Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Povesti Fermecate Rusesti
Povesti Fermecate Rusesti
FERMECATE
RUSEgTT
SI BaIAURUL
babe, care aveau
u fost odatd intr-o oarecare impdralie, un moq
trei feciori. Pe cel mai mic il chema lvanu$ka' Trdiau
'i-o la un loc - nu
il arau qi griul il
ogorul
leneveau, cu tragere de inimd munceau,
semanau.
intr-o buni zi, se rdspindi prin impdr5lie vestea ci balaurul cel niprasnic
se pregdte$e sd le cotropeascd piminturile, pe oameni s6-i cisipeascS, iar
satele, ora$ele sd le pirjoleascd, Motut fi baba cizuri pe ginduri, se mihniri
grozav. Feciodi cei mari ii imbirbetau:
Nu vd intristali, teiculS $i miicut6, cd pornim noi sdJ infruntdm pe
balaur, si luptdm cu el pe viatd ti pe moarte. $i ca sd nu ve fie urit sd stati
singuri, il l6sim cu voi pe Ivanuqka, el e incd prea tinir pentru lupti.
Ba nui a zis Ivanuqka, nu md-nvoiesc sd rimin acasd, si vi a$tept pe
voi, merg gi eu sA lupt cu balaurull
Cilinului, dar cind ajunse la jumitarea acestuia, calul ise poticni, corbul
negru de pe umir tresdri, iar ciinele negru care venea in urma lor i;i
zbirli blana.
Arunci balaurul cu |a\e capete zisel
de ce tresari? $i de ce
fecior-de-leran
qi chiar Ce
pind
nescut
acum
se afli pe-aproape? Pii, eu socot cA nici nu s-a
s-ar fi niscut inci nu-i bun de lupt;: cu o mini l-aq inqfdca ti cu cealaltA
l-a$ rdpune!
Dar Ivan fecior-de-tiran ieqi de sub pod qi zise:
la, nu te mai lduda, balaur spurcatl CitA vreme nll dobori toimul cel
mindru, nu te pripi sd-l jumulegti. $i daci nu-l cunoqti pe voinicul cel viteaz,
nuJ mai batjocori, Haide, mai bine si ne mdsurim puterile 9i care din dol va
birui, acela sd se laude!
S-au apropiat, fi-au luat avint ti s-au izbit cu atita putere, cd pimintul
dimprejur a gemut,
fecior-de-tdran
Balaurul n-a avut noroc: dintr-o singurd lovituri lvan
1,-a retezat trei capete.
Opre$te-te, Ivan fecior-de-l6ran! ii strigd balaurul. Lasd-me sd mi
odihnesc pulin.
Vrei odihnd! Tu, balaure, ai trei capete pe cind eu doar unul. Las'
cd ne-om odihni mai tirziu cind vei avea un singur cap $i tu.
Din nou s-au apropiat gi din nou s-au izbit.
Ivan
fecior-de-1dran i-a retezat baiaurului ti celelalte t.ei capete. I-a
despicat trupul fi fdcinduJ bucafele l-a aruncat in riul Coacizului, iar cele
sase capete le-a aqezat sub podul Cilinului. Dupi aceea s-a intors in izbd ti
s-a culcat sd se odihneascd.
Dis-de-dimineati a venit fi fratele cel mare. Ivan l-a intrebat:
Ei, cum a fost, ai vazut ceva?
Nu, frafilor, n-a trecut pe lingi mine nici mecar o musc;.
,A.uzindul, Ivan nu i-a zis nici o vorbulild.
in noaptea urmitoare pleci si stea de paze fratele mijlociu. Se plimbi
o vreme, se uiti in toate pi4ile $i se liniqti. Se furiqd in nitte tufe $i adormr.
Ivan nu se increzu nici in el. Cum trecu de miezul noplii se imbrdci, jfi
lui sabia cea asculitd fi porni spre riul Coacizului, Se ascunse sub podul
Cilinului qi se puse la pindd.
DeodatA apele riului incepurd a clocoti, vulturii de prin stejari se puserd
pe lipit cici se apropia un balaur cu noui capete. De cum pali pe podul
Cdlinului calul balaurului se poticnj, corbui negru de pe umir tresdri, iar
ciinele negru, care venea in urma lor, iti zbirli blana. Balaurul lovr cu
biciul
peste coaste, corbul peste pene qi ciinele peste urechi:
-Decalul
ce te poticnetti, calule? $i de ce tu, corbule negru, tresari? Iar ru,
ciine- negru, de ce te zbirle{ti? Oare ati prins de veste ci Ivan
- fecior-dejiran se afli pe-aproape? Eu socot ci nici nu s-a ndscut qi chiar
de s-ar fi
niscut incd nu-i bun de luptd: l-af rdpune doar cu un deget de-al meu.
Dar Ivan
ie$i de sub podul Cilinului 9i zise:
- fecior-de-1;ran
Bagd de
seam5, balaur spurcat, nu te mai l5uda $i treci la treabd!
Vedem noi la urmd, cine pe cine va biruil
$i numai ce ipi avinti Ivan paloqul de oJel, o datd qi inci o dat5, cd rerezd
tase dintre capetele balaurului. Balaurul izbi qi el de il implintd pe Ivan
pini ia genunchi in pdmintul jilav. lar lvan lui un pumn de nisip qi-l azvirli
in ochii bulbucali ai balaurului. gi in vreme ce balaurul iqi freca;i i;i curiqa
ochii, Ivan i-a retezat $i celelalte capete. Dup; aceea i-a spintecat trupul ti
ficindu-l buc;lele l-a aruncat in riul Coacizului, iar cele noud capete le-a
atezat sub podul Cefinului. El insi s-a intors in izb5, s-a culcat si a adormir
ca )i cum nimic nu se inrimplase.
Dimineala a venit ti fratele cel mijlociu,
cum a fost, l-a intrebat Ivan, ai v;zut ceva in timpul noptii?
- Ei,
Nu, n-am vdzut nimic, n-a trecut pe lingd mine nici micar o musca,
n-a -liuit nici mdcar un linlar.
Ei, dacd-i a$a cum spuneli, haideli cu mine, sclrmpii mei frafi, sd vd
arit eu $i linlarul fi musca!
Ivan qi-a dus fralii sub podul Cilinului $i le-a ardtat capetele de balauri.
la uitali-vd, zise el, ce fel de muqle fi de tiniari zboari pe-aici,
Iar voi, friliorilor, mai bine rimineali acasi, pe cupror! decir sd porniqi la
luptA!
umen...
Ivan $i-a luat ciciula fi a aruncat-o in mica izbi. Din pricina loviturii izba
s-a cutremurat pin; in temelii, iar birnele ei mai_mai si se risipeascd
in toate
pirFle, Abia atunci s-au tezit ftalii;i au auzit calul lui Ivan nechezind din
rasputeri ti zbdtindu-se sd scape din lanl.
Fralii au deschis grajdul,
dat drumul calului, iar ei au pornit alergind
^in urma lui, ca sd-i vini in i-au
ajutor lui Ivan.
Calul lui Ivan se ndpusti in galop qi incepu sd izbeascd balaurul cu
copitele, sil mutte cu dinfii. Balaurul prinse si quiere, se sisiie, sd invdluie
calul cu puzderie de scintei... in vremea asta, Ivan
izbuti
- fecior_de_tdran
sd ias6 din pimint, ba ficu ce fdcu de-i tiie balaurului
degetul de foc $i
dupi aceea se apucd sd-i reteze capetele. I le reteze pe toate pi;d la ultimul, ii
spintecd fupul qi fdcinduJ bucdlete, il aruncd in iiul Coaiazului.
Tocmai atunci aiunseri la locul luptei qi fralii sdi.
Halal si ve fie, somnorotilorl le-a zis lvan. Din pricina somnului
- era
vostru
si plitesc eu cu capul.
Fralii sai l-au adus in mica izbd, l-au spilat, l-au hrinit, i-au potolit setea
$i l-au culcat si se odihneascd.
In zorii zilei lvan s-a sculat ii a incepui sd se imbrace, sd se incalle.
De ce te scoli cu noaptea-n cap? i-au zis fralii. Ar trebui sA te odihnelti
temeinic dupd lupta crincend de ierr.
Ba nu, le-a rispuns Ivan, nu-mi arde de odihnd, md duc la riul Coaca_
zuiui se-mi caut cingitoarea pe care-am pierdut-o acolo,
Ia te uit5, ceJi mai dd prin minte, au zis fralii. Lasi ci trecem prin
adipim caii.
Cine gtie ce apd e in fintina aceea, le-a rdspuns Ivan. poate sd fie
necuratd !i otrAvitoare.
o cea{A
selea.
groasl, dogoarea i$i scdzu puterea $i pe frafi inceti sd-i mai chinuiascd
t0
Ivan.
Acuma ati vdzut $i voi, fratilor, ce fel de apd era in fintina asta!
zrse
ll
pe fratii lui. A|a cd s-a oprit ca sd-i mestece in voie. indatd ce afli insi despre
ce-i vorba, scuipi traistele cit colo ti se nipusti din nou pe urmele fralilor. Mai
avea pulin qi-i ajungea din urmd...
Vdzind ci nu mai poate scipa de primejdie, Ivan ipi imbokli calul si
alerge din toate pute.ile, iar fralii se tineau strins dupd el. A;a au alergat, au
alergat, au galopat, au tot galopat. Cind, ce sd vadi? in fala lor se inilta
o potcov;rie, iar in potcovdrie stdteau $i lucrau doisprezece metteri potcovari.
Potcovarilor, hei, potcovarilor, le-a strigat lvan, ingdduili-ne si intrdm
in potcovdria voastrd!
Potcovarii le-au ingdduit sA intre, apoi au incuiat in urma lcr potcovdria,
pecetluind-o cu doudsprezece uqi de fier ii ferecind-o cu douasprezece lacate.
