Cl.

Levi-Strauss- Tropice Triste

Una dintre primele lucrri de amploare ale antropologului ,Tropice Tristetinde s se apropie mult mai mult de
specificul unui jurnal de cltorie cu caracter etnografic dect de o lucrare tiinifica cu caracter structuralist.
Descrierea detaliata din Tropice a acestor societati a reprezentat piatra de temelie pentru cercetarile si operele
ulterioare, mai ales in ceea ce priveste metoda de analiza numita structuralism. In Antropologie structurala Levi-Strauss
citeaza pasaje intregi din Tropice, pe care le explica cu ajutorul demersului structuralist. Studierea triburilor primitive l-a
ajutat pe autor in definirea miturilor si relatiilor de rudenie, in descoperirea de raporturi cauzale si structuri ale gandirii
primitive; aspecte prezentate pe larg in Gandirea salbatica si ciclul Mitologice
Noutatea tiinific adus de tropice triste consta mai ales in aportul original si innovator prppus de autor pentru a
cunote cultura,cutumele ,obiceiurile unor popoare primitive,putin cunoscute lumii stiintifice si mai ales publicului
larg.Claude Levi Straus a cercetat zonele Braziliei, pupulatate de civilitati aflate inca in stadiul primitive, incercand sa le
aduca la cunostinta publicului si intr-o oarecare maniera sa explice modul de viata si cultura lor ,care desi necunoscuta
pana atunci s-a dovedit a fi nu mai putin fascinante decat alte culturi.
Pentru a-i cunoate pe slbatici, nimic nu ne folosete s ni-i apropiem fizic; tot ceea ce trebuie s facem este s le
reducem expresiile culturale la modele abstracte de relaii: Dorisem s merg pn la extrema slbticie; speram s fiu
rspltit din plin printre aceti graioi indigeni, pe care nimeni nu-i mai vzuse naintea mea i pe care nimeni, poate, navea s-i mai vad dup mine. La captul unui parcurs entuziast, m apropiasem mult de aceti slbatici. Din nefericire,
prea tare chiar. Pentru c, de fapt, existena lor nefiindu-mi revelat dect n ultimul moment, nu putusem s le dau timpul
acela absolut necesar pentru a-i cunoate. Resursele precare de care dispuneau, starea de degradare fizic n care ne
gseam, eu i tovarii mei, [... ] nu-mi permiteau dect un scurt chiul de la coal", n locul unor luni de studii. Erau
acolo, pregtii s-mi arate obiceiurile, i credinele lor, iar eu nu le tiam limba. Tot att de aproape de mine ca i propriami imagine n oglind, puteam s-i ating, dar nu s-i i neleg. Primeam, prin urmare, din partele att recompensa, ct i
pedeapsa. Cci nu era oare vina mea i a meseriei mele s cred c unii oameni nu sunt ntotdeauna oameni ca oricare alii,
c unii merit mai mult interes i atenie doar pentru c pielea lor e colorat" i obiceiurile lor ne mir? Era, ns,
suficient ca eu s-i intuiesc, pentru ca, de ndat, ei s se despoaie de toat stranietatea lor: a fi putut la fel de bine, atunci,
s rmn n satul meu"
Etnologul, pare s spun Lvi-Strauss, este prins ntr-o capcan a dilemei: el i poate atinge" pe slbatici, dar nu-i poate
nelege"! Suntem departe de optimismul epistemologic al lui Evans-Pritchard. Pentru Lvi-Strauss, e de dorit s se
renune la proximitatea ntlnirii cercettor - indigen: cercettorul trebuie s se orienteze mai degrab ctre producia
cultural atemporal, precum miturile, ritualul ori literatura, care sunt singurele demne i n stare de a fi transformate n
generalizri n universalii". Lumea real i concret se vede, prin urmare, redus, la Lvi-Strauss, la cteva izomorfisme
ori opoziii de tip binar; actorii sociali se vd dizolvai" n cteva opoziii formale.
Cartea debuteaza cu fraza : Detesc calatoriile si exploratorii. Si iata-ma gata sa-mi povestesc expeditiile,autorul
manifestandu-si inca de la inceput dispretul fata de superficialitatea povestilor de calatorie. Aventura nu-si are locul in
meseria de etnolog, este doar o servitute care copleseste munca in sine cu timpul pierdut pe drum saptamani si luni de-a
randul, cu povara foamei, a oboselii, uneori a bolii.
Textele lui Lvi-Strauss sunt opace; el nu dorete ca noi s privim prin intermediul lor pentru a putea vedea cum triete
un popor. Populaiile concrete, vii nu sunt obiectul su de studiu; el nu are de gnd s ne familiarizeze cu organizri
sociale concrete. Cci, pentru un astfel de scop, efortul de a ntlni slbatici nu trebuie s aib loc sub tropice: aceast
aventur prin lume, In ncercarea di a descoperi omul, este, n adevratul sens al cuvntului, o cutare zadarnic;
surprindem, din aceste cuvinte, dezgustul su, exprimat chiar n prima fraz a crii: Ursc cltoriile i exploratorii".

