Sunteți pe pagina 1din 34

Analiza asigurarii si utilizarii resurselor materiale

si de forta de munca
ANALIZA ASIGURARII SI UTILIZARII RESURSELOR
MATERIALE SI DE FORTA DE MUNCA

1. Aspecte generale
Revenind mereu la conceptia sistemica asupra intreprinderii, constatam ca fiabilitatea sa ca
afacere este legata de capacitatea sa de a se comporta eficace si eficient ca un sistem deschis si in
care mediul sau intern este intr-o permanenta legatura cu mediul extern.

Din mediul extern primeste cele mai multe resurse pe care le transforma de regula in produse sau
servicii destinate in cea mai mare parte mediului extern, adica pietei.

Performantele intreprinderii depind atat de relatia cu mediul extern cat si de eficienta


transformarii resurselor.

In ceea ce priveste asigurarea cu resurse din mediul extern putem observa ca doua aspecte sunt
foarte importante si anume modul cum este organizata aceasta activitate, dar si conditiile de
economicitate pe care le ofera piata, adica mediul extern.

Transformarea performanta a resurselor in iesiri in cadrul procesului economic depinde de :

gradul de organizare a proceselor de transformare

nivelul de dotare si calitate tehnica si tehnologica

gradul de calificare a resurselor umane

nivelul de calitate a resurselor de natura materiala

calitatea si valoarea resurselor informationale

oportunitatea asigurarii cu resurse

potentialul decizional al managementului.

Problematica eficacitatii si eficientei sistemului devine completa daca luam in considerare si


procesul de valorificare a rezultatelor fizice ca o conditie de a respecta clauzele contractuale cu
reprezentantii pietei.

Intrucat problematica asigurarii si utilizarii resurselor financiare si informationale vor fi abordate


cu alta ocazie, in lucrarea de fata ne vom referi doar la problematica resurselor umane si a celor
de natura materiala.
2. Analiza asigurarii si utilizarii cu resurse umane

Cu privire la resursele umane exista multe aprecieri care scot in evidenta importanta decisiva a
asigurarii si utilizarea lor.

De la expresiile ca omul este masura tuturor lucrurilor si pana la inteligenta umana este
singura resursa inepuizabila, putem aprecia ca principalele oportunitati si principalele riscuri
provin in principal de la aceasta categorie de resurse.
2.1. Analiza asigurarii cu resurse umane.

Asigurarea cu resurse umane este prima preconditie sine qua non a posibilitatii de a organiza si
desfasura in timp o afacere.

Pornind de la aceasta prezumptie, asigurarea cu resurse umane trebuie sa fie analizata sub
urmatoarele aspecte .

asigurarea cantitativa

asigurarea calitativa

asigurarea in structura necesara

oportunitatea asigurarii cu resurse umane

Pentru analiza sub aspect cantitativ al asigurarii cu resurse umane se pot


utiliza urmatorii indicatori
a. Abaterea absoluta a numarului de salariati

Cauzele neasigurarii pot fi :

neangajarea de salariati la nivelul planului, planul considerandu-se la nivelul necesarului;

plecarea din unitatea economica a unui numar mai mare de salariati decat cel estimat, urmare
a urmatoarei situatii (pensionarea unui numar mai mare de muncitori, pensionari de boala
neprevazute, desfacerea disciplinara a contractului de munca, etc.)

Cresterea productivitatii muncii poate compensa neasigurarea cu personal. Poate aparea situatia
de depasire a numarului de salariati (si/sau muncitori) in acest caz sporul de personal trebuie sa
se concretizeze intr-un spor de productie fizica, in caz contrar au loc pierderi importante.
b. Abaterea relativa a numarului de salariati

- numarul de salariati admisibil care dimensioneaza numarul de muncitori sau salariati


necesari pentru realizarea nivelului programat al productiei fizice.
c. Indicele numarului de salariati

O alta metoda de analiza cantitativa se bazeaza pe numarul mediu scriptic al salariatilor.

unde

- numar scriptic din toate perioadele calendaristice ale perioadei i

- numar de zile calendaristice ale perioadei i

=0

nu sunt probleme

0
pentru folosirea capacitatilor

costuri

suplimentare

sunt necesare angajari

2.1.1. Problematica calitatii resurselor umane


Problematica calitatii resurselor umane posibile de asigurat are in vedere
nivelul educativ privit sub forma :

educatiei generale care are legatura cu sisteme de valori necesare pentru a favoriza
performantele intreprinderii

nivelului de calificare profesionala.

Acest nivel educativ poate fi apreciat in raport cu cerintele impuse de activitatea economica
desfasurata.

Cresterea complexitatii activitatii economice, diversificarea gamei de produse, demasificarea


productiei, cresterea gradului de dotare tehnica si tehnologica, exigentele sporite fata de calitatea
si fiabilitatea produselor impun exigente educative continue atat pentru personalul angajat cat si
pentru intreprinderi. Pentru aprecierea gradului de calificare pe diferite categorii de salariati se
poate folosi ca si indicator coeficientul mediu de calificare, Kc calculat pe baza relatiei

unde :

Ki reprezinta nivelul sau gradul i de calificare


n numarul de salariati pe fiecare grad de calificare

Raportat acest Kc efectiv la un Kc optimizat sau determinat ca si necesar in functie de cerintele


curente, dar mai ales de perspectiva, putem aprecia in ce masura asigurarea calitativa este
corespunzatoare sau nu.

Acest coeficient Kc se poate calcula pe grupe de profesiuni si este important de urmarit atat la
un moment dat cat si pe anumite intervale de timp pentru a putea sesiza atat situatiile la anumite
momente cat si tendintele favorabile sau nefavorabile.

In functie de concluziile care se desprind din aceasta analiza, intreprinderea poate intreprinde
diferite actiuni singulare sau cumulate cum ar fi :

restructurarea unor activitati

organizarea de cursuri si programe de cresterea gradului de calificare

organizarea de actiuni de adaptare a personalului la noi metode si tehnici de lucru

atragerea de personal cu o calificare profesionala corespunzatoare

actiuni de dezvoltare a culturii organizationale

altele

Daca efectele acestor actiuni pot fi puse in legatura cu cresterea performantelor intreprinderii,
inclusiv in ceea ce priveste adaptarea pe termen scurt, mediu si lung la cerintele pietei,
comensurarea lor stricta este dificil de realizat.

In schimb eforturile facute pentru cresterea calitatii resurselor umane poate fi cuantificat atat
perioada de dinaintea angajarii cat si dupa perioada de angajare.

Efortul intreprinderii poate fi apreciat pe baza unor indicatori cum ar fi :

suma cheltuielilor pentru cresterea gradului de educatie a personalului

ponderea cheltuielilor de calificare raportate la cheltuielile salariale

ponderea timpului alocat perfectionarii profesionale fata de timpul normal de munca

ponderea numarului de salariati care au beneficiat de programe de perfectionare fata


de totalul numarului de salariati.