Zmeoaj,ca a venit in zbor pind la potcovarie ;i a prins a urla:
hei, potcovarilor, indatd sA mi-i dali pe Ivan
fecior- Potcovarilor,
de-liran
pe
fralii
lui!
fi
lar potcovarii i-au rispuns:
Deschide cu limba cele douisprezece u$i de fier qi ia-1i-i singurd!
pornit zmeoaica si lingi uqile de fier ca si le desferece. A lins ti-a tot
s-a
$i
lins, a lins qi-a tot lins pini a subtiat unsprezece u;i. Mai avea o uqd, una
singuri mai rimdsese ferecatd.
Grozav ostenise zmeoaica, a;a ci se aqezi si se mai odihneascd.
Pe datd Ivan fecior-de-ldran se ndpusti afar6 din potcovArie, intfaca
zmeoaica gi o izbi din toate puterile de pietre. Hirca se sfirimd prefdcindu-se
intr-o pulbere mi.unt5, iar vintul risipi in toate pd4ile pulberea aceea. De
atunci inainte totj balaurii ti toate zmeoaicele au fost stirpite de prin partea
locului ;i oamenii au inceput sa trdiasci fdri si se mai teamd de astfel de
lighioane,
Iar lvan fecio.-de-ldran impreund cu fralii lui se intoarserd acasi, la
mama ti la tatil lor. $i prinserd sd feiascA 5i si munceascd la fel ca mai inainre:
sd are ogorul, sA semene griu;orul.
./-:i'
NIKIT6 T6BACARUL
e malul Niprului cel cu ape argintii, pe ni$te mindre coline, se indlta
strivechiul Kiev
- oralul cel mai frumos d cel mai bogat dintre toate
oraSele rusesti.
Veacuri de-a rindul au trdit in acest orat oameni ruti. Cu tolii lucrau,
ogorul il arau, pinza o teseau, la sdrbdtori in hore jucau ti brag5 pregiteau.
Iar fetele, kievlencele, cind incepeau sd impleteascd, dupd datind, coronile
din flori de cimp qi apoi, impodobindu-se cu aceste coronile, porneau cintind,
in zi de prinivarS, spre Niprul cel cu ape argintii, cine le vedea nu $tia la
care sd se uite mai intii: cu tolii, de la mic la mare, rdmineau inmirmuriti de
atita frumusele. Ci1 despre fldcdii kievleni, viteji qi chipeqi, li se dusese vestea
pine hdt-departe: nu-i puteau infricoqa nici vrijmaqii cei rdi, nici fiarele
sdlbatice, nici terpi sau alte tiritoare, In lumea intreagi nu se aflau sigeli mai
iuli 1i sibii mai ascuqite ca ale lor.
l3
suiera:
$i zicind acestea o a$ezd pe fatA pe aripile sale fi iqi lui zborul. Numai ci
porumbelul porni sd lopdteze qi el in urma lui.
Balaurul cu fiica larului ajunseri intr-un codru de nepdfuns qi el o duse
pe fat; in birlogul lui aflat in inima celui mai mare desiq. Apoi aduni din
pddure o mullime de bu$teni pe care-i ingrdmidi la intrarea pe$terii,
astupind-o.
Ah, balaurul meu drag, ttiu cit etti de puternic, ti mai stiu cum
tremura de frice oricine in fala ta. Dar spune-mi, e oare adeverarj ci nu este
cineva pe lumea asta mai puternic decit tine fi c6, ata fiind, nu-li este frici de
nimeni?
Cum stdtea culcat pe-o coastA, balaurul igi incoldci coada 5i zise rizind
batjocoritor:
cheamd Nikita. Triieqte in Mahalaua Tibdcarilor, argisege pieile, le ribdce$te, de aceea e poreclit Nikita Tibdcarul. Nimeni nu-qi poate misura
puterea cu el. Acesfa e singurul om din lume mai puternic decir mine. De e1,
qi numai de el mi-e fricd.
Dupi ce spuse asta, balaurul se incolici bine de tot ti prinse a sfordi.
Iar fata larului se agezi ;i, cu mare bigare de seamd, le scrise parinlilor sai
scrisoarea ceruti: ,,Balaurului ii este frici numai qi numai de Nikita-TdbAcarul. Pe el siJ trimiteli si ni scape de aici."
Apoi legd scrisoarea sub aripa porumbeluiui, iar porumbelul porni in
zbor spre Kiev. Ajunsi la palat, scrisoarea fiicei larului fu cititd degrabd.
Si indati farul trimise slujitori in Mahaiaua Tdbicarilor.
pe Nikita Tdbicarul. Spuneli-i cel cheamd {arul.
-$i auGdsili-l
venit slujitorii la Nikita. lar Nikita, un birbat uriai, cu ume.i vlnjosi,
puternici $i o barbd stufoase ca o miturd igi vedea de tebdcitul pieilor.
Haide, Nikita, vino cu noi la palat, te cheam; larul, i-au z$
slujitorii.
- Ba nu md duc niciieri. N-am vreme, le-a rdspuns Nikita. $i aruncindu-qi pe umir doudsprezece piei de bou dintr-o datd, se duse cu ele la riu,
Slujitorii larului alergau abia linindu-se dupi el:
Haide. Nikituska. vino cu noi!
V-am spus doar, nu mi duc niciieri. N-am vreme.
Auzind asta, ce erau sd mai faci slujitorii? S-au intors Ia palat $i i-au
povestit larului cele intimplate. Atunci s-a dus in Mahalaua Tebecarilor insuti
tarul.
Nikituska, dragul meu! Ajuti-m5! Numai tu poti sdl ripui pe balaur!
Salveazi-mi copila.
Insd Nikita i-a rdspuns:
Cum si mE incumet, luminate lar, la o treab; ca asta?l Nu mi simt
in stare sd dobor un balaur.
$i oricit l-a rugat larul, oricit a incercat el siJ convingd - Nikita nu s-a
I6sat induplecat. A$a cA s-a intors la palat ti farul, fdrl nici un rezultat. A stat
toat; noaptea Si a tot chibzuit, impreund cu sfetnicii sii: cum sd faci sil
induplece pe Nikita. $i a hotirit a$a: a adunat cinci mii de copile orfane de i
i6
le-a trimis lui Nikita. Orfanele au venit in Mahalaua Tibacarilor la casa lui
Nikita, s-au atezat in genunchi in fala lui gi au prins a plinge:
Nene Nikita, fie-1i rnild de noi! De-o si-mai treaci un an-doi. o sd
arzdtoare.
se
sperie, ciincepu se-i dea de cheltuial; cu ghioaga sa: ba il imboldea din partea
dreapti, ba din cea stingA, ba il pocnea peste unul din capete, ba il lovea peste
coadd; iar balaurul tuiera din r;sputeri de furie $i de durere, $i se incredintd
cd nu-l poate birui nicidecum pe voinic. incercd sd-i fring5 trupul in doui cu
dinlii, dar dinfii lui de balaur se impotmolird atit de rdu in smoala cd n-a
mai fost chip s5-i scoatd din ea. Atunci balaurul se pr;vdli la pdmint.
Eh, Nikita, Nikita, grozav de puternic mai ettil Mult mai puternic
decit mine. Dar rogu-te, nu md omori, hai, mai bine si cddem la invoiald cu
vorbe bun;, cd loc este destul in lumea asta pentru amindoi. Uite, eu zic sd
impdrlim pimintul in doud. Tu ai sA traie$ti intr-una din aceste jumet;li, iar eu
in cealaltd. $i de stingherit n-o sd ne stingherim unul pe celdlalt.
in reguli, zise Nikita, hai si-ncepem treaba. Dar bagi de seamd, o sd
trebuiasci sa sdpem intre noi un hotar cit se poate de adinc.
Zicind asta, luA un plug de lemn, greu de trei sute de puduri qi-l inhimd pe
balaur la plug.
Ei. haide. inseamnd hotarul.
+ Un
pud:
16,181 kg.
18
CATUL NEZDRAU6N
fost odatd ca niciodata. A fost odatd un mo$ care avea trei feciori:
celui mai mic dintre ei, ii spuneau toli lvanuska-prostdnacul.
$i moqul acela a semdnat intr-un an ni$te griu. Griul a crescut
lare frumos, numai ce se innidise cineva care-l strivea si-l c;lca in
prcloare,
in
ti$nea.
pe dupd git.
Se smuci calul din toate puterile, dar degeaba!
In vremea asta Ivanu$ka i se sdltd u;urel in spinare gi se prinse
zdravdn de coam5.
Calul incepu si alerge nebune;te peste cimpuri. Alergi ti tot alergd
dar nu izbuti sil trinteasce pe cdlaretl
Atunci incercd sdJ induplece cu biniqorul pe lvanu$ka:
drumul, Ivanutka, las5-md slobod! Ci eu, drept rdsplad,
- Da-mi
figiduiesc
sd-1i fac un mare bine.
Fie, zise Ivanugka, de dat, ili dau eu drumul, dar dupi aceea
cum o si le mai gisesc?
P;i, se ie;i in cimpia mare, liberi din zare-n zare, sd fluieri de
trei ori voiniceSte qi sA strigi desluqit, vitejeqte: ,,Calule-ndzdrdvanule,
roibule-viteazule, te-a$terne in faF-mi degrabS, ca frunza cizuti in iarbS!"
qi eu voi fi acolo.
lvanuqka ii didu drumul calului, dupi ce, mai intii, il puse se figdduiascd
cum cd niciodati nu va mai minca qi nici nu va mai cdlca in picioare
griul.
in zorii zilei veni >i lvanu)ka acasA.
Ei, ce-ai vazut pe unde-ai fost? il intrebard fralii iui.
Pdi, am prins un cal, le rdspunse Ivanugka, parul calului un fir
de aur ti altul de-argint.
Si unde-i calul acela?
2t
Pdi, mi-a fdgAduit cd nu mai intri in griu, d-atunci i-am dar drumul.
Fralii nu-i dddurd crezare lui lvanuqka $i riserd de el pe silurate.