Partea a noua Reintoarcerea inchide cartea .Aceasta parte este mai mult de facture filosofica cuprinzand reflectii
despre rolul antropologiei ca stiinta ,despre efectele si importanta calatoriilor pentru om si despre cele doua mari religii
orientale islamismul si budismul,autorul incercand sa realizeze o comparative intre acestea .
n paralel cu toate acestea, specialitii, crora le place s-i rezerve domenii inaccesibile, au afirmat c Tropice Triste nu
este opera major a lui Lvi-Strauss i au privit-o cu oarecare condescenden, considernd-o puternic literar, de aceea
gsindu-i cu greu locul n mijlocul unei opere abstracte i teoretice, n restul lucrrilor sale, autorul nu transpare
niciodat; n plus, i acest lucru este nc i mai straniu, nu gsim n ele practic nicio referin la datele etnografice pe care
le-ar fi putut culege n cursul expediiilor" sale, dup cum se spunea la vremea aceea. ntreaga sa oper se bazeaz, deci,
pe analiza etnografiei altor autori. Prin urmare, exist acest contrast aparent ntre teoria lui Lvi-Strauss i aceast carte
de cltorii autobiografic" (Leach), acest mod de a gndi, aceast privire introspectiv, aceast parantez, aceast pauz,
la urma urmei inutil, ntr-un lung demers de puritate intelectual". Acesta era sentimentul ndelung mprtit al
comunitii antropologice, cnd, n 1988, Clifford Greetz public un remarcabil voluma, Works and Livesy n care se
spune c Tristes Tropiques este nu numai cea mai bun lucrare a lui Lvi-Strauss, ci i cea care i clarific cel mai bine
ntreaga oper, cheia care deschide uile cele mai ntunecate ale operei sale. Aadar, este interesant s-1 urmrim pe acest
antropolog american n ceea ce dorete s demonstreze.

