultatul activitatii de elaborare a proiectului de buget il constituie documentul pe care Guvernul il
prezinta spre examinare si aprobarea Parlamentului. Acest proiect va cuprinde o expunere de motive, o prezentare a veniturilor si cheltuielilor,
eventuale propuneri de modificare a legislatiei si structura cheltuielilor. Cel mai adesea, structura veniturilor si cheltuielilor se regaseste in anexele
proiectului de buget.
Ministerul Finantelor Publice transmite ordonatorilor principali de credite, pana la data de 1 iunie, o scrisoare cadru. In aceasta scrisoare sunt
precizate elementele de natura macroeconomica si limitele de cheltuieli aprobate de Guvern. Pana la 15 iulie, ordonatorii sunt obligati sa depuna
propunerile pentru proiectul de buget.

Proiectele de buget si anexele pentru fiecare minister se depun la ministere pana la 1 august. Astfel, incepe un proces de negociere intre MFP si
ordonatorii principali de credite. Daca divergentele persista, competentele de solutionare revin Guvernului.
Proiectele de buget stranse sunt reunite de catre MFP sub forma proiectului legii bugetului de stat (pana la 30 septembrie).
Proiectul legii bugetului de stat este analizat in sedinte de Guvern. Dupa aprobarea sa de catre Guvern, este inaintat Parlamentului.
Adoptarea si aprobarea proiectului
Potrivit art 62 din Constitutie, proiectul bugetar de stat se adopta de catre Parlament in sedinta comuna a celor doua camere. Prin aceasta se releva
importanta deosebita a bugetului de stat. Sub aspect practic, sunt eliminate blocajele legislative.
Conform legii finantelor publice, examinarea si aprobarea legii bugetului debuteaza prin examinarea proiectului de catre comisiile parlamentare
ale fiecarei camera (comisia buget, finante, banci).
La finalul examinarii, fiecare comisie elaboreaza un aviz. La acestea se aduna si avizul comisiei juridice a Parlamentului. Cele doua comisii
intocmesc un raport comun care cuprinde eventuale amendamente si este trimis plenului reunit al celor 2 camere. Plenul reunit procedeaza la
dezbaterea pe articole a proiectului legii bugetare. Dupa aceea se trece la vot, care poate fi secret sau deschis. In momentul in care a trecut de
Parlament, ca orice legem va fi supus promulgarii Presedintelui. Promulgarea se face in maxim 20 zile.
Procedura executiei anuale a bugetului de stat
Prin procedura executiei anuale a bugetului de stat intelegem actul juridic si operatiunile prin care se realizeaca veniturile publice si se exercita
cheltuielile publice. In aceasta etapa, aparatul de stat are drept scop incasarea integrala a impozitelor si taxelor si apoi efectuarea cheltuielilor
publice inscrise in bugetul de stat.
Exercitiul bugetar incepe la 1 ianuarie si se termina la 31 decembrie. Responsabil pentru executia bugetului este Guvernul. Din acest motiv,
conform legii finantelor publice, periodic Guvernul se reuneste pentru a analiza stadiul executiei bugetului si pentru a lua masuri prin care sa duca
la mentinerea echilibrului bugetar.
Sunt foarte importante atributiile MFP, respectiv repartizarea veniturilor si cheltuielilor publice, efectuarea de transferuri bugetare catre bugetele
locale si controlul preventiv si de gestiune.
Repartizarea veniturilor si cheltuielilor pe bugete locale se face sub stricta supraveghere a MFP, astfel incat sa fie respectate cu strictete
prevederile legii.
Evidenta executiei bugetului de stat si incheierea exercitiului bugetar anual.
Incheierea exercitiului bugetar anual se face la data de 31 decembrie. Potrivit legii, orice venit incasat si orice cheltuiala anghajata care nu a avut
loc pana la 31 decembrie se va incasa sau plati anul urmator. Creditele bugetare neutilizate pana la incheierea anului sunt anulate de drept.
