Referat- Legislatie sanitara

MALPRAXIS

Din definitia data la art 642 din Legea nr. 95/2006

[1]rezulta ca malpraxisul este eroarea profesionala savarsita in
exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare
1

de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a

personalului medical si a furnizorului de produse si servicii
medicale, sanitare si farmaceutice.
Cine raspunde pentru aceasta greseala medicala?
Conform reprezentantului Ionescu si Sava, exista mai multe
categorii de persoane care pot fi trase la raspundere.
Astfel, vorbim, in primul rand, de personalul medical, adica,
asa cum este definit la art. 642 din legea sanatatii, "medicul,
medicul dentist, farmacistul, asistentul medical si moasa care
acorda servicii medicale."
Personalul medical raspunde pentru mai multe prejudicii,
dintre care:
- prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta,
imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in
exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul
procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament;
- prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor
legii privind confidentialitatea, consimtamantul informat si
obligativitatea acordarii asistentei medicale;
- prejudiciile produse in exercitarea profesiei si atunci cand
isi depaseste limitele competentei.
Prin exceptie, insa, personalul medical nu raspunde pentru
daunele sau prejudiciile produse in urmatoarele situatii:
- cand isi depaseste limitele competentei in cazuri de
urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are
competenta necesara;
- cand sunt cauzate de: conditiile de lucru, dotarile
insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament,
infectiile nosocomiale, efectele adverse, complicatiile si
riscurile in general acceptate ale metodelor de - investigatie si tratament, viciile ascunse ale materialelor
2

sanitare, echipamentelor si dispozitivelor medicale,

substantele medicale si sanitare folosite;
- cand actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu
respectarea competentei acordate.
De asemenea, pot fi trase la raspundere si unitatile sanitare,
publice sau private, furnizoare de servicii medicale, care raspund
civil pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, in
solidar cu acesta, precum si pentru prejudiciile cauzate, in mod
direct sau indirect, pacientilor, generate de nerespectarea
reglementarilor interne ale unitatii sanitare.

CAZ 1 : O ruda din familie (30 de ani) naste prin

cezariana.Dupa ce iese din spital cu bebe,la o saptamana are
dureri in zona abdominala,colici insuportabile,se interneaza inapoi
la spital la sectia chirurgie unde este operat de urgenta cu dg.:
,,ocluzie intestinala prin incarcerarea ileonului in peretele
abdominal,dupa operatie cezariana.lehuzie.anemi microcitara."
O bucata de 10 cm din intestinul subtire este necrozat si a fost
executat rezectia lui(a fost taiata).
Dupa spusele medicului chirurg mai avea cateva ore de trait daca
nu era operat.A fost internat 12 zile,timp in care zi si noapte a fost
supravegheat de o alta ruda,iar copilul de 2 saptamani acasa cu
bunici,nemaiputind alapta,tinuta cu lapte praf.Dg. la iesire din
spital confirma dupa parerea mea cazul de malparxis a medicului
care a efectuat cezariana.
Avand in vedere cazul de mai sus mentionat,durerile suportate de
pacient,viata pusa in primejdie,partea financiara care sa
rezultat(cheltuielile de la spital,plata supravegherii,concediul luat
fortat al bunicii care are grija de bebe,pretul alimentaiei si a
vitaminelor etc.etc)si poate cel mai important:ca a fost pus in
pericol viata pacientei,si stresul trait de toata familia,lipsa mamei
3

de linga bebe ce sfatuiti:merita dat in judecata medicul si cerut

despagubire pt.traumele suportate?Care este procedura in acest
caz?Exista obligativitatea de intelegere amiabila cu medicul fara
tribunal?Pacienta poate fi reprezentata de un avocat?
Raspuns: Exista posibilitatea de mediere in malpraxisul medical.
Obligativitate nu exista decat pentru participarea la sedinta
prealabila daca este initiat un proces in instanta. Medierea nu
este obligatorie, dar este recomandata. Il puteti chema la mediere
pe doctor, ramane de vazut daca si el accepta participarea.
Pacienta poate fi reprezentata de un avocat dar este mai bine sa
vina insotita de acesta, nu ca avocatul sa o inlocuiasca la
sedintele de mediere. De ce? Tocmai pentru ca este atat de
suparata (nu se mai poate uita la medicul respectiv) trebuie sa isi
exprime emotiile, iar doctorul trebuie sa le inteleaga. Medierea in
acest domeniu este foarte complicata si delicata.
Malpraxisul inseamna culpa. Nu orice greseala medicala
este din culpa. Malpraxisul este in general incalcarea cu bunastiinta sau cu rea-vointa a normelor etice si a bunelor practici
terapeutice. Daca toti medicii care s-au inselat vreodata asupra
unui diagnostic sau tratament ar fi condamnati penal, nu ar mai
exista medici in spitale, toti medicii s-ar afla in puscarie. Chiar
daca ar fi malpraxis, v-ati putea judeca ani de zile pe chestia asta,
iar rezultatul procesului ar fi incert.