In cadrul acestei analize consideram ca trebuie avuta in vedere si cresterea gradului de


flexibilitate prin dobandirea de abilitati din ce in ce mai diferite. Aceasta situatie apare ca si
necesara ca urmare a puternicelor mutatii tehnice si tehnologice, a aparitiei de instrumente de
lucru tot mai evoluate.
2.1.2. Analiza asigurarii structurale a resurselor umane
Analiza asigurarii structurale a resurselor umane vizeaza de cele mai multe
ori o detaliere pe diferite categorii a resurselor din punct de vedere cantitativ
si calitativ.

Aprecierea asupra asigurarii structurale poate fi facuta luand in considerare mai multi indicatori
printre care :

ponderea muncitorilor in totalul salariatilor

ponderea muncitorilor direct productivi in raport cu totalul muncitorilor

numarul de salariati din activitati tehnico-operative la 100 de salariati sau in totalul


salariatilor

numarul personalului de cercetare ca marime absoluta sau in totalul salariatilor

numarul de personal care asigura calitatea produselor si/sau serviciilor

ponderea personalului de conducere pe total sau pe nivele de decizie

structura pe categorii de vechime si varsta

structura pe sexe

etc.

Toti acesti indicatori pot fi analizati comparativ cu o baza de referinta la un moment dat sau in
dinamica la anumite intervale de timp.

Interpretarea rezultatelor analizei trebuie sa se faca cu mare grija pentru ca alegerea termenului
de referinta este foarte diferit in funtie de domeniul de activitate si de perspectivele de crestere a
performantelor in domeniile respective.

Astfel introducerea robotizarii, a proiectarii produselor si tehnologiilor pe calculator,


descentralizarea locurilor de munca, externalizarea unor activitati, cu siguranta ca produc mutatii
in ceea ce priveste structura si necesarul de resurse umane.
2.1.3. Problematica asigurarii oportune cu resurse umane
Problematica asigurarii oportune cu resurse umane este la fel de importanta ca si in cazul
asigurarii cantitative, calitative si structurale pentru ca este strict legata de acestea. De asemenea,
asigurarea la anumite termene trebuie sa tina cont de momentele de incepere a activitatii si de
anumite continuitati sau discontinuitati ale procesului de productie si/sau comercializare.

La fel ca si in cazul asigurarii cu celelalte categorii de resurse si in cazul resurselor umane poate
si trebuie aplicat conceptul just in time sau altfel spus tocmai la timp.

Asigurarea corespunzatoare sau necorespunzatoare, dupa caz, a resurselor umane are implicatii
majore atat asupra eficacitatii sistemului prin obtinerea rezultatului util cat si a eficientei ca semn
al calitatii intregii activitati.
2.2. Analiza utilizarii resurselor umane
Analiza utilizarii resurselor umane poate fi abordata avand in vedere doua aspecte deosebit de
importante care au legatura pe de o parte cu comportamentul uman in general si pe de alta parte
au legatura cu modul in care managementul intreprinderii poate sa asigure utilizarea rationala si
eficienta a acestora.

In mod concret exista o analiza ce vizeaza in special aspecte cantitative si se exprima


prin indicatorii de utilizare a timpului de lucru al salariatilor.
Aspectele calitative ale utilizarii resurselor umane se exprima suficient cu ajutorul
indicatorului productivitatea muncii, acesta fiind recunoscut ca unul dintre cei mai
importanti indicatori de eficienta a activitatii. Putem spune ca adevarata competitie intre
agentii economici se da pe acest taram al productivitatii muncii. Desigur ca la fel de
importante sunt aspectele legate de piata si calitate.
2.2.1. Analiza utilizarii resurselor umane din punctul de vedere al utilizarii timpului de
lucru.
Timpul de munca pe care-l are la dispozitie o societate comerciala este definit prin
urmatoarele marimi :

Timp calendaristic (Tc)

, unde Np este numarul de personal, Nz este numarul de zile ale


anului calendaristic, iar Nh este numarul de ore ale anului calendaristic

Timp maxim disponibil (Td)

unde Tco timp concedii de odihna, iar Tzn timpul aferent zilelor nelucratoare

Timp efectiv (Tef)

unde Tneut timp neutilizat (nealimentare cu energie electrica, absente nemotivate, etc)

Utilizarea timpului de lucru al salariatiilor poate fi urmarita prin intermediul urmatoarelor


marimi:
a. coeficientul de utilizare a fondului de timp disponibil

1 - de regula
1 - situatia utilizarii extensive a factorului de timp disponibil
(fiind utilizate si zilele de repaus)
b. numarul mediu de zile lucrate de un salariat

unde Tpl ,Tef este numarul total de zile lucrate la nivelul planului,
respectiv cele efective, iar Nppl ,Npef este numarul de personal planificat, respectiv cel efectiv.

Se mai determina un indice al numarului mediu de zile lucrate:

Indicele numarului mediu de zile lucrate de un muncitor (salariat) indica gradul de utilizare a
timpului de lucru precum si coeficientul utilizarii factorului de timp disponibil.
Principalele cauze ale neutilizarii timpului de lucru, sub forma zilelor intregi sunt:

intreruperi si stagnari de zile intregi datorita lipsei de comenzi, lipsei de energie,


materii prime, combustibili, defectiuni accidentale ale utilajelor, depasirea duratelor
de timp sub forma de zile intregi (concedii de boala, concedii fara plata, absente
nemotivate ).

Pentru stabilirea masurilor de utilizare corespunzatoare in functie de timp


disponibil, factorii cauza pot fi grupati in mai multe moduri:

cauze datorate conducerii si organizarii agentului economic;

cauze datorate salariatilor;

cauze independente de activitatea agentului economic.

c. numarul mediu de ore lucrate efectiv de un salariat

d. durata medie a zilei de lucru

Poate fi determinat si un indice al duratei zilei de lucru:

e. timpul neutilizat mediu al unui muncitor:

sau
Acesti indicatori atesta, in functie de marimea lor, pierderile in utilizarea
timpului de munca pe unmuncitor, fie ca sunt neutilizari sub forma de zile
intregi sau ore. Acestea pot fi determinate de urmatoarele cauze:

stagnari si intreruperi in programul de lucru;

lipsa de comenzi;

lipsa de enrgie, materii prime;

defectiuni accidentale ale utilajelor, masinilor;

deficiente organizatorice:

programarea defectuoasa in spatiu si timp a productiei;

intreruperi in deservirea locurilor de munca cu materii prime;

intarzieri in reglarea utilajelor si necorelarea productiei intre subdiviziunile organizatorice la


agentii economici;

intarzieri si absente de la program, plecari inainte de terminarea programului.

2.2.2. Analiza productivitatii muncii ca si indicator de eficienta al


utilizarii resurselor umane.

