AM Sis AE aHistoria Director lon Cristoiu Redactor-Sef lon M. Ionita Creative Director Mihaela Manolache Editor caordonator Historia Florentina Tone Editor coordonator Historia.ro Ciprian Plaiagu Redactja Ciprian Stoleru Andreea Lupsor Irina Manea loana Patriche Consiliul Editorial Adrian Cioroianu Andi Mihalache Ovidiu Pecican Zoe Petre Vladimir Tismaneanu Se holding tel: 0372.130.335 Publicatle tiparitd la { ROMPRINT B) Grupui de presa si tipogratie. MANAGEMENT GRUPUL DE PUBLISHING Publisher general Razvan lonescu Director dezvoltare Gabriela Stan Director online Vlad Epurescu Director publicitate Costin Velicu Director marketing Mircea lonescu Director distributie Daniela Zamfir Director productie lonut Matei MANAGEMENT ADEVARUL HOLDING Director general Peter L. IMRE ISSN 1582-7968 Adresa: Sos. Fabrica de Glucoza nr. 21, sectorul2, Bucuresti www.historia.ro ABONAMENTE - INFORMATII $1 RECLAMATII 031.860.30.57; 031.860.30.85 (numere cu tarif normal, disponibile de luni pana vineri, intre orele 9.00 si 18.00); abonamente@adevarulholding.ro 2014 Adeveral Holding. Toate depturle ezervte, Opie eparti auton, Fe» 11111 annem mnnnmeretnnenon [4] MARTIE 2014 28| BUCOVINA, DINTR-0 REGIUNE LOCUITA PREPONDERENT DE ROMANI LA UN MOZAIC MULTIETNIC 36| POPULATIA BUCOVINEI IN PERIGADA STAPANIRII " AUSTRIECE (1774-1918) 45 5 PERLA AUSTRIECILOR DIN BUCOVINA, : LAUN PAS DE PRABUSIRE a aa |PuTAA 1871: PRIMUL CONGRES AL STUDENTILOR Sol iene enTINDEN es \e ~ : x en 52| FUNDUL MOLDOVEI, LA ZECE ANI DE LAMAREA eee UNIRE TM . wk mae ws merits LANDKARTE BUKOWINA nach der Volkszahlung von 1910 von = I. Nistor MaBstab ee Rene ney ate 7 oe ee wabiece poling! FOR er e sigo8 mae Sas Zi “ibe puna a << \ i Ocsnlone we ii foidovei = mi ae an om y Reg: 2 . Mie eae “tise ie aie ue os siete Gracies Kalserreichos Grenze der Bukowina Grenze der Unterbeairee elrkshauptatiidte, ee Hauptorte 3 Grenke der Bozirka, der Unterbezirke Dort mit, tast Onin ate eiiasuan? ‘Dorf mit terre Se tos ginvonrem A 26,000 Elnwohner cal © Bort mi i wh ¥900"2.800 Einwohnern O Saar, ooo, kinwohnern © Dott unter 1.000 Birwehnorn "HARTA Bucovinel la1910, realizats del, Nistor in MARTIE 2014 (8) tl i oliMUCOVINA, LEAGANUL MOLDOVEI - ISTONITE Moldova de Sus cu tinuturile Sucevei si Cernautiului a repre- zentat inca dela inceputul statalitatii moldovene (1359) nucle- ul noului voievodat. Aici vor fi primele capitale ale tarii (Siret, Suceava), aici, la Radauti, va fi necropola primilor Musatini si - tot aici vor fi ctitorite acele unice podoabe de cultura si arta: manastirile bucovinene, prinosul de credinta si iubire de tara adus de cdtre un Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare sau Petru Rares. Istoriografia rusa si ucraineana vor sustine fara niciun fel de dovezi concludente, dar cu un evident interes politic, ca Bucovina ar fi facut parte in veacurile XI-XU din statul medi- eval kievean, iar mai apoi, dupa destramarea Rusiei kieveane, - din enezatul Haliciului. De aici decurge concluzia istoricilor rusi si ucraineni, transformati in politruci de ocazie, ca drep- turile Rusiei (in subsidiar ale Ucrainei) se bazeazA pe un pre- tins drept istoric, invocat de altfel si de Austria habsburgica la 1775, ednd, dupa prima tmpartire a Poloniei (in urma c4reia obtinusera fostul teritoriu al cnezatului Haliciului), au cerut Bucovina in virtutea acelorasi pretentii istorice. Pentru un au- tor ucrainean, caruia din decenta nu-i pomenim numele, dar la care entuziasmul patriotard depaseste cu mult canoanele pro- bitatii stiintifice, Moldova a facut parte in intregime din Rusia ksieveand, apoi din principatul Haliciului, care se intindea pana la Dunare. Chiar Galatiul ar fi fost micul Halici (1!)). In sfarsit, pe acelasi tara al aberatiilor stiintifice, ne in- talnim cu vechiul nostru ,,prieten” Rossler, autorul teoriei imigrationiste, care afirma nici mai mult, nici mai putin ca Bucovina este leaganul poporului ucrainean si c& roméniza- rea ucrainenilor s-a produs prin afluxul necontenit al roméni-. lor din Transilvania, ajunsi acolo din sudul Dunarii (!!!), Mai mult, nu lipsese afirmatii potrivit cdrora celebrele manastiri Voronet, Humor, Arbore, Sucevita, cu splendidele lor fresce, ar fi opera ucrainenilor. In realitate, ,,studiul detaliat al date- lor de geografie istorica din cronicele rusesti arata ca hotarele Rusiei haliciene nu depaseau la sud Usita si Kucelminul, ne- incluzand deci Moldova, si ca au ramas aproape neschimbate pana la integrarea Haliciului in regatul polonez la mijlocul seco- lului al XIV-lea. O ocupare de catre Halici a zonelor de campie nord-dundrene era cu totul exclusii, fiind cumoscut ci acestea intrasera sub controlul politic al cumanilor, care le foloseau ca baze de atac impotriva Bizantului si Ungariei” (Victor Spinei), Ulterior, cei 416 ani (1859-1775) de stabilitate stata- la a Moldovei de Sus si de prezenta majoritara a populatiei romanesti reprezinta argumentele incontestabile ale faptu- Tui cdi, istoriceste, Bucovina apartine Roméniei. Drept urma- ~ re, ideea de a vorbi despre doua entitati separate, Moldova si Bucovina, este aberanta, destinul ambelor confundandu-se practic pana in 1775. Cat priveste hotarele Bucovinei istori- ce ele sunt: Ceremus, Colacin si Nistru. Despre Ceremugs ne aminteste chiar lon Neculce cum a fost statornicit acest ho- tar cu prilejul intelegerii dintre regele Poloniei si logofatul Tautul, cand acesta a fost ,,daruit” cu sase sate. Si mai im- portant este actul incheiat la 14 octombrie 1703 intre re- prezentantii Poloniei si ai Portii, in calitate de putere suze- rand a Moldoyei, in care partea poloné declara: ,, Inter nos et Valachiam ipse Deus flumine Tyra dislimitavit” (Intre noi si Moldova Insusi Dumnezeu a pus granita fluviul Nistru). Concluzia o vom trage impreuna cu... imparatul Franz-losif al Austriei, care intr-o diploma din 9 decembrie 1862, adresata populatiei Bucovinei afirma raspicat: Ca parte din Dacia ve- che, tara aceasta, Bucovina, se numiira sub stapénirea domni- lor Moldovei la asa-numita «Tara de Jos», mai tarziu se numia «Arboroasa», «Plonina» sipe urma «Bucovina», dupa padurea de fagi dintre Cernauti si Vinita [...] sub eroul Stefan cel Mare, laun méret renume, pe care 0 doyedesc gi astéizi numeroasele biserici si manastiri ca Putna, Voloyat, Radauti, Suceava, Solea, Moldovita, Sucevita, Dragomirna, Prisaca si altele mai multe”. isan os RORI NEGRI DEASWIRA MOLDQUEL Asediul Vienei (1683) reprezinta momentul de maxima expan- siume a Imperiului Otoman in Europa, iar infrangerea suferi- ta de marele vizir Kara-Mustafa sub zidurile capitalei habs- burgice marcheaza aparitia asa-zisei ,, probleme orientale”, de fapt suecesiunea pentru imensele teritorii detinute de turci in sud-estul european sinu numai. Initial, Austria imperiala pi- rea a fi favorita la preluarea celei mai mari parti a mostenirii ramase de pe urma ,,bolnavului Europei”, cum incepe sa fie din ce in ce mai des apreciata Sublima Poarta. {n urma Paci dela Karlowitz (1699), Habsburgii ocupa Ungaria, Slovacia si Transilvania, iar dupa un nou razbot victorios (1716-1718), im- perialii obtin la Passarowitz (1718) nordul Serbiei, Banatul si Oltenia. Vor fi ins ultimele achizitii majore ale Vienei in spa- tiul dunarean, pierdute si acelea (cu exceptia Banatului) prin Pacea de la Belgrad (1739), consecutiva unui alt conflict aus- tro-ture. Pana la Congresul de la Berlin (1878), cand Austro- Ungaria primeste administrarea Bosniei si Hertegovinei, ane- xate imperiului in 1908, Viena va fi mult mai interesata de sto- parea avantului rusese spre Stramtori i vechiul Bizant decat de noi castiguri teritoriale in zona. Primele initiative ale tarului Petru cel Mare (1682-1725) spre valorificarea statutului Moscovei de cea de-a treia Roma, urmasa legitima a Bizantului ortodox, nu sunt incununate de succes. Desi primul razboi ruso-ture (1695-1700) se soldeazé cu ocuparea Azovului si Taganrogului de catre rusi, cel de-al doilea conflict (1710-1711), printre ai carui protaganisti s-a nu- MARTIE 2014 [3]MARIA TEREZA, ‘imparateasa Austriei (1745- 1765) marat si Dimitrie Cantemir, se incheie cu infrangerea de la - Stanilesti, urmata de Paceade la Vadul Husilor (23 iulie 1711) prin care Rusia retrocedeaza Azovul, se obliga séi nu se ames- tece in treburile interne ale Hanatului Crimeii si Poloniei si sa demoleze o serie de fortarete. Un nou razboi austro-ruso- ture (1736-1739) conserva posesiunile si influenta otomana in zona de nord a Marii Negre, permitand totusi rusilor sa-si con- struiasca o cetate pe Don, dar interzicand accesul marinei co- merciale moscovite in Marea Azov si Marea Neagra. Insd, in adouajumatate a veacului, beneficiind de efectele reformelor lui Petru I si sub impulsul ambitioasei tarine Ecaterina a Il-a (1762-1796), Rusia pare decisa sa transeze definitiv in favoa- rea ei, soarta ,,onului bolnav” al Europei. Daca Austria $i Rusia, carora li se va adauga in curand si Prusia lui Frederic cel Mare (1740-1786), sunt puterile ce vin din urma, energice $i agresive, victimele istorice ale epo- cii sunt alte trei forte, aflate intr-un accentuat declin, dupa ce isi traisera clipele lor de maretie in urma cu un veac sau doua: Polonia, Suedia si Imperiul Otoman. Suedia isi pierduse sta- tutul de mare putere in urma Tratatului de la Nystadt (1721) prin care ceda Rusiei, Estonia, Livonia si o parte din Karelia. Tn urma acestui succes, Petru cel Mare primeste din partea Senatuhui titlul de imparat, Rusia fiind proclamata oficial im- periu. Imperiul Otoman, desi pierduse in ultimii ani ai veacu- lui al XVII-lea si in prima jumatate a veacului al XVII-lea in- tinse teritorii, se dovedea totusi o nuca greu de spart, victoria de la Stamilesti si Pacea dela Belgrad dovedind ca otomanii mai au resurse sa reziste gi sa impiedice accesul puterilor crestine in Baleani. Raménea Polonia, un stat mare, avand aproape un milion de kilometri patrati, dar aflat intr-o stare de endemica anarhie, provocata in plan intern de acel total ineficient sis- tem al ,,liberumului veto” — prevedere prin care, dacé tn sin- gur deputat din Seim se opunea unei hotarari, aceea cadea—si ‘in plan extern, de intrigile intretinute cu abilitate de Moscova, Berlin si Viena. Conflictul ruso-turc (1768-1774), jalonat de succesele covarsitoare ale armatelor tariste, aalimentat temeri- Je Austriei, dar si ale Angliei, privitoare la expansiunea neingra- dita Moscovei spre Stramtori. In aceste conditii, Frederic cel Mare, regele Prusiei, propune mai intai Mariei-Tereza, impa- rateasa Austriei, ulterior si tarinei Ecaterina a II-a, impartirea Poloniei, ca mijloc de compensare pentru eventualele renuntari facute de catre cele douai puteri in Baleani. Cum Rusia nu se putea aventura intr-o campanie balcanica avand in spate si in. flanco Polonie apta de o eventuala riposta, fie ea si debila, des- tinul ei era prefigurat” (Leonid Boicu). Negocierile dintre cele trei puteri absolutiste, Prusia, Austria si Rusia, s-au concreti- zat. cu acordul din 25 iulie 1772, prin care Imperiul Habsburgic obtinea 0 suprafataé de 83.000 de km?, dens populata si cu mul- te bogatii subterane, Frederic lua 36.000 de kin’ printre care si gurile Vistulei, exceptionale din punct de vedere comercial, iar Rusia acapara un teritoriu de 93.000 de km’. ,,Istoriografia europeand a ¢ondamnat actul din 1772, dar unii autori, cu toa- te ca-l considera o actiune dintre cele mai odioase ale politicii marilor puteri in veacul al XVI1-lea, cauta sa justifice prezen- ta Imperiului Habsburgic la impartirea Poloniei prin faptul ca Viena nu putea admite o extindere a Rusiei si Prusiei gi, in consecinta, participarea ei alaturi de celelalte doua state ar fi reprezentat un act logic” (Nicolae Ciachir). Insemnatatea pri- mei impartiri a Poloniei (vor mai urma doua, in 1793 si 1795) pentru destinul ulterior al Bucovinei este esentiala, deoarece valoarea de intrebuintare a coltului nord-vestic al Moldovei va creste in ochii Vienei, ca teritoriu ce facea mai lesnicioasa lega- tura dintre Transilvania gi nou alipita Galitie. Desi istoriografia austriaca foloseste pentru inglobarea Bucovinei in cadrul Imperiului Habsburgic termenii de ,,be- sitzergreifung” (luare in stapanire) sau ,,vereinigung” (uni- re), in realitate avem de-a face cu o anexare sau 0 rapire in toa- ta regula, in dispretul oricaror norme de drept international. Un rapt bazat pe falsuri, coruptie gi crima. BUCOWINA, VICTIMA SRINCIITULUI ECHILIBRULUI DE FORTE Succesele rugilor pe frontul antiotoman, tn bataliile teres- tre de la Larga si Cahul (1770) si cea navala de la Cesme din acelasi an, maximizeaza pretentiile tarinei ce vizau acum stabilirea granitelor imperiului turcesc pe Dunare, fapt ce fnsemna practic intrarea Moldovei si a Tarii Romanesti in sfera de influenta ruseasca. Acest lucru era inacceptabil pen- tru austrieci, deoarece ar fi insemnat practic blocarea pentru Imperiul Habsburgic a Dunarii de Jos si ar fi oferit Rusiei drum deschis spre Constantinopol. Iosif‘al I-lea, viitorul im- parat, declara de altfel ca: , nici el, nici mama sa (imparatea- sa Maria-Tereza, nn.) nu vor accepta vreodatéi ca rusii sa ra- mana in posesia Moldovei si Valahiei”. Nu doar diplomatia vieneza era ingrijorata de marile succese militare rusesti si de posibilitatea colapsului Portii Otomane, ci aproape toa- te marile puteri europene. Perspectiva expansiunii neingra- dite a Rusiei punea in pericol principiul de baza al stabilita- tii , batranului continent”, cel al echilibrului. Pus in practi- ca pentru prima data in plan regional prin Pacea de la Lodi (1454) dintre principalele state italiene, principiul echilibru- lui a fost reiterat la nivel european in 1559, cand Franta, Angliasi Imperiul German incheie Tratatul de la Chateau- Cambresis, prin care se incerca stabilirea unei juste balante intre principalele puteri europene. In numele acestui princi- piu, al carui principal garant a fost Anglia, nicio putere eu- ropena nu putea sé depaseasca un anumit maxim de influ- enta, fara a risca coalizarea celorlalte state europene impo- triva ei. Victime ale nerespectarii acestei reguli de aur a di- plomatiei europene au fost rand pe rand, imperiul ce se do- rea universal al lui Carol Quintul, Spania lui Filip al I-lea, _. Franta lui Ludovic al XIV-lea, mai tarziu imperiul napoleo- nian sau Germania wilhelmiana. Acum, la inceputul anilor 1770, pericolul cel mare venea din partea Rusiei Ecaterinei all-a. Anglia, Franta, Prusia, dar mai cu seama Austria con- siderau necesara supravietuirea Imperiului Otoman, vazut. cao pavaza in fata inaintarii neingradite a puterii moscovi- te spre Stramtori si spre Constantinopol, orasul despre care Napoleon afirma ca este ,,cheia lumii”. in acest context, Anglia, care initial sprijinise flota rus din Marea Mediterana, isi retrage ajutorul, iar Austria in- cheie in iulie 1771 un acord secret cu sultanul, promitan- du-i ajutor militar in schimbul cedarii Olteniei sau Serbiei. Confruntata cu opozitia puterilor europene si multumita de acapararea unor intinse teritorii poloneze, Keaterina a I-a renunta la ideea ocuparii Principatelor Romanesti si inche- ie la 10 iulie 1774, Pacea de la Kuciuk-Kainargi cu Poarta. Prin acest tratat, pentru prima data dupa 1475, hanatul Crimeii va fi scos de sub suzeranitatea turceascd, fiind de- clarat independent. Independent& ce va dura exact 9 ani, in 1783, Rusia ocupand Crimeea si transformand-o in provin- cia Taurida, aflata in subordinea unui guvernator trimis di- rect de la Sankt Petersburg. Nu e lipsit de interes s4 amin- tim, avand in vedere evenimentele actuale ce se desfasoara in proximitatea tarii noastre, ci provincia Crimeea a facut parte din Rusia tarista, ulterior din U.R.S.S pana in 1954, cand Nikita Hruscioy, intr-un gest spectaculos (atat de ti- pic lideruhui sovietic) de marinimie fata de Ucraina, al carei prim-secretar fusese intre 1938-1947, face cadou fostei sale feude de partid aceasta peninsula cu ocazia implinirii a trei sute de ani de la unirea Ucrainei cu Rusia din 1654. Siiata cum decizii luate in urma cu decenii sau secole isi pun pe- cetea pe destinul lumii de azi. ,,Exista doua realitati a chror imensé, zdrobitoare greutate nu o simtim, dar fara de care nu putem trai: aerul si istoria” (Lucian Blaga). Odata incheiata pacea dintre Rusia si Turcia, nesatioasa thonarhie habsburgica s-2 gandit ca ar putea scoate un oarece profit de pe urma sl4biciunii Portii sia roluluijucat de Viena in domolirea ambitiilor rusesti. Initial, Austria ar fi dorit si ocupe Oltenia, in baza precedentului