FORME DE UTILIZARE A PRODUSELOR VEGETALE PENTRU INGRIJIREA SANATATII

Articol scris de Prof. Univ Angela Elena Beju

A. FOLOSIREA PRODUSELOR VEGETALE PE CALE INTERNA

a – Cea mai simpla forma de utilizare este administrarea plantelor prin masticare. Sunt folosite in special radacini de plante care
sunt mestecate si apoi inghitite. Astfel in caz de raguseala sunt mestecate si apoi inghitite radacini de Nalba mare (Althaea
Officinalis). Prin repetarea procedeului de 3-4 ori pe zi, 2-3 zile consecutive, vocea redevine clara.

b – O alta forma este administrarea pe cale orala a pulberilor de plante la care se adauga putina apa, gem sau miere de albine.
Pulberea este obtinuta prin macinarea partilor plantelor (flori, frunze, tulpini sau radacini).

c – In perioada actuala se evidentieaza forme moderne de utilizare a produselor vegetale si anume comprimatele preparate din
pulberi de plante si extractele din plante.

d – Utilizarea solutiilor extractive apoase. Aceste solutii se prepara din diferite parti ale plantei sau din amestecuri de plante folosind
ca solvent apa.

Infuzia. Ea se obtine prin oparirea plantelor uscate si maruntite sau prin oparirea plantelor proaspete. Modul ei de preparare este
urmatorul: se pun 1-2 lingurite de planta maruntita intr-un vas de portelan, sticla de Jena, ceramica sau vas emailat complet. Se
toarna peste plante 250 ml apa clocotita, se acopera timp de 15 minute si apoi se filtreaza printr-o strecuratoare acoperita cu tifon.

Pentru infuzii se recomanda a se folosi organele plantelor care au peretii celulari subtiri: flori, frunze, partile aeriene ale plantei sau
chiar fructe.

Valabilitatea unei infuzii este de 12 ore daca infuzia este tinuta la temperatura camerei.
Recomandare: in toate formele de utilizare a produselor vegetale se vor evita vasele si ustensilele din metal.

Decoctul sau fiertura. Se realizeaza prin fierberea in apa timp de 15-30 minute a produsului vegetal maruntit.

Concentratiile pot fi diferite dar de obicei se folosesc 1-2 lingurite de planta maruntita la 250 ml apa. Fierberea de 15 minute se
foloseste pentru partile aeriene ale plantelor iar cea de 30 minute, in cazul scoartelor, radacinilor si rizoamelor. Decoctul se filtreaza
fierbinte si se aduce la volumul de 250 ml prin adaus de apa fiarta, turnata peste plantele din strecuratoare. Valabilitatea decoctului
este de 12 ore daca ceaiul este tinut la temperatura camerei.

Maceratul la rece. Aceasta metoda se bazeaza in principiu pe un contact mai indelungat al organelor plantelor cu apa.

Plantele maruntite se pun in apa rece la temperatura camerei si se lasa o perioada de timp variabila in raport cu natura plantei si cu
subtantele active ce sunt necesare a fi extrase.

Plantele nu se lasa la macerat mai mult decat este necesar caci se poate produce infestarea lichidului cu microorganisme. De obicei
se pun plantele la macerat seara si se lasa pana dimineata. Alte ori se lasa numai 4-8 ore.

Cand timpul de macerare s-a terminat se filtraza maceratul si se pastreaza in vase corespunzatoare. Valabilitatea maceratului este
de 24 de ore, daca este tinut la temperatura camerei.

Acest procedeu este recomandat in special pentru plante care contin mucilagii si anume radacini de Nalba mare (Radix Althaea),
frunze si ramurele de Vasc (Folium cum stipites Vasci) sau seminte de In (Semen Lini).

Recomandari privind modul de utilizare al ceaiurilor

(infuzii, decocturi, macerate)

Ceaiurile din plante tonice se beau cu o jumatate de ora inainte de masa.

Ceaiurile vermifuge se beau dimineata pe stomacul gol.

Ceaiurile laxative se beau seara la culcare si daca este nevoie se va mai bea un ceai dimineata pe stomacul gol.

Ceaiurile care ajuta digestia se beau la o jumatate de ora dupa masa.

Ceaiurile pentru tratarea colitelor sau enterocolitelor se beau dupa mese.

Ceaiurile pentru tratamentul diabetului se beau inainte de mese.

Ceaiurile in cazul afectiunilor hepatice se beau astfel: se bea o cana de ceai pe stomacul gol, dupa care persoana sta culcata pe
partea dreapta timp de 20-30 minute. A doua cana de ceai se bea in doua reprize inainte de mesele principale.

Ceaiurile calmante si sedative se beau de obicei seara la culcare.