Productivitatea muncii este indicatorul care exprima cel mai bine eficienta utilizarii resurselor
umane si prin aceasta reprezinta indicatorul ce explica utilizarea intensiva a resurselor umane.
Doua dintre variantele de exprimare sunt mai importante si anume :

productivitatea medie raportata la o unitate de timp sau la un angajat

productivitatea marginala ce reflecta abaterea cifrei de afaceri ce poate fi obtinuta


prin cresterea cu o unitate a resurselor umane utilizate.

Relatiile de calcul pot avea diferite forme de prezentare in functie de necesitatile de analiza.

Astfel putem calcula fie cantitatea de productie (in modalitati diferite de exprimare) realizata pe
unitatea de resurse umane consumate, fie cantitatea de resurse umane necesare pentru realizarea
unei unitati de productie.

Productivitatea medie a muncii poate fi calculata folosind ca efect indicatori cum sunt : productia
exercitiului, cifra de afaceri, valoarea adaugata, excedentul brut de exploatare, iar ca efort timpul
de munca utilizat sau numarul de salariati utilizati pentru a obtine volumul de efecte respectiv.

Prezentam cateva formule de calcul care pot sa indeplineasca exigentele de studiere a


productivitatii muncii :

Productivitatea marginala poate fi calculata cu ajutorul urmatoarelor relatii :

Analiza productivitatii muncii indiferent de forma sa de exprimare poate fi realizata static, la un


moment dat, pe baza calculului abaterii absolute, a indicelui variatiei relative sau a abaterii
indicelui variatiei relative.
Astfel

Am notat cu :
WQex

productivitatea muncii la productia exercitiului

WCA

productivitatea muncii la cifra de afaceri

WVA

productivitatea muncii la valoarea adaugata

Qex

productia exercitiului

CA

cifra de afaceri

VA

valoarea adaugata

timpul consumat

NP

numarul de personal utilizat

Fiecare modalitate de calcul are un potential explicativ corespunzator referitor la folosirea


intensiva a resurselor umane.

Mai mult decat atat, desi atat productivitatea medie cat si cea marginala sunt expresii ale
eficientei utilizarii resurselor umane, intre ele exista si diferente nu numai de calcul ci si de
semnificatie. Astfel in timp ce productivitatea medie reflecta eficienta utilizarii intregului volum
de resurse umane ocupate, productivitatea marginala tine cont de eficienta ultimei unitati de
resurse umane utilizate.

Exista unele relatii cu grad de semnificatie intre productivitatea medie (


marginala ( Wm).

) si productivitatea

Daca
atunci productivitatea medie creste pe baza aportului suplimentar de unitati de
resurse umane.

Daca

inseamna ca daca unitatile suplimentare de resurse umane au o eficienta

economica in scadere atunci ele vor influenta scaderea si a (

).

Putem aprecia ca variatia productivitatii medii depinde pe de o parte de nivelul sau fata de baza
de comparatie, dar si de valoarea productivitatii marginale.
Nu este lipsita de importanta nici analiza in dinamica a productivitatii muncii. Aceasta se
realizeaza post factum pe o perioada cuprinsa intre trei si cinci ani sau previzional , pe urmatorii
trei sau cinci ani. Deasemenea de mare importanta este si combinatia celor doua metode, de
exemplu un scenariu care sa cuprinda ultimii doi ani si urmatorii trei ani. De mare importanta in
cadrul analizei in dinamica este corectia prin actualizarea datelor luate in calcul. In cadrul
comparatiei se poate folosi calcularea indicilor cu baza fixa sau in lant.
2.2.2.1. Analiza factoriala a productivitatii muncii

Plecand de la relatiile de calcul :

se pot identifica factorii de influenta asupra productivitatii muncii.

De data aceasta nu avem de a face cu o productivitate medie ci cu una globala.

Deci factorii de influenta sunt :

In aceste conditii folosind metoda substitutiei putem determina intensitatea si sensul influentei
factorilor

Productivitatea muncii mai poate fi interpretata si pe baza analizarii factorilor clasici de crestere
si anume :

progresul tehnic

gradul de organizare

cresterea gradului de calificare

influenta factorilor naturali.

2.2.2.2. Analiza corelatiei dintre productivitatea muncii si alti indicatori.

Aceasta analiza se poate realiza pe baza urmaririi corelatiilor care pot exista intre indicele
productivitatii muncii IW, indicele volumului de productie IQ si indicele numarului de personal,
INp.
Putem avea trei situatii dupa cum urmeaza :
a) Pentru IQ > 1 adica Q1 > Q0
a1. INP = 1 ; IW > 1
cresterea a fost realizata pe seama utilizarii intensive a resurselor
umane, adica prin cresterea W
a2. INP > 1 ; IW = 1
extensiva a resurselor umane

cresterea volumului de productie a fost realizat prin utilizarea

a3. INP > 1 ; IW > 1


cresterea volumului de productie a fost realizat atat prin utilizarea
extensiva cat si prin utilizarea intensiva a resurselor umane.
b) Pentru IQ = 1 adica Q1 = Q0
b1. INP = 1 ; IW = 1
influentat in mod egal
b2. INP > 1; IW < 1
resurselor umane

factorii de utilizare intensiva si cei de utilizare extensiva au


scaderea productivitatii este compensata de utilizarea extensiva a

b3. INP < 1 ; IW > 1


intensiva

neasigurarea cu resurse umane este compensata de utilizarea

c) Pentru IQ < 1 adica Q1 < Q0


c1. INP = 1 ; IW < 1

scazand utilizarea intensiva a influentat negativ IQ

c2. INP 1 ; IW 1
utilizarii extensive

scaderea utilzarii intensive este compensata partial de cresterea

c3. INP 1 ; IW = 1
resurse umane

scaderea volumului de productie este datorata neasigurarii cu

c4. INP < 1 ; IW < 1


scaderea volumului de productie se explica prin scaderea utilizarii
extensive si intensive a resurselor umane in aceeasi proportie sau in proportii diferite
c5. INP < 1 ; IW > 1
scaderea utilizarii extensive.

utilizarea intensiva a reurselor umane nu a reusit sa compenseze

3. Analiza asigurarii si utilizarii resurselor materiale


Resursele materiale la fel ca si resursele umane, fac parte din intrarile in
procesul economic reprezentat de sistemul intreprindere.
Resursele materiale, indiferent de forma lor de existenta reprezinta suportul material al existentei
si viabilitatii procesului economic, prin faptul ca ele se regasesc direct sau indirect in produsul
final.
Din punct de vedere existential resursele materiale se regasesc sub forma imobilizarilor
corporale si a materiilor prime si materialelor. Aceasta clasificare are la baza principiul
transmiterii in timp sau la un moment dat a valorii lor asupra produselor realizate. Ambele tipuri
de resurse materiale sunt la fel de importante. Imobilizarile corporale asigura baza logistica a
desfasurarii proceselor de productie sau de comercializare. In ceea ce priveste materiile prime si
materialele, acestea se regasesc direct sau indirect in structura materiala a produselor.
Este foarte important de precizat ca si resursele de genul utilitatilor cum ar fi energia electrica,
apa, gazul, sau alte tipuri de utilitati sunt tot resurse de natura materiala indiferent daca se
regasesc in structura costurilor directe sau indirecte.
Atat in cazul imobilizarilor corporale pe care le vom denumi in continuare mijloace fixe, cat si in
cazul materiilor prime si a materialelor este valabila atat analiza statica cat si analiza dinamica.