din anit 1718-1739, dar in urma unei calatorii efectuate incognito de catre viitorul imparat losif al I-lea (1780-1790), fiul Mariei-Tereza, pe va- lea Oltului, renunta la acest proiect avand in vedere siracia provinciei. In acelasi timp, metodica si minutioasa birocratie vieneza evalueaza prin colonelul Carol Enzenberg valoarea nordului Moldovei la 21 de milioane de florini. In septembrie 1774, cancelarul Mariei-Tereza, Kaunitz, il informeaza pe internuntiul Thugut, ambasadorul austriae la Istanbul, c& Viena s-a decis sa ocupe nordul Moldovei, con- siderat punct strategic prin care se putea realiza mai usor legaitura dintre teritoriile acaparate in 1772 si Transilvania. Totodata, Kaunitz ii furniza lui Thugut si pseudoargumen- tul istoric conform caruia Moldova de Nord apartinuse in trecut Pocutiei (fosta provincie poloneza, devenita acum austriacd) si care ar fi trebuit, in virtutea acestui asa-zis drept istoric, sa revina Habsburgilor. Baronul Thugut era sfatuit in acelasi timp sé facd toate demersurile necesare pentru a calma autoritatile otomane, cArora trebuia sa li se reaminteasca ca fostul sultan, Mustafa al III-lea (1757- 1774), promisese austriecilor Valahia Mica (Oltenia), ca pret al bunelor oficii efectuate in cursul tratativelor ruso-tur- cesti. Casa fie si mai convingator, trimisul vienez la Poarta era indemnat s4 nu precupeteascé niciun efort, inclusiv fi- nanciar, pentru ca tranzactia sa se perfecteze cat mai re- pede. Constiincios, Thugut se executa, neuitand sa trimita cancelarului ,,lista de cheltuieli” necesara obtinerii buna- vointei inaltilor dregitori ai Portii: 10.312 piastri dati ma- relui dragoman Constantin Moruzi si 3.100 de piastri ofe- ritilui Tahir Aga, cel insarcinat cu trasarea viitoarelor gra- nite ale nou anexatei provincii. In acelasi timp, este mitu- it si feldmaregahul rus Piotr Alexandrovici Rumiantey, in- vingatorul de la Cahul si comandantul trupelor tariste din Moldova, care, in schimbul a 5.000 de ducati aur sia unei tabachere din aur incrustata cu briliante, va permite intra- rea trupelor austriece in Bucovina, inainte chiar de semna- rea conventiei din 7 mai 1775, prin care era consfintita in plan diplomatic répirea Bucovinei, ACES DOMMN NW VOTA CU NICTUN IRET SA CONSEMTA LA CESTUNEA BUCOVINET IN FAVOAREA AUSTRIEI" Singurul care se opune acestei oneroase tranzactii turco- austriece cu complicitatea rusilor, este domnul Moldovei, Grigore al III-lea Ghica (1774-1777) care in decembrie 1774, protesteaza vehement la Poarta impotriva smulge- rii Bucovinei din trupul Moldovei, amintind ca respectivul teritoriu nu a facut niciodata parte din Pocutia, iar ocu- parea sa nu poate fi considerata un ,,act amical” din par- tea Austriei. In acelasi timp, domnitorul ameninta voalat Poarta sugerand ca daca turcii nu se vor opune anexarii Bucovinei, atunci moldovenii s-ar putea adresa unei alte puteri, care evident nu putea fi decét Rusia. Aceasta ferma pozitie a lui Grigore al I[I-lea Ghica va fi de altfel si facto- rul determinant al mortii sale. In a sa documentata Istorie @ Bucovinei, lon Nistor reproduce insemnarile unui cores- pondent din Istanbul, datate la 19 noiembrie 1777, privind cauza asasinarii dommitorului Moldovei din ordinul sultanu- ° lui: ,,Districtul Bucovinei a fost principala cauza a asasinarii principelui Ghica. Acest domn nu voia cu nictun pret s4 con- simta la cesiunea Bucovinei in favoarea Austriei. Precumse vede, el se comporta ca un suveran independent”. e Cel mai gray insa era faptul ci Turcia, pentru a doua cara in istorie, dupa cedarea Olteniei catre aceiasi austrieci_ monstreze dispretul marilor puteri fata de tarile mici, li HARTA reprezentand spatiul dunarean, realizata in 1760 dupa abservatiile contelui , austriac de origine * italiana, Luigi Ferdinando Marsilli (1658-1730) in 1718, dispunea de teritoriul Tarilor Romane ca de pro- priul sau teritoriu. $i aceasta, in pofida capitulatiilor inche- iate de-a lungul secolelor intre voievozii romani si Poarta, in care ,,una din functiile de baza ale acestor acte consta in garantarea integritatii hotarelor tari” (Mihai Maxim). Stralucitul istoric si profesor la ,,Collége de France”, Edgar Quinet, va sintetiza cel mai bine abuzul de drept pe care tureii |-au facut consimtind la anexarea unor regiuni ce nu le apartineau: ,.PamAntul romanesc ramanand pamant crestin, urmarea juridica era ca niciun musulman nu pu- tea sa fie proprietar pe cuprinsul lui, sa posede un ogor, 0 casi sau micar sa locuiasea pe el. [...| Provinciile Dunarene nu apartin asadar Islamului; de unde rezulta tot atat de lim- pede cd Islamul nu are niciun drept sa cedeze, sa instraine- ze saul 84 dea vreo parte din el. Cum de mahomedanismul - a putut ceda Bucovina — Austriei si Basarabia — Rusiei?” Nu mai putin sugestiv este comentariul perfect ipocrit al principalei beneficiare al acestui rapt miselesc, impéara- teasa Maria-Tereza, care, intr-o scrisoare adresata cance- Jarului Kaunitz, afirma la 4 noiembrie 1774: ,,...in chestiu- nea moldoveneasca n-avem deloc dreptate (n.n.), Trebuie sa miarturisese ca nu stiu cum ne vom deseurea, insa, cu greu, intr-o maniera onorabila si aceasta ma intristeaza nespus de mult”. Dincolo insa de lacrimile de crocodil ale urmagei lui Carol Quintul, austriecii reusesc prin coruptie, santaj si intimidari sii forteze Imperiul Otoman sa semneze, la 7 mai 1775, conventia, compusé din patru puncte, prin care nor- dul Moldovei, cu vechea capitala Suceava si mormantul ma- relui Stefan de la Putna, intrau in componenta Tmperiului Habsburgic. Ignoranta si venalitatea functionarilor oto- mani, in frunte cu deja mituitul Tahir Aga, insarcinati cu delimitarea hotarului au facilitat anexarea in plus a incé 30 de sate, acest nou abuz al Vienei fiind parafat cu un acord aditional la Conventia din 7 mai 1775, incheiat la 12 mai 1776 la Istanbul, in baza c&ruia frontiera dintre Moldova si - Imperiul Habsburgic era stabilita pe raul Suceava, la con- fluenta acestuia cu Siretul. : Th ultima instanta, rapirea Bucovinei nu face decat sa se inscrie in lungul sir de ,.intamplari” istorice, menit sa de- sa de principii atunci cand e vorba de interese majore, sin- gurul si hotaratorul argument in relatiile dintre state fiind forta. Si astfel prea catolica suverand a Imperiului Romano- German in cArdasie cu ,,umbra lui Allah” pe pamant, sulta- nul otoman, cu asentimentul tacit al cuvioasei Ecaterina all- a, tarina Rusiei, au dispus de soarta a 70.000 de suflete obidi- tede romani. ,,Fard de lege nepomenita uneltire miseleasca, afacere dintre o muiere desfranata (Maria-Tereza, nn.) si intre pasii din Bizant, vanzarea Bucovinei va fio vesnica pat& pentru imparatia vecina, de-a pururea 0 durere pen- tru noi” (Mihai Eminescu). = MARTIE 2014 [13] ies ~ melee allAsasinarea lui Grigore al IIl-lea Ghica reprezinta unadin- trecele mai marsavefapte aleistoriei romanesti. Ea poatesta in acelasiloc de marerusine alaturi de uciderea miseleasca aViteazului, pe Campia Turzii, de martiriul lui Constantin uit din marginea Targovistei allui Tudor Viadimirescu. Brancoveanu sau de omorul nelegi imprejurarile mazilirii si executiei lui Grigore al TI-lea Ghica raman ined insuficient cercetate. Daca in privinta tn- locuirii sale din scaumul domnesc lucrurile sunt oarecum cla- re, schimbarea domnitorilor romani facand parte din prac- tica uzuala a Portii, in ceea ce priveste asasinarea sa raman inca unele semne de intrebare. A avut sau nu capugiul Kara Ahmed Hissarli ordin sa-l execute pe Ghica sau a fost doar initiativa sa personalA, rezultata din incercarea voievodu- Ee lui de a contesta firmanul de mazilire? _ Motive pentru destituirea domnului moldovean erau destule, din perspectiva Portii. In primul rand, Grigore al TIl-lea Ghica era considerat omul rusilor. Fusese luat pri- zonier (gurile rele sustineau c& se lisase capturat intenti- - onat) de catre trupele tariste in 1769, cand acestea ocupa- serd Tara Romaneaseé, unde Ghica era pe atunci domn. Numirea lui in scaunul domnese de la Iasi in 1774 0 dato- ~ ya tot presiunilor tarinei Ecaterina a II-a, iar atitudinea lui darza in privinta cedarii Bucovinei ii adusese nu numai ad- versitatea Austriei, dar gi pe cea a sultanului in momen- tul in care amenintase cf va face apel la Rusia, pentru a se opune raptului habsburgic. In acest sens, Grigore al IlI-lea Ghica era suspectat ca intretine o corespondenta secreta cu Petersburgul. Existau mai apoi ratiuni punctuale cum ar fi faptul ca nu raspunsese afirmativ cererii turcilor de a trimi- te painc la Galati si Braila si cherestea la Isaccea, motivand c& {ara suferise mult de pe urma unei invazii de lacuste. Se adaugau la acestea plangerile boierilor moldoyeni refugiati la Hotin, care il acuzau pe domnitor de prea mare favoriza- rea grecilor, care venisera impreuna cu el. Asa incat, odata decizia luata, trebuia pusa in practicé imediat, dar evident GRIGORE AL Ill-LEA GHICA cu multa bagare de seama pentru ca nu cumva domnul s4 prinda de veste si sa fuga la rusi. Miseleasca intreprindere va fi incredintata capugiului Kara Ahmed, care avea gi avan- tajul unei prietenii personale cu Ghica. La incélearea drep- turilor unei tari, la coruptia unor inalti dregatori otomani si la falsificarea unor argumente istorice, se adauga acum si triidarea unei prietenii. Kara Ahmed soseste la Iasi in data de 30 septembrie 1777, cu pretextul ca are de dus la Hotin niste ordine ale sul- tanului, Este gazduit la Beilic, conacul in care erau primiti de obicei demnitarii turci veniti ca trimisi ai Portii in capi- tala Moldovei. Se preface bolnay si slabit din cauza postului (era perioada Ramadamului) asa incat, cu parere de rau ca nu-l va putea vizita pe Voda, prietenul sau, il roaga pe acesta s@ vind sa-l vada. Evident, doar daca el va dori. Era 0 invita- tie de nerefuzat. Prudent totusi, voievodul il trimite inainte pe medicul sau personal, Fotachi, pentru a vedea de ce boa- 1a sufera capugiul. Fotachi este primit de catre demnitarul otoman cu toaté atentia, dar si cu dezamagirea ca e .,foar- te mahnit ca n-a fost Ghica sa ma vada ca suntem doar pri- eteni. Cand am trecut prin Bucuresti, Ipsilanti (Alexandru Ipsilanti, domnul Tarii Romanesti, n.n.), pe care de-abia fl cunosc, a venit la mine nepoftit, iar un vechi prieten ca Grigore Ghica sé nu vie sa ma vada, cand ma stie atat de slabit”. fn acelasi timp, medicul ramane intrigat de faptul c&, desi trimisul turc parea foarte santos, rumen in obraji, ochi vioi gi chef de vorba, pulsul ii era foarte slab. Daca si-ar fiprelungit vizita, ar fi asistat la deslusirea misterului: Kara Ahmed isi infasurase foarte strans o bucata de panza in ju- rul bratului, pentru a impiedica pulsul sa bata. Pana intr- acolo mergea prefacatoria turcului. inc& precaut, Ghica nu merge la Beilic, trimitand un alt emisar prin care ii cerea lui Kara Ahmed sa-l ajute in prinderea boierilor ostili lui, ce-si gasisera refugiul la Hotin, adica exact acolo unde capugiul pretindea ca are treaba. _ Binevoitor, Kara Ahmed il asigura de tot sprijinul sau, dar il mai roaga o data sa-l viziteze, tocmai pentru a pune la cale planul de capturare a boierilor tradatori. Convins de data aceasta, voievodul da ordin sai se inhame careta pentru a pleca la Beilic, in puterea noptii. Ce s-a intamplat in odaile Beilicului e greu de stiut, putem doar presupune. Cel mai probabil, dupa un scurt schimb de amabilit capugiul a scos naframa neagra, semnul inevitabilei maziliri, si s-a pre- gatit s& dea citire firmanului de destituire. Ghica a reactio- nat violent, fie pentru ca nu se astepta la mazilire, fie pen- tru ca se temea pentru propria-i viata. ,Induntru réimasera deci singuri singurei Voda Grigore Ghica si Ahmed Capugiul strajuiti afara la usa de doi ostasi cu pustile incarcate... Un singur lucru e sigur, ca Aga Ahmed |-a omorat pe Grigore Ghica cu mana lui. Moldovenii din odaia cafelelor si docto- rul grec din camera lui Hafiz au auzit deodata galagie, tipe- te, oscurta lupta probabil, un horedit.... si gata” (Constantin Gane). A doua zi de dimineata, Kara Ahmed ii convoaca pe boieri si cu salvarii inca stropiti de sAngele domnitoru- lui decapitat, da citire firmanului de mazilire in care se fa- cea cunoscut moldovenilor ca Grigore Ghica este un trada- tor, ca el a fost destituit si ca in locul lui a fost numit domn. Constantin Moruzi. Pentru a-sijustifica crima, Kara Ahmed Je spune boierilor inspaimantati ca: ,,daca mactahul (decapi- tatul, n.n. ) s-ar fi supus poruncii imparaitesti si n-ar fi cercat sa se impotriveasca, nu s-ar fi intamplat ce s-a intamplat, si luiii pare rau de ce a fost silit sa faca”. Aceasta a fost de altfel si varianta oficiala pe care sultanul a prezentat-o ambasa- dorilor straini acreditati la Poarta, care venisera indignati sa protesteze impotriva marsavei fapte. Cauza principala a omorului — 0 stiau cu totii — era cu totul alta: ,, Trebuia dar nimicit acest om, a carui tarie de caracter ameninta pe ra- pitorul patriei sale, trebuia asasinat in taind, fara zgomot” (Mihai Eminescu). UN SATRIOT UETAT Grigore al lll-lea Ghica, astazi pe nedrept aproape uitat, meri- téinsé prinosul de recunostinté al posteritatii romanesti pen- tru darzenia cu care a aparat interesele Moldovei impotriva josnicelor jocuri facute de Austria, in complicitate cu inalti dregatori otomani si rusi. Familia Ghica, originara din Epir, a” dat mai multi domnitori Térilor Romane, incepand cua doua jumatate a veacului al XVI-lea. Ghiculestii, ca sialte fami- iii fanariote, Callimachi, Moruzi, Sutu, Mavrocordat, au ocu-_ pat in repetate randuri functia de mare dragoman al Portii Otomane. Aceastaé dregatorie, echivalenta cu cea a unui mi- nistru adjunct de externe, era incredintata crestinilor (pre- ponderent grecilor), deoarece Coranul interzicea turcilor in- vatarea uneilimbi straine. Inerent deci, tratativele diploma- tice ale Sublimei Porti cu alte puteri se purtau prin interme- diul si cu aportul acestui inalt functionar. lar cel mai adesea dragomanatul nu era decat preludiul necesar ocuparii unui post mult mai ravnit de catre fanariotii de la Istanbul, tronu- tile domnesti de la Bucuresti silasi. Nu altfel se vor petrece jucrurile in cazul lui Grigore al Il!-lea Chica. Nascut in 1724 la Istanbul, ca fiu al lui Alexandru Matei Ghica (mare dragoman si el intre 1726-1741, executat din ordinul sultanulul) sit al Elenei Evpraghioti, viitorul domn al Moldovei va ocupa functia tatalui sau intre 1758-1764, dis~ tingAndu-se prin abilitatea sa diplomatic’. Rasplata pentru activitatea sa vine imediat, fiind numit pentru primadataca — domn al Maldovei pe 18 martie 1764, Va ramanein scaunul ~ domnesc pana in 1767, remarcandu-se prin reorganizarea Scolli Domnesti dela lasi pe care otransformain , Academia ee ‘invataturilor si epistemiilor', precum si prin adoptarea unui hou asezamant agrar, ce limita abuzurile marilor boieri. infiinteaz, de asemenea, in1766, o manufactura de postav la Chiperesti. Tot in prima domnie moldaveana, i va inlatu- Yape coruptul si intrigantul lordache Stavrachidinpostulde capuchehaie (reprezentant al domnului) la Istanbul, ,intreg _ ~ eraacest domn la toate, plin de minte, invatat, stia toate tre~ S bile cum le va purta. [...] Era placut prostimii, iara boierilor— nu atat, caci nu puteau sa manance pe cei mici si Saraci, ca nu-isuferea Domnul nicidecum" (cronica atribuita lui Enache Kogalniceanu). — Dupa o efemera trecere pe tronul Jarii Romanesti (1768-1769) - , rotatia cadrelor” era o masura des folosi- 14 de Poarta, pentru a-i impiedica pe domnitori sa-si cree- ze o baza de putere — Grigore al Ill-lea Ghica revine in scau- nul domnesc al Moldovei in septembrie 1774, imediat dupa retragerea trupelor ruse care ocupaseré tara intre 1769 si 1774. in cea de-a doua domnie reduce darile si introduce o noua legiuire agrara, prin care fixa numarul de zile de lucru al clacasilor pe mosiile boierilor la 14, chiar cu oi inainte de afiucis. Casatorit ined din 1754 cu Ecaterina, flica marelui- spatar lakovas Rizos, Grigore al Il!