Disponibilitatile ce provin din fonduri europene, ramase necheltuite la 31 decembrie se raporteaza in anul urmator. Incheierea exercitiului bugetar
presupune intocmirea unor rapoarte periodice privind gradul de utilizare a fondurilor publice.
Ordonatorii principali de credite intocmesc conturi anuale de executie a bugetului statului. Pe baza situatiilor financiare, MFP elaboreaza contul
general anual de executie a bugetului de stat.
Acest cont este analizat de Guvern si este trimis Parlamentului spre adoptare. Inainte de adoptare, Curtea de Conturi prezinta o opinie motivata.
Parlamentul adopta prin vot contul general, care apare sub forma unei descarcari de gestiune. Prin dezbaterea si adoptarea contului general,
Parlamentul isi exercita functia de control asupra executivului.
Controlul executiei bugetare
Se executa pe toata perioada anului bugetar si se realizeaza de catre trei "actori":
1. Parlamentul- care exercita un control politic. Acesta se exercita de catre Parlament in virtutea prerogativelor sale constitutionale. Parlamentul
este cel care dezbate si aproba contul general anual de executie a bugetului de stat. Controlul Parlamentului se poate executa din oficiu sau la
cerere iar Parlamentul poate solicita Curtii de Conturi sa exercite diferite forme de control financiar.
2. Curtea de Conturi- care exercita un control de natura jurisdictionala. Acest control se efectueaza de catre Curtea de Conturi, care este institutia
suprema de control financiar. Anual, aceasta institutie prezinta un raport asupra conturilor de gestiune si a modului in care sunt cheltuiti banii
publici.
3. Guvernul- care exercita un control de specialitate. Controlul administrativ-financiar sau de specialitate este exercitat de catre Guvern
(Ministere) si se desfasoara pe diferite palete si examineaza periodic situatia financiara din economie. Mai mult, in acest scop, exista un asa numit
corp de control al Primului Ministru care poate desfasura actiuni de control in domeniul executiei bugetului de stat. Din acest punct de vedere si
Ministerul Finantelor Publice desfasoara permanent actiuni de control prin Directia Generala Financiara si Garda Financiara (cu ocazia diferitelor
controale, sunt verificate modul de respectare al procedurilor si administrarea si folosirea fondurilor publice). Controlul vizeaca si modalitatea in
care sunt respectate obligatiile fiscale fata de stat. La nivelul fiecarui minister exista diferite departamente de control care verifica propriile
structuri din subordine in ceea ce priveste legalitatea, oportunitatea si eficacitatea folosirii fondurilor publice.

Prin urmare, controlul executiei bugetare are o dubla ratiune: una politica iar cealalta financiara.
Ratiunea politica reprezinta necesitatea Parlamentului de a exercita control politic asupra Guvernului iar ratiunea financiara rezulta din necesitatea
evitarii risipei si a combaterii si prevenirii fraudei fiscale.
Cheltuielile bugetului de stat
Notiunea si rolul cheltuielilor bugetului de stat
In orice stat, o parte importanta din venitul national este alocata acoperirii cheltuielilor necesare indeplinirii functiilor si obligatiilor sale. Exista
doua componente fundamentale in functionarea unui stat:
1. Interna
2. Externa
Prin acoperirea cheltuielilor ocazionate de functionarea politiei, armatei, serviciilor secrete, justitiei, sanatatii, educatiei, culturii etc se aloca
importante sume de bani din bugetul de stat. Aceste sume se mobilizeaza prin intermediul relatiilor financiare. Utilizarea resurselor financiare se
efectueaza prin intermediul cheltuielilor publice.
Finantarea cheltuielilor publice are loc in cadrul unor raporturi publice de finantare care se stabilesc intre autoritatea financiara (ordonatorii de
credite) si beneficiarii acestor fonduri utilizabile in cheltuielile publice. Finantarea cheltuielilor publice presupune aprobarea proiectelor de
cheltuieli, acordarea fondurilor aprobate si controlul intrebuintarii acestora. In cazul in care, in cadrul acestui raport, se constata unele neregului,
atunci, pe langa sanctiunile administrative se poate trece si la suspendarea finantarii.
