RECUPERAREA FUNCTIONALA IN

TRAUMATOLOGIA MEMBRULUI
INFERIOR

A. SOLDUL POSTTRAUMATIC
Soldul este cea mai mare articulatie din
organism.
Principala sa functie este stabilitatea pentru
sprijin in ortostatism si in mers.
Este acoperit cu mase musculare mari, iar
incidenta traumatismelor este mai redusa la acest
nivel

 Cele mai frecvente leziuni traumatice sunt

reprezentate de fracturi ale extremitatii femurale
superioare (in special la persoanele in varsta), iar in
ultimul timp traumatismele soldului insotesc alte
traumatisme in cadrul politraumatizatilor din
accidentele rutiere.
Cresterea vertiginoasa a numarului de interventii
ortopedico-chirurgicale pentru vechille afectiuni
medicale ale soldului in special pentru coxartroza a
facut ca recupearea postoperatorie sa ocupe
actualmente locul doi dupa fracturi.

Sechelele posttraumatice ca si cele

postoperatorii se exprima clinic prin unul sau
toate cele 3 semne clinice capitale:
durere;
deficit de stabilitate;
deficit de mobilitate.
Acestea sunt si obiectivele recuperarii, in ordinea
de mai sus.

Metodologia generala de recuperare a soldului:

Combaterea durerii: (origine osoasa, articulara sau

periarticulara)
Medicatie antiinflamatorie, antalgica si sedativa;
Inflamatii cu hidrocortizon, xilina periarticular;
Electroterapie antalgica;
Termoterapie (parafina, ultrasunete,ultrasunete);

 Kinetoterapie fara incarcare;

Masaj;
Repaus la pat, mers fara sprijin pe M I afectat;
Posturi proclive;
Mobilizarea gleznei, genunchiului si
mobilizarea pasiva a soldului;
DAD;
Mansete pneumatice pentru gamba si coapsa.

Stabilitatea soldului:
Este asigurata de:
Factori ososi reprezentati de coaptatia aproape
perfecta a suprafetelor articulare.
Factori ligamentari in special ligamentul iliofemural in pozitie ortostatica.
Factori musculari asigura mai ales stabilitatea
posterioara (caderea in fata).

Reducerea eventualului flexum, precum si a

rotatiei (de obicei a RE) reprezinta un obiectiv
important in recuperare. Flexumul determina
presiuni mari in articulatie si obliga la lordoza,
coloana lombara. Aceasta lordozare duce la
afectarea discurilor inter-vertebrale si a aticulatiilor
posterioare lombare.

1. Posturile libere:
. Pentru flexum: decubit ventral cu o perna mica
sub abdomen, una sub genunchi pentru cresterea
extensiei soldului si eventual o greutate de pana
la 5 kg pe bazin.
In decubit dorsal se pune o perna sub bazin,
membrul afectat fiind intins, iar cel sanatos
flectat si sprijin pe talpa.

 Pentru derotarea externa: decubit lateral pe partea

sanatoasa, membrul afectat incrucisand pe cel sanatos,
soldul flectat, piciorul se sprijina pe pat pe marginea sa
interna, iar calcaiul este ridicat. Din decubit dorsal, cu
soldul si genunchiul in flexie, se lasa sa cada coapsa
spre interior. Din decubit ventral, genunchiul flectat la
90, se lasa gamba sa cada prin greutatea ei in afara.
Pentru abductie din decubit dorsal, se tine o perna
intre picioare.
Posturile se mentin 10-30 min. si se repeta de 3-4 ori
pe zi.

2. Posturi fixate se obtin prin montaje cu scripeti si

contragreutati sau prin atele gipsate, schimbate
progresiv.
3. Manipularile, miscarile pasive si active sunt induse
in programul de recuperare a mobilitatii.
4. Corectarea pozitiei trunchiului si bazinului:
deviatia soldului este compensata de obicei prin
dezaxarea coloanei si bazinului. Redresarea
tulburarilor statice ale coloanei si bazinului se face
prin kinetoterapie specifica. Tonifierea musculaturii
paravertebrale si abdominale este obligatorie.