Numai ci, chiar din noaptea aceea, nimeni nu se mai atinse de griul lor,.,
Nu mult dupd intimplarea aceasta, larul trimise soli in toate o.atele,
in toate tirgurile, in toate satele sd facd qtiuti tuturor aceasti chemare;
Sd se-adune boierii $i curtenii, negustorii 9i ldranii de rind, ca sa
se infdli$eze Preafrumoasei Elena, fiicd a {arului! Tarevna Elena se va afla
iti
Pe drum
nevezut.
paneraq
ora$,
iar
lvanu$ka
Ieqi
in
;;l'i
....
)-.']
.?<
,i
Se nipusti in galop pini lingi turnul cel inalt, dadu bice calurur...
Calul-ndzdrdvan nechezi mai tare decit inainte, izbi pimintul cu copitele,
se sald
la fereastrd!
- $i ajunse
Ivanu$ka
sirut5 buzele rogii ca singele ale Jarevnei, ii scoase drn
deget inelul de prel li dispdru in goana mare.
Pe loc incepuri cu tolii sd strige, sa lipe qi sd dea din miini:
Prindeli-ll Punefi mina pe el!
Dar pe Ivanufka parci-l inghitise pAmintul. Doar cit l_au zirit dus
$i
a fostl
Iar el i-a dat drumul calului ;i a venit acasd. Avea o min; legata
cu o cirpi.
Dar ce-ai pdlit, md rog? l-au intrebat cumnatele lui.
cdutam ciuperci ;i m-am infepat intr_un ciot.
-$i sePii,
urce pe vatr5.
Cind s-au intors fralii, au inceput sd povesteascd ce si cum a fost:
noastre, de data asta voinicul acela, cind s_a siltat odatd.
- Dragele
a ajuns
pini la Tarevne, a s;rutat-o pe buze $i i_a scos inelul din degetl
Ivanutka, ghemuit pe dupi horn cum era, o linea una $i buni:
mei frdliori, oare nu eram eu voinicul acela?
- Scumpii
prostdnacule, nu mai trinceni deseaba!
- Stai cuminte,
Chiar
lui
Ivanu;ka ii trecu prin mjnte sa se mai uite o data
,atunci
la inelul cel scump al Tarevnei.
Abia apucd s5-$i scoari cirpa, cA roati izba fu nipdditi de luminA!
Astimpdrd-te, prostinacule, nu te mai juca cu focul! au strrgar
fralii lui, Ce, vrei si dai foc izbei?! Cred ci e timpul si te-alungdm de
acasi!
lvanugka n-a zis nimic, doar qi-a infiqurat mina cu inelul din nou in
cirpd.
Peste trei zile larul trimise o noui chemare cum ci trebuie si se
adune, de la mic la mare, tot poporul impiriliei la palat, la un ospAl
,i
cd nimeni si nu cuteze a rimine acasa. Cine va nesocoti ospilul
laruiui _
o sA i se reteze capul! N-au rnai avut incotro cei doi frati, au trebuit sd_l ia la
ospel $i pe lvanu$ka-prosranacu l.
Venird, se agezar6, Ia mesele din lemn de stejar acoperite cu fele
inflorate, stiturd si minince si bea ;i sd vorbeascd de una, de alta.
Ia. Ivanuqka s-a furiqat pe cuptor $i stitea acolo intr_un collisor.
Preafrumoasa Elena trecea pe rind de la un musafir la altul si_i
imbia pe toli cu vin gi mied, iar in vremea asta il cerceta cu Drivirea
pe fiecare nu cum\a are pe degel inelul ei cel scump?
pe
inelul Tarevnei!
in
Tarevna se bucurd nespus, il lui de mini pe lvanufka, il duse
fala tatalui siu ti zise:
tat6, mi-am gdsit mirelel
-L-auUite,
imbiiat, l-au pieptanat, l-au imbracat pe Ivanutka, ca'e de-acum
inainte nu mai era Ivanugka-prostinacul ci Voinicul-voinicilor, aqa ci
nici nu-l mai puteai recunoafte!
Dar cine mai stAtea sA le l'mureascS, si le tilmiceascd pe toate?
Un lucru e ftiut insd, cd odata cu ospdlul plin de veselie, pornird se
sA scinteieze
sdrbatoreascd
fi
nunta!
La
tot baut, pe
PRTNTESA RO6SC6-BROASCA
28
s-o zugr5ve$til
alergind.
Dimineala Roasca-Broasca
il
trezi pe Ivan_Jarevici:
vezuse
zNe:
A$ dori sd aflu cum $riu soliile voasrre sd {eag. Luali deci mirasi,
de argint $i punetiJe sd-mi leasi cu miinile 1or pind miine, fiecare,
cite un covor!
- aur,
^. de
fir
S-au intors feciorii mai mari la soliile lor ;i le_au vestit porunca
impiratului. Sofiile au chemat pe mame, pe didace sau doar pe nrqre
slujnice frumoase
le dea o mind de ajutor la 1esutul covoaielor. $i
- sdd;dacele,
numaidecit mamele,
fetele slujnice s_au adlrnat cu toatele s1
s-au pus la treab;
cu fir de aur;i de argint si leasd, cu fir de mitasa _
-
sa coasa...
30
zis:
si vin in
Pii, cum aEa, frate, ai venit singur, fird sotie? Trebuia s-o fi adus mdcar invelira in batistd, ca sa d5cultam 1i noi cum ordciie.
Deodati se auzird tunete Si o zarvi nemaipomenite de se zgudui, se cutremurd pind-n temelii palatul. Toli oaspelii s-au sperial, au sirit de pe la locurile lor, s-au zdpdcit, de nu mai ;tiau ce sd face. Iar lvan-Jarevici a zis:
Nu vi fie teamd, dragi oaspeli! Aceasra, de bun6 seami, e broscula mea
care vine in cutioara ei!
Au dat buzna cu tolii la fereslre $i ce sd vadi? Servitori iuli de picror
aleargd, cdlareti vajnici gonesc, iar in urma lor zboard o calealcd de aur, cu
o pereche de cai murgi inhdmali la ea.
Caleatca a tras in fala pridvorului, dar din ea n-a coborit o broasci ci insufi Preainleleapta Vasilisa, frumoasi, cd la soare te puteaiuita dar la dinsa
ba. Tolj oaspelii se minunau, o priveau fermecali $i rimaseri muli de uimire,..
Preainleleapta Vasilisa l-a luat de mind pe Ivan-Tarevici $i s-au aqezat
amindoi Ia mesele din lemn de stejar acoperite cu fele inflorate...
$i s-au pus oaspelii si minince, si bea, si se veseleascA.
Preainleleapta Vasilisa bea, dar potirul nu-l go1ea, ti resturile in mineca
stingi le-arunca. Iar dupi ce a mincat fripturi de lebddi arunci oasele in
mineca dreapt6.
Sofiile fraliior mai mari vizurd lucrul acesta $i, fugula ii ele: ce nu puteau
si bea -;i una ti alta in minecS-qi turna, din mincare ce le riminea ;i una;i alta in cealaltd minecd arunca. Dar de le-ai fi intrebat de ce fac asta n-ar fi Stiut a spune.
Indati ce s-au ridicat oaspetii de pe la mese, a inceput si cinte muzica ;r s-a
pornit dansul. Preainleleapta Vasilisa s-a dus gi ea sd danseze cu lvan-Tarevici,
Cind i$i fluturi odati mineca stingd
se ivi pe negindite un lac, iar cind i;i
fluturi mineca dreapti lebede albe prinseri a pluti pe lac. Atit impdratul
- minunard. Dar de cum terrnind ea si danseze totul
cit fi oaspelii mult se mai
se fdcu nevizut: Si lacul Si lebedele cele albe.,,
S-au dus sA danseze ii sotiile frafilor mai mari. Numai ci ele cind qi-au fluturat mineca stingd i-au stropit pe toli musafirii, iar cind qi-au fluturat-o pe
cea dreapte i-au improscat cu oase fi resturi, ba mai-mai sd-i scoatd un
ochi insu;i imperatului. Supdrat, irnpdratul a poruncit si fie alungate amindoui din oddile sale.
33
fugi pini
fot mers, pind a rupt cea de-a treia pereche de cizme de fier, pini
a mincat qi a treia piine de fier ;i a ajuns la un codru des, de nepilruns.
Chiar atunci se intilni cu un urs.
,,N-ar fi riu se omor ursul esta! ifi zise lvan-Tarevici. Cd n-am nici un fel
de merinde."
Tocmai iqi potrivi sdgeata $i ochj, cind il auzi pe urs vorbindu-i in grai
omenesc:
folos'
vdzut de drum.
Curn mergea el aga printr-o cimpie intins5, ce si vad6? Chiar deasupra
capului siu zbura un r6loi de toatd frumuselea, Ivan-Tarevici iqi intinse arcul
gata sd sloboadd o sdgeati asculitl asupra ritoiului, cind acesta ii vorbi in grai
omenesc:
Ci
Vasilisa.
_
cel.f;ri
virful unui stejar b;trin. Iar stejarul acela cre$te intr_un codru
de
nepatruns.
Apoi Baba-Cloanla i-a spus lui lvan-Jarevici cum ar putea si rdzbeasci
pind la stejarul cu pricina. Aga ci Ivan-Jarevici i-a mullumit si a pornlt la
drum.
I-a trebuit mult pind sd rizbeascd prin codri de nepitruns si sd strAbati
bdlii mldttinoase, dar pind la urmd a ajuns la stejarul lui koqcei. Sreiarul aceta
i;i proptise virful printre nouri, riddcinile ii erau rdspindite in phmint pe o suta
de verste jur-imprejur, iar crengile Jui acopereau stralucirea ioarelui. Si roc_
mai in virful stejarului
se afla sipetul ferecar. Ivan-Tarevici se fot uira ra
stejar;i nu $tia cum sd face sd ia sipetul,..
,,Eh, gindi el, pe unde-o fi oare ursul? El m-ar putea aiuta!..
Abia i$i termin; gindul
ursul se qi infdfila: alergb inrr-un suflet
smulse
stejarul
pimint
din
cu rddicini cu tot. Din virful lui cAzu sipetul care
ti
se sfdrimi in bucilele.