Cheltuielile pentru fiecare Minister se fac pentru acoperirea necesarului de cladiri, instalatii, mijloace de transport, salarii, indemnizatii etc.
Beneficiarii sunt obligati de lege sa utilizeze fondurile publice potrivit destinatiei aprobate.
Finantarea bugetului se defineste ca fiind procedeul de intretinere a institutiilor si organelor de stat care se realizeaza prin transmiterea sumelor de
bani, catre unitatile bugetare. Cresterea cheltuielilor publice este un proces constant in orice tara.
Cresterea cheltuielilor se face in primul rand pentru a acoperi necesarul de siguranta si securitate. In acest context cresc cheltuielile militare si a
celor destinate apararii. Au loc procese de privatizare, procese de dezvoltare a sectorului de stat, sunt subventionati producatorii mici si mijlocii, se
modernizeaca si extinde reteaua de sanatate si educatie, infrastructura de stat, se aloca din ce in ce mai multe fonduri pentru protectia mediului si
sistematizarea teritoriului. In concluzie, cresterea cheltuielilor este determinata de o serie de factori de ordin militar, social-politic si economic.
Clasificarea cheltuielilor bugetare
Potrivit legislatiei romanesti, avem urmatoarele trei categorii:
1. Social-culturale
2. Pentru domeniile economice
3. Pentru autoritatile publice si aparare
Cheltuielile bugetare social-culturale sunt determinate de nevoia statului de a asigura permanent necesitatile de instruire si invatamant pentru
cetateni. In aceasta categorie mai intra si cheltuielile aferente protectiei sociale, asistentei medicale, culturale, arta si sport.
Ponderea acestora in totalul cheltuielilor este data de nivelul de dezvoltare economico-social.
In ceea ce priveste Romania, exista unele deficiente in ceea ce priveste aceste cheltuieli. Importanta acestor cheltuieli este deosebita pe termen
mediu si lung, din acest motiv, in statele dezvoltate au ponderea cea mai insemnata.
Instruirea populatiei se regaseste in nivelul de performanta economica. Un sistem de sanatate asigura o medie de viata mai lunga si stimuleaza
inclusiv consumul. In plus, nivelul de educatie superioara se revarsa invers proportional in nivelul cheltuielilor destinate ordinii si sigurantei
publice.
Cheltuielile bugetare pentru invatamant
Se aplica tuturor formelor de invatamant. In Romania, cea mai mare parte este alocata invatamantului primar si secundar. Cheltuielile din acest
sector se regasesc in categoria investitiilor in capital uman. In cea mai mare parte a statelor lumii se considera ca investitiile in capital uman au un
randament mai ridicat decat cheltuielile clasice de capital.
La nivel national exista si o serie intreaga de fonduri speciale destinate institutiilor de invatamant. Parte din necesitatile financiare sunt acoperite si
din bugetele locale (in cazul invatamantului preuniversitar de exemplu). In structura acestor cheltuieli se regasesc cheltuieli cu salarizarea,
contributii pentru asigurari sociale, constituirea fondurilor speciale, pentru somaj, cheltuieli pentru servicii, cheltuieli privind fonduri fixe pentru
intretinere si reparatii, transport etc.

Cheltuielile bugetare pentru sanatate

Acestea au mare importanta pentru asigurarea vietii cetatenilor, cresterii duratei medii vietii, reducerea incapacitatii medii de munca si sunt
destinate platii personalului din domeniul medical, intretinerii, functionarii si dotarii spitalelor, sanatoriilor, centrelor de diagnostic, statiilor de
salvare, finantarea actiunilor antiepidemiece si educatie sanitara.
