Poemul poetului tnr

E-att de bine s stai uor n zi. S cni ncet, s nu auzi

Cum ierburi cresc, s muti din traiul ca un mr
S mergi pe drumul neted lng pomii uzi
i s visezi cu palma rtcit-n basme i n pr.
Prin lanuri s peti cu munii al pe umeri
La gt, fii de zri s-i legi cravate,
Germanice balade s scandezi, s numeri
Fntnile de secet i sete deertate.
Prin cucuruzi s-i legi deschise rni adnci
Cu frunze ude de scuipatul cald de ngeri
S treci prin anuri mici cu inima pe brnci
S rzi cnd sufletul i spune: sngeri.
n sear s te-afunzi cu prul netezit
De palma calm a curentelor de munte
S dormi cu capul pe nadir, cu tlpile-n zenit
i-apoi s-i scrii poemele nind din frunte.

La inceputul paginii

29 octombrie 1934
aisprezece ani, aisprezece stele, tot attea deziluzii
Mine nu mai am voie s umblu hai-hui
Voi plnge dup ani zece, cnd mncam cruzii
Pepeni, cnd m plimbam de mn cu porunca nimnui.
aisprezece ani, nici o lacrim dulce ca o turt
Fiecare cuvnt sobru, fiecare gest aritmetic calculat,
Ndragi lungi, ncopciai cu aram pe burt,
i nici un copil de vecin neeslat.
Nici o baie n pielea goal puc la grl,
Nici un gnd la crbui, sau la fata bolnav;
S m usuc pe mal lunecos i umed, oprl;
S fac poeme n iarb i-n rna jilav.
Civa prieteni vor aduce n loc de bomboane
Un sfat uzat, vor edea la mas, vor vorbi nesilii,
Vor fi palizi de inteligen i de carte, ca nite lampioane
aisprezece cicatrice, aisprezece ani de tmpl lipii.

Din volumul "Poemele poetului tnr"

La inceputul paginii

Seara de-atunci
Cnd seara necase aguzii din grdin
i fnul, verde barb, murea n lumini,
i-am dat, ofrand rar, n galbena lumin
Sufletul ca pe-o und de soare i pietri.
Pdurea cltinase attea vise; ns
Noi obosii i totui iluminai de ochii
Ce i simeam aievea n faa noastr plns,
Ne-nfioram de vnturi, abur uor de rochii.
Eu am tcut deodat. n dreapta, m priveai
i snii, albe pietre n seara rcoroas
ipau cu inima. Ce frig e-acuma, hai
S bem un ceai, mai bine, colo-n veranda joas.
Sunt storuri verzi i groase, ferestre largi, nchise
i luna scoate limba n ceaca strvezie.
Ne-ncercuiesc ntr-una inelele de vise,
n gndurile vaste umblam ca-ntr-o cmpie.
Crescut-a amintirea, acea mtase veche
Pe inima-garoaf ce moare-ntr-un pahar,
Iar zvonul serii duse mi stoarce n ureche
Arpegii inegale i aruncate-arar.
Tu treci ca o lumin. Eu vin i cnt acuma,
Apoi mi pipi tmpla i fruntea, Ah, ce greu
E sngele n mine, pe toc mi pic bruma,
Cuvintele de-atuncea m caut mereu.