Din sipet iefi iepurele care o lud la goan5.
_ ,,Pe unde-o fi iepureleJneu? gindi Tarevici, Negrefit cd doar el l_ar putea
ajunge din urmi pe iepurele estelalt..."
Abia i;i termini gindul ci iepurele se;i infdliqi: il ajunse din urmd pe
celAlalt iepure qi-l sfiqie in doui.
Atunci, din iepurele sfiqiat i;i lui zborul o ra1i, care se ridici sus-sus in
inaltul cerului. ,,Pe unde-o fi riloiul meu?'. gindi Jarevici. Iar rdloiul se si re_
pezise in zbor dup; rata Si o lovea cu ciocul in cap. Rafa scipd oul gi oul cizu
in marea albastr6...
Ivan-Tarevici se int st5; srdtea pe ldrmul mirii ti gindea:
,,Pe unde-o fi $tiuca mea? Ea ar gdsi oul pe fundul mdrii!,,
ci
-.-:.9'
1&
1(N
1';
cih
t,(,
lrt
,','
fost odatd ca niciodatA. A fost odatd, intr-o anume tard lln tar necAsdtorit. $i avea acel tar in slujba sa un arcaF pe nume Andrei.
Intr-o zi s-a dus Andrei-arcagul la vinitoare. A umblat prin pidure
o zi inlreaga dar n-a avut noroc, n-a inrilnir nici o sdlbiriciune. Ericarri seard:
omul se intorcea acasd cuprins de tristefe, Tocmai atunci v5zu o turturea
stind intr-un copac.
,,Haide, iqi zise el, s-o dobor mdcar pe asta".
Trase $i o rdni
turtu.eaua se prdbu;i din copac pe pimintul jilav.
Andrei o ridic5
sd-i suceasci gitul qi s-o bage in tolbi.
- vroia
insd turtureaua
ii vorbi cu grai omenesc:
- Nu-mi lua viata, Andrei-arcaqule, nu-mi reteza capuMa-md aqa vre
cum sint, du-md acasi qi ageazS-mi la fereastrS. Dar ai griji, indati ce vezi cd
38
toatd puterea
Veni in fugd alt negustor $i dupi el mai venira allii. S-a adunat o gloatd
neinchipuit de mare de negustori, care priveau covorui, se minunau,
dar nu-i puteau gdsi prelul.
Tocmai atunci trecea prin dreplui tarabelor un sfetnic al
farului, care dori
sa afle ce pune ta cate neguslorimea. Cobori din calearca
)i. dupa ce izburi, cu
mare greu, sd-qi faci loc cu coatele prin marea mul{ime, zise c6ire
cei adunalr:
Bund ziua, negustorilor, oaspeli de peste mdri
Desp.e
ce e
Si fdri!
,*^
votba?
- Pdi. uile a|a 5i a5a. nu pulem gasi prel penlru covorul Asla.
Sfetnicul larului se uitd ia covor $i mult se minuni si el:
arcaqule, ia spune, spune adevarul adevarat: de unde ai c;petat co-Ei, atit de frumos?
vorul dsta
ala !i a$a, solia mea l-a f;urit,
- Pdi,cituite,
vrei
sd-{i dau pe el?
- $i
PAi, nu ttiu nici eu. SoEia mi-a poruncit sd nu md tocmesc: cit imi vor
da, -cu atita sd mA muilumesc.
Ei, uite, arca$ule, fine zece mt1.
-Andrei
a luat banii, a dat covorui ;i s-a dus acasi. Iar sfetnicul
larului s-a
dus la Fr qi i-a aritat covorul.
farul 5i-a aruncat privirea asupra covo.ului qi vdzind acolo, ca in palmd,
^inlreaga sa rmperAtie, rimase uimit
ce dorelti, dar sd $tii c; eu covorul dsta nu li_l mai dau!
-gi peCere-mi
date larul scoase doudzeci de mii de ruble;i i le didu cu mina lui siet_
nicului._ Sfetnicul lui banii Si iqi zise: ,,Nu-i nimic, imi comand eu alt covor
$ mar trumos".
A urcat din nou in caleagca 5i a plecat in mare graba in mahalaua cu ortcr_
na. A gdsit mica izbia in care rrdia Andrei-arca$ul $i a brirur in uyi. l\,iaria_
Tarevna i-a deschis, Sfetnicul 1arului pdti cu un picior peste prag, iar pe celi_
lalt.nul mai trase iniuntru, nu mai scoase o vorbe si uitd ieniiu
unu-"
venise acolo: in fala lui se afla o frumusele de femeie ci nu gi-ar fi luat
".ochii de
la ea o suti de ani qi ar fi rimas aqa privind-o.
Maria-Tarevna a atteptat cit a a$teptat o vorbi de la el dupi un riistimp,
$i
,l-a prins
frumqel de umeri pe sletnicul farului, l-a rdsucit cu spatele si a inchis
usa, Iar. ac(sra.-desmericindu-:e cu greu porni in sili spre ca:ii,
$i din ziua
aceea nici de mincat nu mai minca, nici de bdut nu mai bea, ci mereu in
fala
ochilor pe soia arcatuiui o vedea.
Tarul bigd de seamd qi incepu siJ descoase ca sd afle ce mihnire il apasd?
$i sfetnicul ii destdinui {arului:
- Ah, am vdzut-o pe so{ia arcagului;i de-atunci numai la ea mi_e sindut!
,-.
-.,t
, r.'tj
_,
l,--'-t
i-,:ii.-
t t... ',-::lil:i
' , i*. . :..: '' -..
;,
.
i.,. '-'-,,.:..r'
,1-l,f
: :l-i i_i ,) .
.t i
'-.'1:,., i
...:lii;l.i :.:rt:,i _
i .i''l:i,,.;
-,.=-,,.';,,.'.
..-.
': r
it..:,1
rl'
p.;,;
'-.r,.r , .."; ,.'.i
..i r ': -: : ,: ..,;,.
:'::. rll .r,''1"'
:t':..1
t.
,
l':;,,'
'
.i,-..
. ,
:i .,
: ,,
.l
cu cinste
cu credinl5, mai
cului meu. De nu, capul li-l voi reteza chiar cu sdbioara mea.
De cum s-a intors acasi, Andrei s-a a$ezat pe lavitd Si $i-a Hsat capul in
piept. Maria-Jarevna l-a intrebat:
De ce e$ti trist? Ti s-a intimplat vreo nenorocire?
-Andrei
i-a povestit ce fel de insdrcinare i-a dat larul. Iar Maria-Jarevna
i-a zis:
altfel, sd zici, nimeni n-o si te creadi cd ai fost in cealaltd lume. $i indatd ce vei
ieqi impreund cu tovari$ul teu la drum, arunci in fala ta inelul ti el o sd te ducl
unde trebuie.
Andrei primi sacul cu pesmeli ;i inelul, iqi lud rimas bun de la solie Ei se
duse la lar sa cearA un tovaris de drum,
Tarul n-a mai avut incotro, a trebuit si se invoiascd;i-i porunci sfetnicr.tlui
si meargi cu Andrei.
$i iat5-i pe amindoi ieqind ia drum. Andrei aruncl inelul - acesta prinde
a se rostogoli, arcaful se {ine pe urma lui prin cimpuri deschise, peste bdlli qi
covoare de muSchi intinse, peste riuri qi lacuri, iar dupi el se tirfute cu greu
sfetnicul larului.
De cite ori oboseau, mincau niqte pesmeli ;i din nou la drum.
Daci au mers departe sau aproape, dace au mers repede sau incet, daci au
mers pulin sau mult, cine mai ttie? doar ci intr-o vreme au ajuns intr-o padure
deasa, de nepitruns, au coborit intr-o ripi adinci qi abia aici s-a oprit ineiul.
Andrei qi sfetnicul larului s-au a;ezat sd mai mdnince nitte pesmeli' Cind
colo, ce si vada? Chiar pe alaturi trecu larul, bitrin Si impov;rat de ani, injuga1 la un car, pe care doi draci puseseri o incircdturi uria;d de lemne, qi-acum
il minau cu bitele, unul din dreapta, celelalt din stinga,
Andrei zise:
Ia uitd-te, nu cumva e riposatul lar, p5rintele la.ului nostru?
Ai dreptate, el este cel ce car; singur incircitura de lemne.
; pe datd Andrei se risti la draci:
Ei, domnilor draci! Ldsalil slobod pe raposatul acesta pentru scurtd
vteme mdcar. cA trebuie sd-l intreb cite ceva.
qi el.
Abia terminard de vorbit, cd dracii se qi intorceau cu carulgol. Andrei,i_a
lual rdmas bun de la bdtrinul lar, dracii i J-au dar inapoi pe sietnicul tarului
5r au pornir amindoi pe drumul de inroarcere.
Indati ce-au ajuns in impiriqia lor s-au infalifat la palat. Cum a dar cu
.
ochr de arcaf, larul s-a napustit cu mare minie asuDra lui:
- Cum ai culezal 5a te intorci?
Andrei-arcasul i-a rdspuns:
- Pii, aqa;i aqa, am fost in cealaltd lume la rdposatul pdrinte al indllmii
voastre. Amarnic trai duce el acolo, vi trimite inchiniciuni
$i vd porunce;te cu
stretnicie sd nu nedreptatiti oamenil.
md rog, prin ce dovedeqti tu cd ai fost in cealaitd lume ai vorbrt
cu
_ - Si,
;i
pdrintele
meu?
dovada e, cd pe spinarea sfetnicului vostru se mai vhd inci urmele
- dePdi,bitele
hsate
dracilor care-l minau.
La asta larul n-a mai avut incotro, i-a dat crezare;i l_a lisat pe Andrei si
se duci acasd. Jarul insd i-a zis din nou sfetnicului:
ceva ca sA-l pierdem pe arcag, cd de nu, capul til voi
- Nascocette
reteza
chiar cu sibioara mea.