Pe laga institutiile medicale de stat exista si institutii si facilitati private. Pentru finantarea privatului s-a infiintat Casa Nationala de Asigurari de
Sanatate si Casa de Asigurari de Sanatate la nivel judetean. Fondurile acestora se formeaza din contributiile persoanelor angajate, taxelor
angajatorilor din subventiile de la bugetul de stat, contributii din bugete locale, dobanzi, donatii, sponsorizari si alte venituri. Asigurarea de
sanatate reprezinta principalul sistem de finantare a sanatatii din Romania. Cheltuielile din fondul unic de asigurare de sanatate se fac pentru plata
serviciilor medicale, a medicamentelor, materialelor sanitare si a dispozitivelor si tehnicilor medicale. Acestea reprezinta 3% din sumele colectate.
Din bugetul de stat se suporta cheltuieli pentru investitii, construirea si consolidarea unitatilor sanitare, achizitionarea aparaturii medicale, pentru
persoane fara venituri sau cu venituri reduse si desfasurarea altor masuri profilactice.
O parte din cheltuieli provin si de la bugetele locale, in special cheltuieli materiale si ecle privind prestari de servicii.
O alta masura de finantare o reprezinta si cheltuielile publice din venituri proprii.
Cheltuieli pentru asistenta si protectie sociala
Sunt cheltuieli care au scop principal protectia principala a cetatenilor care nu au venituri suficiente, au cheltuieli deosebite cu intretinerea unor
persoane aflate in ingrijire sau au cheltuieli sociale deosebite. In aceata zona se includ so programele sociale, indreptate impotriva saraciei,
somajului, analfabetismului etc. Cheltuielile pentru asistenta sociala se adreseaza intretinerii caminelor pentru batrani, centrelor de minori, plata
alocatiilor pentru copii, ajutoare pentru veterani de razboi, alocatii pentru persoane cu handicap, fondul banesc pentru plata ajutorului pentru
somaj se constituie din contributii ale unitatilor angajatoare, contributii ale angajatilor si subventii.
Cheltuielile pentru ajutorarea persoanelor cu handicap se constituie prin contributii ale agentilor economici si din unele surse alternative bugetare
de stat.
In concluzie, toate aceste forme de ajutor au drept scop protectia sociala a cetatenilor aflati in dificultate sau cu probleme de natura medicala
Cheltuieli pentru cultura si arta
Acestea se adreseaza cu precadere functionarii si inzestrarii bibliotecilor si muzeelor, expozitiilor, publicatiilor si spectacolelor etc. Deoarece
marea majoritate a institutiilor de arta si cultura realizeaza unele venituri proprii, acestea completeaza veniturile din bugetul de stat. Veniturile
proprii sunt rezultat al incasarii taxelor de intrare. Datorita insuficientei alocatiilor bugetare, marea majoritate a institutiilor de cultura se intretin
apeland la subventii de la bugetele locale si alte venituri extrabugetare.
Cheltuieli bugetare pentru obiective si actiuni economice, protectia mediului si cercetare/dezvoltare
Structura cheltuielilor cu caracter economic apare sub mai multe forme: prime de export, subventii pentru agricultura, aparitia unor noi
intreprinderi, lucrari de cercetare geologica, sistematizarea teritoriului, protectia mediului, cheltuieli in infrastructura.
Daca in anii 90, ponderea acestor cheltuieli era de 60% din totalul cheltuielilor bugetare, in anii 2004-2005 s-a ajuns la un procent de 20%.
Formele de interventie ale statului pot fi directe sau indirecte si se realizeaza prin imprumutiri cu dobanda, ajutoare financiare sau rambursabile
fara dobanda, investitii etc.
Cheltuielile si subventiile pentru domeniul economic sunt prevazute in fiecare buget de minister, fiind grupate in specii de cheltuieli: cheltuieli
pentru rezerva de stat, pentru unitati vamale, pentru acoperirea ratei de schimb valutar, pentru activitati de integrare a absolventilor de invatamant
superior etc.