-lea Ghica a avut trei fete” sipatrubaieti. Era unom cu scopuri bune sicaretinuse mai - starea economica a tarilorin care perandsoar- tailranduiadomni (A.D. Xenopal). ee Trupul descapatanat al voievodului martir este ingropat si astazi in pridvorul bisericii Sfantul Spiridon din lai. MARTIE 2014 15)- GENERALIT £M9AWATULUT IMPARATUL Franz losif (centru), la un bal gazduit de castelul din Viena, in 1908 tnaceeasi zi-—sinistra coincidental — Sere heneeal capugiu- Juireteza capul Ini Voda Ghica, in piata centrala a Cernautiului, generahul Spleny primea juramantul de credinta al bucovine- nilor fata de noua st€ipanire habsburgica. Evenimentul, fastu- 08 mareat printr -un impresionant Are de 'Triumf in ale cdrui nise se aflau statuile alegorice ale Mariei-Tereza, ale viitoru- lui Iosif al IL-lea si ale Dreptatii protejand un copil roman, era menit si pecetluiascd legitura indisolubila dintre familia im- periala si noii sai supusi. Se trimisesera invitatii speciale boie- rilor, mazililor, razesilor si fnaltuluicler. La festivitate: au par- ticipat, 23 de boieri din Bucovina, doi din Moldova, reprezen- __ tantii oraselor si comunelor, clerul inalt, pore de tara, egu- _ menii mandstirilor ete. Juramantul, inlimbile romand gi germans fost depus i {Aide mazilul Calmuschi, care apoia indeplinitrolul de crainic. Apoi, boierul Ilie Herescu (fratele episcopului Dositei) a dat citi- re, cuglas tare si raspicat manifestului imparditese si juriman- tului in limba moldoveneasca”. Slujba religioasa a fost oficiata. de catre episcopul Dositei Herescu, impreuna cu un sobor de preoti, in biserica Sfanta Treime, in prezenta aceluiasi general Spleny. Apai a fost semnat juramantul de eredinta si trimis gu- vernului de la Viena 0 scrisoare de recunostinta. Rastimpul in care Bucovina s-a aflat in componenta Imperiului Habsburgic (din 1867, Imperiul Austro-Ungar) poate fi periodizat astfel: sub administratia militara austriacd (1775-1786), inglobata in provincia Galitiei (1786-1848) si a ducatului autonom al Bucovinei (1849-1918). Cei doi guvernatori care au condus destinele Bucovinel in perioada in care aceasta s-a aflat sub regimul administrati- ei militare, Gabriel Freiherr von Spleny (1775-1778) si Karl Freiherr von Enzenberg, au lasat 0 frumoasa aminiire, ambii find adept ai ,,iosefinismului”, animali de spiritul tolerantei si preocupati de dezvoltarea economica si social a provinciel. De altfel, generalul Enzenberg, desi tirolez de origine, cunostea foarte bine limba romana deoarece trecuse § si pe la comanda regimentului grinicerese romAn dela Nasdud. Pentru a inte- Jege modul in care Iosif al II-lea si-a carmuit numeroasele pro- vinci, dela Tarile de Jos (actuala Belgie) pana in Croatia sidin Toscana pana in Bucovina, trebuie sa recitim inidemnurile fos- tului su perceptor, Christian Augustin Beck, dupacareimpa- ratul s-a calauzit toata viata: _Suveranii trebuie sa aiba in ve- dere ci misiunea lor este aceea de a oferi siguranta si bunas- tare supusilor. Asemenea unor parinti adevéirati ai taramu- lui stramosesc, nu trebuie niciodata sa peeda vedere legi- - ledrepiatii si ale virtutii”. Primul guvernator militar, Gabriel Bolen. a ocupat Bucovinala 10 octombrie 1774 cu trei regimente de infanterie si dowd de cavalerie. Teritoriul cedat de turci, prin conventia din 7 mai 1775, erade 10.441 kim’, insumAnd patru orase, 226 de sate si 52 de catune, cu o populatie de cirea 70.000 de locu- - itori, dintre care aproapé 48.000 de roméni, 15.000 de ruteni, armeni, rusi, evret ete. In proclamatia data eu prilejul anexérii Bucovinel, Spleny fi anunta pe noii supusi ai monarhiei habs- pe MARTIE 2014 ps oe burgice despre schimbarea statutului lor: ,Aceasta bucata de Joca Moldovei, pe unde s-a pus hotar si seme, imparatesti pa- _ jure, este in stpAnirea imparitiilor sale, craiasa apostoliceasca Maria Tereza si imparatia sa Iosif Secundul. Side acum inain- te, orice porunca de la Poarta Otomana ori de la Divan (dela Tasi,n.n.), ‘nimeni sa. nu cuteze a asculta, ci toate poruncile vor yeni de la Maria Sa baron Spleny si a oamenilor Mariei Sale”. De acum incolo se incetateneste si denumirea de Bucovina, - (Buchenland, Tara fagilor), toponim slay care este atestat do- cumentar pentru prima data intr-un act dat de domnitorul Moldovei, Roman I, la 30 martie 1392. »BUCOVINA A EXERCIIAT § AIRACTIE DEQSEBITA SENMIAL ALTE EINII" Ca orice spirit teutonie, riguros si metodic, Spleny isi incepe _activitatea efectuand un cuprinzator recensiimént al popula- tiei bucovinene. Spre deasebire de recensamintele moderne de populatie, in care se inregistreaza fiecare persoana cu ca- racteristicile respective (nationalitate, limba materna, confe- siune etc), in aceasta masuratoare intreprinsa in primele luni ale anului 1775 au fost consemnati capii de familie si starea lor sociala, pe localitati. Aflam astfel cé in Bucovina existau 16.000 de capi de fa- milie, ceea ce folosind clasicul multiplicator demografic de 5, ne da o populatie de aproximativ 75-80.000 de locuitori. Marea majoritate a capilor de familie erau tarani (15.000), restul reprezenténdu-i pe boieri (179), preoti (415), cAlugari (466), evrei (526), tigani (294) etc. La tarani se apreciaza ca 20% ar fi fost ruteni. Daca voi insista mai mult asupra evolutiilor demografi- ce din timpul ocupatiei austriece (1775-1918), o voi face doar pentru ca aceasta schimbare a ponderii romanilor in cadrul populatiei Bucovinei reprezinta fenomenul! cel mai drama- tic petrecut in acesti ani. Daca romanii din Transilvania, si mai ales din Basarabia, au fost supusi unui cumplit proces de deznationalizare, nu acelasi lucru se poate spune despre conationalii nostri din Bucovina. Dar, in fond, efectele politi- cii de imigratie practicata de autoritatile habsburgice au fost mult mai grave decat in cazul celorlalte doua provineii amin- tite mai sus, in Bucovina ducand la situatia in care ponderea roméanilor in cadrul populatiei bucovinene scade de la 68% in 1786 la 34% in 1910. De altfel, intensitatea acestui proces de imigratie poate fi sesizata inca din primii ani ai ocupatiei austriece, recensamantul din 1786 aratand ca in doar 11 ani populatia Bucovinei crescuse cu aproape 55%. Administratia militara habsburgica a incurajat imigra- tia in principal ca sA atenueze efectele razboiului ruso-ture (1768-1774), dar si ca sa compenseze parasirea Bucovinei, dupa 1775, de catre o parte a populatiei moldovenesti, care s-a stabilit in Moldova. Acest flux de migratie a inclus boieri (ceea ceaavut ca efect secundar slabirea paturii conducatoare a ro- manilor bucovineni), o parte din cler si foarte multi cdlugari, mai cu seama dupa reducerea manastirilor la trei (Putna, Dragomirna si Sucevita), comasarea averilor manastiresti si constituirea Fondului religionar greco-oriental (1783). Este insa putin probabil ca taranii sa fi parasit Bucovina. Pe de alta parte, au fost imigrari romanesti in Bucovina venind din Transilvania si Maramures. De pilda, numai in 1778 au venit din Ardeal in Bucovina 4.587 de romani si 431 de secui. Acestia fie au intemeiat sate noi precum Tereblecea, . Botosana sau Teodoresti, fie s-au stabilit alaturi de bagtinasi in sate ca: Stupea, Corlata, Gura Humorului, Solca ete. »Bucovina a exercitat, insa 0 atractie deosebita pentru alte etnii, in special pentru ruteni si evrei. Conditiile naturale erau foarte prielnice, dar si inlesniri de alta natura —reducerea ro- botei, scutirea de prestarea serviciului militar pe 50 de ani— au stimulat imigrarea” (Vladimir Trebici). Climatul de tole- ranta instaurat de Gabriel yon Spleny va fi contribuit si el destul de mult la afluxul de populatie spre Bucovina, precum si la impresia buna pe care i-o vor pastra bucovinenii multa vreme: ,,Monarhia-— spunea generalul austriac — nu trebuie 88 se amestece in religia, libertatile si obiceiurile lor (ale ro- maénilor, n.n.)”. Cao consecinta a acestei politici, de exemplu, asezamantul agrar al lui Grigore al Ill-lea Ghica din 1776, mult mai fa- vorabil taranilor decat prevederile legale similare din cele- Jalte provincii imperiale, ramane in vigoare. Practic, cu ex- ceptia celor trei orase (Cernauti, Siret, Suceava) si a ocolului Campulungului, populat de tarani liberi, restul pamantului se gisea in stapanirea manAstirilor, a episcopiei de Radauti sia boierilor. In 1783 se secularizeaza mosiile bisericesti si se formeaza Fondul Bisericesc, care cuprindea jumata- — te din provincie si avea menirea de a intretine bisericile si scolile. Insusi imparatul Iosif al I-lea, recunosc4nd Biserica Ortodoxa, a acceptat sa fie Patronul Suprem al acesteia. Din ordinul aceluiasi suveran, moastele Sfantului Ioan cel Nou luate de mitropolitul Zolkiev au fost readuse la Suceava si asezate in biserica Sf. Gheorghe. Cu toate acestea, a ayut un deosebit impact negativ faptul ca Biserica din Bucovina. a iesit de sub jurisdictia Mitropoliei de la lasi si a intrat sub cea a Mitropoliei Ortodoxe de la Karlowitz, aflata in Serbia. Aurmat 0 invazie de prelati sarbi, care, printre altele, au tre- cut sila sarbizarea numelor romanesti, astfel incat o serie de patronimice,a au Ape terminatia ,ovici” in loc de cea ro- maneasca ,,escu”, Exemplul cel mai cunoscut este, evident, cel al marelui Eminescu, tatal acestuia purtand numele de Gheorghe Eminovici. Schimbarea subordonarii Bisericii bu- covinene a mai avut si alt efect nedorit pentru romani: noul episcop Daniil Viahovici, urmasul lui Dositei Herescu, a favo- rizat puternic elementul-ucrainean. Trebuie insé de aseme- nea mentionat ca omul de care se leaga in cel mai inalt grad reformele aplicate in primele trei decenii de administratie austriaca este moldoveanul Vasile Bals, care a si indeplinit functia de c&pitan districtual al Bucovinei intre 1792-1808, fiind primul roman ce a onorat aceasta demnitate.iNCERCARILOR Prindesfiintareaadministratici militarein 1786, atributiilegu- vernarii Bucovinei au trecut asupra Cancelariei aulice boemo- aus- triece dela Viena, careiaiiera supusd Galitia. Deci, intre anii 1786- 1848, Bucovina esteincorporata drept cel de-al19-lea Cerc (Kreis) alRegatului Galitiei si Lodomerici, cefuseseintegratin lmperiul Habsburgiccaurmareaprimeiimpartiria Poloniei (1772). Galitia aveao suprafata de 78.532 km’, deci de opt ori mai mare decat Bucovina, si o populatie de zece ori mai numeroa- sii, compusi in covarsitoare majoritate din ruteni (ucraineni) sipolonezi. Rutenii erau de confesine greco-catolica, caurma- re arecunoasterii autoritatii papale prin Uniunea incheiata la Brest-Litovsk in 1596. Capitala Galitiei se afla la Lemberg, de- numirea germanizata a fostului, Lvov, important centru comer- cial al Evului Mediu. Perioada 1786-1848 a fost considerata de istoriografia romaneasca, si nu numai, drept cea mai nefasta din istoria Bueovinei. Romanii bucovineni au fost supusi in acest rastimp unei triple presiuni: germanizare, polonizare si ucrainizare. ‘Limba oficial in Galitia era germana, instrument lingvistic pe care losifal I-lea il considera principalul liant al numeroaselor sale provineii: ,,.Limba germané este limba universala a impa- ratiei mele; de ce s& admit eu ca intr-o singurd provincie legile si afacerile politice sa fie tratate in limba nationalitatilor? Eu sunt imparatul imperiului german. Prin urmare celelalte sta- te, pe care le posed, sunt provincii, care laolalta cu intregul stat formeaza un corp al cdrui cap sunt eu”. Boierit bucovineni au fost trecuti in matricola nobililor asimilati, facandu-se 0 echi- valare a titlurilor de noblete (baroni si cavaleri). Dar procesul de germanizare nu s-a oprit doar la limba, el s-a efectuat gi cu ajutorul numerosilor colonisti germani adusi aici, prin germa- nizarea intregului aparat administrativ al provinciei si prin dominarea in mare parte a vietii economice si culturale de ca- tre elementele germane sau germanizate. in toate orasele si satele mai mari functionau cazinouri, un fel de societati cultu- rale pentru intelectuali, in care functionarii romani ajungeau impinsi de interese sociale si de serviciu. Ele erau societati cu tendinte de germanizare si austriacizare ca sentiment a tot ce nuera inca german si austriac [...]. Deci se punea atunci pro- blema unei germanizari spirituale. Limba germana a devenit, limba de salon, iar inainte de 1914 si limba de cas’ a multor fa- milli de intelectuali romani” (Mircea Grigorovita). in invatamant s-au deschis scoli in limba germana, cu pro- fesori adusi din Transilvania, iar cea de-a doua limba de studiu nna fost romAna, ci polona. Multi dascéili romani au fost nevo- itiséi-si pariiseasca scolile, Ceva mai tarziu, in 1875, s-a deschis Universitatea din Cernauti, cu misiunea de ,a desavarsi ger- manizarea Bucovinei”. In ceea ce priveste polonizarea, feno- menul a inceput imediat dupa 1786, cind, odata deschise gra- [18] MARTIE 2014 wo pee wien nitele Bucovinei, provincia a fost invadata de elemente galitie- ne: preoti, functionari, invatatori, negustori, meseriasi etc. Pe Jang germana, se introduce in administratie, justitie si, dupa cum am vazut, si in scoli, limba polona. Numele roménestica- pata terminatii slave: ski, viez etc., la fel gi localitatile, Cernautii devenind de pildi Czernowitz. ,.Aceasta slavizare arbitrara de nume aservit apoi i ucrainenilor ca argument pentru a «demon- stra» caracterul slav al Bucovinei” (Mircea Grigorovita). Deal- tfel, elementul ucrainean se intareste foarte mult in perioada galitiana a Bucovinei, populatia ruteana crescdnd tn perioa- da 1786-1848 de peste 3,5 ori fata de cea roméneasca, care s-a marit doar de 2,3 ori. CONACUL LUT EMDOXIU HURMUZACHI DE LA CERNAUCA Cu toate greutatile insd, viata spiritual a romanilor a conti- nuat prin munea plina de insufletire a miilor de preoti si in- vatatori, care au stiut 4 pastreze mereu treze simtamintele nationale. Daca primele decenii ale existentei roménilor din Bucovina in cadrul Imperiului Austriac sunt marcate de perso- nalitatea lui Vasile Bals, ajuns spre sfarsitul vietii vocea protec- toarea romanismiului la Curtea dela Viena, urmatorul veac va i dominat de familia Hurmuzachi, al carei patriarh, Eudoxiu Hurmuzachi, va aseza conacul si de la Ceméuca in centrul vietii culturale si politice a conationalilor sai. Aceasta familie pe care Andrei Muresanu, autorul imnului nostru national, 0° numea ,,Grachii Romaniei”, va reprezenta prin cei sapte copii ai lui Doxachi si ai sotiei sale, Elena, nascuté Murgulet, stin- dardul celui mai curat nationalism romanesc. ,,Sa grijim, iubi- te sofule, spunea adesea Elena Hurmuzachi, ca in amesteca- tura aceasta de limbi, copii nostri sa ramana ceea ce suntem noi, adica romani”. Pentru a fi ins pe deplin obiectivi, trebuie sa adaugam cd familia Hurmuzachi, animata de cele mai puternice sentimen- te roménesti, nu excludea in acelasi timp posibilitatea realizi- rii unirii tuturor romanilor intr-un singur stat aflat sub egide dinastiei de Habsburg. ,,Unii dintre patrioti (romani, n.n.), so- cotind insurmontabile piedicile externe care stiteau in calez unit&tii nationalea tuturor romanilor, s-au gandit laoeventua Jarealizare a uniriiin cadrul Imperiului Habsburgic. Proiectul reluat mult mai tarziu de Aurel Popovici era nerealist chiar da- @-l privim din unghiul de vedere al intereselor Cabinetului din Viena, pornit pe calea germanizarii fortate si evitand sa inta- reasca 0a treia nationalitate a imperiului, alaturi de cele slava ‘simaghiara” (Leonid Boicu), Tn realitate, Imperiul Habsburgic, dup un secol al XLX- Jea marcat de resurectia nationalismului, nu avea cum sa su- pravietuiascé indiferent cAte formule dualiste, trialiste sau. federaliste ar fi incercat. Principiul nationalitatilor, inscris de presedintele american Woodrow Wilson pe frontispiciul Conferintei de la Paris, din 1919, nu avea decat sa consfin- teasca o stare de fapt. CERNAUTI, REFUGIUL TASQTIISTILOR ROMAN Valul revolutionar care a maturat Europa in 1848, de la Palermo la Berlin side la Paris la lasi, nu avea cum sa oco- - Teasea Bucovina. In primul rand, in cadrul creat de seismul re- volutionar, la Cernauti, pe 20 mai, a avut loc o Mare Adunare Nationala a roméanilor, care a desemnat un comitet in frunte cu Eudoxiu Hurmuzachi, care sa redacteze un memoriu in 12 punete, pentru a fi prezentat imparatului. Printre altele, ro- manii bucovineni cereau statutul de tara de Coroana autono- ma pentru Bucovina, scoaterea Bisericii romanesti de sub au- toritatea mitropolitului sarb de la Karlowitz, abolirea clacii si a dijmei, libertatea si egalitatea cultelor, crearea de gcoli etc, Toate aceste revendicari se constituiau, de fapt, in ceea ce cu deplina indreptaitire istoricul Ion Nistor (1876-1962) considera a fi ,programul politic al romanilor bucovineni, in lupta pen- tru dobandirea si consolidarea autonomiei tari, pentru conser- varea caracterului romanesc al fostei Tari de Sus a Moldovei, prin Biserica si Scoala gi pentru redresarea ei economica”. Si reprezentantii Bucovinei din noua Adunare Constituanta in- trunita la Viena au cerut, la 26 iunie 1848, separarea de Galitia siconstituirea unui ducat autonom. Consecutiv Marii Adunari