REALITATEA CE NE INCONJOARA

Totalitatea reprezentarilor modale extrase de minte din informatia furnizata de

perceptie defineste realitatea.
Din cauza ca omul primeste mesaje prin cinci canale senzoriale, realitatea poseda
cinci feluri de reprezentari, cinci varietati modale, anume: forma video-imaginea,
audio-sunet, de gust-nuanta gustativa, de miros si tactila.
Multimea reprezentarilor video explicitata prin multimea formelor si miscarilor separa
realitatea in imagine, aceasta este majoritara ca prezenta, diversitate structurala,
relationala si dinamica si are cea mai mare importanta pentru subiect. Realitatea in
imagine, sunet, gust , miros si tactilitate cuprinde lumea fenomenala a subiectului.
In ordine descrescatoare a informatiei oferite si particularitatii modale si interactive
urmeaza realitatea audio, lumea diversitatii sunetelor de toate inaltimile, modularile si
intensitatile percepute. La diversitatea si complexitatea dinamica a formelor imagine
si sunet, se adauga particularitatile modale ale gustului , mirosului si senzatiei tactile.
Dar aceasta ordine de prioritate imagine-sunet este relativa si caracterizeaza
individul uman normal senzorial si intelectiv. Pentru un individ cu o anume disfunctie
perceptuala sau reprezentanta, semnificatia modala a lumii se schimba, devenind
prioritare acele forme, proprietati si evenimente pe care le poate percepe, investiga
modal si controla interactiv cel mai bine.
Realitatea video ne apare ca o multime de forme spatializate, cracterizate prin culori,
relatii statice si dinmaice, miscari si conditionari structurale si interactive, multime
care ne inconjoara de peste tot, dand impresia ca ne include corporal si cinetic in
compozitia si evolutia ei.
Pentru a organiza si explicita modal cat mai precis si eficient realul mintea umana a
construit reprezentarea spatiu, ca un cadru abstract, nonreprezentabil modal, dar
continator al multimii formelor si evenimentelor, iar penru a localiza si caracteriza
calitativ si cantitativ miscarea a fost conceput cadrul temporal, adica acea
dimensiune speciala adaugata spatialitatii, care permite descrierea unui proces, a
unei schimbgari continue de stare.
De studiul formelor, proprietatilor, miscarilor si multimii evenimentelor realitatii se
ocupa diferite stiinte, o stiinta fiind un ansamblu de metode observationale,
experimentale si conceptual investigante, care incearca sa determine diferite
particularitati structurale, relationale si interactive legic definite, intre anumite clase
de forme si procese naturale.

Realitatea mai ales cea primita si reprezentata in imagini si sunete da subiectului

impresia de modalitate exterioara, de lume in afara lui si independenta de el.
Exterioritatea realitatii inseamna ca forma corporala si comportamentala a subiectului
este inconjurata de peste tot de alte forme, relatii si miscari, astfel lumea fenomenala
este 'in afara noastra' ne inglobeaza ca particularitate in continutul si evolutia ei.
Independenta realitatii de subiect este inteleasa ca prezenta a formelor si
evenimentelor si in prezenta si in lipsa subiectului, ca 'existenta a naturii',
neconditionata de subiectul percepator.
Relativ la exterioritate si autonomie fenomenala, adica la alcatuirea si relatia lumii cu
subiectul, exista doua mari perspective metafizice, una declarand si sustinand
exterioritatea si independenta realitatii, adica existenta universului nelegata de
existenta si functiile interpretant modalizante ale subiectului.
A doua caracterizare existentiala sustine dependenta realitatii de subiect, nefiind
logic sa credem ca exista forme, proprietati si situatii, autonom de individul
percepator si reprezentant, numai omul prin functiile sale senzoriale si intelective
putand primi si extrage din mesajul senzorial forma si evolutia lumii, in diversitatea
reprezentarilor comunicate informational de catre cele cinci simturi.
Stiina fizicii, cea care se ocupa cu studiul cantitativ, calitativ si evolutiv predictiv, al
diversitatii formelor si proceselor realitatii, admite si ea ca lumea asa cum o
percepem, reprezentam, investigam si cunoastem cauzal, este externa si
independenta de subiect, dar exista si oameni de stiinta care au pareri diferite,
influentati probabil de metafizica clasica, care a tratat realitatea dual, atat ca lume
externa cat si ca lume interna, ca lume construita de subiect.