Cheltuieli bugetare pentru autoritatile publice si pentru aparare
Ca in alte state, si in Romania institutiile publice functioneaza pe banii proveniti din bugetul de stat. Dintre autoritatile publice cele mai importante
amintim Presedintele (are un buget anual distinct), Senatul si Camera Deputatilor, Ministerul Justitiei, Ministerul Public, ICCJ, autoritatile
administratiei executive incepand cu Guvernul si terminand cu fiecare autoritate locala de stat. La toate acestea se adauga cheltuieli destinate
Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Afacerilor Interne si cheltuieli pentru servitiile secrete. Toate acestea sunt grupate in asa numitele
cheltuieli pentru aparare, ordine si siguranta publica. Principala sursa de finantare o reprezinta bugetul de stat si bugetele locale.
Apararea si siguranta nationala reprezinta o importanta componenta pentru asigurarea suveranitatii nationale . De aceea anual se cheltuiesc sume
importante pentru intretinerea si functionarea armatei, politiei si serviciilor secrete in vederea participarii la anumite aliante militare, la razboaie
sau inlaturarea efectelor acestora. Aceste cheltuieli se mai numesc si cheltuieli militare directe si indirecte.
Cheltuielile directe sunt cheltuieli pe care bugetul de stat le efectueaza pentru inzestrarea cu tehnica militara, cheltuieli cu solde, construirea de
infrastructura speciala, de cazarme.

Cheltuielile indirecte sunt cheltuieli alocate cercetarii militare, cheltuieli pentru pensiile militare, pentru alocatii in caz de invaliditate, pentru
vaduve si orfani de razboi.
Principala sursa de acoperire o constituie bugetul de stat dar si unele surse de autofinantare realizate de Ministerul Apararii Nationale (exportul de
tehnica militara).
Dreptul financiar si circulatia monetara
Notiunea si formele circulatiei monetare in Romania
Circulatia monetara este o etapa a schimbului de marfuri, in care marfurile se transforma in bani si invers. Acestea cuprind doua momente
distincte:
-vanzarea (transformarea marfii in bani)
-cumpararea (transformarea banilor in marfuri)
Circulatia monetara la nivelul statului reprezinta totalitatea operatiilor efectuate cu masa monetara, concretizate in incasarile si platile baneste,
determinate de circulatia marfurilor, prestarea de servicii si executarea de lucrari in decursul de un an.
Circulatia monetara este formata din doua parti: cu monetar si fara monetar.
Cele doua forme alcatuiesc un tot unitar. Desi reprezinta o functie importanta, circulatia in monetar reprezinta doar 20% din totalul circulatiei
monetare. Gratie procesului tehnologic si a globalizarii pietelor, circulatia cu monetar tinde sa dispara.
Viteza de circulatie a banilor
Procesul de circulatie monetara are o anumita viteza la nivelul sistemului economic al statului. Viteza de circulatie a banilor reprezinta numarul de
tranzactii pe care o unitate monetara o desfasoara intr-o unitate de timp, in procesul de circulatie a marfurilor si a prestarii de servicii.
Factorii vitezei de circulatie:
1. Volumul rezervei nationale- acea parte din bugetul de stat care este constituita ca o rezerva pentru acoperirea unor cheltuieli neprevazute
2. Nivelul veniturlor populatiei si nivelul economiilor populatiei
3. Dorinta de mentinere a macrostabilitatii economice a statului respectiv- dorinta statului de a pastra balanta intre venituri si cheltuieli.
4. Increderea populatiei in moneda nationala - factorul este strans legat de situatia economica a tarii
5. Nivelul inflatiei- nivelul de depreciere a banilor de hartie aflati in circulatie ca urmare a emiterii unei mase banesti peste nevoile reale ale
populatiei si economiei sau ca urmare a reducerii volumului de marfuri.