3.1. Analiza asigurarii si utilizarii mijloacelor fixe


3.1.1. Analiza asigurarii mijloacelor fixe
Asigurarea cu mijloace fixe creaza un potential tehnic si tehnologic a carui dimensiune este
definita de :

Cantitatea (numarul) mijloacelor fixe;

Marimea suprafetelor de productie;

Structura mijloacelor fixe;

Starea, gradul de uzura, fizica si/sau morala a mijloacelor fixe;

Nivelul tehnic al mijloacelor fixe;

Valoarea tehnologica a mijloacelor fixe, corelata cu produsele sau serviciile care trebuiesc
realizate.

3.1.1.1. Analiza asigurarii cantitative a mijloacelor fixe


Asigurarea necesarului de mijloace fixe in cantitatea si structura ce rezulta din documentatiile de
executie a produselor si serviciilor ce fac parte din obiectul de activitate al intreprinderii se poate
realiza parcurgand urmatoarele etape :

Determinarea necesarului de mijloace fixe;

Compararea existentului de mijloace fixe cu necesarul;

Urmarirea dinamicii volumului de mijloace fixe.

Necesarul de mijloace fixe se determina pornind de la :

Volumul de productie ce trebuie realizat;

Marimea caracteristica a utilajelor si instalatiilor;

Randamentul normat al utilajelor si instalatiilor;

Marimea suprafetelor de productie determinata pe baza unor norme tehnico-economice.

Supradimensionarea necesarului de mijloace fixe determina in mod direct


scaderea eficentei economice generale si in special a utilizarii mijloacelor
fixe ce rezulta ca urmare a :

Cresterii consumurilor energetice;

Marirea nejustificata a costurilor cu amortizarea;

Alocarea de surse permanente de finantare peste necesar care si ele la randul lor au un cost.

Subdimensionarea necesarului de mijloace fixe atat cantitativa cat si in


structura poate pune in pericol atat continuitatea procesului de productie cat
si realizarea volumului prognozat de produse si servicii.

Deficitele temporare sau anticipate privind asigurarea cu mijloace fixe, asa numitele locuri
inguste, pot fi compensate prin comenzi la terti.
De multe ori este chiar mai eficienta aceasta cooperare decat cumpararea unor utilaje care sa fie
utilizate temporar.
Compararea existentului de mijloace fixe cu necesarul se face :

Numeric;

Comparand capacitatile de productie existente cu cele necesare;

Comparand marimile caracteristice ale utilajelor si instalatiilor existente cu cele necesare;

Compararea suprafetelor de productie necesare cu cele existente.

Aceste comparatii se realizeaza sub forma abaterii absolute pe baza de indici, sau procentual.
Comparatiile se fac tinand cont de felul mijloacelor fixe, grupat sau regrupat in functie de
marimile caracteristice.
Urmarirea dinamicii mijloacelor fixe se poate aprecia folosind :

Sporul mediu absolut al valorii mijloacelor fixe pe total si pe categorii in cadrul unei perioade
de gestiune;

Indicii cu baza fixa sau in lant pe termen mediu si lung.

Dinamica mijloacelor fixe poate fi analizata cu ajutorul indicatorilor :


Abaterea absoluta a valorii mijloacelor fixe

Abaterea relativa a valorii mijloacelor fixe

Mijloacele fixe pot fi exprimate in valori medii, in valori de intrare sau la valoarea ramasa.
Coeficentul intrarilor de mijloace fixe

Coeficentul iesirilor de mijloace fixe

Coeficentul modificarii globale a mijloacelor fixe

Valoarea acestor indicatori se judeca in functie de scopul analizei.


Pentru aprecierea eficientei dinamicii mijloacelor fixe, modificarile care apar se urmaresc corelat
cu modificarea volumului de productie in exprimare fizica sau valorica dupa caz.
Valoarea mijloacelor fixe luata in calcul este la valoarea ramasa.
Principalii indicatori ce pot fi folositi se exprima in marimi relative care permit compararea
ulterioara.
Cel mai adesea facem comparatii intre indicele de realizare a mijloacelor fixe (
) exprimat
valoric si indicii de realizare a unor indicatori de rezultate ce exprima volumul de activitate cum
ar fi volumul de productie bruta (Q) sau cifra de afaceri (CA).
Aceste comparatii pot fi exprimate sub forma unui indice de corelatie (

unde :

).

si

putem sa ne regasim in una din urmatoarele situatii :


a)

rezulta ca

Aceasta situatie ne arata ca volumul mijloacelor de productie intr-un interval de timp a ramas
acelasi, a crescut sau descrescut in aceiasi proportie cu volumul de productie din aceiasi
perioada.
b)

rezulta ca

Ceea ce inseamna ca volumul productiei este mai mare decat volumul mijloacelor de productie
in perioada de gestiune, ceea ce semnifica o utilizare mai eficienta a mijloacelor fixe.
c)

rezulta ca

Rezulta ca volumul productiei creste intr-o proportie mai mica decat nivelul
mijloacelor de productie.
3.1.1.2 Analiza asigurarii structuarale a mijloacelor fixe

Analiza structurii mijloacelor fixe se poate face multicriterial, dar in vederea dimensionarii
potentialului lor, consideram ca este foarte importanta gruparea dupa rolul pe care il au in
procesul de productie, si anume:

Terenuri,

Constructii,

Utilaje si instalatii,

Mijloace de transport, etc.

O alta modalitate de grupare este data de abordarea din legea contabilitatii,


care procedeaza la gruparea mijloacelor fixe dupa cum urmeaza:
Un alt mod de analiza structurala este cel care permite compararea mijloacelor fixe active in
raport cu totalul activelor fixe existente (aflate in patrimoniu la data analizei).
Cerinta este ca valoarea raportului dintre mijloacele fixe active si totalul mijloacelor fixe sa fie
cat mai aproape de 1:
Mfa/MfT 1
La analiza in dinamica a acestui raport, trebuie satisfacuta relatia:

, in care avem notatiile:


Mfa - reprezinta mijloacele fixe active,
MfT - reprezinta mijloacele fixe totale,
t

- anul curent,

t-1

- anul precedent.

3.1.1.3 Analiza starii mijloacelor fixe


Starea mijloacelor fixe se determina cu ajutorul gradului de uzura, definit prin cele doua
componente:

uzura fizica,

uzura morala

Uzura fizica se poate determina fie pe baza datelor contabile, fie pe baza estimarilor facute de
catre specialisti.
Gradul de uzura contabil se refera la uzura calculata pe baza informatiilor din evidenta contabila
si are ca baza de calcul informatii care se refera la:

amortizarea calculata,

durata normata de utilizare a mijloacelor fixe,

durata consumata a mijloacelor fixe,

valoarea de inventar a mijloacelor fixe,

valoarea ramasa a mijloacelor fixe.