Sfetnicul
larului plec5, lisindu-qi nasul $i mai jos. Intri la circiumi, se
afezd la masi, ceru vin. Se apropie in fuge de el belivanul, ce_gi ficea veacul in
circiumS:
De ce s-a intristat sfetnicul larului? Cinsteite-mA cu un phhtrel ci poate ili dau ti eu vreun sfat.
l-a cinstit cu un pihirel de vini;or li i-a povestit necazui seu.
_Sfetnicul
Betivanul i-a zisi
inapoi qi spune-i larului sd-i dea poruncd arcaqului si indepli-- Du{e
neasci
uite care insarcinare, ce nu-i greu numai de_ndeplinit dar greu e de
$i
nAscocil sa-l trimitd pesle noui miri qi noue feri, la capdtul pamintului, ca sii
i-l aduci pe Motanul-Coto$manul...
Sfetnicul didu fuga la palat li-i povesti larului ce anume insircinare si-i
dea arcalului pentru ca acesta sd nu se mai intoarcd niciodati. Tarul trimise
dupi Andrei:
- Ei, Andrei, de vreme ce mi-ai indeplinit o insircinare, mai indepline$te una: du{e la capdtul pdmintului qi adu-mi-l pe Motanul-Cotolmanul.
De nu, capul til voi reteza
- chiar cu sibioara mea.
S-a dus acasi Andrei cu capul plecat, mai jos de umeri cizut Si i-a povestit sofiei ce fel de insircinare i-a poruncit 1arul.
- Ai qi gisit de ce sA te mihneftil i-a zis Maria-Tarevna. Asta nu-i insbrcinare, e un fleac de poruncd, adevdrata insircinare va veni de-abia pe uama.
Cuici-te $i dormi, noaptea e un sfetnic bun.
Andrei s-a culcat, iar Maria-Tarevna s-a dus la fierdrie 9i a poruncir
fierarilor s;-i mettereasc5 trei coifuri de fier, un cle$te de fier $i trei nuielel
una de fier, alta de arami, a treia de cositor.
In zorii zilei Maria-Tarevna l-a trezit pe Andrei:
* Tine, ai aici trei coifuri, un cle$te fi trei nuiele. Du-te peste noud mari
qi noud 1dri, la capdtul pimintului. Cind o sd mai ai de fdcut doar trei verste *
pini la capit o sd vezi ci te nipddqte un somn puternic: Motanul-Cotofmanul
va indrepta asupra ta un val de picoteala. Nu cumva sd adormi, impinge inainte o mind
- ti dupd ea pe cealalti, tird;te-1i un p,icior ;i dupi el pe celilalt,
ba, la nevoie, fA-te ghem fi da-te de-a rostogolui. CA daci adormi te ucide
Motanul-Cotof manul.
Si, Maria-Tarevna dupd ce l-a inv5lat ce;i cum si faci, l-a lAsat sd porneasci la drum.
Repede doar povestea se povestetter mai anevoie fapta se sdvirse$te; dar
iate-l pe Andrei-arcaqul ajuns la capetul pdmintului. Cind mai avea de ficut
doar trei verste pind acolo, simli cdl ndpadelte somnul. Atunci Andrei
i;i trase pe cap cele trei coifuri de fier, i;i impinse inainte o mini ;i dupi
ea, pe cealalti, iqi tiri un picior fi dupi el pe celSlalt, ba, la nevoie se
ficu ghem $i se d;du de-a rostogolul, dar din mers nu se opri.
Cu chiu cu vai izbuti sd-;i invingi picoteala qi se pomeni lingi un stilp
inalt.
Motanul-Coto$manul il vdzu pe Andrei, mieund, miorlii ;i luqti! din
virful stilpului, drepr in capul arca$ului! Ii sfirimd unul din coifuri, il sfirimd
verst;:
1,068 km.
45
mustdtile.
Du{e f;ri intirziere la 1ar, i-a zis el, qi spune-i siJ trimiti pe Andrei-arca$ul acolo nu $tiu unde, ca s; aduce aia nu ttiu ce. insdrcinarea
asta Andrei n-o s-o indeplineasci in vecii vecilor, aqa ci n-o si vind inapoi
niciodatd.
,t6
Sfetnicul a dat fuga la lar !i i-a raportat totul, Tarul a trimis dupa
Andrei:
De vreme ce mi-ai indeplinit dou6 insdrciniri, mai indeplinette-o
ii pe a treia: du-te-acolo nu $tiu unde, adu-mi aia nu $1iu ce. De imi
indeplinegti insircinarea te risplAtesc impiretqte, iar de nu, capul !i-l
roi reteza chiar cu sAbioara mea.
Andrei veni acasi, se aqezi pe lavild;i izbucni in plins, iar Maria-Jarevna
il intreb6:
ce elti trist, dragul meu? Iar Ii s-a intimplat vreo nenorocire?
- De
Eh, zise el, din pricina frumusetii tale toate ndpastele se {in de capul
meu! Mi-a poruncit larul sd mi duc acolo nu ftiu unde, ca sA aduc aia
nu stiu ce.
- Ei, asta zic qi eu insircinare! Dar nu-i nimic, culc5-te ;i dormi,
noaplea e un sfetnic bun.
Maria-Tarevna a agteptat pini la ciderea noptii, a deschis cartea fermecatd, a citit, iar a citit, apoi a azvirlit cartea cit colo !i s-a luat cu miinile
de cap: despre taina larului nu se pomenea nimic in carte. Maria-Tarevna ieqi in pridvor, iqi scoase batista li o tLutura. Indata venira in zbor
fel de fel de pisdri, alergari fel de fel de fiare.
Maria-Jarevna le-a intrebat:
Fiare ale pddurii, pdsiri ale cerului, voi care gonili peste tot ti
voi, care zburali pretutindeni, n-ali auzit oare cum se poate ajunge acolo
nu itiu unde, $i aduce aia nu $tiu ce?
Fiarele qi pdsdrile i-au rispuns:
Nu, Maria-Tarevna, n-am auzit despre asta.
Maria-Jarevna
a fluturat din nou batista fiarele gi pisirile s-au
ficut nevizute, ca ti cum nici n-ar fi fost. i;i fluturd inca o darA batista
$i apdruri doi uria$i:
F-e dorinta? Ce trebuie sd facem?
- Care
mei servitori, duceli-mi in mijlocul Mirii-Okean.
- Credincioqii
Uriaqii
au luat-o pe Maria-Tarevna, au dus-o la Marea-Okean ti, chiar
in mijlocul acesteia, in cel mai mare adinc, s-au prolepit amindoi
stdteau acolo neclintili ca doi stilpi, iar pe ea o lineau pe brale. MarlaTarevna ili fluturi batista Si toate tiritoarele !i toli pe$tii mirii veniri
inot catae ea.
Voi, tiritoare li pe$ti ai mdrii, voi inotafi pretutindeni, vi tirilr pe
toate insulele: n-ali auzit oare cum se poate ajunge acolo nu $tiu unde,
nu stiu ce?
si aduce aia
Nu, Maria-Tarevna, n-am auzit despre asta,
rului.
i_a dat
in urma ghemului.
.r8
o intreb6:
$tiu,
Atunci, fe bunAtate qi spune-mil Ginerele meu a primit uite ce
insircinare:
si se duci acolo nu gtiu unde, sd aducd aia - nu qtiu
pini
acolo,
L-as intovirdli eu
$i
ata -departe, Daci ginerele tdu se prinde si mi ducd, in lapte proaspit
muls, pind la riul de foc, am si-i spun.
Baba-Cloanta luA broasca-seltareali fi porni sd zboare inapoi, mulse
lapte proasp;t intr-o ulcicS, puse broasca in lapte 9i in zorii zilei il trezi
pe Andrei:
Ei, dragi ginere, imbracd-te, ia ulcica cu lapte proaspit muls,
in care se afld broasca qi incalecd pe calul meu; el are si te ducd pind
la riul de foc. Acolo lasi calul, scoate broasca din ulcici $i ea o si-1i spuni
ce ai de facut.
Andrei se imbrdci, lui ulcica, incdleca pe calul Babei-Cloanle' Cd
a mers mult, ci a mers pulin, cine mai $tie? Atita doar cd, zburind ca
vintul, calul l-a dus pind la riul de foc. Peste riul acesta nici fiara nu putea
siri, nici paserea nu putea zbura.
Andrei descileca: broasca ii zise
Scoate-mi din ulcicd, vrednicule voinic, acum trebuie si trecem pe
malul celilalt,
Andrei scoase broasca din ulcici ti o l6se jos.
19
cipili
de fin.
tii bine?
- Te
Md Iin, buniculo.
-$i iar prinse broasca a
ca un stog de fin.
se
umfla. 5e umfld de \e
facu;i
mai mare
Te |ii bine?
bunicufo.
-gi eaMdse1in,
umfli iar, se umfli pind se facu mai inalti chiar decit p;durea
.
intunecati ;i cind se s;lte o data
se $i pomeni dincolo de riul de foc,
il trecu pe Andrei pe celAlalt mal,-dupi care se ficu mici din nou.
du-te, vrednicule voinic, pe cArarea asta gi-ai si vezi
- $i-acuma,
un palat
care nu-i palat, o colibi care nu-i colibi, o lurd care nu_i qurd;
tu si intri iniuntru d sI pitetti in dosul sobei. Acolo ai sd gise$ti aia
nu tllu ce.
Andrei porni inainte pe cirare $i ce sd vadd? O ddripdndturi de
colib6. care numai coliba nu era. fere\lre n-a\ea. nici in jui ceardac 5i
nici gard de harac. Intra induntru gi se ascunse in dosul sobei.
$i iati ci dupd ce stdtu pulin acolo, auzi prin pddure ni$re bocinituri,
nifte bubuituri, iar in colibd intri un betrinel mic de tot. cu barba de-un
cot, care rdcni:
cumetre Naum, vreau si mdninc acuml
- Hei,
Abia
termini de ricnit, ci deodati se ivi, ca din pdmint, o masi gara
a$ternuti, pe masd un butoi de bere, un bou intreg la frigare, iar in coltul
mesei un culit ascutit, mare. Betrinelul mic de tot, cu barba de un cor,
se-agezA linge frigare, lui cutitu-asculit ti mare, ti prinse carnea s-o taie,
in mujdei s-o moaie, ti-n vreme ce o-nfuleca, o tot lduda.
