ISTORIA PRESEI

1. Precursorii ziarului
Trasaturile culturale fundamentale ale primelor publicatii isi au radacinile in istoria indepartata.
Ziarul modern este o combinatie de elemente specifice multor societati cu o istorie indepartata. Chiar
inainte de nasterea lui Hristos, grecii, egiptenii, romanii si urmasii lui Israel foloseau metode specifice
de a-si informa semenii cu privire la anumite evenimente. Unii le imortalizau prin semne in piatra, altii
prin hieroglife n interiorul piramidelor. Romanii afisau in locuri publice jurnale de format redus, numite
Acta diurna. Chinezii si coreenii foloseau hartia si caractere incrustate in lemn pentru tiparire, cu cateva
secole inainte ca acestea sa apara in Europa. In secolul al XVI-lea, mult dupa ce tiparul a aparut in
Europa, guvernul venetian tiparea o mica foaie de stiri care putea fi cumparata cu o gazeta (cea
mai mica moneda venetiana). Cuvantul gazeta, folosit pentru ziare, s-a pastrat pana in zilele noastre.
Un produs mai apropiat de ideea moderna de ziar a aparut la inceputul anilor 1600, in Germania.
Cercetatorii din istoria jurnalismului sugereaza ca multe trasaturi ale ziarului modern, cum ar fi
editorialul, articolele sportive, ilustratiile, articolele de politica, si chiar cele umoristice, erau publicate
in diverse moduri cu mult inainte ca adevarata presa de masa sa ia fiinta.
Desi tiparul a fost introdus in Anglia pe la sfarsitul anilor 1400, de-abia in 1621,dupa aproape un
secol si jumatate, au inceput sa apara mijloacele de comunicare premergatoare ziarului. Acestea erau
numite corantos. Ele cuprindeau stiri externe si nu erau publicate in mod regulat (ca adevaratele ziare
care au aparut mai tarziu). De la inceput, publicarea acestor corantos era strict reglementata de guvern.
In secolul al XVII-lea, s-a incercat, cel putin, reglementarea tuturor formelor de tipar. Una dintre
constantele interesante ce se pot distinge in istoria presei este aceea ca, in societatile cu guverne
puternic centralizate, presa nereglementata se dezvolta foarte incet. Acolo unde autoritatea centrala era
lipsita de putere, presa, mai putin controlata, tindea sa se dezvolte mai rapid. In general, cu cat o forma
de guvernamant este mai dependenta de o opinie publica favorabila, cu atat este mai probabil ca aceasta
sa sprijine o presa libera. Cand oamenii de rand contribuie in mod semnificativ la hotararea destinului
lor politic, raspandirea informatiilor si a opiniilor politice este un proces important. Monarhiile
puternice sau societatile cu alte forme de putere intens centralizate nu necesita discutii publice active
asupra chestiunilor despre care fiecare cetatean trebuie sa-si formeze o parere informata.
Eforturile indelungate de a incetateni principiul fundamental al libertatii presei pot fi localizate in
timp in epoca declinului vechilor monarhii feudale si a aparitiei noilor conceptii despre democratia
politica. Astfel de consideratii sugereaza ca una dintre cele mai semnificative transformari in societatea
occidentala, ce a favorizat dezvoltarea unei anumite forme de comunicare de masa, a fost institutia
politica in schimbare care a acordat in cele din urma majoritatii cetatenilor dreptul de vot. Acest proces
de transformare indelungat si complex a stabilit traditii ale jurnalismului care, de la inceput, au facut din
ziar o arena de dezbatere publica, protest partinic si comentariu politic. Pana cand au aparut celelalte
mijloace de comunicare in masa importante, aceasta transformare politica fusese substantial realizata, si
nici filmele, nici radiodifuziunea, in Statele Unite cel putin, nu au stimulat interesul pentru politica in
anii lor de formare, asa cum il stimulase presa scrisa in dezvoltare. Inainte ca semintele revolutiilor
americane si franceze sa inceapa sa germineze, intregul sistem al societatii occidentale a fost supus
schimbarii. Evolul Mediu a fost urmat de Renastere, iar vechea societate feudala cu pattern-ul sau rigid
de stratificare a fost inlcouita treptat de o noua structura sociala in cadrul careia o clasa puternica de
mijloc era un element cheie. Aceste transformari erau inseparabile de dezvoltarea comertului ce a
culminat in cele din urma cu revolutia industriala. Comertul era dependent de evolutia diferitelor

mijloace de comunicare. (Bertrand, Claude-Jean, 2000, Deotologia mijloacelor de comunicare, Editura

