Se mai pot adapta vechii politicieni schimbarii culturii politice in Romania?

Exista numeroase studii care privesc rolul culturii politice si din care de fapt m-am
inspirat(ALMOND, Gabriel A., SIDNEY, Verba, DUVERGER, Maurice, GOODMAN,
Norman, . MAGUREANU, Virgil si multi altii).

Exista un pluralism al culturilor politice in functie de numerosi factori

(popoare,regimuri politice, organizarea relatiilor intre membrii societatii, valorile,
normele, obiceiurile, moravurile si tabuurile politice, simbolistica politica, organizarea
administrativ-teritoriala etc).

Cultura politica americana, de pilda, si toate culturile democratice considera fiinta umana,
ca individualitate, drept valoare suprema, respectul pentru drepturile omului este axioma
oricarui program politic, in timp ce in regimurile comuniste, in cele de comanda in
general, au prioritate colectivul, interesul general si nu personalitatea individului);
oranduirea economica, in functie de care s-au format culturi politice capitaliste, socialiste,
mixte; nivelul de dezvoltare redat, printre altele, de Produsul Intern Brut pe locuitor, in
functie de care se discuta despre cultura politica din societatile dezvoltate.

Din pacate Romania trebuie sa faca fata la numeroase handicapuri:iesirea recenta de sub
comunism,bizantinismul ca o influenta dependenta fata de marile puteri(500 ani sub
Turcia),ruralismul prezent peste tot(aproape 50% din populatie este la sate,iar orasenii in
marea lor majoritate sunt doar la prima generalie urbana) etc

De fapt o reala cultura politica,daca ar exista in Romania ar da curs dezlantuirii

imaginatiei, activitatilor frenetice, pasiunilor participative, sensibilitatii exagerate, pe
cand cea apolinica pune accent pe sobrietatea rationala, pe calculul logic, discretie,
moderatie, respectarea mecanica a legilor, pe primatul colectivitatii in raport cu individul.

Cultura politica a regimului si cultura politica a opozitiei, cultura politica a stangii (care
se raporteaza cu predilectie la urmatoarele valori: egalitate, justitie sociala, echitate,
solidaritate, progres, sensul laic al vietii umane, republicanism, stat puternic, protectie
sociala neconditionata etc.), cultura politica a dreptei (care se orienteaza dupa o alta grila
de valori: primatul individului in raport cu colectivitatea, drepturile omului, apararea
proprietatii, ordine sociala bazata pe lege, promovarea elitelor formate in mod firesc,
credinta in Dumnezeu, conservatorism, anticomunism), cultura politica liberala,
democrat-crestina, comunista, nationalista, conservatoare, ecologista etc. Pentru a
desemnaa aceasta varietate a culturii politice dinauntrul unei societati a fost introdus
termenul de subcultura politica.

Subculturile politice pot avea ca suport o clasa sociala, o etnie, o grupare religioasa etc.
care, prin reactie la procesul de omologare si generalizare a valorilor politice oficiale, isi
edifica propriile lor sisteme de valori care reprezinta o sublimare a nevoilor, atitudinilor
si stilului lor de viata la nivelul vietii comunitare. Dupa cum arata V. Magureanu, ele nu
se opun valorilor oficiale, nu le contesta, dar instituie un fel de paralelism intre valorile
grupului, practicate si recunoscute de membrii sai, si valorile oficiale, de stat, care au
relevanta pentru comunitatile respective doar in cazurile care privesc interesul general
sau national. Identitatea unei subculturi politice se poate baza pe mostenirea sa etnica
(cultura promovata de Partidul Romilor, de U.D.M.R. etc.), pe conditia sa economica
(cultura politica a aristocratiei, a saracilor din ghetou, cea promovata de partidul clasei de
mijloc etc).

In regimurile democratice contraculturile politice au un larg spatiu de exprimare stiut

fiind faptul ca statul de drept isi face datoria si ca, totodata, exista forme de toleranta si
chiar de respect fata de stilurile culturale care pot parea nefiresti, deplasate.

Cultura politica se exprima prin actiunile agentilor politici. Seriile de actiuni politice
istorice valorifica in mod coerent intreaga cultura stapanita de agentii politici, cu
predilectie – cultura politica, rezultand diferite stiluri de actiune politica. Stilul politic (fie
al unui lider, fie al unui partid sau grup de presiune) exteriorizeaza idealurile, valorile,
proiectele si normele la care agentul politic adera, dand o anumita personalitate si putere
de influenta acestuia. Stilul unui agent politic este cultura lui in actiune, este civilizatia
politica.

Din pacate o asemenea discutie nu poate fi inca inteleasa la noi si un exemplu se poate
vedea pe acest forum in care postatorii spun pur si simplu ca o discutie de acest tip nu o
intereseaza si ca de fapt cel care scrie nu face decat sa emita baliverne.
Necunoasterea lor ne adduce aminte de religiosul care nega existenta undelor hertziene
pentru ca nu lse vedea,desi avea TV sau radio.

In mare masura,mostenirea comunista(partide ca PSD,PRM etc) nici nu si-ar dori o

schimbare in domeniul culturii politice,ei fiind perfect adaptati culturii ruraliste sau de
supunere pasiva a populatiei,de unde si momelile cu pomeni electorale de la sacosa cu o
gaina la marirea pensiilor si a salariilor fara support economic.
Cand dl.Basescu a atras atentia asupra resurselor,raspunsul a fost ca Basescu este contra
maririi pensiilor.

Este limpede ca aceasta clasa politica care a condos Romania 19 ani nu mai poate fi
reformata,nu se mai poate schimba.Ei nu mai pot accepta un sistem politic real
democratic deoarece nu se mai pot adapta si nu-l mai pot manipula.
Iata deci motivul pentru care curentul creat de Presedintele Basescu,singur sau prin
crearea unui partid,zis presidential, ofera pentru prima data o sansa de schimbare a
culturii politice si in primul rand al clasei politice.
Ramane ca elitele intelectuale,ziaristii care nu sunt tonomate sa intervina in lamurirea
opiniei publice.
Vom vedea acest lucru dupa alegerile din acest an.