In functie de optiunea analistului se poate calcula uzura prin cel putin doua modalitati:
Gradul de uzura contabil

a. Gradul de uzura contabil =


sau:

b. Gradul de uzura contabil =


Un alt indicator definitoriu pentru potentialul mijloacelor fixe este coeficientul starii mijloacelor
fixe: Kp

In care:
Vr Mf reprezinta valoarea ramasa (neta) a mijloacelor fixe,
Vi Mf reprezinta valoarea de inventar a mijloacelor fixe.
Cu cat Kp are o valoare mai apropiata de 1 cu atat situatia este mai
favorabila.
Gradul de uzura morala poate fi determinat comparand utilitatile pe care le
pot indeplini mijloacele fixe sau prin estimare.
Indiferent de tipul uzurii, fizice sau morale, estimarea care trebuie facuta de
catre specialisti prezinta totusi un grad mare de relativitate si ea trebuie doar
sa nuanteze modalitatile de calcul bazate pe date certe.
Mai putem determina gradul de innoire a mijloacelor fixe comparand
mijloacele fixe nou intrate cu valoarea totala a mijloacelor fixe.
Determinarea gradului de innoire se face atat in ansamblul mijloacelor fixe
cat si pe categorii de mijloace fixe.
3.1.1.4 Nivelul tehnic si adecvarea tehnologica a mijloacelor fixe
Se apreciaza in corelatie cu documentatiile tehnice si cu programele de productie care trebuie
realizate.

Aceasta analiza poate fi facuta fie pentru a raspunde la intrebarea daca intrepinderea poate sa
realizeze programul de productie , sau pentru a raspunde daca situatia existenta satisface criteriile
de eficienta economica.
3.1.2. Analiza utilizarii mijloacelor fixe
Problematica utilizarii mijloacelor fixe poate si trebuie analizata atat din punct de vedere al
utilizarii extensive cat si din punct de vedere al utilizarii intensive.
3.1.2.1. Analiza utilizarii extensive a mijloacelor fixe
Analiza utilizarii extensive a mijloacelor fixe trebuie realizata in contextul urmatoarelor aspecte:

utilizarea parcului de mijloace de productie,

utilizarea suprafetelor de productie,

utilizarea timpului de lucru,

utilizarea regimului de schimburi.

a. Utilizarea parcului de mijloace fixe


Reflecta modul in care intreprinderea asigura punerea in functiune a mijloacelor fixe aflate la
dispozitie la un moment dat. In acest sens pot fi folositiurmatorii indicatori:
a.1. Coeficientul de utilizare a parcului de mijloace fixe (Kinst)

Valorile cele mai favorabile ale lui Kinst sunt acele valori cat mai apropiate de valoarea 1.
a.2. Rezerva de potential (1-Kinst)
Rezerva de potential apare din diferite motive care ar putea fi fie achizitia peste necesar, fie slaba
organizare a productiei, fie alte greseli de management.
b. Utilizarea suprafetelor de productie

Este la fel de importanta prin faptul ca neutilizarea corespunzatoare a


suprafetelor de productie poate avea efecte negative atat din punct de
vedere tehnologic cat si din punct de vedere economic. Se pot construi si
utiliza in acest sens indicatori sub forma de coeficienti care reflecta atat
gradul de utilizare cat si rezervele:

Astfel

Kuts

sau:

Si intr-un caz si in celalalt caz, valoarea acestui coeficient trebuie sa tinda catre valoarea 1.
Rezerva se poate determina cu ajutorul relatiei
R = 1-Kuts
Analiza mijloacelor fixe sub raportul functionarii efective poate fi reflectata sub forma
coeficientilor de functionare

coeficientul de utilizare a utilajelor instalate:

Coeficientul functionarii totale:

Valorile acestor coeficienti trebuie sa fie cat mai apropiate de 1. Desigur ca numarul de utilaje
sau instalatii poate fi inlocuit cu valoarea capacitatilor de productie in functiune, instalate, sau
totale la dispozitie.
c. Analiza utilizarii timpului de lucru al utilajelor si instalatiilor
In analiza utilizarii timpului de lucru al utilajelor si instalatiilor se utilizeaza urmatoarele
categorii de timp.

Fond de timp calendaristic:

Fc = Numar de utilaje Zile calendaristice 24 h (ore utilaj)

Fond de timp nominal:

Fn = Numar de utilaje Zile lucratoare Numar de schimburi Durata unui schimb


unde Zile lucratoare = Zile calendaristice (Zile nelucratoare + Zile sarbatori legale)

Fond de timp disponibil sau programabil

Fd = Fn Intreruperi programate

Intreruperile programate sunt cele reprezentate de timpul alocat pentru reparatii si revizii
programate.

Fond de timp efectiv

Fe = Fd Intreruperi neprogramate
Intreruperile neprogramate se refera la situatii de tipul:

defectiuni accidentale,

intreruperi neprevazute in furnizarea de energie sau alte utilitati,

absenta personalului de deservire,

nerespectarea disciplinei muncii.

Pentru aprecierea utilizarii timpului de lucru se pot folosi urmatorii indicatori:

coeficientul de programare a fondului nominal

coeficientul de utilizare a fondului nominal

coeficientul de programare a fondului disponibil

Nota:
Primii doi coeficienti sunt, de regula, subunitari, sau cel mult egal cu 1. Coeficientii sunt
egali cu 1 in situatia in care nu exista intreruperi neprogramate, iar fondul disponibil este si
fondul efectiv.
Ultimul coeficient de utilizare, de regula, este subunitar, dar poate avea si valori upraunitare cand
nu exista intreruperi neprogramate si nu se respecta intreruperile programate.

numarul mediu de ore efective pe un utilaj sau instalatie:

In scopul imbunatatirii utilizarii extensive a utilajelor si instalatiilor, ar putea


fi avute in vedere urmatoarele:

exploatarea rationala si in conformitate cu documentatiile tehnice, cu efecte in marimrea


intervalului de timp dintre doua reparatii,

folosirea de materii prime si materiale de calitate,

deservirea de catre personal calificat corespunzator,

respectarea tehnologiilor de fabricatie,

folosirea de scule si dispozitive adecvate,

efectuarea la timp a intretinerii si reparatiilor la utilaje si instalatii.