Nationale din 20 mai, se or- ganizeaza, la Cernauti si Suceava, garzi nationale dupa mo- del vienez. Confruntat cu numeroasele presiuni revolutiona- re de pe tot cuprinsul imperiului sau, imparatul Ferdinand 1 (1835-1848) face o serie de concesii, printre care desfiinta- rea boierescului, fapt ce a usurat considerabil starea {aranilor bucovineni. La 7 septembrie 1848, Curtea de la Viena scoate scolile primare de sub autoritatea Consistoriului romano-ca- tolic din Lemberg si le trece in subordinea Consistoriului or- todox din Cernauti, in sfarsit, la 4 martie 1849, noul imparat Franz-losif (1848- 1916), prin promulgarea noii Constitutii, sa- tisface cea mai importanta doleanté a bucovinenilor si anume, despartirea de Galitia. Bucovina devine tara de Coroana eredi- tara (Kronland), iar Franz-losif ia tithul de Duce al Bucovinei (Herzog der Bukovina), adaugat celorlalte titluri imperiale, re- gale si ducale pe care le avea. Al doilea rol major pe care 1-a avut Bucovina, si indeosebi Cernautiul, in evenimentele de la 1848 a fost cel de refugiu, re- flectie, consultari si elaborare de programe pentru revolutiona- vii moldoveni si transilvaneni obligati sa evite masurile repre- sive luate impotriva lor. ,,In primitorul conac de la Cernauca al fratilor Hurmuzachi au venit: Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Alexandru Joan Cuza si alti initiatori ai miscarii re- volutionare esuate de la Iasi” (Florin Constantiniu). Am ada- CASA GERMANA din Ceréuti uga doar ca au fost destul de insemnate sacrificiile materiale pe care a trebuit sa le faca familia Hurmuzachi pentru a ono- ra.cum se cuvine prezenta atator figuri de seama ale spiritua- Jitatii roménesti. In aceasta primitoare casa finalizeaza Mihail Kogalniceanu ,,Dorintele partidei nationale din Moldova”, pu- blicat la sfarsitul luni august 1848 la Cernauti si care preconi- zeaza ideile-forta ce vor sta la temelia infaptuirii stabului na- tional roman modern: autonomia deplina a tari, egalitatea in drepturi civile si politice, desfiintarea privilegiilor boieresti, li- bertatea cuvantului si a individului si, mai cu seama, unirea Moldovei cu Tara. Romaneascd, socotita drept ,,cheia de bolta, fara de care s-ar prabusi tot edificiul national”. O contributie insemnata in promovarea identitatii romanesti, dar si a ideilor revolutionare, a avut-o in aceasta perioada gazeta roméaneascé ,,Bucovina” (primul numar a apa- rut la Cernauti, pe 4 octombrie 1848), publicatie politica, religi- oad si literara, avandu ca redactori pe Alexandru si Gheorghe Hurmuzachi, iar printre colaboratori, pe Vasile Alecsandri, Andrei Saguna, Dimitrie Bolintineanu si alti. Tn noiembrie 1848 vine din Ardeal Aron Pumnul (1818- 1866), fruntas al revolutiei din Transilvania, fost profesor de fi- lozofie la Blaj, cel care va ocupa prin concurs nou creata catedra de limba gi literatura roména a liceului german din Cernauti. Va ocupa totodata si functia de redactor al gazetei ,,Bucovina”, desfasurdnd o intensa activitate cultural si literara. fi va pri- Jejui lui Eminescu, al carui profesor fusese, debutul literar cu poezia ,,.La mormAntul lui Aron Pumnul”: .imbracii-te in do- liu, frumoasa Bucovina [...] Se stinse un luceafar, se stinse 0 lumina / Se stinse-o dalba sDacé prin Constitutia din martie1849, Bucovinaeste ridica- talaranguldeducat autonom, organizarea ei administrati- va estereglementatdin Patenta Imperiala i din 29 septembrie 1850. Instauvarea regimului absolutist Bach-Schwarzenbergin Imperiul Habsburgicvaamana punerea inaplicare a Patentei, existand chiar incerciriderevenirela situatiadedinaintede1848. in perioada 1849-1860, provincia a fost condusa de gu- vernatori Gn general germani) numiti direct de edtre Curtea de la Viena. De-abia apoi Bucovina gi-a putut valorifica auto- nomia, odata cu alegerea noii Diete. Presedintele Dietei va fi episcopul roman Eugenie Hacman, careva fiulterior confirmat siin fimetia de C&pitan al Tarii. Guvernul de la Viena era re- prezentat la Cernauti deun guvernator, numit si Presedintele ‘Tari (Landespraesident). Dieta Bucovinei era formata din 30 de membri (episcopul ortodox al Bucovinei, ca membru de drept, si 29 de deputati alesi pe un mandat de sase ani), im- paratul numind din randul ei pe C&pitanul Tarii care, impre- una cu un loctiitor si alti patru membri, constituiau Consiliul Provincial Permanent, de fapt guvernul Ducatului. Din 1875, odatd cu infiintarea Universitatii din Cernduti, rectorul aces- teia va deveni si el membru de drept al Dietei. Din 1910, prin- tr-onoua lege electorala, numarul deputatilor creste dela 31 la 63. Trebuie spus c&, spre deosebire de Transilvania, romAnii au definut intotdeauna majoritatea in Dieta, intre anii 1861-1911. {ntre 1864-1870 si 1872-1874, Capitanul ‘Tarii a fost Budoxiu Hurmuzachi (1812-1874), innobilat in 1873 de catre impara- tul Franz-losif eu titlul de baron. : jnsi actul oficial austriac cel mai important a fost Patenta imperiala din 9 decembrie 1862, prin care se acorda duca- tului Bucovinei stema. In acest document semnat de impa- ratul Franz-losif se face un istoric al Moldovei (implicit i al Bucovinei) de pe vremea Daciei, la loc de cnste figurand per- sonalitatea lui Steffan cel Mare. Stema reprezint& bourul mol- dovenesc, pe fond albastru si rosu, cu stele aurii, foarte asema- natoare cu stema Moldovei, simbolizand 0 recunoastere oficial a caracterului romanesc al Bucovinei. In aceasta perioada, ro- mani ortodocsi din toate provineiile Imperiului (Transilvania, Banat, Ungaria si Bucovina) au incercal cu perseverenta s4-$i realizeze macar unitatea administrativ-bisericeasca proprie, iesind de sub jurisdictia Mitropoliei sarbe de Ja Karlowitz. Colaborarea dintre clericii si mirenii transilvaneni a dus in. cele din urma la infiintarea Mitropoliei ortodoxe aArdealului, in 1864, sub conducerea marelui carturar si patriot Andrei Saguna (1808-1873). ,Bucovinenii nu s-au alipit acestei mi- ‘tropolii, din cauza vanitatii episcopului Eugenie Hacman, El a fficul. jocul Curtii de la Viena si a rutenilor, luand fiinta in 1873 Mitropolia ortodoxA a Bucovinei si Dalmatiei” (Nicolae Ciachir), Numit arhiepiscop al Cerndutilor si Mitropolit al Bucovinei si Dalmatiei, Hacman n-a mai apucat sii se bucure de roadele manevrelor sale, murind la Viena in martie 1873. COMIROMIS ISTORIC CU UNGARIA: DUALISMUL AUSTRO-UNGAR Ca urmare a infrangerii umilitoare de la Sadova. (Koniggratz), din 3 iulie 1866, in care creatorul modernei armate prusace, feldmaresalul Helmuth von Moltke, spulbe- ra trupele austriece sub comanda nefericitului von Benedek, Viena se vede nevoita, pentru a salva imperiul, sa recurga la compromisul istoric cu Ungaria, recurgand la formula dualismului austro-ungar. Fostul imperiu al Habsburgilor este practic impartit in doudi: Cisleitania (avand o suprafa- ta totala de 300.000 kim’ si o populatie de peste 29.000.000 de locuitori) depinzand direct de Viena, si Transleitania (cu un teritoriu de 325.000 km’, pe care traiau 20.000.000.de Jocuitori) cu capitala Ja Budapesta. Coeziunea acestui an- samblu era data de persoana monarhului, imparatul Franz- Josif al Austriei fiind mcoronat si rege al Ungariei, precum side cele trei ministere comune: afacerile externe, arma- ta si finantele. Pentru Bucovina aceasta noua arhitectura statalé nu “a avut efecte deosebite, ea ramanand in continuare un ducati autonom in cadrul Cisleitaniei, alaturi de alte 16 unitati teritoriale precum: Austria Superioara, Austria Inferioara, Moravia, Tirolul ete. In timp ce pentru roma- nii din Transilvania urmau sa vind vremuri grele, ei trebu- ind sa facd fata numeroaselor tentative de deznationalizare ale guvernului ungar (legea din 6 decembrie 1867 adopta- {i de Parlamentul de la Budapesta proclama o singura na- tiune politica si o singura limba oficiala, cea maghiara), ro- mAnii din Bucovina au cunoscut, din acest punct de vedere, un climat de relativa liniste, propice dezvoltarii ‘economice gi culturale. Trebuie mentionat de altfel ca toti cei 144 de ani de staipanire austriaca asupra Bucovinei au fost ani de pace, cu exceptia ultimilor patru ani mareati de confrunta- rile Primului Razboi Mondial. Cocenewite, Agntrioniats, py ya A oe i, a »ADFULATIA BUCOWINED A DEVENT Wn MOZAIC ENNIC" Recensamantul din 1869 indica pentru Bucovina 0 pepulatie de aproape 512.000 de locuitori, repartizata etnic in felul urmator: 207.000 de romani, 186.000 de ruteni, 118.000 de alte nationalitati (germani, evrei, poloni etc.). Va fi pen- tru ultima data in perioada austriaca cand elementul ro- manese va detine o majoritate relativa (40,5%) fata de ru- teni (86,4%). Deja la urmatoarea masuratoare demografi- — cA, cea din 1880, romAnii nu mai reprezinta decat 33,4% din ansamblul populatiei bucovinene, in timp ce rutenii urea la. 42,2 %. Desi in cifre absolute numarul roménilor creste, in realitate ponderea lor seade incontinuu din 1786, acesta fiind cel mai grav feno- men cu care s-a confruntat romanismul in Bucovina in timpul ocupatiei austri- ece. ,,[n perioada 1786-1910 numarul populatiei Bucovinei a crescut de 5,7 ori, al romanilor de circa 3 ori, al rutenilor de 9,6 ori, iar numarul celorlalte nationali- tatis-a marit de 18 ori. [..] A crescut con- siderabil numarul si ponderea altor nati- onalitati, in randul c&rora se detaseaza cresterea numarului evreilor. Daca in 1784 cifra estimata arata 526 evrei, nu- marul lor s-a ridicat la 47.700 in 1869, apoi la 100.893 in 1900, si la 102.919, in 1910, adica 12,9 % din populatia tota- la. [...] Populatia Bucovinei a devenit un mozaic etnic, principalele nafionalitati fiind: romanii, rutenii, evreii, germanii gi polonezii” (Vladimir Trebici). Un fenomen foarte putin cunoscut si studiat este cel de emigratie al multor bu- covineni cdtre paradisul promis al ,,Lumii Noi”, indeosebi spre Statele Unite si Canada. Aceasta, in po- fida unei anumite dezyoltari economice a Bucovinei. Intre 1866-1869 se construieste prima cale ferata din provincie pe traseul Nepolocauti-Cernauti-Itcani, urmata in 1889 de tron- sonul Dornesti-Radauti. Se infiinteaza o fabrica de ciment la Straja, fabrici de bere la Cernauti, Suceava si Solca, fa- - brici de zahar la Jujica si Lujeni, o mare fabrica de sticla la Putna, exploatari de sare la Cacica, cariere de var la Pojorata si Crasna etc., toate reflectand dinamismul economical zonel. Acest dinamism nu e strain de prezenta masiva a elementu- Jui evreiesc care ,,predomina in toate districtele Bucovinei. [...] Recunoscuta a fi cu aptitudini exceptionale in acest do- meniu, aceasta populatie versata in materie de comert este si foarte muncitoare, perseverenta si ocupa detasat primul Joc ca meseriasi: ceasornicari, curelari, dulgheri, croitori etc.” (Nicolae Ciachir). Pentru a confirma aceasta corecta apreci- : ere, vom mentiona, de exemplu, ca in Cernautii anului 1912, dintre cei 2.995 de negustori, 2.517 erau evrei si doar 45 ro- mani. In perspectiva istorica, prezenta masiva a evreilor in activitatile economice si comerciale va reprezenta una dintre cauzele succesului in zona de nord-est a Moldovei a miscarilor extremiste de dreapta, cu deosebire a Miscarii Legionare. »Antisemitismul roménese.a devenit expresia suspiciunii taranesti impotriva strainilor sia orasului, a spaimelor pa- turilor de mijloe, aflate in ascensiune sau declin, fata de sta- tutul lor social” (Armin Heinen). :PROCESIUNE religioasé a ortodocsilor din Suceava CEL MAI MARE MMAR DE STIN10RI DE CARTE DINIBE TOATE TERT IORIILE LOCUTTE DE ROMANT SE AFLA in HUCOVINA fn toamna anului 1875, prin decret imperial, a luat fiinta Universitatea din Cernéiuti, care a functionat initial cu trei fa- cultati: Teologie greco-orientala (ortodoxi), Drept si Filozofie. Deschiderea acestui licas de invatamant superior a avut un efect pozitiv si asupra romanilor, care nu mai erau nevoiti sd ia calea Vieni, Clujului sau Berlinului pentru a-si putea continua studiile. Mai mult chiar, au inceput sa vind tineri romani din Moldova, Basarabia sau Transilvania pentru a urma cursurile Universitatii din Cernauti, onorate printre ~ altele de prezenta unor personalitati precum Sextil Pugearia sau Ion Nistor. In cadrul Facultatii de Filozofie fiunctiona si o catedra de limba gi literatura romana, al carei titular era Joan Gh. Shiera. : in primul an de fimetionare numéarul studentilor a fost de 208, dintre care 53 de romani, 51 de evrei, 41 de ruteni ete. Dintre cei 53 de romAni, 34 studiau teologia, 11 drep- tul si 8 filozofia. Trebuie mentionat ca, indiferent de nive- Tul unitatilor de invatamént sau de caracterul lor (de stat sau privat), ele erau accesibile tuturor elevilor si studenti- lor, indiferent de etnie, stare social sau apartenenta confe- sionala. InvatamAntul secundar si liceal se preda intr-o se- rie de scoli din Cernauti, Suceava, Radauti sau Campulung care aveau insi limba de predare germana. In timp vor apa- reasilicee cu limba de predare romana la Campulung (1895), Ja Radauti (1910) ete, Religia ortodoxa gi limba romana s-au predat initial doar facultativ si numai pentru elevii ortodoesi romani, In ceea cé priveste invatamantul primar, la sfarsitul anului 1913, ultimul an de pace, ‘scolile primare si publice din Bucovina erau freeventate de aproape 110.000. de elevi, dintre care 38% erau romani, 34% ucraineni, 21% germani si evrei etc., cifre eoncordante cu ponderea diferitelor etnii in ansam- blul populatiei bucovinene. Fapt meritoriu, pana la sfarsitul stapanirii austriece, procedura de inspectare si examinare a scolilor primare din Bucovina a fost in totalitate nationaliza- ta, adica un inspector scolar de o anumita etnie avea drep- tul sa verifice doar gcolile si clasele cu limba respectiva de in- struire. In ultimele decenii de stapanire austriaci, procen- tul copiilor scolarizati a crescut spectaculos de la circa 13% in anul scolar 1870/1871 la circa 96% in anul de invatamant 1912/1913. Obiectiv vorbind, la inceputul yeacului XX, cel mai mare numar de stiutori de carte dintre toate teritoriile locuite de romani se afla in Bucovina (46,1%), apoi in Transilyania si Banat (43,5% din totalul populatiei), Regatul RomAniei (39,3%), pe ultimul loc aflandu-se Basarabia (15,6%), conse- cinta directa a dezinteresului autoritatilor tariste. Toate aceste fapte pozitive care au marcat viata locuito- rilor din Bucovina, mai ales in ultimii ani ai ocupatiei austri- ece, nu puteau insi s& stinga dorul cel mare al bucovinenilor dea reveni la patria-mama. te a. BL a A doua jumatate a veacului al XDClea este martora, si in Bucovina, a resurectiei spiritului national, a intensificarii ac- tivit&tii culturale si politice, a afirmarii identitatii nationale a romanilor bucovineni. La acest fapt au contribuit si o serie de aniversiri sau comemorari legate de istoria mai veche sau mai recenté a Moldovei. In primul rand, este vorba despre ani- versarea a 400 de ani de la zidirea manastirii Putna (1871), prilej de manifestare a solidaritatii nationale a tuturor roma- nilor, Serbarile de la Putna au fost organizate de un comitet compus din Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A-D. Xenopol si al- tii, iar printre participanti s-au numarat Vasile Alecsandri, Mihail Kogilniceanu, Grigore Tocilescu ete. Cu acelasi pri- lej, Ciprian Porumbescu (1853-1883) a interpretat cunoscu- ta horéa ,,Daciei intregi”, iar Eminescu marturisea ca: ,,prin aceasta manifestatie s-a ridicat simtul national, iar studentii, care au apiirut din toate tinuturile romanesti, vor contribui dupa aceasta intr-o larga masura, la redesteptarea poporului roman”. in 1875, cu ocazia tmplinirii unui secol de la cotropirea Bucovinei, bucovinenii organizeaza la Iasi sila Paris manifesta- tiicontra dominatiei habsburgice. La intrunirea de la lagi par- io si studentii din Cernauti, grupati in Societatea studen- ‘boroasa”, al carei al doilea (gi ultim) presedintea fost, aa aa Ciprian Porumbeseu. Cu acelasi prilej, Mihail Kogalniceamu publica la Paris si Bucuresti brosura Rapt de la Bukovine, in care, pe baza recent gasitei corespondente dintre cance- larul imperial Kaunitz si ambasadorul austriac la Poarta, baronul Thugut, face un necrutator rechizitoriu al rapirii Bucovinei. Referitor la acest fapt, Kogalniceanu concluzio- neaza: ,,.Rusi, turci, greci, toti s-au vandut, pe bani si pe odoa- re, de la feldmaresalul Mari Ecaterine,[...) pana la lachovachi Rizo, nedemnul socru si capuchehaie al domnului Moldovei. in tunga lista de corupti pe care Thugut o imparteste fara rugine cancelarului Mariei Tereza,[...] numai Moldova legala, numai Grigore Ghica Voievod si