Curdli carnea boului oscior cu oscior $i goli pind la fund butoiul cu
bere.
nici tu oase.
nici tu butoi... Andrei a$teptA sd plece bitrinelul cel mic de tot, iefi de dupe
sobd, iqi lud inima in dinti $i zise rugdtor:
Naum, de-mi si mie ceva de mincare...
-AbiaCumetre
termind de spus, ci deodati se ivi, ca din pdmint. o masi incir50
cate cu fel de
vinuri.
Andrei se aqezd la masd dar tot atunci rosti:
Cumetre Naum,;ezi frate, cu mine pi haide, si-mi 1ii de urit, sd
mincim impreuni.
Iar un glas fird chip ii rispunse:
Mullumesc, om bun! Ci uite, de atita amar de ani de cind slujesc
aici, eu n-am vizut nici mdcar o coaji arsi de piine, iar tu md pofte$ti la
mas5.
undeva jos, sub el, se perindau in goani munli qi pidLrri, sate qi ora;e. Cind
incepu sE pluteascd deasupra mdrii adinci
il nipidi frica.
- Cumetre Naum, af vrea $i eu se-mi trag pulin sufletul!
Vintul se domoli indatd ti Andrei incepu si coboare pe fala apei. Cind,
ce si vadS? Pe locul unde adineauri vuiau doar valuri albastre, rdsdrise
o mic; insuld, iar pe insuld se inillase un palat cu acoperiqul de aur
;i cu o gridini minunatb imprejur... Cumdtrul Naum ii zise lui Andrei:
Odihnette{e, minincS, bea qi trage cu coada ochiului inspre mare.
sd
$i-ai vezi atunci ci pe apele ei or si vini plutind trei cordbii negustoregti.
Tu cheam6-i pe negustori aici, ospdteazd-i, cinstelte-i cum se cuvine ci
ei au asupra lor trei lucruri neobignuite, Tu sd le figdduie$ti cd md dai
pe mine in schimbul acestor lucruri ciudate,- nu te teme, ci md intorc
eu iar;{i la tine.
DacA a trecut multa vreme, dacd a trecut pulini, cine mai ttie? doar ch,
deodatd, s-au ivit trei corrbii plutind dinspre apus. StApinii coribiilor au
vizut insula, palatul cu acoperi;ul de aur;i grddina minunatd din jurul
lui.
minunSlie mai e $i asta? au zis ei. Am navigat de-atitea ori
- Ce
pe aici
dar n-am vizut nitnic afari de marea albast.d. Hai sd ne opriml
Cele trei cordbii au aruncat ancorele, cei trei stdpini ai cordbiilor au
urcat intr-o barci mici ti sprintena qi au pornit spre insuld. Iar Andreiarca$ul i-a intimpinat voios:
Poftili, dragi oaspeli, poftili.
-StApinii
cordbiilor mergeau qi se tof minunau: acoperi$ul palatului
jarul,
prin copaci cintau pisdrile, pe aleile gridinii se zbengurau
ardea ca
fiare ciudate.
Ia spune om bun, cine a ini\at aici aceasti fermec;toare minunigie?
Cuntitrul Naum, slujitorul meu, a fAcut totul intr-o singuri noapte.
Andrei i-a condus pe musafiri induntru, in palat.
Haide, cumetre Naum, pregitege-ne si bem, qi sd ne ospitdm!
minuneze:
Haide, om bun, au zis ei, sd facem un schimb: tu ni-l dai pe slujitorul
tiu,-cumatrul Naum, iar noi i1i dim in locul lui oricare dintre lucrurile
credinlt
ti
O voce
Pii,
dreptate?
de ce
podea.
beau,
privitit
pe
una,
dou5, trei.
In tlmput ace\la. larul \e duse la viniroare, unde\a pe larmul marii
albastre !i ce s; vadd? Pe un loc, inainte vreme pustiu, acum se iniilla un
palat.
5t1U Ce.
Andrei-arcaqul
a fost
acolo
nu
capdt cind in celdlalt;i se rostogoli in cimpia mare; il ajunse din urmA pe tar,
il izbi drept in frunte gi-l dobori la pamint.
Tot atunci se sfi$i ti lupta. Oamenii ddduri buzna afara din orat ti
t\.'s
-_t.
seara, nu prinsc
ei in mini.
. apEt".
s-a l6sat pe iarba moale ;i qedea acolo supArat nevoie mare. Deodate iesi
ca din pdmint un lup cenufiu, qi alergd in calea lui:
De ce e$ti atir de supdrat, lvan-larevici, $i de ce $ezi aici cu capul
plecat?
de-foc.
Phiii, cu calul tiu, bun cum zici cd. e(a, nici in trei ani n_ai fi aiuns
Ia Paserea-de-foc. $i-apoi nimeni in afard de mine nu;tie unde triL;te
ea. Dar, fie, de vreme ce tot !i-am mincat calul o sA te slujesc cu supunere
1i credinla. Urc6-re in spalele nreu 1i iine-re zdra!dn.
Ivan-Jarevici l-a incilecat qi lupul cenuqiu o lui la goand
- prin pdduri
albastre pe nesimlite trecea, iar coada cirare peste lacuri o a$ternea.
DacA
au mers mult ori pulin, cine mai trie? Atita doar cd tot gonind, au ajuns
la o cerare cu ziduri inalre. Lupul cenuSiu zise:
- Ascultd, lvan-larevici, ce spun li tine minte. Sari zidul. nu te texre:
e o ord potdvit;, toli paznicii dorm. O sd vezi in turnul cetatii o ferastruica,
pe pervazul acesteia e o cnlivie de aur, iar in colivie se afli pasirea-de_foc.
Tu ia pasirea, ascunde-o in sin, dar fii cu bigare de seamd, nLr cumva
sA te atingi de colivie!
Ivan-Tarevici sdri zidul, vdzu turnul cu ferdstruica pe Dervazul carera
era colivia de aur, iar in colivie Pasdrea-de-foc. Lud pasirea. o ascunse
in sin, dar nu-;i putea lua ochii de la coLivie. Tnima ii bafea sd se soarsd de
fulburare: ,,Vai, ce colivie, e de aur, e nepreluiri! Curn s-o tas aicj?_].. $i
uiti ce-i poruncise lupul. Dar indatd ce at;nse colivia, porni prin toatd cetarea
o zarvi nemaipomenid: trimbitele r;sunau. tobele bateau, paznicij se trezire,
il inhilari pe Ivan-Tarevici ;i-l duserd la larul Afron.
60
distrugea?
Trebuia si vii la mine, se mi rogi din tot sufletui fi 1i-at fi dat pasirea,
din respect pentru tati-tdu, Berindei-impdrat. Acuma insi am sA rAspindesc
prin toate oraqele faima proastd despre voi... Dar, mi rog, daci-mi indeplinetti insdrcinarea ce 1i-o voi da te iert. Uite, in cutare impirilie,
tarul Kusman are un cal cu coama de aur. Adu-mi aici calul $i-atunci ifi
zlse:
noastre.
'i'
'+
se
odihneasc6.
Indati cd lvan-Tarevici adormi, dSduri peste el ceilalli doi fra1i. Colindaseri alte piminturi ciutind PasArea-de-foc gi-acum se-ntorcau acasd
cu miinile goale.
De cum l-au v;zut, Fi-au dat seama cd Ivan-Jarevici dobindise totul.
Si oe dati cizuri la invoiali:
Haide,
siJ
Hotirirea
fiind luat5, ei
il
fi
a noastri.
indati s-au a$ternut la drum, gonind din risputeri pe urmele ceior doi
frali pe care i-au ajuns. Cum au dat de ei, lupul cenutiu i-a sfi$iat ficindu-i
bucilele, pe care le-a imprettiat pe toatd cimpia.
Ivan-Jarevici fdcu o pleciciune adincd in fala lupului cenutiu fi-ti
lui remas bun de la el pentru totdeauna.
$i se intoarse lvan-Jarevici acast, cilare pe calul cu coama de aur,
ii aduse tat;lui s5u Pasirea-de-foc, iar ca solie pentru sine pe Preafrumoasa Elena.
:.\{!\l
ri\tY,1
Meflu$A
CENUgIUL
pe nume Matiuga,
$i fldciul acesta cre$tea intr-o zi cit alii intr-un an, se ridica de ziceai
ci-i aluat pus la dospit, dar mai ales, zi de zi, se ficea tot mai infelept.
Cind implini cincisprezece ani, bdiatul incepu sd se roage de tatil Si
de mama sa:
Ldsali-md se plec in lume! S5-mi caut Si eu norocul.
-Pdrinlii
s-au mihnit, s-au necdjit, dar n-au avut incotro
i-au copt merinde penlru drum, ti-au luat r6mas bun Si MatiuF porni si cutreiere lumea.
DacA a mers mult ori pulin, daci a mers aproape ori departe, clne
mai ftie? Doar cd, intr-o zi, a ajuns intr-o pddure s5lbatici, intunecatd.
67
Aici il lovi o mare nenorocire: se dezlinfuise o ploaie grozava, cu grindini. Matiula se urca in cel mai mare stejar ca sd se adiposteasci de furtuna, dar acolo sus, pe creangS, se afla un cuib. in cuib tipau nifte puifori..
Le era frig, grindina ii izbea, ploaia ii uda. Lui Matiusa i se fdcu mili de
pui$ori: ili scoase caftanul, acoperi cuibul ;i tot acolo se addposti si el.
Apoi hrAni puii cu merindele lui de drum.