III Bororo
Prima civilizatie primitive cu care autorul intra in contact este civilizatia Bororo.Acesta este impresionat
inca de la inceput de locuintele impunatoare ca dimensiune care par a fi lucrarea unor artizani.
Satele Bororo sunt alcatuite din 26 de case( ce au acoperisul din crengi),dispuse circulat in jurul unei case de dimensiuni
mai mari pe care locuitorii o numeau baitemnnageo,structurare care ii amintea autorului de rotile de la carute .Locuinta
din centru era un fel de club al barbatilor caci ea ii adapostea pe barbatii celibatari fiind interzisa femeilor
casatorite,care locuiesc in colibele periferice.Aceasta casa nu este numai un colt de relaxare si de placere pentru barbati ea
este si un templu unde se desfasoare ritualuri religioase care sunt interzise femeilor si unde se invata dansurile sacre.
Din punct de vedere al aspectului indienii Bororbo sunt inalti si impunatori ,corpul lor fiind intotdeauna gol si acoperit
cu vopsea rosie,vopsindu-si inclusive parul pe care-l poarta lasat liber pe umeri sau tuns rotund pana in dreptul
urechilor.Femeile sunt mult mai scunde decat barbatii avand trasaturi neregulate si un aspect plapand.Costumatia lor este
alcatuita dintr-un sort din panza de bumbac impregnate cu urucu in jurul unei centuri rigide in scoarta de copac.Aceastea
sustinea o panglica alba mai supla,din scoarta de copac batatorita care le trecea printer pulpe.Peste piept li se petreceau
doua fuiaore din bumbac,fin impletite.In contrast cu simplitatea vestmintelor Bororo isi impodobesc corpul cu
diferitebijuterii.Femeile isi transmit din mama-n fiica podoabele care constau in dinti de maimute sau colti de jaguar
montati pe lemn.Barbatii poate pandantive in forma de semiluna facuta din urechile unor animale salbatice si isi
impodobesc capul cu pene ,culese de la pasari crescute special pentru asta.Uneori podoabele lor sunt atat de impunatoare
incat dureaza ore ca sa fie puse pe cap.
Civilizatia bororo este cu adevarat interesanta din punct de vedere al structurii sociale.Astfel satul este impartit de
fluviul Rio- velmelho in doua grupuri astfel putem gasi in zona de nord grupul cera iar in partea sudica grupul tegare.Un
individ apartine aceluiasi grup din care face parte si mama sa iar dupa casatorie ,femeil fiind cele care cer
barbatii,reprezentatii sexului masculine se muta-n casa femeii parasindu-si resedinta dar si grupul de origine astfel incat
daca un barbat apartine grupului cera el este obligat sa se casatoreasca cu o femeie tegare iar dupa casatorie el apartine
grupului sotiei sale.In aparenta prin acest schimb continuu de grupuri se creaza impresia unei egalitati intre cele doua
clase sociale dar indienii Boror nu sunt divizati doar in grupuri ci si in ginti,tot pe linie materna.Exista trei ginti care nu se
amesteca nicidata intre ele ele :Ginta superioara,ginta inferioara si ginta mijlocie; de asemeea se mai imparti in ginti rosii
si ginti negre.Membrii unei ginti stau intotdeauna impreuna sau in colibe alaturate fiind obligati sa se casatoreasca doar cu
personae aprtinand aceleasi ginte.Exista de asemenea ginti bogate si ginti sarace aceasta diferentiere consta in numarul de

