Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea de Stat de Medicina i Farmacie Nicolae Testemianu

Boala Chron
Chiinu 2014

Sumar:

Generalitati ,
Etiologie Boala Chron
Patogenie Boala Chron
Tratament
Prezentare caz clinic

Teorii ale aparitiei:


Genetica(- istoric familial de boala Crohn. Rudele de gardul I, ale bolnavilor cu
boala Crohn (copii, frati, surori) au un risc crescut de a dezvolta si ei boala

Autoimuna
Alimentara
Factori nocivi
Apartenenta etnica (populatiile de evrei Ashkenazi)

Generalitati:
Boala a fost numit n numele doctorului Burrill Bernard Crohn, care n 1932
pentru prima dat a publicat descrierea bolii ca fiind o infecie nespecific
granulomatoz a tractului gastro-intestinal, pasibil s afecteze toate prile
acestuia, ncepnd cu cavitatea bucal i terminnd cu rectul. ns cel mai
des se afecteaz colonul terminal al ileonului, care n 50% din cazuri se
combina cu colita, inflamaia transmural, adic afectarea tuturor straturilor
intestinale, care duce la dezvoltarea ulcerrilor i cicatricelor pereilor
intestinului.
Pn n momentul de fa cauza exact a bolii Crohn rmne necunoscut.
Printre cauze se examineaz i cele eriditare sau genetice, infecioase,
factorii imunitari. Factorii genetici: boala a fost descoperit la gemeni uniovulari i la rude de grad I. Aproximativ la 17% din cazuri bolnavii au rude de
snge, care la fel sufer de aceast boal.

Principalele manifestari ale bolii Crohn sunt :


accentuarea tranzitului intestinal - scaune moi, de cateva ori
pe zi - persistenta saptamini-luni (diaree cronica neinfectioasa)
dureri abdominale recurente
sangerari rectale
febra persistenta
alterarea starii generale
artralgii - frecvent lombalgii
(dureri de spate)
scadere in greutate

Simptome boala Crohn


Simptomele bolii Crohn includ urmatoarele:
- dureri abdominale cronice si recidivante, descrise de pacient ca si crampe
intense si intermitente. Durerea abdominala poate varia de la un caz la altul,
intre o durere difuza si mai putin intensa, pana la o durere intensa si
progresiva. Abdomenul pacientilor cu boala Crohn, poate fi sensibil la palpare
- diaree, cu un numar mare de scaune, de cele mai multe ori intre 10 si 20 de
scaune moi, mucoase, mai rar mucopurulente (in cazurile complicate). Uneori
pacientul relateaza aparitia unor scaune nocturne
- scaderea apetitului alimentar, anorexie
- febra, mai ales pe parcursul perioadelor de acutizare (datorate inflamatiei).
Febra ridicata poate semnifica aparitia unor complicatii, precum infectia
ulceratiilor intestinale sau formarea de abcese (colectii purulente)
- scaderea in greutate, datorata in special diareei si lipsei poftei de mancare
- anemie (scaderea numarului de globule rosii-hematii din sange), care apare
secundar pierderilor de sange prin hemoragii intestinale (de la nivelul
ulceratiilor) si inflamatiei caracteristice bolii.

Dignosticul diferential se face cu alte afectiuni


digestive cu simptomatologie asemanatoare :

dizenteria (coproculturi pozitive)


amebioza
colita ischemica
colita peudomembranosa
angiodisplazia
cancerul de colon
rectocolita ulcero-hemoragica (tot boala inflamatorie cronica,
strict localizata la colonul terminal si rect, cu afectarea intregii
mucoase colice si ulceratii intinse dar superficiale - la
colonoscopie)

Complicatiile bolii Crohn :


abcese parietale si perianale
fistule : entero-enterice, entero-vezicale, entero-vaginale,
entero-cutanate, cu complicatii infectioase determinate de
continutul septic al intestinului (infectii urinare recidivante,
infectii genitale, chiar septicemie)
aderente ale anselor intestinale de vecinatate cu dezvoltarea
de mase tumorale cu fenomene obstructive
dilatatie toxica a colonului (megacolonul toxic) - rara - cu
pericol iminent de perforatie
anemia
malnutritia
cancerul de colon - rar - incidenta creste dupa 10 ani de boala
activa

Tratamentul bolii Crohn

este in principal
medicamentos, chirurgia fiind de obicei rezervata pentru
complicatii (fistule, abcese, ocluzii).
Medicamentele folosite se adreseaza in special substratului
inflamator (antiinflamatorii : sulfasalzina, corticoterapie dar si
imunosupresoare : azatioprina, mercaptopurina,metrotrexat,
ciclosporina). Fiind un tratament de lunga durata si cu efecte
adverse importante, necesita o atenta monitorizare clinica si de
laborator.
Pot fi utile si medicamentele antispastice, sedative si uneori
antibiotice, doar la indicatia medicului curant.
Recent se utilizeaza noi terapii - anticorpi monoclonali
impotriva citokinelor proinflamatorii - cu rezultate promitatoare.