CAZ 2:
In luna martie 2014 la Spitalul X se naste un copil
pentru care scorul Apgar este 10, nasterea fiind prin operatie
cezariana.
La 7 zile postnatal investigatiile paraclinice au evidentiat
in cazul coproculturii bacili Klebsiella spp. in proportie de 95%
sensibili la amikacin, colistin, imipenem, levofloxacin, in rest,
rezistent. De asemenea, hemocultura a iesit pozitiv pentru
4

klebsiella pneumoniae, sensibil la amikacin, fosfomycin, biseptol;

intermediar la ertapenem, imipenem.
Caracterul nosocomial al infectiei diagnosticate la nou
nascut .
Criteriile de definire a infectiei nosocomiale sunt prevazute de
catre Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 916 din 27.07.2006 privind
aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire si control al
infectiilor nosocomiale in unitatile sanitare.
Infectia nosocomiala este infectia contractata in unitati
sanitare cu paturi (de stat si private), care se refera la orice boala
infectioasa ce poate fi recunoscuta clinic si/saumicrobiologic si
pentru care exista dovada epidemiologica a contractarii in timpul
spitalizarii/actului medical sau manevrelor medicale; care
afecteaza pacientul datorita ingrijirilor medicale primite; este
legata prin incubatie de perioada internarii sale in unitatea
respectiva, indiferent daca simptomele bolii apar sau nu apar pe
perioada spitalizarii.
Infectiile nosocomiale sunt considerate infectiile care apar
la nou-nascut peste 3 zile de viata.
Infectiile neonatale cu debut tardiv (peste 3 zile de viata)
se datoreaza conditiilor din mediul intraspitalicesc, germenii
implicati fiind: stafilococ coagulazo-negativ, stafilococcus aureus,
E. Coli, Klebsiella, Pseudomonas, Enterobacter, Candida,
Streptococ, Serratia, Acinetobacter, anaerobi .
Examinarea gravidei pe perioada sarcinii nu a depistat nici
o infectie, pe cale de consecinta aceasta nu a fost contractata
prealabil internarii in unitatii medicale.
In a 7-a zi de viata, internat fiind in Spitalul X, nounascutul a prezentat septicemie dovedita etiologic septicemie
cu klebsiella pneumoniae, identificata prin hemocultura.
5

Existenta infectiei in ziua 7 de viata indeplineste criteriul

nr. 1 din criteriile de definitie a infectiilor nosocomiale ale singelui
(anexa II, capitolul IV din Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 916 din
27.07.2006): una sau mai multe hemoculturi ale bolnavului este
pozitiva pentru microorganisme si microorganismul izolat din
hemocultura nu este in relatie de cauzalitate cu alte infectii ale
pacientului

Infectia a fost contractata in unitatea medicala . Legatura

de cauzalitate intre spitalizare si infectie
Examinarea gravidei pe perioada sarcinii nu a depistat
infectii pe cale de consecinta, infectia nu a fost contractata
prealabil internarii in unitatea X
Germenele implicat in etiologia septicemiei a fost
identificat la peste 72 de ore de la nastere in ziua a 7-a de viata
extrauterina deci este exclusa posibilitatea infectiei
transplacentare sau a contaminarii fatului in utero sau
intrapartum.
Acest lucru este confirma si de catre Certificatul nr. Y emis
de catre societatea ce se ocupa cu recoltarea si depozitarea
celulelor stem care confirma faptul ca infectia nu exista la
momentul nasterii si ca celulele stem recoltate la acel moment
sunt apte a fi depozitate.
De asemenea, analizele efectuate ulterior nasterii de catre
mama demonstreaza ca aceasta nu putea fi o sursa de infectie
din moment ce analiza de urina a scos un rezultat negativ si asta
in conditiile in care mama nu avea nici un tratament cu antibiotice
prescris de catre medic.
Singura varianta stiintific posibila este aceea ca infectia a
fost contractata in spital, pe durata internarii, fiind astfel
demonstrat caracterul nosocomial al infectiei.
6

Raspunderea furnizorului de servicii medicale pentru

prejudiciile provocate de catre infectiile nosocomiale
Raspunderea furnizorului de servicii medicale este prevazuta
de catre art. 168 (2) din legea 95/2006 (1) Spitalul asigura
conditii de investigatii medicale, tratament, cazare, igiena,
alimentatie si de prevenire a infectiilor nozocomiale, conform
normelor aprobate prin ordin al ministrului sanatatii publice; (2)
Spitalul raspunde, in conditiile legii, pentru calitatea actului
medical, pentru respectarea conditiilor de cazare, igiena,
alimentatie si de prevenire a infectiilor nozocomiale, precum si
pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacientilor..