6. Masa banilor aflati din circulatie - are efect direct asupra vitezei de circulatie a banilor
Pentru o economie sanatoasa, viteza de circulatie a banilor trebuie mentinuta cat mai ridicata. Pentru aceasta, trebuie perfectionat mecanismul
circulatiei si sa fie evitate blocajele financiare (este situatia firidico-economica in care nivelul platilor depaseste in mod semnificativ nivelul
disponibilitatilor din cont, inclusiv posibilitatea angajarii unor credite)
Emisiunea monetara si stabilitatea monetara
Emisiunea monetara reprezinta ansamblul de cote si operatiuni realizata de BNR, concretizate in stocarea, emiterea, punerea si scoaterea din
circulatie a bancnotelor si monezilor, precum si realizarea de bani scriptici in conturile curente ale persoanelor fizice si juridice.
Stabilitatea monetara este situatia economico-juridica care defineste raportul dintre puterea de cumparare a monedei nationale si evolutia in timp a
fenomenelor sociale, economice si juridice. Aceasta este legata de mentinerea puterii de cumparare a monedei nationale respectiv a cantitatii de
bunuri si servicii ce pot fi achizitionate cu o unitate de moneda.
Pentru a evita devalorizarea monedei nationale trebuie asigurate o serie de conditii de natura economica si financiara, respectiv asigurarea
stabilitatii preturilor, a unei viteze crescute de circulatie a banilor, cresterea volumului de bunuri si servicii ce se comercializeaza prin intermediul
creditelor si a transferurilor electronice de bani.
Circulatia banilor in numerar
Desfasurarea incasarilor si a platilor. Legea 101/1998 este legea care reglementeaza circulatia banilor sub forma de numerar si stipuleaza ca BNR
este unica institutie autorizata sa emita bancnote si monede metalice pe teritoriul tarii, administrand in mod direct rezerva de bani in vederea
satisfacerii nevoilor de numerar.
Platile in numerar se manifesta sub forma achitarii contravalorii bunurilor si serviciilor, folosindu-se monede si bancnote. Pentru a consolida
disciplina fiscala, legislatia in vigoare a stabilit obligatia operatiunilor de incasari si plati intre persoanele furidce care sa se efectueze numai prin
instrumente de plata, prin transfer bancar.
Exista si trei exceptii:

1. Platile catre persoanele juridice in limita unui plafon zilnic de maximum 5000 lei.
2. Plata salariilor si altor drepturi aferente pentru personal
3. Plati ale persoanelor juridice catre persoane fizice
Legea prevede ca sumele in numerar, aflate in casieria proprie a persoanelor juridice nu pot depasi plafonul 5000 lei. Se admite depasirea acestui
plafon pentru plata salariilor si altor drepturi de personal cat si altor operatiuni cu persoane fizice pentru o perioada maxim de 3 zile.
OG 15/1996 prevede ca efectuarea de plati sau incasari in numerar, intre persoane juridice, peste aceasta limita maxima, constituie contraventie si
se sanctioneaza si cu confiscarea sumei care depaseste plafonul respectiv
Inflatia si deflatia monetara si efectele economico-juridice ale acestuia.
Inflatia monetara reprezinta dezechilibrul dintre masa monetara si volumul marfurilor si bunurilor aflate pe piata la un moment dat printr-o
crestere excesiva a semnelor monetare, asociata cu cresterea preturilor si urmata de deprecierea monetara.