cu boierti Divanului sau s-au tinut necorupti’”. Rishoinl dslndependenitapalejutatenmnienaden lidaritate si simtire roméneasca ale bucovinenilor, cu atat mai mault cu cat prima jertfa a razboiuluia fost un voluntar bucovi- nean, Constantin Popescu, mort la Calafat in timpul bombar- damentelor turcesti. In octombrie al aceluiasi an, Societatea ,,Arboroasa”, denumire populara a Bucoyinei ce amintea de bogatia secularilor codri ai provinciei, isi exprima adeziunea Ja manifestarile comemorative legate de implinirea ao suta de ani de la asasinarea domnitorului Grigore al I[[-lea Ghica. Un rolimportant in toata aceasta efervescen{a nafionala l-au jucat si unele publicatii precum: ,,Bucovina”, Gazeta Bucovinei”, Patria” sau societati culturale dintre care trebuie annie es, in primul rand ,,Societatea pentru cultura si literatura roma- na in Bucovina’”, creata in 1864 sub presedintia lui Gheorghe Hurmuzachi, ,Junimea” (urmasa ,,Arboroasei”, interzisa de autoritéti), avandu-l ca presedinte pe istoricul Dimitrie Onciul si Concordia”, infiintata la Cernauti, in 1885. In ceea ce priveste activitatea politica a romanilor buco- vineni, aceasta avea, din nefericire, sa sufere din pricina di- sensiunilor dintre conservatori si liberali, precum gi din cau- za neintelegerilor privitoare la colaborarea cu rutenii, unii li- deri romani (Aurel Onciul) militand pentru apropierea fata de acestia. In aprilie 1892 ia fifa Partidul National Roman, ur- mat de Partidul Popular National (1900), intemeiat printre al- tii de juristul Gheorghe Popovici, deputat in Parlamentul de Ja Viena si care ridicase — frumos exemplu de solidaritate na- tional! — chestiumea romanilor din Transilvania, persecutati de guvernul maghiar. in 1905, cele doua partide vor fiziona sub pregedintia JuiJancu Flondor (1865-1924), care insa va de- misiona cinci ani mai tarziu, afirmAnd: ,,Discordia si hipta in- tre frati care a cauzat neamului nostru din Bucovina multe si mumeroase seéideri [...] incep din nou a se imbuiba in randuri- Je noastre”. Faptul c& roménii din Bucovina nu au fost supusi unor presiuni vizand pierderea identitatii nationale, simila- - re celor pe care le-au avut de suferit romanii aflati in juris- _ dictia guvernului de la Budapesta, probabil a contribuit la o mai slaba reactie politica — si nu numai—a paturii conducatoa- re romanesti din Bucovina. ,,Diviziunea si conflictele— uneori foarte ascutite—din cadrul miscarii nationale roménesti au f- cut ca ea sa nu aiba forta celei din Transilvania. Nici Biserica ortodoxé din Bucovina nu a jueat rolul — atat de important — avut de cele doua biserici (ortodoxa si unita) din Transilvania’ (Florin Constantiniu). RAZEOQTUL Automobilul deschis, marca ,,Grafund Stift”, vira spre dreap- — ta, parasind cheiul Apel, pentru a intra peo stradufa i ingus- t&. Soferul incetini, apoi opri chiar in fata unui depozit de vi- nuriaflat langa trotuar, ‘Un tanar uscativ, cu parul lung, tasni cuun pistol in mand si trase doud focuri asupra cuphului ce se _afla pe bancheta din spate a limuzinei. Dela distanta aceea, nu ayea cum sa rateze. Primul glont perfor artera aorta a bar- batului, al doilea o lovi pe femeie in zona inimil. Cei 143 de ani de pace ai Bucovinei luasera sfarsit. Focurile de arma trase la Sarajevo, pe 28 iunie 1914, de catre Gavrilo Princip, un natio- nalist sarb, in printul mostenitor al Imperiului Austro-Ungar, Franz-Ferdinand, si in sotia sa morganatica, ducesa Sofia de Hohenberg, aveau sa arunce, prin jocul aliantelor dintre ma- rile puteri, lumea in aer. Pe 6 august, Austro-Ungaria decla- rarazboi Rusiei, Cernautiul, aflat la doar 30 de inion de granita ruso- austriaca, ca si intreaga Bucovina vor resimti din plin efecte- Je rézboiului, De trei ori in cei patru ani de razboi orasul isi va schimba ocupantii. Din motive de securitate, guvernatorul : Bucovinei isi va muta resedinta de la Cernéuti la Vatra-Dornei. Pe2septembrie 1914, cazacii generalului Pavlov ocupa capita- laBucovinei, Nu pentru mult timp, deoarece pe 21 octombrie austrieeii recuceresc orasul, pe care-l pierd din nou pe 26 no- iembrie, dar dl recAstigd anul urmittor, in februarie. in 1916, ofensiva lui Brusilov, declansata pe 4 iumie si considerata cea mai mare victorie a Rusiei in timpul Primului Razboi Mondial, aduce din neu Cernautiul sub ocupatia trupelor tariste. Aceste caekiicau ee1916: Cavaleria rusdasediaza orasul Cernauti dese schimbari de regim militar nu puteau sa nu afecteze via- ta bucovinenilor. Considerati filoaustrieci de catre rusi gi sus- pectati de autoritatile habsburgice de simpatii prorusesti, bu- covinenii au fost supusi persecutiilor ambelor parti beligerante. in tot acest rastimp, la Bucuresti se desfisurau negocieri intre Romania, pede o parte, si puterile aflate in conflict, pede alta. Antanta (Anglia, Franta, Rusia) oferea in'schimbul intra- rii {Ari noastre in razboi unirea provineiilor romanesti aflate sub stapanire austro-ungara cu Romania, in timp ce Puterile Centrale (Germania si Imperitl Austro-Ungar) ar fimers chiar pané la cedarea Bucovinei ca pret al neutralitatii romanesti. Tn final, la 4 august 1916, lon. 1. Bratianu, prim-ministrul -Romaniei, semneaza tratatul de alianta cu Antanta, prin care se recunostea dreptul tari noastre de a alipi toate teritoriile roménesti din Austro-Ungaria, inelusiv Bucovina. inconsecinté, la 14 august, Romania declara razboi Austro- Ungariei. Dupa succesele initiale ale trupelor romanesti pe frontul din Transilvania, confruntati cu superioritatea nu- mericA si tehnica a armatei germane si cu impactul intr: Bulgariei in conflict, roménii sunt nevoiti sa abandoneze teri. toriul Munteniei, inclusiv Capitala, sis& se retraga, la sfarsitul anului 1916, in Moldova. Familia Regala, Parlamentul si Guvernul se vor refugia la Iasi, incerc&nd s& mentina o fara- made suveranitate statalai pe teritoriul ciuntit al RomAniei. Cu toate victoriile de la Marasesti, Marasti si Oituz, guvernul ro- man se vede nevoit, mai cu seama in urma defectiunii rusesti, consecutive revolutiei bolgevice din octombrie 1917, 8 inche- ie, la 7mai 1918, umilitorul Tratat de pace dela Bucuresti. Dar chiar in acest rastimp al deznAdejdii siiluziilor pierdute, mijesc pentru romani zorii istoricei zile de Decembrie. Primul pas este ficut. de Basarabia, sora pierduta in 1812 si regasita pe 27 martie 1918, atunci cand Sfatul Tarii, cu o majoritate de 86 de yoturi pentru, 8 impotriva si 36 de abtineri, proclama Unirea cu Romania mama. BUCOVINA SE iN 1QARCE ACASA Procesul de dezagregare al Dublei Monarhii, asa cum mai era cunoscut Imperiul Austro-Ungar, a desedtusat si in Bucovina energiile nationale. Principalul obstacol care a stat in caleare- alizdrii unitatii de actiune a liderilor politici romani au fost _ insa disensiunile dintre unionistii condusi de Iancu Flondor si gruparea din jurul lui Aurel Onetul, care sprijinea tendintele separatiste ale ucrainenilor. ,Obiectivul reprezentantilar ro- mani era de a salva integritatea teritorialli a Bucovinei, ame- ninfata de intentia ucrainenilor dea infiinja si eun stat auto: nom, care ar fi cuprins Bucovina in intregime sau numai par- tea opune dorintei roménilor bucoyineni de a reveni in frunta- riile nationale, repardnd astfel nedreptatea petrecuté in urma cu 143 de ani. Pe 27 octombrie 1918 ia finta la Cernauti Adunarea Constituanta care, sub presedintia lui Dionisie Bejan, hotaraste ,unirea Bucoyinei integrale cu celelalte Tari roménesti intr-un ue tea ei nordic” (Florin Constantiniu), Nimicinsé nu se mai pu- en stat national independent”. A fost constituit Consiliul National Romén, alcatuit din 50 demembri, in frunte cu lancu. Flondor. Confruntat cu primejdia divizérii provinciei, din cauza agresi- vitatii ucrainenilor care isi organizasera propriile formatiuni paramilitare, Iancu Flondor s-a decis sa faca apel la guvernul roman pentru a restaura ordinea. Noul guvern roman, prezi- dat de generalul Coandi, s-a decis sa ofere tot concursul ro- maAnilor bucovineni, trimitandu-l in acest scop la Cernauti pe peneralul Iacob Zadik, in fruntea diviziei a 8-a. Pe 11 noiem- brie 1918, in chiar ziua incheierii armistitiului general, sem- nat la Compiégne, unitaitile romAne paseau in Cernauti. Peste 17 zile, la 28 noiembrie, in sala de marmura a Mitropoliei, se intruneste Congresul General al Bucovinei, pentru ,,stabili- rea raportuluti politic al Bucovinei fat& de Regatul Roman”, In unanimitate, Congresul a votat ,,unirea neconditionata si pe ‘yecia Bucovinei, in vechile ei hotare, pand la Ceremus, Colacin si Nistru, cu Regatul Roméniei”. Pe 19 decembrie 1918 intra in vigoare Decretul Regal numarul 3774, al e&rui prim articol prevedea: ,,Bucovina in cuprinsul granitelor istorice este si ra- mane deapururea unita cu Regatul Roméniei”. Actul unirit Bucovinei cu Romania a primit recunoasterea internationa- la, prin Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye (0 septembrie 1919), semnat de Puterile Aliate si Austria, prin care ultima renunta la toate drepturile sale asupra Bucovinei. Bucovina se intorsese acasa. : : ‘ . 0 TRAGEDIE BUCOVINEANA Romanul clasic al dramei romanului a carui constiinta este sfasiata intre jurémAntul de credinta fata de imparat si statul austriac si apartenenta la un neam impotriva caru- ia este pus sa lupte ramane, fara indoiala, capodopera lui Rebreanu, Padurea spanzurafilor. Puternicul conflict in- terior la care este supus insé Apostol Bologa, alter egoul lui Emil Rebreany, fratele scriitorului, ar fi putut fi mul- tiplicat in zeci de mii de cazuri de romAni aflati in aceeasi situatie. : La fel de reala ca si povestea lui Bologa este si tragedia unui copil de 15 ani din Cuciurul-Mare, Ion Aluion, spanzu- rat de un jandarm austriac (a carui obsesie sanguinara fri- zeaza patologicul) pentru simplul fapt ca este vazut la mar- ginea satului vorbind cu o patrula ruseasca de recunoastere. Banuind, fara niciun temei, cA adolescentul ar fi indicat rugilor directia in care s-ar fi retras austriecii, jandarmul Dreher il aresteaza pe Ion acuzdndu-| de spionaj si de tra- dare de patrie. Romanul de dimensiuni reduse, adevarata bijuterie de introspectie psihologica, realizat de promitato- rul seriitor, astazi pe nedrept uitat (din cauza apropierii de Miscarea Legionara), Mircea Streinul, este de fapt povestea fnfruntarii celor doua personaje principale: victima inocen- t& si tortionarul dement. in final, lon Aluion este spanzu- rat, desi ar fi avut posibilitatea sa fuga. Torturat ingrozitor de Dreher, copilul isi pastreazé demnitatea inocentei si re- fuza si-si salveze viata, ménat din urma de un fatalism, atat de des imputat romanilor, Satenii, ingroziti de crima ce se petrecea sub ochii lor, sunt loviti de aceeasi paralizie a non- actiunii, asteptand cu speranta si team in acelasi timp iz- bévitoarea sosire a rusilor. Care, ca in orice roman politist care se respecta, se petrece la cateva minute dupa ce supli- ciul copilului se incheiase. Romanul este gandit, de fapt, ca naratiunea unei tragedii individuale, cu valoare de simbol pentru tragedia nationala careia i-a cazut prada Bucovina. »Victima inocenta (Ion Aluion sau Bucovina, in functie de planul de semnificatie pe care il adoptiim) se afla intre doi calai, unul care pleaca (Imperiul Habsburgic), incarcat de vinovatia dovedita a persecutiei nationale, si altul care vine (stapanirea ruseasca), asteptat ca un salvator, desi banuit de aceleasi capacitati persecutoare, dar care nu au intrat inca in experienta recenta a colectivitatii” (Ion Simut). ORASUL DINMIRE CETURI in 1823, imparatul Francisc I (1792-1835), vizitand Cernautiul, nota in jurnalul sau de célatorie: ,,boieroaicele de cele mai multe ori, sunt imbracate nemteste si elegante”, adaugand ca barbatii sunt mult mai putin dispusi sa preia moda occidentala. Acest cosmopolitism al orasului remarcat de suveranul austriac, efect al mozaicului de nationalitati ce compuneau peisajul demografic al Intregii provincii, va face printre altele ca ,,orasul dintre cepuri”, cum atat de suges- tiv poetic il alinta Mircea Streinul, sf devina ,,mica Viena” a estului Imperiului Habsburgic, asa cum si Timisoara, ca- pitala a altui creuzet multinational, va revendica acelasi ti- thu pentru partea de sud a imparatiei. Atestat documentar inca din 1408, Cernaiutiul va par- curge rapid drumiul dintre prafuitul targ molday, descris atat de pitoresc in raportul generalului Spleny din 1777, si mica Vieni” a anului 1910. Deja la mijlocul veacului al XIX- lea, célatorul si geograful Johann Georg Kohl il descria ca peun ,,oras german cu o viata vesel si agitata”. in 1880 se deschide in centrul orasului o gradina populara si un pare cu pavilion pentru muzica, dupa ce in 1821 urbea se imbo- gatise cu frumosul lacas, in stil Empire, al Bisericii Greco- Catolice de pe strada Ruska (fosta Romana). Apoi, in 1847, este construit impunatorul edificiu al Primariei, in stilul cla- sicismului tarziu. De altfel, Cernautiul a fost si, in mare par- te a ramas, un caleidoscop urbanistic rar, chintesenta a tu- turor stilurilor arhitectonice din ultimele doua veacuri, de la barocul Mariei-Tereza la monumentalismul fad al epo- cii staliniste. Astfel, intr-un rastimp de sapte ani, se ridi- c& trei cladiri reprezentative pentru oras, in tot atatea sti- Turi: in 1905, edificiul Teatrului intr-un tarziu stil baroe, in 1908, Casa Populara a evreilor, a carei arhitectura evoca li- niile si motivele traditionale ale etiei, iar in 1912, Camera: ~ S de Comert si Mestesuguri in sti] modern. Un impact deosebit asupra orasului l-a avut infiinta- rea Universitatii ,Franz-losif”, rebotezata dupa Unire in Universitatea ,,Carol I”. Cernautiul adauga astfel mul- tiplelor sale valente civilizationale si pe cea de urbe uni- versitara. Dupa 1918, Universitatea cernauteana a func- tionat cu patru facultati: Drept si stiinte de stat, Litere si filozofie, Teologie si Conservatorul de muzica si arta dramatica. Ca istoric, nu pot decat sa ma inclin in fata calitatii cor- pului profesoral, ce onora cu prezenta amfiteatrele .Almei Mater Cernoviciensis”: cursul de istoria romanilor era pre- dat de ilustrul profesor Ion Nistor, multa vreme si rector al institutiei, cel de istorie- universala de Teofil Sauciuc Saveanu, cu doctoratul luat la Universitatea din Leipzig, Ja bizantinologie cursurile erau tinute de Vasile Grecu, iar laistoria artei, de catre Alexandru Tzigara-Samurcas, mul- t& vreme (1906-1948) si director al Muzeului de Etnografie si Arta Populara din Bucuresti. Printre cei care au audi- at cursurile acestor magistri s-a numarat si academicianul Vladimir Trebici (1916-1999), student al Universitatii in- tre 1983-1938, distins economist si demograf, un om caru- ja fi pastrez o duioasa aducere aminte pentru prietenia si sprijinul statornic pe care mi le-a acordat timp de peste trei decenii. Ziua de 28 noiembrie era sfanta pentru el, prilej de sarbatoare si comemorare totodata, sufletul lui fiind pana la sfarsit mistuit de dorul gi tubirea pentru Bucovina copi- lariei sale. O alta mare personalitate a culturii romAnesti, naseut chiar la Cernauti, a fost fizicianul Radu Grigorovici (1911-2008), academician si el, savant cu importante con- tributii in domeniul analizei spectrale, a opticii fiziologice si instrumentale si a sistemelor de marimi si unitati fizice. Paul Celan, considerat unul dintre marii poeti suprarealisti ai lumii, a vazut lumina zilei tot la Cernauti, in 1920. Experientele sale de viata, printre care gi contactul cu re- gimul nazist din Germania, dar si cu universul stalinist al inceputului anilor ’40, peregrindrile sale prin Bucurestiul anilor 1945-1947, apoi la Viena si Paris (unde se sinucide in 1970), au fost sublimate intr-o lirica cripticé asemanatoare haiku-urilor japoneze, care face insa din el unul dintre ma- rii creatori de limba germana. : Toata aceasta viata plina de culoare, varietate si dina- mism cultural pe care a cunoscut-o Cernautiul timp de pes- te un veac va fi brutal sfasiata in zilele de sfarsit ale lui iu- nie 1940, zilele ultimatumurilor sovietice, ce aveau si mu- tileze inca 0 data fara, Oe wl. wll@. nls wile wll ore =1OSIF VISSARIONOVICI ‘STALIN, impartind cucreionul Europa de Est ADOUA RAIRE A BUCOVINEL La23iunie 1940, Molotov, ministrul de Externe al Uniunii Sovietice, ilinvitd peSchulenburg, ambasadorul Reichuluila Moscova, pentru a-linforma ca,,solutionarea problemei basara- benenumaisuferd amanare”. Noudincomunicareaministrului de Externe sovietic era pretentia Sovietelor dea anexa si Bucovina, Includerea Bucovinei in revendicarile teritoriale