Octavian Goga

Rentors
Stpne codru, crai btrn:
Mai ii-le tu minte, oare?...
La umbra unui fir de nalb
Plngea o floare de cicoare,
i-un firicel de izm-crea
Se sruta atunci cu Oltul...
Atunci m-am dus n lume eu,
Feciorul lui Iosif preotul!
Printe-al meu din vremi de mult,
Era i-o cas la rscruci...
Era a noastr... Nu tiu, tu
Aminte dac-i mai aduci?...
C matca Oltului btea
La colul casei ntr-un soc,
i-n Olt se oglindeau, din geam,
Trei rdcini de busuioc...
Cnd mi-am luat ntr-un amurg
De frunza ta bunul rmas,
Era i tata... tii-l tu?...
i mama sta sfrit-n glas...
i htrul dasclu Ilie,
Cel nelept, glume i chiop,
La vatr rzimat spunea
O pilduire din Isop...
Btrne codru! Eu m-am dus,
Rpus de-un gnd nebun, pesemne,
Uitat-am pilda lui Isop,
Vrtejului s nu m-ndemne...
Dar ostenit odat' privind
La zarea cerului albastr,
Am plns, i gndul m-a btut
S m ntorc la casa noastr!...

...i m-am ntors, stpne-al meu!...

Dar casa noastr nu mai este...
Azi, rogu-te, s-mi spui din frunz
ndurerata ei poveste!
C dasclu Ilie-i mort...
Cum s-a schimbat de-atuncea satul...
i Oltului i-a mutat matca
Porunc de la mpratul...
Cinstite crai! A fost demult.
C s-a schimbat att de-atunci:
Seninul razelor de soare
i faa florilor din lunci...
i-n valul vremilor s-a dus
A vieii mele diminea,
Cum s-o fi dus demult pe Olt
Cel firicel de izm-crea...
Zadarnic cat stolul de visuri
Ce printre paltini se pierdur
i dorurile mele scrise
Pe faa foilor de mur...
i toate rsetele mele
Din aluniul din zvoi,
i plnsul meu de-odinioar...
Ne-aveam att de bine noi...
Azi, las-i freamtul s-mi par
Un mulcom zvon de patrafire,
Ce blnd asupra mea-i pogoar
Duioasa lor hirotonire...
i spune-i vntului s tac
Cnd va porni de-aici la plai:
C rposatul n-a fost vrednic
De poala ta, btrne crai!