Elementele care genereaza inflatia sunt:
-reducerea productiei economice in mod semnificativ, in conditiile mentinerii aceluiasi volum monetar
-solicitarile fonanciare din ce in ce mai ridicate ale institutiilor statului
-programele economice defectuase sau gestionate in mod gresit de catre ordonatorii principali de credite
-politici sociale gresite de majorare nejustificata a salariilor si pensiilor
-politici de credite gresite, in special din partea BNR si a marilor banci comerciale
Etapele privind efectele principale:
-cresterea preturilor
-deprecierea monedei
-aparitia unor blocaje financiare si comerciale pe piata financiara de bunuri si servicii
Reducerea si eliminarea inflatiei si a consecintelor sale este posibila prin cateva metode economico-juridice cunoscute, respectiv:
a) Controlul strict exercitat asupra majorarii preturilor, care sunt sub controlul statului
b) Promovarea pe scara larga a mecanismelor pietei libere prin stimularea concurentei intre agentii economici, avand ca efect final scaderea
preturilor
c) Controlul strict exercitat asupra cresterii salariilor si pensiilor, tinandu-se cont de posibilitatile reale ale economiei nationale
d) Promovarea productiei si a exporturilor, identificarea unor masuri de stimulare a agentilor economici, care exporta bunuri si servicii
Principalul efect al inflatiei se manifesta sub forma fenomenului de reducere a puterii de cumparare a monedei nationale. Acesta se numeste
depreciere monetara si apare fie sub forma cresterii preturilor bunurilor si serviciilor sau prin scaderea cursului monedei nationale fata de alte
valute, in special datorita deficitului balantei de plati externe.
Un alt efect dezastruos al inflatiei este acela de pauperizare a societatii, aparitia unor convulsii sociale si aparitia unor varfuri financiare.
Eliminarea inflatiei si a consecintelor sale este un proces de durata. Calmarea acestui proces este posibil prin:
-plafonarea cresterii veniturilor nominale
-limitarea majorarii preturilor controlate de stat
-stimularea concurentei intre agentii economici in scopul influentarii preturilor pe piata libera
Deflatia monetara si consecintele acestuia
Acest fenomen de deflatie poate fi definit ca o reducere sau blocare a cresterii preturlor prin micsorarea masei banilor aflati in circulatie la un
moment dat, prin masuri de natura economica, juridica sau politica.
Deflatia are drept scop majorarea puterii de cumparare a banilor si lichidarea dezechilibrelor economice concomitent cu relansarea activitatii
economice.
Pentru a se ajunge la procesul de deflatie este necesar sa se ia o serie de masuri de comert interior si exterior. Aceste masuri conduc la o serie de
masuri cu efecte imediate:
-o scadere a preturilor si tarifelor ca urmare a cresterii volumului de bunuri si servicii existente la nivelul pietei
-deflatia este determinata de cresterea exportului, urmata de o crestere a cursului valutar a monedei nationale fata de cele straine
Efectele principale ale deflatiei sunt:
-scaderea accentuata a pretului
-aprecierea exagerata a monedei nationale
-aparitia unor blocaje financiare si comerciale pe piata financiara de bunuri si servicii
Pentru combaterea eficienta a deflatiei accentuate, se poate apela la o serie de motode financiare si economice, cum ar fi:
-procedeul de deflatie fiscala prin identificarea unor cai de crestere a consumului, simultan cu promovarea unei politici de echilibru bugetar sau de
asigurare a unor excedente bugetare prin restrangerea cheltuielilor publice
-reducerea creditelor bancare, ridicarea nivelului dobanzilor astfel incat sa se descurajeze imprumuturile exagerate

-masuri de restrangere a unor avantaje financiare si fiscale acordate unor prestatari de servicii
Institutii financiare internationale
Bancile straine reprezinta un important segment in sistemul international financiar. Acestea sunt acele institutii financiar-bancare care-si au sediul
central intr-o tara si sucursala intr-o multime de alte tari. Ele faciliteaza transferul capitalurilor intr-o tara in alta si favorizeaza dezvoltarea
firmelor transnationale.
Principalele operatiuni promovate de institutiile financiare internationale:
-servicii bancare transnationale
-desfasurarea operatiunilor valutare
-acordarea de imprumuturi
-acordarea de credite comerciale cu preferinte geopolitice
Banca Mondiala
Este o insitutie financiara internationala, infiintata in 1944 cu sediu in Washington DC, care initial s-a infiintat sub umbrela ONU. Initial s-a numit
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare. Ulteror au fost afiliate la aceasta institutie si alte banci internationale. Tot acest
conglomerat s-a numit Grupul Bancilor Mondiale.