3.1.2.2 Analiza utilizarii intensive a utilajelor


Utilizarea intensiva a utilajelor poate compensa unele deficiente in utilizarea extensiva, sau,
poate acoperi anumite necesitati de capacitati sporite pentru satisfacerea unor cereri suplimentare
de produse, fara a apela la cooperari sau chiar la achizitii de utilaje.
Principalii indicatori in acest sens pot fi:

Randament mediu pe utilaj:

Abaterea randamentului mediu:

Indicele de variatie (crestere sau descrestere) a randamentului. Abaterea indicelui de variatie:

si, respectiv:

Randamentul mediu orar (pe ora de functionare):

In mod similar se poate calcula abaterea, indicele de realizare, abaterea


indicelui de realizare.
Principalele cai care asigura o crestere a randamentului utilajelor sunt:

modernizarea, cu efecte in cresterea marimii caracteristice a utilajelor si instalatiilor,

perfectionarea organizarii muncii si a productiei,

imbunatatirea organizarii activitatilor auxiliare,

decizii ale managementului privind modificarea structurala a productiei.

3.1.3. Analiza capacitatii de productie


Capacitatea de productie reprezinta productia maxima ce poate fi obtinuta intr-o perioada data,
sau la un moment dat, pentru o anumita structura si calitate a productiei, in conditii
organizatorice date si in conditiile folosirii intensive si extensive a mijloacelor fixe.
In determinarea capacitatii de productie nu se iau in considerare eventualele conjuncturi
favorabile sau nefavorabile.

Capacitatea de productie se poate exprima, ca si volumul de productie, in unitati fizice si in


unitati valorice.
Factorii care influenteaza dimensiunea capacitatii de productie sunt:

marimea parcului de utilaje si instalatii,

automatizarea si dezvoltarea parametrilor tehnici ai utilajelor si instalatiilor,

introducerea proceselor tehnologici noi,

concentrarea si specializarea productiei,

imbunatatirea organizarii muncii si productiei.

Factorii care influenteaza gradul de utilizare a capacitatii de productie sunt:

regimul de lucru in sensul folosirii maxime a fondurilor de timp,

durata reparatiilor, reviziilor,

gradul de calificare al personalului de deservire,

lichidarea locurilor inguste, altele.

Determinarea marimii capacitatii de productie poate prezenta unele particularitati in functie de


specificul productiei intreprinderii.
Relatia de baza pentru calculul capacitatii de productie este urmatoarea:
Cp = Mc Fd Np
Mc reprezinta marimea caracteristica a utilajelor si instalatiilor si este
determinata de parametrii tehnici de utilizare,
Fd reprezinta fondul de timp disponibil,
Np norma de productie in conditiile de folosire rationala a utilajelor.
Calculul capacitatilor de productie ofera informatii extrem de importante care stau la baza
planificarii si programarii productiei.
3.1.4. Efecte ale utilizarii extensive a mijloacelor fixe
Analiza efectelor utilizarii timpului de lucru al utilajelor
Efectele primare pot fi asupra volsumului de productie . Plecand de la relatia
de calcul:
Q = Nut Nh/ut h
Atunci:

sau

Am notat cu:
Q volumul de productie in exprimarea fizica sau valorica. De preferat este ca
exprimarea sa fie valorica mai ales cand in nomenclatorul de fabricatie nu figureaza un
singur produs.
Nut1,0 numarul de utilaje efective la sfarsitul (1) si inceputul perioadei de analiza (0)
Nh 1,0/ut - numarul de ore de functionare pe utilaj la sfarsitul (1) si inceputul (0) perioadei
de analiza,
1, 0

randamentul orar de referinta la sfarsitul (1) si inceputul perioadei de analiza (0)

Analiza efectelor asupra numarului de utilaje


Utilizarea mai buna sau neutilizarea timpilor programati de lucru ai utilajelor
poate influenta nu numai volumul de productie ci si necesarul de utilaje
pentru realizarea programului de fabricatie.
Astfel in cazul cresterii numarului de ore realizate pe un utilaj (N h/ut) la un volum dat de
productie poate conduce la reducerea numarului de utilaje necesare. Daca utilajele exista ele pot
fi disponibilizate. Daca ele nu exista se poate reduce efortul investitional.
In cazul neutilizarii timpului de lucru pe un utilaj din cauza unor intreruperi frecvente si
neprevizibile pentru realizarea volumului de productie programat, daca nu pot fi externalizate
anumite operatii tehnologice atunci este nevoie de un numar suplimentar de utilaje. Acest
necesar suplimentar de utilaje poate fi calculat pe baza urmatoarei relatii :

- reprezinta volumul de productie ce risca a nu fi realizat datorita


Necesarul suplimentar de utilaje poate impune asigurarea unor fonduri
suplimentare de investitii . Volumul acestora poate fi determinat pe baza
relatiei:

Fd inv(Nh) = Nut pu
unde :
Fd inv(Nh) fond de investitii necesar ca urmare a abaterii numarului de ore de functionare
Nut numarul de utilaje necesare a fi achizitionate pentru compensarea timpului neutilizat
pu pretul unitar de achizitie.
3.1.5. Efecte ale utilizarii intensive a utilajelor
Efecte asupra volumului de productie
Putem utiliza aceleasi relatii de calcul ca si la punctele 3.1.4.. De data aceasta indicatorul care
exprima utilizarea intensiva a utilajelor esterandamentul orara
Q = Nut Nh/ut h
Atunci:
Q (h)= Nut1 Nh1/ut h1 Nut1 Nh1/ut h0
Q (h)= Nut1 Nh1/ut (h1 h0)
Q (h)= Nut1 Nh1/ut h
Efecte asupra numarului de utilaje

Relatia de calcul care determina abaterea numarului de utilaje ca urmare a modificarii


randamentului orar
al acestora pleaca de la aceiasi abatere a volumului de productie ce poate
fi obtinuta cu un numar mai mic de utilaje, sau risca sa nu fie realizata in functie de abaterea
pozitiva sau negativa a
Efecte asupra fondului de investitii necesare
Relatia de calcul poate fi :
Fd inv(h) = Nut(h) pu
Simbolurile au aceeasi semnificatie ca si la punctele anterioare
3.2. Analiza asigurarii si utilizarii resurselor de materii prime si materiale
Relatia de calcul poate fi :

Am folosit urmatoarele notatii :

- abaterea volumului de productie


- abaterea volumului de productie ca urmare a modificarii numarului de utilaje
- abaterea volumului de productie ca urmare a modificarii numarului de ore pe utilaj
- abaterea volumului de productie ca urmare a modificarii randamentului orar al utilajelor
Nut1,0 numarul de utilaje efective la sfarsitul (1) si inceputul perioadei de analiza (0)
Nh 1,0/ut - numarul de ore de functionare pe utilaj la sfarsitul (1) si inceputul (0) perioadei de
analiza,
1, 0

randamentul orar de referinta la sfarsitul (1) si inceputul perioadei de analiza (0)

Materiile prime si materialele, alaturi de celelalte resurse, reprezinta intrari


consistente in cadrul procesului de transformare a acestora in produse si
servicii.
Desi din punct de vedere al existentei concrete, materiale, intre materii
prime si materiale nu exista nici o diferenta totusi sunt denumite si analizate
diferit pentru ca ele participa direct sau indirect in si la realizarea produselor.
Materiile prime se regasesc aproape total in structura produselor. Adica se consuma direct, iar
expresia valorica a acestor consumuri o dau costurile directe. Chiar si energia electrica
consumata direct la realizarea produselor reprezinta un cost direct.
Materialele participa in mod indirect la realizarea produselor si de cele mai multe ori se regasesc
sub forma consumurilor auxiliare sau generale care nu pot fi identificate in structura produsului.
Resursele de materii prime si materiale trebuie sa fie asigurate:

cantitativ

calitativ

in structura necesara

si la termenele optime.