Daci a trecuf mult timp ori pulin, cine mai itie? Doar cd, pe nesimlite,
furtuna gi vremea rea s-au potolit $i a ietit soa.ele. inse deodati, totul in
jur se intunecd din nou. Se stirni un zgomot puternic. O pasare uriata
pasdrea Magai se nApusti din zbor asupra cuibului qi incepu siJ izbeasci, sd-l
loveascd cu ciocul pe MatiuF. Dar pui;orii didurd qi ei grai:
Nu-l atinge, mami, pe omul acesta! El ne-a acoperit cu caftanul
lui, -ne-a hrdnit, ne-a scApat de la moafte.
De vreme ce a$a stau lucrurile, vrednicule voinic, rosti pasarea
Magai, rogu-te sd mi ier1i, eu le luasem drept un rdufdcetor. [ar pentru
ci mi-ai hrenit puii Fi i-ai ocrotit de urgia furtunii o si te r;spidtesc cum se
cuvine. Jos, lingd stejar, vei afla un urcior acoperit; si bei din urciorul
Tarul nu era cisdtorit, iqi tot ciuta, dar nu-$i gAsea, sotie: una nu-i
pl;cea, alta era uriti
neinsurat.
- aqa cilarimisese
Tocmai atunci ajunsese
urechile larului un zvon, cum cd peste
noui mdri ti nouA Fri, departe, la capdtul pdmintului, farul Vahramei
are o fiic6, viteazd qi-atit de frumoasd cd n-are seamAn pe lume. Porniseri mulli spre impirilia lui Vahramei in pelit, ti printi qi feciori de regi,
dar inapoi nu se intorsese inci nici unul: cu to{ii pieriseri in lupti
crincena.
De cum afld larul nostru zvonul despre larevna din indepdrtata impdrilie,
i$i zise: ,,Daci trimit soli care s-o peleasci pe tarevna aceea, tofi larii ti tofi
regii or sd mi pizmuiasci. Se va duce vestea pind hat-departe, pe toate
meleagurile, prin toate ora$ele, ci impiriteasi mai frumoasi decif a mea nu
se afld nicdieri pe lume." gi, in mare grabd, porunci s; fie gata de plecare
o corabie, $i chemindu-i pe toli prinlii li pe toli boierii, ii intrebi:
Se afli printre voi careva doritor si meargd peste noui mdri qi noud
tocmai
la capitul pdmintului, ca s-o peleascd pentru mine pe viteaza
fdri,
Nastasia Vahrameevna?
Cei de fald insi ticeau, vorba ceea: cel mare se ascunde dupd cel mijlociu,
mijlociul dupi cel mic, iar celui mic
ce sd-i mai cerj?
A doua zi, chemindu-i pe feciorii- boierilor fi ai negustorilor de vazd,
farui intrebi din nou:
- Care dintre voi se invoieste sd meargd peste noui mari gi noul 1dri,
tocmai la cap;tul p;mintului, ca s-o pefeasci pentru mine pe viteazi Nastasra
Vahrameevna?
$i din nou: cel mare se ascunse dupi cel mijlociu, mijlociul dupd cel
mic. iar celui mic ce si-i mai ceri?
A treia zi furd chemali la curtea palatului toli me$telugarii li negustorii
de rind. Iar larul, ie;i in pridvorul frumos impodobit li intrebd:
Care dintre voi, fiilor, vrea si meargi peste nou; mdri ;i noud 1iri,
tocmai la cap;tul pdmintului, ca s-o peleasc; pentru mine pe viteaza
Nastasia Vahrameevna?
De asti date se gisiri ciliva doritori sd meargd in linuturi indepirtate, de$i, ce-i drept, cam pulini. Tocmai atunci trecea pe acolo Matiuga-sacagiul.
Tarul il strigS:
- Hei, Mafiu$a, Cenufiule, vino ;i tu cu noi departe, peste mare, ca
s-o pelim pentr';L mine pe viteaza Nastasia Vahrameevna!
Matiusa resDunse:
69
ai
sa-mi
indeplineSti poruncile.
Matiu$a Cenu$iul nu mai spuse nimic qi se sui pe corabie.
Curind dupi aceea veniri;i ceila[i, iar vasul ridici ancora.
vreme
negre
nepddit?
fu.it, noaptea,
Ba nu, zise Matiufa Cenu$iul, nu se cade si plecim,
ca sd ne facem de ruqine. Eu am spus-o incd de cind eram in largul mArii:
pe
,,Palof s-o afla -- dar n-o si lupji cu el mdria ta". $i chiar a;a s-a intimplat.
Dar, md rog, n-avem incotro, o s; vedem miine ce qi cum, ci noaptea e un
sfetnic bun. Acuma, indllimea ta, culc6-te $i te odihnqte, iar miine, cind ne
vom duce la tarul Vahramei, si spui a;a: ,,Cu o jucdrie de copil ca palotui
asta, n-au decit sd se desfete vreuna din slugile mele, ci eu, la ce bun
si-mi pierd vremea?"
Ehei, Matiuia Cenuqiule, daca m, scoli din incurcetura asta, n-am
si uit in vecii vecilor binele pe care mi l-ai fdcut!... Hei, straja, d5-t jos
de pe catarg pe Matiu$a Cenu;iul, scoate-i lanlurile ;i adu-i un pahar de
votcd,
Apoi, pitind lanlot, zise:
FrumoasS-i imp;relia asta, iar lui Vahramei, chiar dacd nu-mi este
pe potriva, at putea, torugi, sd-i zic socru.
A doua zi, petitorii venird Ia larul Vahramei, unde se li adunase tot
poporul, iar Nastasia Vahrameevna stdtea in pridvor. De cum o vizu,
Matiup Cenufiul se insenind qi se inveseli de parc, il incdlzise soarele
verii.
Furi condu;i la stejarul cel mare, iar in urma lor, trei uria$i aduceau
paloEul. larul-mire i;i aruncd ochii asupra palo;ului qi rise batjocoritor:
Cu palofuri de-acestea, la noi se distreaz; doar copiii mici! N-are
decit sd se desfete cu el vreunul dinlre slujitorii mei, daci are chef sd
zburde, cA mie nu-mi qade bine si mi apuc de o treabi ca asta,
Tocmai atunci apiru Matiuqa Cenu;iul gi ridicind palo$ul cu o singura
mini.
zise:
gi larul
12
'73
am zis eu. Dar; nu-i nevoie din cauza asta s-o ludm
li
sanatoasa.
Miine, sd zici doar atit: ,,la incaleci, Maaiufa Cenuqiule, incearci dacd e in
stare calul sA lnd in ;a un viteaz adev;rat!,, Ci pe urmd, o sd-l poli incdieca
fdrd grijd ;i mdria ra.
Dar dace fiara asta de cal a.e sA te ucid;? inseamni ci nicr eu
n-o sA scap de moafie.
Nu te teme de nimic, las' cd imbiinzesc eu calul.
Vai, Matiusa Cenufiule, n-am sd uit o suti de ani binele ce mi-l facil
Inainte erai doar sacagiu, acum doresc si fii mare nobil al impar;fiei. O sa-li
ddruiesc trei orage ?mpreund cu toate mo$iile lor qi trei hanuri mari cu
toale acareturile ce fin de ele, $i zicind asta incepu sd fac; pe grozavu], plimbindu-se cu pa$i m;runli pe punte li strigind:
tlf >
\1,,''
s-ar
intrebd:
'1',1
Am auzit de la niqte bdtrini cum cd s-at afla pe aici pe undeva api vre.
Ce -bine-ar fi daci qi noi doi am da de ea! Tu fi-ai vindeca picioarele,
iar eu mi-ag umezi ochii cu ea qi aq vedea lumina zilei din nou.
Eu gtiu unde se afld bdutura t;mdduitoare. Daci o sd md duci in
circd, o sd-ti ardt drumul $i tie.
$i iatd ca au mers a$a $i-au tot mers. Ct, del Repede doar povestea
povestegte,
se
mai anevoie fapta se sAvirle$te, dar orbul fi ologul mergeau ti
tot mergeau inainte. Cind osteneau, se opreau sa se odihneascd, mincau
poame gi ciuperci
ba uneori se procopseau ;i cu cite o sdlbiticiune
ti din nou - la drum.
Merseri ei a;a prin cimpii deschise $i prin pdduri intunecoase, trecuri
prin mla$tini gi stufdriguri pind ajunseri in acea pidure in care Matiuta
Cenuqiul ii ocrotise de urgia furtunii pe puii din cuib, S-au apropiat
de stejarul cu pricina, iar orbul !i-a dat jos de pe umeri desaga. Matiu;a
Cenu$iul se rostogoli pind la trunchiul copacului ;i, cit ai clipi, dezgropi urcrorul de arami. Umezi cu licoarea tdmdduitoare ochii fratelui sdu de cruce
qi orbul isi recapdtd vederea. De bucurie, acesta ridea $i plingea totodati,
spunindu-i:
asta?
Vai mie, vai mie, oameni buni, voi nu-mi cunoa$teli amarul! Impieu eram larul sdu mai-nainte vreme, acuma
79
ins5, vedeli $i voi, pasc vacile. Am domnit mutli ani de zile nec;sitorit, dar
dupi aceea, ducindu-rni departe, Ia capetul pimintului, peste noud mdri,i
noue feri, in impdrAia lui Vahramei, am petit-o pe fiica acestuia, pe viteaza
fi neinfricata Nastasia Vahrameevna. Aceasta, de cum a aflat ci nu sint inzesr_
rat cu putere de viteaz, mi-a poruncit si pasc vacile iar ea a trecut in locul meu
la cirma impirdliei. In fiecare zi, indatd ce aduc vacile acasi, mi ceart;, me
umileqte cu tot soiul de vorbe $i m; lase sA rabd de foame.
amintetti ceJi spuneam: ,,$i-o fati frumoasi se va ivi _ dar
- Ilivamai
pe altul
indr5gi"? Se vede ci;i de data asta s-a intimplat aqa cum am spus
eu.
Vestea ajunse qi la
t*S*u*$6, ;r:t.,i
-:L-di,
:QI
.()
{
'g
iNb,
jj''r .i,i
,
.:r)
.v
r>)
t(
C6 PRIN MINUNE
fost odati ca niciodati. A fost odatd un motneag. $i moqneagul acela
avea trei feciori: doi erau ageri la minte, al treilea
un prostdnac, Emelea.