fata de Romania |-a iritat pe Hitler, ciruia i s-a parut ca sovieticii incalea Protocolul secret din 23 august 1939, in care nu se vorbea nimic despre aceasta provincie, Filhrerul se consi- dera mostenitorul defunctului Imperiu Habsburgic~ al ca- rui cetdtean filsese — si ca urmare, vedea cererea sovietica cape un atentat la patrimoniul istoric al natiunii germane. ,,Rusia lui Stalin trebuia s4 urmeze sub ochii nostri ciclul is- toriei europene pe care il urmase odinioara Imperiul tarilor. Altreilea Reich, mostenitorul Prusiei, a deschis Rusiei, prin acordul de la Moscova (Pactul Molotov-Ribbentrop, n.n.) pelanga Basarabia. toate portile Europei. [...] Dar cand, intarita de acest prim succes (impartirea Poloniei din 1939, n.n.), U.R.S.S si-a in- tors privirile spre sud, de asta data ea avea sa intalneasca in calea ei tot cel de-al treilea Reich, de asta data in calitate de mostenitor al Imperiului Habsburgilor” (Grigore Gafencu). Pe de alt& parte, momentul ales de Stalin era deosebit de nefavorabil pentru Hitler care de-abia incheiase campania din Vest si n-ar fi putut reactiona prompt in fata unui atac. al Kremlinului. Ca urmare, nu-i ramane decat s& negocie- ze. Intr-o noua intalnire Molotov-Schulenburg, desfasurata ‘in seara zilei de 25 iunie, ambasadorul german ii comuni- cd interlocutorului sau cé renuntarea la Bucovina ar ugura solutionarea pasnica a conflictului. Molotov isi reduce pre- tentiile la Bucovina de Nord, dar nu mai este dispus sa dis- cute pe aceasta tema vreo noua concesie, Schulenburg suge- rand o eventuala restituire cétre Romania a tezaurului adus la Moscova in 1916-1917, Incapatanarea lui Hitler ne salva- se Bucovina de Sud. La 26 iunie 1940, la orele 22:00, minis- trul roman la Moscova, George Davidescu, este convocat de Molotoy la sediul Ministerului de Externe, unde i se inma- neaza o nota ultimativa, prin care U.R.S.S cerea Romaniei sd-i cedeze Basarabia si Bucovina de Nord. Termenul pe care guvernul sovietic il stabilise pentru raspuns era de 24 de ore si Molotov va refuza s-I prelungeasca. Vestea ultimatumului a cazut ca un trasnet la Bucuresti, unde Regele Carol al I-lea convoaca de urgentaé un Consiliu de Coroana, Nu vom insista asupra dezbaterilor aprinse ce au avut loc in cele doua Consilii de Coroana din ziua de 27 iunie, unul la ora 12:00, celalalt la ora 21:00, deoarece ne- am. ocupat pe larg de ele, in numarul dedicat Basarabiei. E de-ajuns sa spunem doar ca lasitatea si lipsa de patriotism a Regelui Carol al Il-lea, a cdrui raspundere in situatia creata era majora, ne-a privat de o decizie (alta decat cea de accep- tare a ultimatumului), prin care, chiar dacéi nu puteam evi- ta dezmembrarea teritoriala, salvam macar onoarea si dem- — nitatea nationala. CALUARUL Evacuarea teritoriilor cedate s-a facut in conditii foarte grele, uneori dramatice, mai ales din cauza timpului foarte scurt — patru zile — acordat de sovietici pentru predarea celor doua. provincii, precum si din lipsa oricaror intelegeri intre auto- ritatile romane si cele rusesti, privitoare la transferul au- toritatii. ,, Mii de oameni au fugit, luand cu ei strictul nece- sar ce puteau duce in mana, adeseori 0 simpla valiza, para- ‘sind tot avutul lor, agoniseala unei vieti intregi; intelectu- ali de frunte au trebuit sa-si abandoneze bibliotecile, uneori foarte pretioase, cu carti rare, documente, manuscrise, etc.” (Constantin I. Kiritescu). Ceva insa din rigurozitatea austri- acd se pare cdi se pastrase, astfel inet in Bucovina lucrurile s-au desfaisurat mai putin haotic decat in Basarabia. Astfel, la Cernauti, unde serviciile C.F-R. au functionat multumitor, - predarea orasului catre generalul sovietic care comanda tru- pele de ocupatie s-a ficut in mod civilizat: de catre rezidentul regal si primarul urbei, ramasi la posturile lor. Disperarea'oa- menilor insé nu avea limite, perspectiva coabitarii cu un re- gim opresiy si ateu fiind de neconceput. Nu era vorba doar de © ocupatie straind, ci de adaptarea la un sistem social cu to- tul nou, in care valorile fundamentale, in care fusesera edu- - eati bucovinenii, deyeneau crime de stat. Arestarile si abu- zurile noilor autoritati erau zilnice, nesiguranta $i spaima fiind trairile cotidiene ale roménilor. Toate demersurile ce- lor care ar fi vrut sa treaca in Romania fiind zadarnice, sate- nii din Petriceni, Cupcea, Patrauti, Ropeea, lord&nesti si alte comune au incercat solutia disperata a unui exod in masa, dincolo de granita. Mii de oameni, cu preoti purtand cruci si prapuri s-au indreptat spre punctul de frontiera Fantana Alba, pe 1 aprilie 1941, incercdnd sa se refugieze pe terito- riul romanesc. ,,Peste 1.500 de oameni au fost macelariti, iar restul, haituiti prin paduri, lunci, cranguri si, de asemenea, lichidati. Asa infelegea umanismul socialist al lui Stalin sa se comporte!” (Nicolae Ciachir). Acest masacru nu avea sa fie ins singura masurd represiva luata de autoritatile sovie- tice. Deportarile, despre care inca nu avem date complete, au fost un fenomen propriu ocupatiei sovietice dintre 1940- 1941, cat si ulterior, dupa 1944. Se stie ca in noaptea de 13 iunie 1941 au fost ridicate de catre organele represive stali- miste peste 13,000 de persoane de nationalitate romana, prin- tre care Anita Nandris-Cudla, care ne-a lasat un cutremura- tor memorial — 20 de ani in Siberia —al suferintelor indurate. Peste doar noua zile ins& avea sa vind izbavitorul: »Ostasi, va ordon: Treceti Prutul!” ADEIDI NEZMALINTIE in urma cedarii cdtre Uniunea Sovietica a Basarabiei, Bucovinei de Nord (6.000 km’, din cei 10.440 km? ai pro- vinciei istorice) si a Tinutului Herja (304 km?), 0 comisie. condusa de catre Nikita Sergheevici Hrusciov, primul se- eretar al Ucrainei, a transat astfel, pe 2 august 1940, re- | cent cuceritele teritorii: Bucovina de Nord, Tinutul Herta si sudul Basarabiei au fost incorporate Ucrainei, iar restul Basarabiei a fost alipit R.S.S.A Moldovenesti, creatie artifi- cialé a regimului sovietic din 1924, aflata dincolo de Nistru. La 22 iunie 1941, Romania intra in Razboiul de Reintregire nationala, alaturi de Germania lui Hitler. Sarcina eliberarii Bucovinei este incredintata Armatei a 3-a, -condusa de generalul Petre Dumitrescu, un militar priceput, energic si ferm, La 2 iulie este dat ordinul de incepere a ofen- sivei pe tot frontul Armatei a 3-a. Operatiunile sunt incunu- nate de succes si, pe 5 iulie, Cernautiul este eliberat. Printr- un decret din 20 august 1941, semnat de Ion Antonescu, ge- neralul Corneliu Calotescu este imputernicit ca guvernator pentru administrarea Bucovinei. Treptat a inceput recon- structia Bucovinei de Nord, iar lumea rasufla usurata: raz- boul parea departe si gata cdstigat. Un rol important in normalizarea situatiei la avut des- toinicul primar al Cernautiului, Traian Popovici (1892- 1946), care, pentru salvarea vietilor a peste 20.000 de evrei in imprejurarile dramatice ale réizboiului, a primit titlul de — ,,Drept intre popoare”. Norii negri ai istoriei aveau insa sa apara curand, odata cu inaintarea trupelor sovietice spre vest, Deja in primavara anului 1944, autoritatile eclezi: ce, civile si militare sunt dispersate in partea de vest at in Banat si Oltenia. in august 1944, tavalugul sovietic, wee in urma taneurilor, se pravaleste din nou peste Bucovina. De data asta pentru aproape 50 de ani. Ravagiile facute de regimul sovietic in aceasta perioada sunt multe si ireparabi- le. Vom mentiona doar doua ce ni se par eloevente: in 1930, in Cernauti traiau 16.000 de germani, in 1989 nu mai exis- ta niciunul; in 1930 locuiau in capitala Bucovinei 1.500 de rusi, 60 de ani mai tarziu, ei erau peste 45.000. Victima succesiva a celor doua agresive imperialisme din regiune, cel german si cel rus, provincia romaneasca Bucovina raméne si astazi despicata in doua. In aceste con- ditii, pentru noi, ca si pentru cei viitori, trebuie sa rama- nd mereu vii, ca un indemn la reflectie si actiune, vorbele- lui Mihail Kogalniceanu: ,,Cand virtutea stramosilor nos- tri varreinvia intre noi, ni va reveni si dulcea Bucovina. Caci minciuna, coruptia si rapirea niciodata nu pot constitui un — drept; caci cauzele cele mai drepte, intocmai ca si dreptatea lui Dumnezeu, nu pier niciodata”. MARTIE 2014 [27] =~ latia romaneasca: Pe de o parte; teritoriul seos de sub influenta otomand a cunoscut o lungd pe- rnioadd de pace, chiar siin timpul razboaielor napoleoniene, fiind ferit de invaziile turcilor sau ale ilor. Mai mult: integrata in Imperiul Habsburgic, Bucovina a fost influentata direct si maira- : - pid deideile moderne europene. Administratia austriacd a modernizat institugiile, a introdus se- pararea justitiei de administratie, a stimulat dezvoltarea economici, incurajand agricultura, me; : va : -tesugurile si comertul. Pe de altd parte, rom@nii ortodocsi au fost tinta unor abuzuri ale admin AR FY a ; ’ trafie, care au generat migratii, masivein anumite perioade, spre Moldova. inaceastii perioa- pr LA oe : > dd, prineipalele parghii de conducere ale vietii politice, culturale si economice, aleadministratiet : > ae : ; : itiei au fost acaparate de austrieci, care au incurgjat colonizareasi i imigratia, transforménd M L D A Vi Te : iG pitt o-regiune locuita ipreponderent de romani intr-un mozaic multietnic. pour sexvir al ilistoire militaire de la guerre : ’ g 5 ‘ ‘ eos mice Z es * .DEIULIAN SIMBETEANU et les Pures. Leydée a c : oe : FOTO: : MUZEUL NATIONAL AL HARTILOR $/-CART eP Et af Major sous la direction : _ ess) z GABINETUL DE STAMPE AL BIBLIOTEGI ACADEMIEI RG! ¢ Baw de jog: 5, ieutenant C aa vac nuns tcc aaa vs tac ea Ne Me 4 [28] MARTIE 2014 MARTIE 2014 [28]nitial, pentru denumirea provinciei au fost uti- lizate diferite toponime, printre care ,, Moldova austriacd”, pentru a o deosebi de ,,. Moldova tur- ceasc&”, sau ,,Comitatul Sucevei”. Cu timpul, pentru a face uitata legatura cu Moldova, a fost adoptata denumirea de ,,Bukowina”, de la cu- yvantul slavon ,,buc”, ce inseamna ,,padure de fagi”, ,faget”. St&pAnirea austriacd in Bucovina poate fi incadrata in trei mari etape. In perioada administratiei militare (1774-1786), provincia a fost condus& de un general, care avea si atributii de consilier imperial. Acesta avea resedinta la Cernauti si era sprijinit de un aparat ofiterese. in perioada administratiei ci- vile galitiene (1786-1848 si 1850-1861), provincia Bucovina a fost: desfiintata, fiind alipita Galitiei si condusé de un ,,cépitan districtual”, in perioada 1861- 1918, provincia Bucovina a fost reinfiintata, primind statut de ducat autonom, cu o dieta pro- prie, o stema si reprezentanti alesi in parlamentul de la Viena. Dup& anexare, Bucovina s-a aflat sub administrare milita- ra (1774-1786), aceasta fiind cea mai buna perioada traita de roméanii bucovineni sub stapénire austriacd. Generalul Karl von Enzenberg (conducator al Bucovinei in anii 1778-1786) cu- nostea limba roméné si a depus eforturi semnificative pentru a pastra relatii bune cu boierii si clericii moldoveni. Primul re- censamént al provinciei, realizat in aceasta perioada, a aratat caracterul preponderent romanesc al populatiei. In Bucovina, romanii num&rau 11.100 de familii, rutenii 1.261, evreii 526, tiganii 294, iar armenii 58. in total, provincia avea circa 70.000 de locuitori, ceea ce insemna o densitate foarte mic, de apro- ximativ sapte locuitori pe km?. In perioada administratiei militare, populatia Bucovinei s-a dublat, in special datorita imigratiei din provinciile vecine, in principal Galitia. Spre sfarsitul acestei perioade, ritmul de crestere a populatiei a scéizut, in principal din cauza numaru- lui mare de locuitori care au emigrat in Moldova in anii 1785- 1786. Spre exemplu, tn perioada noiembrie 1785-aprilie 1786, 6.987 de persoane au parasit Bucovina, in timp ce din Moldova au venit numai 111. Autoritatile austriece au constatat ca in urma acestui proces sute de locuinte au fost parasite, cele mai multe in centrul si sudul provinciei, unde populatia era aproa- pe in totalitate romaneasca. SCHIMBAR! DEMOGRAFIGE IN TIMPUL ADMINISTRATIE! GALITIENE Emigratia spre Moldova s-a accentuat dupa desfiinta- rea provinciei Bucovina si inglobarea ei in Galitia ( 1786). Reprezentantii administratiei austriece ofereau mai multe explicatii pentru acest fenomen: lipsa de proprietate a tarani- lor, starea primitiva a agriculturii, foametea, efectele reforme- lor din provincie. De asemenea, principala sursa de venit a ta- ranilor rom4ni din Bucovina —cresterea animalelor —iilega in continuare de Moldova. Din cauza lipsei furajelor, taranii buco- vineni isi duceau vitele la iernat in Moldova, profiténd de faptul cA granita era deschisa. Datele administratiei austriece arata unschimb permanent de populatie intre Bucovina si Moldova. Desi cifrele variaza, toate sursele indica faptul ca numarul ce- Jor care plecau din provincia austriacd era mult mai mare de- cAt al celor care veneau. Dupé desfiintarea provinciei Bucovina, procentul popu- latiei romAnesti a scAizut. Pe langa emigratia spre Moldova, acest proces a fost favorizat de infiintarea unor colonii ger- mane, dar mai ales de favorizarea asezirii rutenilor in zona. [30] MARTIE 2014 Limitata in timpul administratiei militare, emigrarea ruteni- lor in Bucovina a fost incurajata de administratia galitiand. Populatia slava s-a agezat mai ales intre Prut si Nistru, asi- miland treptat populatia romaneasca. Politicile administrati- ve, bogtitia pémantului, precum si scutirea de serviciul militar au incurajat o adevarata explozie a populatiei Bucovinei, care aproape ci s-a triplat in ultimele trei decenii ale secolului al XVIF-lea. Este drept cA numarul de locuitori ai tinutuluia ra- mas destul de scizut, statistica oficial aréitand ca in anul 1806 abia daca depasea cu putin 200.000 de persoane. Aceasta crestere a populatiei Bucovinei, de la sfarsitul se- colului al XVIIL-lea, care a continuat, insa intr-un ritm mult mai temperat, si in prima parte a veacului urmator, in condi- tile in care un numéar semnificativ de roméni paraseau regiu- nea pentru a emigra in Moldova, explica ucrainizarea din pre- zent a nordului provinciel istorice, zona dintre Prut si Nistru. Politica pro-slava a autoritatilor austriece nu insemna neapa- rat 0 politica anti-romaneasca. Dimpotriva, in prima parte a secolului al XIX-lea, administratia incerca sa evite depopularea provinciei, promiténd amnistia emigrantilor care se vor intoar- ce, precum si ajutor pentru refacerea gospodariilor. Ins&i aceste miasuri nu au stopat stramutarea voluntara a romanilor, mai ales din centrul si nordul Bucovinei. Emigrarea romanilor a capatat o amploare deosebita in anii 1814-1815, determinata, cel mai probabil, de un complex de factori, precum efectuarea unor recrutari fortate in armata sau incercarile de catolicizare a populatiei. Incercarile de recru- tari fortate au avut loc in perioada razboaielor napoleoniene, provocand o rezistenta vehement a taranilor, care se temeau cA vor fi trimigi pe front. De asemenea, prima parte a veacului al XTX-lea a adus si o intensificare a eforturilor de catolicizare apopulatiei ortodoxe, care a culminat, cu un ordin imperial din 1815, care ii retragea episcopului ortodox dreptul de a supra- luna connec again nc i HL Posen eum soinevagcncn acccecc veghea invataéméantul de pe intreg teritoriul Bucovinei, toate institutiile de invatamént fiind transformate in scoli confesio- nale catolice. in plus, foametea care bantuia Bucovina in acei ani si abuzurile arendasilor si ale functionarilor locali au contri- buit frd indoialéi la cregterea numérului emigrantilor romani. Dupa anii 1814-1815, cand numarul locuitorilor Bucovinei ascizut, populatia provinciei a crescut rapid, atingéind apro- ximativ 280.000 de locuitori pana in 1830. La acest fenomen acontribuit si un oarecare succes al administratiei austriece, carea reusit sa atraga inapoi o parte din emigrantii din anii an- teriori. Avand in vedere ca razboaiele napoleoniene se incheia- sera, taranit romAni care nu si-au gasit un rost in Moldova au preferat sé se intoarcé in satele de bastina. in perioada 1830- 1850, ritmul de crestere a populatiei s-a temperat, la acest fe- nomen contribuind diminuarea emigratiei, din cauza faptului c& pamanturile bune neocupate erau tot mai rare, precum si cAteva epidemii de holera care au lovit: Bucovina. Administratia galitiana a Bucovinei a adus in zona functi- onari, mineri si mestesugari germani; taietori de lemne si mey- teri sticlari slovaci; arendasi de mosii, pravalii, mori sau cras- me, comercianti si c&matari