Modul concret al analizei se deruleaza in functie de scopul urmarit de care parte a obiectului de
studiu suntem interesati.
Daca analizam problema asigurarii fizice cu materii prime si materiale a
procesului de productie in sensul asigurarii eficacitatii si eficientei sistemului
atunci suntem interesati sa vedem cum sunt asigurate si gestionate
stocurile.
Foarte important este si modul in care sunt utilizate aceste stocuri.

Daca se solicita un credit pe termen scurt atunci creditorul va fi interesat de posibilitatile da


returnare a creditului. Aceste posibilitati au legatura cu necesitatea reala a materiilor prime si a
materialelor precum si cu economicitatea si eficienta economica generala cu care sunt consumate
aceste resurse.
3.2.1. Analiza desfasurarii procesului de aprovizionare si a asigurarii
necesarului de consum.
Desfasurarea procesului de aprovizionare trebuie sa se realizeze pe baza unui plan de
aprovizionare. Indiferent care compartiment intocmeste acest plan de aprovizionare el trebuie
urmarit si realizat cu mare exactitate.
Abordarea procesului de aprovizionare si al asigurarii cu resurse de materii prime si materiale
trebuie facute atat din punct de vedere fizic cat si valoric.
Produsele se realizeaza incorporand materii prime si materiale existente in forma lor fizica.
Economicitatea si eficienta economica a procesului de aprovizionare si de asigurare a resurselor
de materii prime si materiale este important sa fie abordate si valoric.
La abordarea planului de aprovizionare trebuie sa se tina cont de stocurile preliminate la
inceputul perioadei de folosinta, de necesarul de consum determinat pe baza documentatiilor
tehnico-economice de consum si de stocul care trebuie sa existe permanent sau la sfarsitul
perioadei de plan pentru continuitatea procesului de productie.
Pe baza documentelor de consum pe fiecare tip de materie prima sau materiale se determina
necesarul de productie NECPROD, tinand cont de consumurile specifice normate si de cantitatea de
produse ce trebuiesc realizate.
Relatia de calcul este urmatoarea:
NECPROD = buc. programate x
unde

consumul specific a materiei prime sau materialul i

Daca aceeasi materie prima apare in componenta mai multor produse atunci:

programate i x

Necesarul de aprovizionat este diferit de necesarul pentru productie sau de stocul pe care trebuie
sa-l avem la un moment dat.
Astfel
NECAPR = NECPR Si + Ssf
unde:

NECAPR este necesarul de aprovizionat

NECPROD = este necesarul pentru derularea procesului de productie

Si stocul la inceputul perioadei de realizare a produselor

Sf stocul necesar la sfarsitul perioadei, stoc necesar pentru asigurarea continuitatii realizarii
produselor; in cazul cand realizarea produsului i nu se reia, stocul de la sfarsitul perioadei nu
mai este necesar, iar valoarea care se ia in calcul este zero.

Relatiile dintre NECPROD si NECAPR scot in evidenta marimea stocurilor initiale si finale pe
fiecare tip de materie prima.

NECPROD NECAPR inseamna ca avem stocuri initiale care asigura realizarea programului de
productie.

NECPROD NECAPR inseamna ca stocurile initiale sunt mici sau inexistente si nu asigura necesarul
de stocuri la sfarsitul perioadei.

Necesarul de aprovizionat trebuie corelat si comparat cu marimea contractelor de aprovizionare.


Din aceasta comparatie poate sa rezulte urmatoarele cazuri:

NECAPR = marimea contractelor de aprovizionare - cazul cel mai bun

NECAPR marimea contractelor de aprovizionare

NECAPR marimea contractelor de aprovizionare

Aceste comparatii se fac atat pe total valoric cat si pe fiecare tip de materie
prima. Si chiar mai mult luand in calcul si perioadele optime la care trebuie
sa se realizeze asigurarea cu materii prime.
Luand in considerare cele trei cazuri prezentate mai sus putem constata ca primul caz in care
NECAPR este egal cu marimea contractelor de aprovizionare este cazul cel mai bun , dar in
economiile noi putin dezvolate , aceasta sizuatie este destul de rara.
Daca NECAPR este mai mare decat marimea contractelor de aprovizionare intreprinderea aproape
sigur se va confrunta cu imposibilitatea realizarii programelor de productie care in mod
obligatoriu trebuie sa fie corelate cu cererea pietii si in primul rand a celei contractate.
Contractarea productiei realizate depinde foarte mult de felul produselor pe care le realizeaza o
intreprindere. Astfel daca este vorba de bunuri de consum individual, intreprinderea producatoare
poate stabili programe de productie chiar fara a avea asigurate desfacerea in cadrul unor tactici si
strategii de marketing. Daca intreprinderea produce produse cu ciclu lung de fabricatie de valori
mari atunci nu este permisa lansarea in fabricatie si executie a produsului fara a avea desfacerea
asigurata.
Daca NECAPR este mai mic decat contractele de aprovizionare, atunci nu vor exista riscuri privind
asigurarea procesului de productie cu materii prime dar pot sa apara imobilizari de surse de
finantare in stocuri cu muscare lenta sau fara miscare ceea ce va influenta asupra eficientei
generale a intreprinderii.

Determinarea necesarului de materiale se poate face pe baza de observatii statistice sau pe baza
elaborarii unor normative raportate la volumele de productie sau in functie de tipul utilajelor si
instalatiilor sau de marimea si felul suprafetelor de productie.
De foarte mare importanta in procesul de asigurare a materiilor prime si a
materialelor este alegerea furnizorilor, in cazul carora trebuiesc luate in
considerare cateva probleme:

calitatea materiilor prime si a materialelor furnizate

capacitatea de a respecta termenele si cauzele contractului

preturile de livrare

distantele si tarifele de transport

alte aspecte care pot influenta procesul de aprovizionare

3.2.2. Analiza utilizarii materiilor prime precum si a materialelor


Aceasta problema isi gaseste rezolvarea in analiza economica prin abordarea a doua grupe de
indicatori.

indicatori ai consumului de materii prime si materiale

indicatori de eficienta ai consumului sau utilizarii materiilor prime si a materialelor

Indicatorii consumului de materii prime si materiale


Indicatorii consumului de materii prime si materiale fac apel la determinarea si compararea
consumurilor specifice.
Pe de alta parte este necesara identificarea cailor si metodelor de reducere a consumurilor specifice
(cs)

Cel mai important indicator al consumului specific poate fi calculat pe baza relatiei:

Consumul
specific
cu
o
valoare
individuala
pentru
fiecare
sortotipodimensiune de materie prima si au la baza o documentatie tehnica.
Consumurile specifice de materiale se pot calcula sau raporta la valori
globale de productie sau la volumul fizic de productie planificat sau realizat..