Institutul European, Bucuresti)
2. Aparitia primelor publicatii
Primele ziare, cu raza lunga de actiune (cu o acoperire teritoriala mai insemnata), aveau sa se dezvolte
cu dificultate. Intre timp, clasa de mijloc care se ridica a inceput sa constituie ea insasi un public care
recepta nu numai ultimele informatii despre tranzactii comerciale, ci si exprimarea politica, eseurile si
povestirile literare populare. In Anglia, aceste necesitati fusesera satisfacute de scriitori si jurnalisti
talentati ca Addison, Steele, Samuel Johnson sau Daniel Defoe. In coloniile americane, s-a dezvoltat
rapid o clasa de mijloc cu interese comerciale. Noua Anglie era un taram al vapoarelor, porturilor la
mare si negotului de toate felurile. In prima jumatate a secolului al XVIII-lea, a fost publicat un numar
redus de ziare. Multe au fost esecuri financiare, dar unele ziare au supravietuit cativa ani. Tirajul lor n-a
fost niciodata mare, de obicei mult sub o mie de exemplare.
In momentul conceperii Declaratiei de Independenta, existau in cele treisprezece colonii aproximativ
treizeci si cinci de astfel de ziare cu tiraj mic si tiparite in conditiile de atunci. In general, editorii lor isi
incropeau existenta vanzandu-si ziarele pe baza de abonamente (erau relativ scumpe) si prin publicarea
catorva anunturi comerciale. Daca se intampla ca editorul sa fie si diriginte de posta sau daca putea
castiga un contract guvernamental de tiparire drept ajutor, riscul financiar nu era atat de mare.
In Marea Britanie, in secolul al XIX-lea, presa depindea de sustinerea materiala guvernului si publica
informatiile pe care oficialitatile i le furniza. Chiar si asa, existau in 1836 circa trei milioane de cititori
de ziare numai in zona Londrei.(Bland, M., Theaker, A., Wragg, D., Relatii eficiente cu mass-media,
2006, Editura Comunicare.ro). La sfarsitul secolului al XIX-lea au aparut in Anglia publicatii ce dainuie
si astazi: Daily Mail, Express, Times, Financial Times, Guardian etc.. Tirajul acestora era considerabil,
de sute de mii de exemplare. Tabloidul Daily Herald ajunsese la o circulatie de 4,7 milioane, dar din
cauza costurilor tipografice prea mari si din lisa publicitatii, a dat faliment.
In Franta, au aparut la sfarsitul secolului al XIX-lae o serie de ziare de succes, intre acestea Petit
Journal, ce avea un tiraj de peste 300.000 de exemplare vandute zilnic. In pragul primului razboi
mondial, in Paris existau 60 de publicatii iar in provincie 250.
In Germania, presa scrisa s-a dezvoltat pe trei segmente: ziare fondate de partidele politice, publicatii
serioase sustinute comunitatile locale, unele dintre ele ajungand de circulatie nationala si cotidiane de
tip popular-tabloid.
In S.U.A., ziarele erau editate de oameni care nu aveau calitati intelectuale deosebite, cu exceptia
unor personalitati asemenea lui Benjamin Franklin. Ei foloseau in esenta aceeasi tehnologie de tiparire
folosita de Gutenberg cu trei veacuri in urma. Nu aveau un public vast cu inclinatii deosebite pentru
citit. Nu existau mari centre urbane concentrate, care sa poata servi drept piete, si le lipseau resursele
pentru finantarea unei prese de masa. Totusi, se acumulase in societate o multitudine complexa de
trasaturi culturale, inclusiv tehnologia elementara de tiparire, proprietatea privata asupra ziarelor si,
dupa cum s-a mentionat, Constitutia americana prevedea si autoritatile respectau - principiul libertatii
presei.
3. Ziarele populare Tabloidele
Inainte de a se dezvolta o adevarata presa de masa, au fost necesare o serie de schimbari sociale
profunde in cadrul societatii occidentale. Rolurile politice in schimbare ale cetateanului de rand au fost
deja mentionate. De asemenea, s-a mentionat intensificarea comertului, care a dus la transformarea
pattern-urilor stratificarii sociale si dezvoltarea clasei mijlocii. La acestea pot fi adaugate dezvoltarea