evrei; agricultori si crescatori de animale maghiari; lucraitori calificati in saline, functionari ma- runti gi agricultori polonezi; negustori armeni; pastori si lucré- tori forestieri hutuli; tarani si lucratori zilieri lipoveni si mai ales ruteni sau ucraineni. Acesti colonisti au fost atrasi de fe- lurite facilitati fiscale, scutiri de anumite impozite si de servi- ciul militar, precum si de inlesniri si ajutoare de la stat pentru intemeierea; gospodariilor siachizitionarea uneltelor, a anima- lelor, a terenurilor agricole, pasunilor si fanetelor. in plus, ta ranii ruteni si hutuli, cele mai numeroase grupuri etnice care s-au asezat in Bucovina, erau incurajati sa vind aici sipentru a scéipa de numeroasele zile de claca din Galitia, care ajungeau pana la 80-100 pean. PIATA centrala din Cernauti MODERNIZAREA ECONOMIE! SUB INFLUENTA AUSTRIACA Administratia austriacd din Bucovina a incurajat dezvol- tarea economiei locale, bazata pana la anexare, preponde- rent, pe cresterea animalelor. Agricultura a rémas in conti- nuare ramura economica de baza, insa reformele din acest domeniu au produs atat modific&ri cantitative—extinderea suprafetelor arabile prin defrisari si asanarea terenurilor milastinoase -, cat si calitative: folosirea pe scar largi a in- grasamintelor naturale, introducerea cunostintelor moder- ne, a unor unelte noi, a semintelor selectionate sau a unor culturi noi, precum cartoful. Cresterea animalelor, in special a vitelor, si-a pastrat ponderea insemnata in economia locala, depasind cu mult veniturile obtinute din culturile agricole. Inca de la incepu- tul veacului al XTX-lea, Bucovina se situa pe primul loc in imperiu la numéarul de animale, raportat la numarul locuito- Tilor si la suprafata agricola. Administratia austriaca a spri- jinit cresterea animalelor prin infiintarea unei herghelii de stat, la Cotmani (1783), mutata la Vascauti, apoi la Radauti, care avea ca scop ameliorarea raselor cabaline. Herghelia s-a extins treptat, devenind un centru zootehnic modern, rar intalnit in Europa acelor vremuri. Acelasi model a fost folo- sit si pentru infiintarea unor ferme model destinate selecta- rii si imbunatatirii raselor bovine. Eforturile din aceste do- menii au pus bazele unei scoli agro-zootehnice inzestrate cu terenuri si specialisti adusi din toate colturile imperiului. Mestesugurile si activitatile industriale s-au dezvoltat in primul rand in domeniul forestier, avand in vedere ca padurile ocupau la acea data aproximativ 50% din terito- riul Bucovinei. fnc& din 1792 a fost adoptat primul regula- ment silvic, care reglementa exploatarea lemnului si intro- ducea masuri pentru protejarea padurilor. Pentru a facilita exploatarea forestiera, au fost aduse in zona primele feras- traie moderne, actionate de forta apei, si au fost amenajate pentru plutarit cursurile principalelor rauri. Explorarile efectuate de noua administratie au con- dus la descoperirea unor z&cdminte de metale precum fier, plumb sau argint. La mai putin de un deceniu de la anexa- rea Bucovinei, in zona au inceput sa fie deschise numeroa- se mine, la Iacobeni, Fundul Moldovei, Pojorata, Carlibaba, Vatra Moldovitei etc. In apropierea acestor exploatari minie- re au fost infiintate si ateliere de prelucrare, cele mai semni- ficative fiind la Iacobeni si Vama. Dupa un inceput promita- tor, majoritatea minelor si a atelierelor de prelucrare a me- talelor din Bucovina aveau sa dea faliment, fie din pricina continutului scizut de minereu din zdcéméunt, fie din prici- na concurentei altor mestesugari din provinciile centrale ale imperiului. Conform statisticilor administratiei austriece, ponderea industriei sia mestesugurilor din domeniul meta- lurgiei nu a depasit niciodata o zecime din ansamblul econo- miei bucovinene. O exploatare miniera profitabila si de du- rata a fost infiintata la Cacica, unde, in 1790, au fost desco- perite importante zacaminte de sare. La inceputul secolului al XIX-lea sunt puse bazele turismului bucovinean, in 1821 fiind inaugurata statiunea balneara de la Vatra Dornei. MARTIE 2014 [31]avon cc nnn POLITICILE ILUMINISTE, ABANDONATE IN TIMPUL RAZBOAIELOR NAPOLEONIENE Politica sociala a administratiei austriece s-a dovedit foarte li- berala in primele decenii. in 1782 a fost limitata dependenta clacasilor fata de st&pani. Taranii dependenti erau liberi sa se cAsdtoreasc, iar copiii lor nu erau obligati sa lucreze in dome- niul agricol, ci puteau si invete orice meserie. In 1783, impozi- tul de 10% pe venitul funciar a fost extins asupra tuturor pro- prietarilor de pamant. in plus, marii proprietari erau obligati s acorde alimente sau furaje taranilor, in caz de secet sau alta calamitate natural, sa contribuie la constructia gi intretinerea bisericilor si stabilimentelor pentru saraci si orfani ete., iar lo- cuitorii Bucovinei erau scutiti de serviciul militar. in invatamént, noua administratie austriaca a introdus un sistem bilingy, cu predare in limbile germana si romana, fiind aduse in provincie cadre didactice din Transilvania si Banat, care cunosteau ambele limbi. in 1786 a fost adoptat un Regulament Scolar care prevedea, intre altele, laicizarea, eta- tizarea si obligativitatea invat iprimar, in urma aces- tor reforme, in perioada 1781-1792, in Bucovina au fost infiin- tate 32 de scoli publice, romAnesti sau bilingve. Aceste reforme iluministe au fost abandonate partial sau integral in timpul razboaielor napoleoniene. Drepturile tra- ditionale au disparut, razesii au fost transformati in iobagi, numiarul zilelor de claca a crescut de la 12 in 1793 la 75-80 in 1819. in 1808 s-a proclamat obligativitatea serviciului militar in tot imperiul, in timp ce asupra bucovinenilor apasau tot mai multe biruri. fn 1819, invatéméntul primar obligatoriu a fost desfiintat, iar scolile din Bucovina au fost puse sub controlul Consiliului Catolic de la Lemberg. Biserica Ortodoxé din Bucovina a fost afectataé de masu- rile regimului absolutist, instaurat la Viena dupa rézboaiele napoleoniene, care vizau incurajarea confesiunilor catolice. Numarul parohiilor ortodoxe a fost redus de la 239 la 186, degi populatiaa crescut, au fost instriinate 178 din cele 267 de mosii aflate in proprietatea manastirilor ortodoxe. In paralel au fost: infiintate parohii catolice in aproape toate localitatile in care erau colonisti sau imigranti catolici, in 1822, la Cerndutia fost construita prima biseric& greco-catolica, urmata de infiinta- rea altor parohii, in special pentru rutenii de confesiune unita. DUCATUL AUTONOM AL BUCOVINE! in urma Revolutiei de la 1848, Bucovina a fost separata de Galitia si a devenit ducat autonom, cu dieta proprie si repre- zentanti in Parlamentul dela Viena. ins& acest statut, consfin- titde Constitutia, adoptata in 1849, s-a dovedit efemer. fnurma esecului revolutiei, regimul neoabsolutist a revenit la forma de organizare precedent, Bucovina find alipita din nou Galitiei. Provincia si-a recdpatat statutul de ducat autonom incepand din anul 1861. Ducatul era condus de un guvernator numit de impiiat si a dobandit autonomie provincial si diet locala. Prima diet& a fost compusa din 30 de deputati, din care 17 erau romAni. Puterea executiva era reprezentata de un Comitet for- mat din patru deputati si un presedinte, alesi dintre membrii dietei, intre atributiile acestora se numarau bugetul, proble- mele economice, intretinerea drumurilor, serviciul sanitar, in- vaitéméntul primar ete. Pana in 1783, Bucovina a trimis cinci deputati in Parlamentul imperial, numétul crescfnd ulteri- or. Provincia nu mai depindea de Galitia decat prin Curtea de Apel si administratia cailor ferate. [32] MARTIE 2014 Dupa 1848, populatia Bucovinei a crescut: accelerat, de la 377.000 de locuitori pana la 511.000 in 1869, Aceasta crestere a fost sustinuta in continuare de imigratie, in timp ce numa- rul roménilor s-a diminuat in aceasta perioada. Daca la 1848 §n Bucovina locuiau circa 209.000 de roméni (peste 55% din to- talul populatiei), panéi la 1869 numarul lor s-a redus cu 2.600 de persoane, reprezentand numai 40,5% din totalul popula- tiei, In schimb, numarul rutenilor a crescut de la 109.000 la 186.000 de locuitori, ajungand s& reprezinte 36,4% din totalul populatiei. Roménii si rutenii constituiau marea masa a {ara- nimii, in timp ce fanctionarii, arendasii, industriasii, comerci- antii sau muncitorii calificati faiceau parte din randul celorlal- te etnii- austrieci, germani, evrei, armeni, polonezi, slovaci etc. Si in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, economia Bucovinei a ramas preponderent agro-silvica. Dupé 1848 s-au produs semnificative mutatii in sectorul agricol, fiind desfiinta- te claca si corvezile feudale. De asemenea, 0 parte dintre tarani au fost improprietariti cu peste 80.000 de hectare de teren din Fondul Bisericesc. Revolutia industriala s-a resimtit si in acest colfal Imperiului Habsburgic, diversificind si amplificdnd refea- ua producatorilor industriali si accelerand schimburile comer- ciale si urbanizarea. Pe lang orasele vechi, Cernauti, Suceava, Siret, acum au capatat oficial un statut urban numeroase loca- kitati, printre care Radauti, Campulung Moldovenesc, Vama, Visnita, Cotmani etc. Reteaua drumurilor a crescut si s-a diver- sificat, in 1863 ajungand la circa 1.700 km, iar intre 1865 si 1869 a fost construita prima cale ferata, de o companie din Galitia. Daca in perioada 1821-1848 s-au infiintat numai 14 scoli noi, intre 1849 si 1862 s-a creat o adevarata retea, find con- struite 81 de scoli, La Cernauti a fost infiintata prima cate- dra de limba gi literatura romAnd, al carei titular adevenit, in 1849, Aron Pumnul. in 1860 a fost inaugurat un liceu nou la Suceava. fn 1873 a fost infiintaté la Cernauti o scoala superi- oard de meserii, cu sectiile de constructii si chimie industriala, iar doi ani mai tarziu a fost creaté Universitatea din Cernauti. Modificarile politice de la Viena, respectiv abandonarea regimului neoabsolutist (1860) si inlocuirea lui cu liberalis- mul, apoi cu dualismul (1867), au influentat direct Bucovina. Dispusa s& faci compromisuri, administratia centrala a acor- dat autonomie Bisericii Ortodoxe si egalitate in drepturi pen- tru romani. Cu toate acestea, populatia roméneasci a fost de- favorizata in continuare prin continuarea politicilor care incu- rajau colonizarea si imigratia. Dacd in 1786, roménii reprezen- tau 68% din totalul populatiei provinciei, procentul lor a sc&zut in 1910 pana la 34,4%, din cei 800.000 de locuitori ai Bucovinei. Inrandul imigrantilor, ponderea cea mai mare a fost detinut& de ruteni (ucraineni), evrei si germani. De remarcat faptul cA numiéarul germanilor a inregistrat 0 scddere semnificativa intre 1890 si 1918, date fiind emigrarile in Statele Unite si Canada. Bibliografie: Cermovodeanu Paul, Edrolu Nicolae (coord), istoria raménilor Vol. VI, Ecitura Enciclopedicd, 2002 Berindel Dan (coord), [storia Roménilor, Vol Vil, Tom |, Editura Enciclopedica, 2003 Hofbauer Hannes, Roman Viorel, Bucovina, Basarabla, Moldova, Editura Tehnicd, 1995 Nistor lon, Roméni si rutentin Bucovina. Studiu istoric $i stotistic, Editura Academiei Romane, 1915 Platon Gheorghe (coord,), Istaria Roméntlor Vol. Vil, Tom Il, Editura Enciclopedica, 2003 Ungureanu Constantin, Bucovina in perioado stéjpéniril custriece (1774-1918) ~aspecte etnademografice si confesionale, Editura CIVITAS, 2003 tem GERNAU IE: ERA THEA A Se Cand trupele austriece ocupau orasul Cernduti, in 1774, acesta nu era decdt un mic targ provincial, situat foarte favorabil la rdscrucea unor importante drumuri comerciale, dar cu o populatie de doar céiteva mii de oameni. Mai nuilt decat atat, orasul nu avea decdt o ulitd importantd si case mai degraba vechi (si nicidecum din piatri, etalonul modernitatii la acea vreme in materie de constructii). Insd pe parcursul stapanirii austriece, orasul Cernduti va cunoaste o dezvoltare urband impresionantd si va ajunge sd fie cunoscut drept,,Mica Viend pe ANDREEA LUPSOR FOTO: CABINETUL DE STAMPE AL BIBLIOTECII ACADEMIEI ROMANE rept marturie pentru evolutia orasului Cernauti de la un mic targ moldovenese la orag imperial stau insemnarile calatorilor straini care au trecut, de-a lungul timpului, prin urbea de la malurile Prutului. Medicul si naturalistul Balthazar Hacquet ajunge in regiunea Moldovei in 1789-1790 si noteaza urmatoarele: ,,Aceasta capitala a in- tregii Bucovine se afla chiar la Prut, pe malul cel inalt din- spre sud. Acest mic oras, ce consta doar din sase sau sapte sute de case, este cu totul deschis [fara ziduri de aparare] sia cépatat, de cand e sub sceptrul imparatului Iosif, mul- te cladiri solide din piatra, pe cénd mai inainte nu erau de- cat case din lemn”. In aceeasi perioada, Johann Christian von Struve observa: ,,Cernauti, capitala Bucovinei, [este] frumos cladita in stil nou”. Suntem, asadar, la 15 ani de la transformarea Cerndutiului in oras austriac, iar schimba- rile se observa deja. Meritul revine administratiei imperi- ale, care dispune initierea unei campanii de constructii in oras, astfel c& vechile cladiri din lemn incep sa fie inlocuite cu cladiri moderne, din piatra, drumurile sunt imbunatati- te, iar comertul se dezvolta intr-un ritm rapid. Ln MARTIE 2014 [33] ‘ e unineme iNe | | | TURE, CA COM Beg ERVDE FAW AITIITANARENQUIATIS 1 Was, GAL 1) SEs Tove Wee? Schimbarile nu se petrec insa chiar atat de repede. Vince Batthydany (nobil de origine maghiara; a ocupat diverse functii in administratia Imperiului Habsburgic) vorbeste despre transformarea inca incompleta a orasului si observa ca fetele orasului, cea noua si cea veche, coexista. Ajuns la Cernauti chiar la inceputul secolului al XIX-lea, el noteaza, pe de o parte, c& ,,orasul propriu-zis const dintr-o singura ulita si acoperdi o colina, pe care o inconjoara locuinte sara- cAcioase; sub stapanirea turceasca, orasul se compunea nu- mai din aceasta din urma”, iar pe de alta parte, ca ,,Josif al -a dat o infatisare mai bund, prin ridicarea multor cldiri publice si cazdirmi”. Potrivit lui Batthyany, populatia Cernautiului ajungea atunci la 6.000 de persoane, ,,printre care germani, moldoveni, evrei, armeni si ruteni”. Sapte ani mai tarziu, Cernautiul ardta, se pare, cu to- tul diferit. Armeanul Minas Bajaskian, care a calatorit in intreaga Europa de Est vizitand comunitatile locale de ar- meni, nota in 1808 ca oragul ,,infloreste din zi in zi datori- tAcomertului gi se extinde cu cladiri frumoase si inalte. Am vazut acolo palate deosebite, biserici impunatoare si altele”. lar peste cAteva decenii, la jumatatea secolului al XIX-lea, Cerndutiul era deja complet schimbat, intr-atat de mult in- cAt un britanic, pe nume Edmund Spencer, scria cA ,.nu am intalnit prea des un oras mai frumos decAt Cernauti”. Avid calator in Orient si autor al unor vaste memorii de calatorie, Spencer a calatorit in zona Tarilor Romane in jurul anului 1850 si ne-a lsat o detaliata descriere a orasului Cernauti sia provinciei bucovinene, pe care o redéim in continuare: »Drumul nostru de la Boian se intindea in cea mai mare parte prin valea Prutului. Drumul pe care se in- tra in Bucovina este unul dintre cele mai bune care pot fiintdlnite in vreo tard, gi in céteva ore am qjuns in ca- pitald, Cernduti, pentru noi o adevératé oazé in pusti- etate, intr-atat fusesem noi obignuifi cu strazile inguste si colibele de lemn din Turcia si cu la fel de résfiratele si prost intocmitele orage din Rusia de sud. Inir-adevér, nu am intélnit prea des un oras mai fru- mos decéit Cernéiufi; aproape toate cladirile sunt ridicate recent, strazile sunt exact de largimea corectti si, intructt majoritatea caselor au altituri de ele o mica gradind sau vie, acest adaos trebuie sé confere orasului un incdnititor caracter rural in timpul verii. Situarea sa este, de aseme- nea, favorizata, fiind frumos plasata pe o colind avan- taté deasupra Prutului, inconjurat de terenuri agricole si platouri bine impidurite. Pe lénga toate aceste avan- taje, curtitenia germand este, peste tot, zeifa stépanitoa- 7e; si, vdziind toate acestea si comparandu-le cu tot cea ce vazusem in Rusia si Turcia, nu putem decat dori din tot sufletul ca rasele teutonice sé fi fost mat inclinate spre cucerire pentru cdi, oriunde au patruns, fie in calitate de cuceritoare, fie de colonisti, au adus cu et progresul in- troducind hérnicia, curétenia si ordinea. fnainte de anul 1777, Bucovina forma o parte din principatul Moldovei, dar de la acea daté a fost in- clusé in regatul Galitiei. Cu exceptia celor cdteva sute de colonisti germani, locuitorii