Ceilalli doi frali munceau din r5sputeri, iar Emelea stdtea toati ziua tol5nit pe cuptor qi nu vroia sd audd de nimic.
intr-o zi cind amindoi fralii plecaseri la tirg, femeile, cumnatele lui, prinserd a-l ruga:
Emelea qi adi ap5.
-Iar Du-te,
el de pe cuptor:
chef,..
- N-am
Du-te Emelea, ci daci se intorc fralii de la tirg n-or s5-li aducd bomboane.
Bine, md duc.
-Cobori
de pe cuptor, se incdllt, se imbrici, lud gileile $ toporul $i se duse
la riu.
Ficu
vei porunci,
Fie, dar mai intii dovedelte-mi cd nu md p5cdietti $i-atunci
drumul.
Stiuca il intrebd:
Emelea, spune ce-li dore$ti tu acuma?
Pii, a; vrea ca gilelile sd se duci singure acasA, fdrd
din ele.
ifi
dau
$i
$tiuca
ii
si
se verse apa
zise:
qi
sA
dore$ti
(a prin m inune.
$i Emelea zise:
Ca prin minune,
Iati
ce vreau anume
- acasd...
gilelilor, duceli-vi singure
Abia termind de spus vorbele astea, ce gAledle qi porniri sA urce dealul,
Emelea ii didu drumul qtir.rcii, qi se duse qi el in urma gilelilor.
Oamenii, vdzind cum merg singure gilefile prin sat, nu mai puteau de
Uha
ciorbe de
peSte.
83
uimire, iar Emelea in vremea asta mergea in urma lor $i zimbea pe sub musta1d... cAlelile intrar; singure in izbi $i tot singure se pusere pe lavit5, iar Emelea
se urc; pe cuptor.
Dacd a trecut mult sau a trecut pufin timp, cine mai $tie? Doar ci, la o vreme, cumnatele i-au zis:
Emelea, ce tot stai tolinit? Mai bine te-ai duce sd spargi niste lemne.
- N-am
chef,..
Daci n-o si spargi lemne, cind se vor intoarce fralii de la tirg, n_or
se-fi aducE bomboane.
Emelea tare n-ar fi avut chef sA coboare de pe cuptor. Dar i$ aminti de
$tiuci ti zise inceti$or:
Ca prin minune,
Iati ce vreau anume
- lemne, iar voi lemnelor,
hei, toporule, du-te de sparge
in izbi singure si in_
trali $-n sobd sA vi aFzafi.
Toporul fi$ni de sub lavili, se ndpusti in ogradi li una_doue se apuca
de spartul lemnelor, ia. lemnele singure in casE int.ari qi_n sobd se bdgarri,
Daci a trecut mult sau pulin timp, cine mai $tie? Doar ci intr_o zi cumna_
tele ii spuseri din nou:
- Emelea, iar nu mai avem lemne deloc. Du-te la padure degrabA ,i
taie lemne:
Iar el de pe cuptor:
Da' voi ce p;z{i?
- Cum,
ce pAzim?., Parci asta-i treabd pentru noi, sA ne ducem dupd
lemne in pidure?
Mi rog, eu n-am chef...
- Bine,
cd n-ai se capeli nici un dar.
- Emeleasinu;tiimai
avu incotro
de pe cuptor, se incdlld ;r se
$i
- incobori
imbrdci. Lud o funie qi roporul, ie$
ogradi $i se sui in saniei
Hei, femeilor, deschideli poarta!
Cumnatele ii ziserd:
Ce faci, tontule, te-ai suit in sanie ti n-ai inhimat caiul?
- N-am
de cal.
-Cumnatelenevoie
au deschis poarta, iar Emelea zise incetiqor:
Ca prin minune,
Iatd ce vreau anume
84
86
Iati
ce vreau anume
cA de-abia a scapat cu
Tarul rAmase uimit cd ofilerul lui nu fusese in stare s-o scoata la capet
cu Emelea d-l trimise, de asti dati, pe cel mai de seamd dregitor al sAu, pe
mai-marele dregitorilor.
Si mi-l aduci aici, la palat, pe Emelea-prostdnacul ce de nu - ili
retez capul.
Mai-marele dregitorilor cumpAri cu toptanul stafide, prune uscate' turt;
dulce, ajunse in satul cu pricina, intri in izba ftiutd qi prinse a le intreba pe
cele doui cumnate, ce-i place lui Emelea mai mult $i mai mult.
Lui Emelea al nostru ii place s5l rogi cu blindele cind il pui la vreo
treabi gi si-i fdgdduie$ti un caftan frumos, $i-atunci face tot ceea ce l-ai rugat.
Mai-marele dregdtorilor ii didu lui Emelea stafidele, prunele uscate,
turta dulce $i-i zise:
Emelea, de ce te tol;nefti pe cuptor? Haide mai bine si mergem la Iar.
- Pii,
mie mi-e cald $i aici...
- Emelea,
acolo, la tar se minincd qi se bea bine haide, te rog,
cu mine.
'- Pdi, n-am chef...
Emelea, larul are si-li diruiascd un caftan frumos, ciciuld;i cizme.
-Emelea
chibzui cit chibzui $i zise:
Ei, fie, mergi tu inainte, ci vin $i eu in urma ta.
-Dregdtorul
plecd iar Emelea, dupi ce mai st;tu o vreme culcat, zise ln
cele din urmA:
prin ninune,
-IataCa
ce vreau anume
hai, cuptorule, ia-o din loc fi du-m6 la Iar.,.
$i deodati izba pirii din toate collurile qi din toate incheieturile, acoperiEul se clitind, un perete se prdbu$i, iar cuptorul o porni singur pe drum - pe
cerare, ducindu-se de-a dreptul la Iar.
Tarul il vazu pe fereastrd 5i zi'e cu uimire:
87
multi oameni...
Dar, mA rog, ei de ce se bigau sub tdlpile saniei?
Chiar atunci se uita pe fereastrd fiica larului, Maria-Tarevna, careJ vdzu
pe Emelea. Ernelea o vdzu gi e1 pe copili ;i zise inceti;or:
Ca prin minune,
IatA ce vreau anume:
fie ca fata larului pe mine si md indrdgeascS!
gi mai zise:
* Du-mi acase, cuptorule...
Cuptorul se intoarse ti o porni spre casd, intre in izbi;i se agezi pe
locul in care stituse mai-nainte. Iar Emelea rimase mai departe tolAni! pe
cuptor.
La curtea tarului insd resunau strig;te qi curgeau lacrimi. Maria-farevna
ii ducea dorul lui Emelea, nu mai putea trdi firi el til ruga intruna
Du-te degrab;
ili retez capul.
ci
de
lu,
osp5teze pe Emelea.
il
88
Mi-e urit gi mi-e tare greu, Emeleufka! Am fost ferecali intr_un butoi
uns cu catran $i azvirlili in apele albast.e ale mirii.
prin minune,
-Iat;Ca
ce vreau anume
vinturi puternice, rostogolili butoiul pe ldrm uscat, pe nisip galben...
$i vinturile puternice incepurd s; batd. Marea se zbuciumd gi aruncd
_
butoiul pe l;rm uscat, pe nisip galben, Emelea,i Maria_Jarevna iegiri din
buloi.
fi tu
miicar
n-am chef.,.
-DarP;i,
ea il rugd gi
prin minune,
-IatdCa
ce vreau anume
- de aur, inalldle...
palat de piatrd cu acoperiq
De-abia spuse vorbele acestea ci indatA se indlli un palat cu ziduri de
pial.i ti acoperi$ul de aur. in jurul palatului _ o griidind inverziti: pre_
tutindeni
flori infloreau, pisari cintau. Maria_farevna,i Emelea intrara in
palat li se a;ezard la ferea$ra.
- Emeleu$ka, oare n-ai putea tu s; te faci un bdrbat frumufel?
FArA si mai stea pe ginduri, Emelea zNe:
Ca prin minune,
Iatd ce vreau anume
sd mi fac vrednic voinicel, frumos $i tras ca prin inel...
se ficu Emelea atit de frumos, cum nu poli nici in poveste
si povesrertl,
.
.$i
nici cu pana sA zugr;vetti.
Cam pe vremea aceea larul pleci la vindtoare gi cind colo, ce sd vadi?
Pe un loc inainte vreme pustiu, acuma se indlla un palat.
fi nesibuitul care, liri sd_mi ceare incuviinla.ea, fi_a construit
- Cine-o
palatul
pe p;minturile mele?
$i trimise indati oameni sd vadd gi si afle ,,cine sint cei din palar?,,
Trimiqii tarului alergari in goana mare, ajunseri sub geamul casteiului
._
$i intrebard.
89
Iar Emelea le
rdspunse:
eu insurflr.
conduce in palat.,i_l
aqeazl la masi, incepu ospdlul. Tarul minca, bea gi nu se mai sdtura admirind
tot ce-l inconjura.
rogu-te, spune-mi, fdcu el, cine e$ti tu, vrednicule voinic?
- Dar
Ili
mai aduci aminte de Emelea-prostdnacul, care venise la palat cu
- lui cu tot, iar mdria ta ai poruncit sd fie gi el gi
cuptorul
fiica ta ferecali intr-un
butoi uns cu smoalr gi azvirli{i in mare? Ei bine, eu sint Emelea, Daci vreau
pot sd-Ii distrug, sd-1i ard pind-n temelii toatd impirdlia din capir in capal.
Jarul se sperie grozav;i incepu s5-l roage de iertare:
Insoar5-te cu fiica mea, Emeleu;ka, ia-mi gi impdrilia, dar nu ma
pierde!
$i s-a ficut indatd un ospdl cum nu s-a mai pomenit. Emelea s_a cdsdtorlt
cu Maria-Tarevna Si a trecut la cirma impir;tiei.
Aici povestea s-a terminat, si triiasci cine m-a ascultat.