Tonifierea musculaturii
Este o conditie esentiala a stabilitatii soldului in mers sau
ortostatism.
Tonifierea abductorilor este un obiectiv principal. Din
decubit lateral pe partea sanatoasa se face abductia
soldului afectat, cu membrul inferior in extensie si cu
contragreutate.
Tonifierea pelvitrohanterienilor
(piramidalul,obturatorul intern si extern, patratul crural).
Acestia fixeaza capul femural in cotil. Tonifierea se face
prin exercitii izometrice.

 Tonifierea marelui fesier muschiul principal al

extensiei coapsei pe bazin.
Din decubit ventral, cu genunchiul la 90, se executa
extensii cu rezistenta ale coapsei. Se mai fac
contractii izometrice din decubit dorsal cu genunchii
flectati, ridicandu-se bazinul de planul patului.
Tonifierea cvadricepsului, ischiogambierilor,
tricepsului sural, adductorilor si flexorilor soldului.

Mobilitatea soldului
Recastigarea a 52 flexie extensie, 12 abductie
abductie si 14 RI-RE trebuie sa reprezinte programul
minimal obligatoriu. Aceste unghiuri sunt suficiente
pentru mersul normal pe teren plat.
Ordinea atentiei in recuperare este: recastigarea
flexiei extensiei apoi abductiei si la urma a rotatiei.
Mobilizarea soldului trebuie inceputa imediat ce
devine posibila, deci din timpul imobilizarii la pat.

 Mobilizarile pasive sunt contraindicate in fracturi

in perioada imobilizarii prin tractiune suspensie.
Miscarile active cu cea mai mica rezistenta sunt
contraindicate in fracturile colului femural.
Mobilizarile pasive sunt permise in fracturile de cotil,
iar miscarile active chiar cu rezistenta se pot incepe
precoce in protezele de sold.

Reluarea mersului
Are mai multe faze:
1. Mersul fara sprijin pe membrul inferior afectat
este aproape o regula in prima etapa de recuperare a
soldului;
Se face ajutat de carje axilare sau cadru metalic
mobil.
Pacientul va fi invatat sa urce si sa coboare o scara:
se urca cu M.I. sanatos, apoi carjele si M.I. afectat sunt
aduse pe aceesi treapta; se coboara cu carje si
membrul afectat si apoi este adus membrul sanatos pe
aceeasi treapta.

2. Mersul cu incarcare a membrului afectat

se reia treptat, in functie de tipul lezional: in
artroplastii se reia precoce, in luxatii dupa -2
luni iar in fracturi sau osteotomii dupa 3 luni.

3. Mersul in baston se incepe cand s-a ajuns la o

incarcare de circa 50% si pelvisul nu mai basculeaza
datorita insuficientei abductorilor. Bastonul (carja
canadiana) se tine in mana opusa membrului afectat si
se deplaseaza impreuna.
4. Refacerea completa a mersului se face cu ajutorul
unor exercitii complexe ca:
mers liber,
pe panta,
in zig-zag,
in lateral, cu picioarele incrucisate,
intoarceri, etc.

Complementarea acestei kinetoterapii

pacientul,trebuie sa respecte urmatoarele
reguli de igiena a soldului
Scaderea in greutate
Evita mersul pe scari si pe teren accidentat
Evita schiopatarea prin controlul mental al
mersului
Evita ortostatismul si mersul prelungit
Repaus la pat de cel putin 2 ore/zi

 mers ajutat de baston pe distante mai lungi;

mers zilnic pe bicicleta;
gimnastica pentru mobilitate si tonifiere musculara de
2 ori/zi;
corectarea scurtimii membrului inferior afectat (daca
depaseste 2 cm) cu ajutorul talonetelor sau
incaltamintei ortopedice;
tocuri

La revedere