S-ar putea să vă placă și

• Contabilitatea Expertiza Și Auditul Afacerilor Nr. 6 2010

  

  Document75 pagini

  Contabilitatea Expertiza Și Auditul Afacerilor Nr. 6 2010

  Econ

  Încă nu există evaluări
• Contabilitatea Expertiza Și Auditul Afacerilor Nr. 1 2015

  

  Document75 pagini

  Contabilitatea Expertiza Și Auditul Afacerilor Nr. 1 2015

  Econ

  Încă nu există evaluări
• Gestiunea Și Contabilitatea Firmei Nr. 2 2013

  

  Document59 pagini

  Gestiunea Și Contabilitatea Firmei Nr. 2 2013

  Econ

  Încă nu există evaluări
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Contabilitatea Expertiza Și Auditul Afacerilor, Nr. 5, 2010

  

  Document75 pagini

  Contabilitatea Expertiza Și Auditul Afacerilor, Nr. 5, 2010

  Econ

  Încă nu există evaluări
• Manual Bursier

  

  Document10 pagini

  Manual Bursier

  Teodorescu Alin

  Încă nu există evaluări
• Revista Finanțe Publice Și Contabilitate Nr.1 2014

  

  Document67 pagini

  Revista Finanțe Publice Și Contabilitate Nr.1 2014

  Econ

  100% (1)
• Ludwig Von Mises - Actiunea Umana

  

  Document428 pagini

  Ludwig Von Mises - Actiunea Umana

  fl2rynfl2ryn

  Încă nu există evaluări
• Curs 2

  

  Document14 pagini

  Curs 2

  Balanean Raul

  Încă nu există evaluări
• Richard Feynman - Despre Caracterul Legilor Fizicii

  

  Document154 pagini

  Richard Feynman - Despre Caracterul Legilor Fizicii

  Cosmin Postolache

  Încă nu există evaluări
• Hannu Rajaniemi - Hoțul Cuantic

  

  Document275 pagini

  Hannu Rajaniemi - Hoțul Cuantic

  OnlySpy

  50% (2)
• Programare C# (Curs 4)

  

  Document26 pagini

  Programare C# (Curs 4)

  Econ

  Încă nu există evaluări
• Programare C# (Curs 5)

  

  Document28 pagini

  Programare C# (Curs 5)

  Econ

  Încă nu există evaluări
• Programare C#

  

  Document27 pagini

  Programare C#

  Nicolae Patru

  Încă nu există evaluări
• Curs 3

  

  Document34 pagini

  Curs 3

  Ina Prisacaru

  Încă nu există evaluări
• Soren Kierkegaard-Maladia Mortala-Omniscop (1993)

  

  Document127 pagini

  Soren Kierkegaard-Maladia Mortala-Omniscop (1993)

  ionut216

  Încă nu există evaluări
• Antropologie Culturala

  

  Document45 pagini

  Antropologie Culturala

  dana2208

  100% (9)
• Cadrul European Al Calificarilor (Proiect)

  

  Document54 pagini

  Cadrul European Al Calificarilor (Proiect)

  CrisPop

  Încă nu există evaluări
• Despre Frumusetea Uitata A Vietii - Andrei Plesu-2

  

  Document278 pagini

  Despre Frumusetea Uitata A Vietii - Andrei Plesu-2

  Vlad Popescu

  96% (24)
• 

  De la Everand

  Încă nu există evaluări
• 

  De la Everand

  Încă nu există evaluări