privilegii de ca re dispune o ginta astfel incat fiecare ginta are blazoane ce permit indentificarea pozitiei sociale a unui
anumit individ.Aceste privilegii constau in obtinerea unor anumite tipuri de pene care le permit sa-si decoreze
armele,poadoabele sau colibele,Lui Claude Levi Strauss i-a placut sa-ii divizeze in rafinati si rustici.Referitor la
problema impartirii sociale a tribului Bororo ,Manolescu spunea ca populatiile bororo si-au rezolvat (sau mascat)
contradictia fundamental din structura social prin metode sociologice: principiul jumttilor a permis trufiei de cast s
se mentin
O alta component importanta a vietii civilizatiei Bororo e componenta religioasa sau mai bine zis spirituala,totusi in
ciuda faptului ca tribul borora abunda in practice religioase,bastinasii le privesc ca pe ceva comun,uzual lipsindu-le de
sacralitate.Astfel autorul are ocazia sa intre in contact cu una din practicile lor inca din prima sa zi de sedere caci inainte
de a se bucura de vanat,locuitorii simt nevoia sa execute un ritual complex de linistire a spiritului vanatului si de
consacrare a vanatorii.Acest Ritual pote sa fie executat numai de catre barbate,femeilor fiindu-le interzisa
participarea.Ritualul consta in cantece si dansuri tribale,artistii fiind acompaniati de cateva instrumente de suflat si de
sunetele unei tartacute umpluta cu pietris.Ritualul dureaza toata noapte ,bororo dormind doar de la lasarea zorilor si pana
la ora pranzului.
In comunitatea bororo exista doi preoti :un bari care este un mediator intre societatea omeneasca si sufletele
raufacatorilor si un aroettowaraare un mediator intre societatea celor vii si a celor morti,cei doi poedada calitati
antagonice si de cele mai mute ori se urasc intre ei.Devii bari in urma incheierii unui pact cu spirite raufacatoare ,in parte
cereste ,animale si subterane.Un bari se bucura de anumite privilegii astfel el este primul care gusta din recolte sau vanat
caci bororo considera ca ele nu sunt bune de mancat pana in acel moment.Totusi sa fii bari are si anumite aspect negative
caci acestia nu sunt stapani pe copul lor, intrand uneori in transa fiind posedati de spiritul cu care au incheiat pactul
;aroettowaraare nu are dreptul la ofrande trebuind sa evite anumite feluri de mancare ,de asemenea el are si cateva
prohibitii vestimentare fiindu-i interzis sa poarte culori vii dar spre deosebire de bari el este singurul stapan al corpului
sau, comunicand cu spiritele pe cale onirica.Un bari prevesteste boala sau moarte ocupandu-se mai mult de partea fizica
pe cand un aroettowaraar evindeca si ingrijeste.
De fapt chiar si divizarea in doua grupe este strans in legatura cu aceasta dualitate caci barii au o origine tugare si
areottowareette au o origine cera.ba mai mult toate miturile bororo prezinta eroii tugare drept creatori in tip ce eroii cera
sunt prezentati ca pacificatori si ordonatori.
IV. Nambikwara
In celebra sa lucrare, Claude Levi-Strauss a ntiprit pentru mult vreme imaginea cutremurtoare a unei populaii
nenchipuit de srace, biete fpturi fr veminte dormind ghemuite n cenua vetrelor, a cror inocent abandonare evoc
pentru el "expresia cea mai nduiotoare i mai veridic a tandreei omeneti".
Levi-Strauss este uimit inca de la inceput de modul de viata a acestuitrib relatand ca Dupa splendoarea palatelor bororo
saracia in care traiesc triburile nambikwara este aproape de necrezut. [] datorita saraciei culturii materiale care te
indreptatea sa-i consideri mai degraba ca supravietuitori ai epocii pietrei..Tribul cuprindea un numar mic de personae
doar 20 ,grupate in sase familii: cea a efului de trib alctuit din cele trei neveste si din fiica sa adolescenta si nc cinci
compuse dintr-un cuplu cstorit si un copil.
Asa cum relata Levi-Strauss indienii Nambicawara sunt mici de statura,cu un aspect plapand avand pielea mai inchisa la
culoare si o parte din trsturile negroteilor.nlimea brbailor ajunge pn la 1,60 m in timp ce femeile nu depesc 1,50.
Imbracamintea femeilor din trib se reducea la un sirag subtire de margele din scoici, innodat in jurul taliei si la alte cateva
podoabe, bratari sau cercei din sidef si pene. Barbatii erau la fel de sumar imbracati, avand doar un pompon de pai agatat
la brau. Noaptea, nambikwara nu dormeau in colibe, ci goi,afara, pe pamant lipindu+i corpul unii de alii ca s se
nclzeasc.
Levi-Strauss relateaza ca tribul impartea anul in doua perioade distincte: sezonul ploios, din octombrie pana in martie
cand fiecare grup din trib locuiste in colibe din ramuri de palmier, construite pe mici ridicaturi de pamant din apropierea
raurilor, si sezonul secetos cand satul este parasit si tribul se imparte in mai multe cete nomande. Timp de sapte luni,
cetele ratacesc prin savana in cautarea hranei: larve, paianjeni, lacuste, rozatoare, serpi, precum si fructe, radacini sau
miere salbatica. In aceasta perioada femeile tribului nambickawara i poarta toat averea in spate,astfel spus intr-un mod