Raspunderea institutiei de sanatate este o raspundere

obiectiva fara greseala in temeiul unei obligatii de securitate de
rezultat.
Conform literaturii de specialitate, cauzele infectiilor
nosocomiale sunt:
(a) prin deficiente in nerespectarea principiilor asepsiei,
antisepsiei;
(b) deficiente in sterilizare si mentinerea sterilitatii;
(c) deficiente in respectarea conditiilor adecvate de
decontaminare/dezinfectie,
(d) deficiente in comportamentul profilactic al personalului
sanitar
In mod cert insitutia sanitara nu si-a respectat obligatiile
legale de rezultat impuse de catre art 3 Fiecare unitate sanitara
elaboreaza anual un program propriu de supraveghere, prevenire
si control al infectiilor nosocomiale si art 6 In toate unitatile
sanitare activitatea de supraveghere si prevenire a infectiilor
7

nosocomiale face parte din obligatiile profesionale ale

personalului si va fi inscrisa in fisa postului fiecarui salariat din
OMSP 916/2006.
Din analiza actelor medicale reiese ca nu exista o cauza
straina de natura a exonera institutia sanitara de raspunderea
pentru infectia nosocomiala fapta unui tert sau eveniment
exterior a carui interventie are la origine o forta imprevizibila si
irezistibila.

CAZ 3: In cele ce urmeaza voi expune un caz in care un pacient ce

nu isi permitea costul medicamentelor ce-i asigurau
SUPRAVIETUIREA a chemat in judecata Statul solicitind instantei
protejarea a insasi DREPTULUI LA VIATA.
Desi am o singura critica cu privire la prestatia instantei de
judecata solutionarea a durat mai mult decit am sperat, avind in
vedere ca discutam de o boala care in lipsa tratamentului risca de
devina incurabila nu pot insa sa nu observ faptul ca deja avem o
practica judiciara conturata in sensul in care Ministerul Sanatatii si
Casa Nationala de Asigurari de Sanatate sunt obligate sa
furnizeze GRATUIT asiguratilor medicamente esentiale
supravietuirii indiferent daca acestea sunt incluse sau in lista
medicamentelor compensate celebra lista DCI, neactualizata de
ani de zile din indiferenta sau reaua-credinta a birocratilor de la
Minister.
La cererea asiguratului adresata Ministerului Sanatatii s-a
solicitat ca medicamentul ZELBORAF sa-i fie asigurat in sistem
compensat.
In raspunsul sau, Ministerul precizeaza ca lista DCI va fi in
curind completata cu acest medicament si in acest mod pacientul
va beneficia de tratament.

Acest lucru se intimpla in septembrie 2013. Nici la aceasta

ora lista DCI nu a fost completata cu acest medicament.
In urma acestui raspuns, pacientul se adreseaza Curtii de
Apel solicitind obligarea Ministerului Sanatatii si a CNAS la
furnizarea medicamentului in cauza cu titlu gratuit pina la
modificarea listei DCI.
Motivarea acestei cereri se intemeia pe faptul ca pacientul
nu isi mai permitea suportarea din fonduri proprii a costului
medicamentului mai ales in conditiile in care acesta era UNICUL
tratament ce isi dovedise utilitatea iar intreruperea acestuia ar fi
determinat fara nici o indoiala decesul sau.
Curtea constata ca in lumina art 2 din CEDO, obligatia
generala a statelor este aceea de a proteja viata persoanelor ce
se afla in jurisdictia lor, ceea ce presupune atit obligatia de a lua
toate masurile legislative necesare protejarii vietii la un nivel real
cit si obligatia de a proteja persoanele in fata unor riscuri
prezente cu privire la viata acestora.
Astfel, statul are obligatia sa acorde respectul cuvenit vietii
atit in sens abstract prin masuri legislative cit si in concret
prin interventia sa atunci cind o persoana este in fata unui risc
real si iminent.
Instanta constata ca reclamanta nu poate astepta la infinit
actualizarea listei DCI in conditiile in care natura bolii face ca
aceasta sa fie expusa unui risc real si imediat in lipsa
tratamentului corespunzator.
Reclamanta are dreptul sa i se asigure la timp asistenta
medicala necesara, pentru a preveni producerea de prejudicii cu
impact semnificativ asupra starii sale de sanatate.
Dreptul la viata al reclamantei prevaleaza in raport cu orice
masuri administrative pe care autoritatile ar fi indreptatite sa le ia
pentru aprobarea in concret a listelor si preturilor de decontare a
9

medicamentelor mai ales cind aceste masuri provoaca o intirziere

ce ar expune-o pe reclamanta unui risc iminent.
In consecinta, obliga pirita CNAS sa-i asigure reclamantei
medicamentul in mod gratuit pina la disparitia leziunilor cerebrale
existente.
Sentinta a ramas definitiva prin neapelare.

10