Principalele atributii:
-sprijina investitiile economice ale statelor in curs de dezvoltare prin imprumuturi cu termen lung pentru proiecte de investitii.
-acorda imprumuturi ogranismelor guvernamentale, institutiilor publice si particulare pentru proiecte de investitii
-garanteaza imprumuturile statelor membre obtinute de pe piata internationala financiara
-acorda asistenta financiara in deosebi statelor slab de zvoltate
-acorda sprijin intreprinderilor productive particulare din tarile mai slab dezvoltate
Fondul Monetar International
Si aceasta a aparut sub umbrela ONU in 1945, cu sediu in Washington.
Obiectivele initiale:
-promovarea cooperarii monetare
-facilitatea expansiunii si cresterii echilibrului deprecierii cursului
-sprijinirea organizarii unui sistem global de plati, in ceea ce priveste tranzactiile curente intre membri FMI.
-reducerea gradului de dezechilibru, a balantei de plati externe. Acest obiectiv se realizeaza inclusiv prin crearea drepturilor speciale de tragere
(are drept scop remedierea deficientelor balanselor de plati a unui stat membru si crearea unor rezerve financiare)
Dreptul special de tragere este format dintr-un cos format din 5 valute forte:
-dolarul american
-euro
-yen
-franc elvetian
-lira sterlina
La fiecare 5 ani, bordul FMI evalueaza cosul si adauga sau scoate valute in functie de performantele economice. In statutul FMI, imprumuturile
intr-o moneda convertibila se numesc trageri iar rambursarile rascumparari.
Conditionalitatea exercitata de FMI la nivel de credite. Prin conditionalitate, FMI intelege obligatia unei tari care solicita acces la resursele
fondului de a pune in aplicare un program de politica economica menit sa redreseze balanta sa de plati intr-o anumita perioada. Aceasta imbraca
forma unor tratate internationale incheiate intre FMI si tarile doritoare prin care se stabilesc masuri menite sa inlature dezechilibrele din economie
si balanta de plati
Rolul creditelor externe in economia tarilor lumii
Analiza impactului pe care creditele le au asupra fiecarei economii se face in raport cu modul de utilizare. Din punct de vedere economic, creditele
ar trebui folosite in zona investitiilor dezvoltarii serviciilor si tehnologiilor de varf. Nu este recomandata folosirea creditelor in zona consumului si
a industriilor energofage. Din punct de vedere social, creditele externe ar trebui sa amane costul tranzactiei pentru o perioada viitoare.
Privatizarea si capitalul strain
Cea mai mare parte a tarilor au adoptat reglementari precise in ceea ce priveste privatizarea. S-a urmarit privatizarea zonelor mai putin productive
pentru a se reduce povara fiscala si financiara. S-a urmarit si eliminarea gaurilor negre din economie. In tot acest proces au fost vizate o serie de
obiective care au putut permite cresterea economica si care au permis o acordare masiva de credite comerciale. La nivel national, in ultimii 20 ani
s-a inregistrat un control selectiv al creditelor. Acesta s-a manifestat prin restrictii directe sau indirecte la acordarea de credite sau la o rata a
dobanzii variabile. Cel mai asesea s-a recurs la creditul de consum si ipoteca.
Creditul de consum a fost cel mai utilizat in perioada 2000-2008 si desi a adus numeroase avantaje financiare institutiilor bancare si-a dovedit
limitele prin blocajele care au avut loc odata cu criza economico-financiara mondiala.

Creditul ipotecar- in aparenta a rezolvat problema bonitatii, insa odata cu prabusirea pietei imobiliare a condus la o serie de blocaje economicofinanciare. In acest context, piata bancara nationala se situeaza la nivelul anilor 90 iar politica de prudenta exagerata a bancilor nu va conduce la o
relansare economica imediata