mai explicit ele car mici cosuri de bambus in care-si pun cateva merinde,puinul mobilier pe care-l dein dar mai ales
arme ,unele dintre acestea fiind construite din piatr sau bambus.
Economia tribului era de natura dubla: a vanatorii si gradinaritului, pe de o parte si a culesului, pe de alta parte. Prima
era asigurata de barbat, iar cea de-a doua de femeie.In timp ce brbaii se ndeletnicesc toat ziua cu vanatoarea
femeile,alaturi de copii pornesc in cautare de merinde ,in aceasta categorie intrand absolute orice le poate asigura
subzistena.Totui dei femeile sunt cele cre intrein de cele mai multe ori familia activitate or este privita ca inferioara
cci visul oricarui nambickawara este sa aib cat mai mult vanat in timp ce mancare obtinuta de femei e vazuta ca facand
parte din mizeria cotidian.
eful tribului nu isi daruieste functia ereditar,astfel incat cand un conducator simte ca e pe moarte acesta isi va alege din
cadrul cetei un succesor. Principalul privilegiu al cpeteniei era acela de a porni primul razboiul in rest seful avand numai
responsabilitati eful trebuia sa alega itinerariul pentru vanatoare,sa gasesca teren pentru plantarea gradinilor si sa fie
generous cu oamenii sai,dandu-le acestora tot ce ii cereau.De asemenea seful trebuie sa fie un bun vrajitor el fiind cel care
prepara otravurile cel care canta cel mai frumos si danseaza cat mai energic.
Un alt privelegiul al sefului este acela de a avea mai multe sotii care au roluri diferite.Astfel prima sotie are grije de
copii,obtine mancare ,o prepara pleaca la cules in padure in timp ce celelate doua,mult nai tinere se joaca cu copii sau isi
insotesc sotul la vantoare fiind un real ajutor fizic si moral.Aceasta concesie acordata sefului are atat un rol sentimental
cat si unul politic fiind un fel de contract semnata intre grup care ii ofera femei si sef care isi ia raspunderea de a asigura
hrana pentru toata ceata.
Prin cartea Tropice Triste Levi-Strauss adduce o contributie covaritoare etnografiei dar mai ales antropologiei
cultural..Acesta scrie ca : Fie c se afl n Indii ori n America, cltorul modern e mai puin surprins dect o arat).
Diferenele care-i despart pe oameni sunt doar superficiale, oamenii rmnnd mereu oameni. Etnologia devine aici
antropologie.

Cl.Levi-Strauss- Totemismul azi

Totemism is one of the essays (along with The Savage Mind) in which Lvi-Strauss laid the foundations of structuralist
anthropology. It begins with a brief description of the history of theories of totemism, and explains why totemism was
finally discredited as an organising principle ("Totemism" is a heterogeneous collection of facts rather than a fundamental
category.) Lvi-Strauss then looks at several of the attempts to explain "totemic" phenomena, weaving in details of his
own structuralist viewpoint in as he goes.
He gives a sympathetic summary of Elkin's acute observations of Australian totemic systems, but argues that Elkin goes
too far in his cutting up of the data in order to avoid the criticism of previous theories. The functionalist and naturalist
theories of Malinowski and Radcliffe-Brown are critically (but again sympathetically) discussed, and the intellectualist
ideas of Fortes, Firth and Evans-Pritchard and the later work of Radcliffe-Brown are seen as precursors to a structural
explanation. Throughout the discussion the ethnographic data on which the theories were based is presented and
reanalysed from Lvi-Strauss' own point of view. Finally it is pointed out that a structural explanation of totemism was
prefigured in the work of Bergson and Rousseau.
Whether one agrees with all of the details of the structuralist explanation of totemic phenomena presented (and it seems
plausible enough, although it does seem to suggest as many questions as it provides answers), Lvi-Strauss is worth

reading for a different viewpoint cogently argued. Totemism provides an introduction to many of the different strands of
modern anthropology as well as a good explanation of the basic ideas of structuralism.
Totemism is a theoretical concept of structuralism that aims to observe the belief of kinship
between a certain group of people, or an individual in that group, and a natural object like a plant
or animal (Bardnard 2000). Levi-Strauss believed there were four terms in totemism including;
groups, categories, individuals and particular animals or plants that could all be inter-related.
Totemism is a useful theory as the Levi-Strauss model does link a vast spread of societies and
cultures for logical and scientific comparison. Radcliffe-Browns functional explanation of
totemism only uses the terms of group and animal and can be seen as a weakness of the
discipline for not having a means of wide comparison across a range of societies. Levi-Strauss
Totemism model makes the assumption that everything is connected. For example; the
relationship between Category A and Category B is analagous to the relationship between Group
A and Group B (Descola, 2005). This doesnt leave much room for discrepencies and outliers in
the relationships. This theory suggests questions about the identity of particular groups, their
spirituality, customs, history and religious beliefs. By studying a societies attatchment to animals
and plants, a lot can be learnt about ritual and tradition as well as collective and individual
spiritual ideas and beliefs. The ideas of totemism are focused on particularly amongst tribal and
hunter/gather societies where kinship between people and nature is most prevalent. The
Aboriginal Australians are a great example of a group of people having spiritual relationships with
their environment that serve in ritual, tradition and their cosmology (Bodley, 2005).
THE SAVAGE MIND