Analiza comparativa a consumurilor specifice se realizeaza stabilind abaterea consumurilor


specifice. Se mai pot calcula indici de realizare sau abateri ale indicilor de realizare pe fiecare tip
de materie prima.
In practica aceasta analiza se realizeaza in cazul principalelor grupe de materii prime sau in cazul
celor care pot induce riscuri in realizarea programelor de productie.

In cazul in care avem mai multe produse care utilizeaza acelasi tip de materii prime avem:

Rezultatul poate sa fie pozitiv sau negativ dupa cum se realizeaza o reducere sau o depasire a
consumurilor specifice.
Cauzele depasirilor de consumuri specifice determinate pe baza de
documentatii tehnice se regasesc in:

nerespectarea disciplinei tehnologice

rebutarea materiilor prime in procesul de productie

stari tehnice si uzuri necorespunzatoare ale utilajelor si instalatiilor

calificarea necorespunzatoare a personalului de proiectare constructiva si tehnologica

calificarea necorespunzatoare a personalului de executie

depozitarea si manipularea necorespunzatoare a materiilor prime si a pieselor din


productia neterminata

alte cauze.

Reducerea consumurilor specifice pot rezulta ca urmare a unor actiuni ce vizeaza:

cresterea gradului de clasificare a personalului de proiectare si executie

proiectarea asistata de calculator

folosirea mai buna a metodelor de debitare si croire

folosirea de inlocuitori cu aceleasi performante tehnice dar mai ieftine

aplicarea unor masuri de crestere a gradului de organizare

imbunatatirea climatului de munca si a disciplinei muncii

alte metode

Consumurile specifice au de regula o exprimare in marimi fizice, dar este posibila si exprimarea
valorica.

Indicii de realizare a consumurilor specifice, precum si abaterile indicilor se


analizeaza pe fiecare tip de materie prima sau pe grupe foarte omogene de
materii prime.

In functie de economia sau depasirea consumurilor putem avea urmatoarele situatii:


in cazul calculului exact al consumurilor specifice planificate si in conditii de
organizare cat mai buna, aceasta este situatia de dorit.
rezulta o economie de materii prime ceea ce poate conduce la un volum suplimentar de
productie sau la reducerea programului de aprovizionare.
rezulta o depasire a consumurilor specifice, a caror cauze trebuiesc eliminate.

Indicatori sintetici de eficienta a utilizarii materiilor prime si a


materialelor
Gradul de valorificare a materiilor prime si a materialelor se calculeaza ca raport dintre valoarea
productiei realizate si valoarea materiei prime si a materialelor consumate
Acest indicator este foarte important in productiile de mare masa care se realizeaza de regula in
instalatii cum ar fi de exemplu cele din industria chimica, siderurgica, de celuloza si hartie etc.
Gradul de valorificare poate fi exprimat sub forma procentuala si atunci are un anumit prag de
semnificatie sau sub forma de coeficient care poate fi interpretat si ca valoarea productiei realizate la
un leu de materii prime si materiale consumate.

Si in acest caz in functie de necesitatile de aprofundare putem calcula si analiza abaterea sau indicii
gradului de valorificare
Analiza eficientei utilizarii materiilor prime si ale materialelor

Putem aprecia eficienta utilizarii materiilor prime si a materialelor cu ajutorul


vitezei de rotatie a stocurilor raportate la cifra de afaceri.
Viteza de rotatie se exprima in acest caz prin:

numarul de rotatii;

durata unei rotatii.

Numarul de rotatii se calculeaza pe baza urmatoarei relatii:

unde :

CA

- cifra de afaceri

Stoc

- marimea medie a stocurilor din perioada analizata

Analiza abaterii numarului de rotatii se poate face pe baza factorilor de ordinul I care sunt cei din
relatia de calcul sau pe baza unor factori detaliati dupa cum urmeaza:

Raportul

reprezinta numarul de rotatii al stocului mediu in productia exercitiului (Qex).

Raportul

reprezinta gradul de valorificare a productiei exercitiului (Qex) in cifra de afaceri.

Daca vrem sa detaliem analiza eficientei si sa vedem cum se explica


numarul de rotatii al stocurilor raportat la profitul din exploatare sau profitul
brut (Pr) atunci putem folosi urmatoarea relatie:

In cadrul acestei relatii a aparut inca un factor de influenta si anume raportul


reprezinta marja comerciala.

, care

Folosind metoda substitutiei interpretam influenta fiecarui factor asupra abaterii numarului de
rotatii.
Durata unei rotatii se calculeaza pe baza urmatoarei relatii:

= zile / rotatie
In relatie, ca element de noutate este T care reprezinta marimea perioadei
de analiza. Practic se ia in calcul marimea anului financiar adica 365 de zile.
In locul cifrei de afaceri poate fi folosita si marimea veniturilor perioadei.
Eficienta utilizarii materiilor prime si a materialelor creste odata cu marimea
vitezei de rotatie prin faptul ca la un volum tot mai mic de stocuri imobilizate
creste volumul efectelor.
3.2.3. Analiza efectelor asigurarii si utilizarii resurselor de materii
prime si materiale asupra volumului de productie
Din punctul de vedere al asigurarii cu resurse de materii prime si materiale putem sa ne aflam in
situatia de a inregistra abateri ale asigurarii cu resurse. In sensul neasigurarii necesarului sau a unei
asigurarii in exces.

Ambele situatii pot fi daunatoare asupra situatiei economico-financiare a intreprinderii.


Neasigurarea sau asigurarea in exces conduce la nerealizarea volumului de productie programat
cu influenta a tuturor indicatorilor de rezultate.

Asigurarea cu resurse suplimentare este favorabila numai in cazul cresterii cererii de produse.

Aceasta analiza se face pe fiecare sortotipodimensiune de materii prime si materiale prevazute in


documentatia tehnica. Ca urmare a utilizarii materiilor prime si a materialelor pot sa apara
economii sau depasiri de consumuri specifice.
Economiile apar ca urmare a folosirii rationale si eficiente a materiilor prime si a mai bunei
gospodariri a materialelor. Depasirile apar in urma unor deficiente in utilizarea materiilor prime
sia materialelor asa cum au fost tratate la punctul 2.

Consum mat. =

Asigurarea si utilizarea resurselor de materii prime si materiale este o conditie foarte importanta
pentru ca permite asigurarea bazei materiale ce se regaseste concret in structura produselor. Fara
aceste resurse este evident ca nu ar putea fi obtinute produse si deci implicit rezultate.
Dar nu numai eficacitatea proceselor economice este influentata ci in mare masura si
economicitatea.