Germania i Societatea Naiunilor

(...) reducerea armamentului naional la minimul compatibil cu sigurana naional i cu

executarea obligaiunilor internaionale impuse printr-o aciune comun.1 Dezarmarea era
vzut ca fiind un prim pas ctre pace. Prin tratatele de la Versailles toate statele erau obligate s
ncerce dezarmarea. Faptul c statele nvinse au fost obligate s renune la armament a fost o
restricie vzut ca un prim pas spre dezarmarea mondial. Astfel s-a format o comisie
preparatorie pentru dezarmare, care a pregtit mai apoi Conferina Dezarmrii Mondiale, reunit
pe 2 februarie1932 sub conducerea lui Arthur Henderson, n cadrul creia au participat 62 de
state. Cteva dintre proiectele prezentate au fost: planul Tardieu, acesta prevedea plasarea
armamentului important sub autoritatea Societii Naiunilor i utilizarea s doar pentru
autoaprare, crearea poliiei internaionale, arbitrajul i stabilirea unor metode eficiente de
aplicare a sanciunilor. Anglo-americanii doreau o dezarmare calitativ, Germania cerea egalitate
de drepturi n domeniul narmrii, Italia susinea cererea german,URSS dorea dezarmarea total,
iar Japonia se declara mpotriva dezarmrii.2
Planul Hoover era propus de britanici si propunea interzicerea submarinelor i necesitatea
limitrii radicale a forelor de uscat. Ambele planuri au fost respinse.
Planul Herriot propunea transformarea forelor europene n fore poliieneti i rezervarea
armamentului pentru asigurarea strict a securitii mondiale, iar ultimul plan, MacDonald dorea
limitarea armatelor la 200.000 soldai, precum i suprimarea aviaiei militare. Prerile marilor
puteri erau mprite. Polonia i Cehoslovacia se simeau vulerabile n faa unui atac al
Germaniei; Frana nu voia s demareze procedurile fr o garanie de ajutor militar pentru cazul
n care ar fi fost atacat.

1 SCURTU, Ioan, STNESCU-STANCIU, Theodora, Istoria romnilor ntre 1918-1940, Editura Didactic i
Pedagogic
2https://ro.wikipedia.org/wiki/Perioada_interbelic%C4%83