The Savage Mind, by Claude Levi-Strauss takes up the issue of religion, myth, and what
they are, from where Durkheim seems to have left off.

From the outset, Strauss begins the

daunting process of pealing back the layers of belief, exposing concepts, ideas, semiology,
language, and eventually, the human mind itself. Every word of this thick-with-thought book is
necessary and points to his ultimate goal, of re-framing the Functionalist argument espoused by
Durkheim, into a Structuralist view of religion, and religious practice, and the beliefs contained
within.
Levi-Strauss, in the very first chapter of this book, The Science of the Concrete, begins to
reverse all thought we have had up until now regarding belief and understanding of the world.
Whereas we have been lead to believe by 19 th century thinkers that the natural world is an
orderly place, and that human thought and belief systems are a reflection of that order, LeviStrauss, through examples and thought experiments, turns upside down and begins to reverse
this entire hypothesis in the space of one chapter. Initially, we have been lead to believe that

religion and belief are the functional outgrowth of understanding the order we see around us in
nature. We are to understand that humanity sees the connections between natural phenomena,
other species that surround us, and plant life and its uses, and applies a belief system to make
sense of these things, thereby ordering the world using ideas as a reflection of that visible order.
While this is a compelling view, there is another view that Levi-Strauss finds beneath these layers
of belief and meaning. That of the concepts embedded within the human mind and the language
itself.
This area of concepts comes from within the human mind itself. In a sense, Levi-Strauss is
contending that mankind is creating meaning out of meaninglessness, applying order to chaos,
through language and belief. The ideas and concepts that are embedded in language transcend
any real or concrete meanings found in nature.

They become entities in and of themselves.

These ideas and concepts, then take on a life of their own, being transferred to other ideas, and
concepts, forming belief systems. This is how I read Levi-Strauss, at least. This is the meaning
that I have gleaned from what Ive read so far. This dangerous idea that there is no meaning but
the meaning that we give the world, through our own language and transference of ideas and
concepts through language, could lead one to believe that nothing is real, that there is no
meaning at all in the worldit may well be a path to nihilism. I do not take this view. For me, it
seems as if Levi-Strauss is saying that Religion itself is a naturally occurring phenomenon of
human origin.

Just like hurricanes, tornados, and other atmospheric events are tied to the

climate and local weather patterns, so religion is inexorably tied to humanity. To be human, is to
contain beliefs and concepts within ones mind.
For my own part, as I try to conceptualize these ideas of Levi-Strauss, I draw on the
concepts that I understand of Social Evolution and also Biological Evolution.

These concepts

themselves are at once suspect, but I have to realize that these are the tools with which I have to
work. It is this intellectual capacity that I am at once trying to reveal, and use, at the same time.
It is almost an insurmountable task, to be sure. So then I dive into this thinking project, and see
that it may be possible, that thought itself, that concepts leading to beliefs, embedded in

language, like the layers of an onion, or indeed, as weve mentioned in class, like a pomegranate
broken open, our minds and intellect have evolved this means of making sense of the world
around us as a means of survival, both cultural survival, and biological. It could be that this is
the figurative corpus collosum that formed between being and knowing, that brought humanity
into a new realm of cognitive development. Or, it could just be something that I see as I read
these texts. To be sure, we see meanings and patterns as humans, sometimes where there are
no patterns at all to see, but sometimes we hit on a concept or a thought that holds true, that
makes sense, at least to us.