tiparitului si a tehnologiei hartiei, care s-a accelerat o data cu progresele mecanice ale revolutiei
industriale timpurii. In cele din urma, cand invatamantul public de masa a devenit o realitate, o data cu
infiintarea primului sistem de scoli publice statale (in Massachusetts), prin anii 1830, scena era deja
pregatita pentru aparitia unui ziar pentru oamenii de rand, care sa includa o combinatie a tuturor acestor
elemente.
Un numar de tipografi si editori experimentasera ideea unui ziar ieftin, care putea fi vandut nu prin
abonament anual, ci la bucata, in mediile urbane. S-a incercat in diferite moduri punerea in aplicare a
acestei idei, atat in Anglia, cat si in Statele Unite, dar fara succes. Formula de reusita a gasit-o Benjamin
Day, un tipograf neinsemnat din New York. Ziarul sau, The New York Sun, a luat fiinta la 3 septembrie
1833, avand motto-ul Straluceste pentru TOTI. Asa cum au dovedit evenimentele ulterioare, a
stralucit intr-adevar pentru toti, dar mai ale pentru el, desigur, in plan financiar. Day incepuse o noua era
in jurnalism, ce in cativa ani avea sa revolutioneze presa. A inventat ziarul de tip tabloid. O publicatie
ce punea accentul pe stirile locale, povestiri de interes uman, fapt divers, eveniment monden, sportiv si
chiar reportaje senzationale despre evenimente socante. Problematica serioasa, de fond, cu tematica
politica , economica, ce se regasea in cotidianele de pana atunci, lipsea. Modul de a trata subiectele era
superficial, iar limbajul era cel al omului de rand. De cele mai multe ori, stirile nu erau verificate.
Calomnierea unor personaje publice devenise o obisnuinta. Pierderea unor procese nu afecta insa
situatia financiara, intrucat castigurile de tiraj, generate de interesul publicului pentru asfel de subiecte
era mare.
Day se folosea de orice fel de tertipuri pentru a-i atrage pe cititori. Pentru a da un caracter picant
continutului, Day a angajat un reporter care scria intr-un stil umoristic articole despre cazurile cu care se
confrunta zilnic sectia locala de politie. Acest continut captivant si-a gasit publicul tinta printre noii
indivizi instruiti ai clasei de jos. A gasit de asemenea si multi critici printre cetatenii mai conservatori
ai orasului. Ziarul era vandut la bucata, pentru un penny, pe strazi, de catre vanzatori de ziare ambulanti.
Acestia si-au atras curand clienti regulati si tirajul zilnic s-a ridicat la 2.000 de exemplare, in numai
doua luni. Stilul degajat si promovarea intensa a ziarului a marit tirajul vandut la 5.000 in patru luni si la
8.000 in sase luni. Succesul uimitor al acestui ziar controversat i-a scandalizat pe ceilalti editori de
ziare. Motorul cu aburi fusese deja cuplat cu noua presa rotativa. Problemele tehnice ale producerii si
distribuirii zilnice a unor tiraje uriase de ziare fusesera in mare parte rezolvate, iar aparitia presei de
masa era un fapt implinit.
In plus, au avut loc schimbari evolutive aditionale. Sun a ajuns la tirajul sau impresionant in primul rand
datorita faptului ca se adresa oamenilor simpli, carora nu se adresase nici un ziar pana atunci. Una din
trasaturile cele mai importante ale ziarului de un penny al lui Day si ale ziarelor care l-au urmat era
redefinirea stirilor, astfel incat sa se potriveasca gusturilor, intereselor si nvielului de lectura ale
paturilor mai putin educate ale societatii. Pana atunci, stirile insemnau in general rapoarte asupra
evenimentelor sociale, comerciale sau politice de importanta reala, sau a altor intamplari de interes larg.
Benjamin Day a inclus in ziarul sau stiri de alt gen relatari despre crime, pacate, catastrofe si dezastre
stiri pe care oamenii de rand le gaseau captivante, distractive sau amuzante. Personalul sau a conceput
chiar o farsa complicata privind noi descoperiri stiintifice despre viata pe luna. Cand a fost data in
vileag de catre alt ziar, cititorii sai au considerat-o o farsaamuzanta. Ziarul era popular, ieftin si
senzational; se adresa direct noilor mase cu stiinta de carte, care incepeau sa participe la revolutia
industriala in desfasurare. Existau si materiale serioase in ziar, dar in editoriale si reportaje intamplarile
politice si economice erau tratate superficial fata de ziarele lansate anterioar, scrise pentru cititori mult
mai educati. Pe la 1837, Sun distribuia cate 30.000 de exemplare zilnic, mai mult decat totalul insumat
al tuturor cotidianelor din New York.
Imitatorii lui Day au lansat multe ziare concurente, dar fara a avea succesul sau, pentru ca fiecare a dorit
sa-si puna propria amprenta. Presa ieftina a fost un succes financiar, deoarece atragea anunturi
publicitare. De fapt, venitul din anunturi era singurul sau suport financiar; cu pretul de un penny de la

vanzare de-abia se putea plati hartia de ziar ca materie prima, dar prin aceasta presa ieftina se putea face
o pubicitate eficienta marfurilor si serviciilor destinate consumului de masa. Aceste reclame se adresau
unui numar urias de clienti, in comparatie cu cele ce apareau in celelalte ziare, cu circulatie redusa.
Producatorii de medicamente patentate pentru oameni si animale, si-au facut o puternica reclama, ce a
jucat un rol impotrant in sustinerea noilor ziare de tip tabloid. Magazinele universale au folosit si ele
ziarul ca mijloc de a face publicitate articolelor pe care le vindeau.
Pentru cei care publicau reclame, tirajul ziarului era un indice al profitului anticipat. Ziarul care putea
aduce un mesaj de publicitate in fata ochilor a zeci de mii de cititori atragea si banii de reclama. Aceasta
simpla regula a numerelor mari a declansat o competitie dura intre ziare rivale, pentru atragerea noilor
cititori. Aceasta competitie a avut consecinte importante asupra dezvoltarii presei populare in a doua
jumatate a secolului al XIX-lea si asupra mass-media care aveau sa fie inventate abia un secol mai
tarziu! In primii ani ai dezvoltarii presei de masa, s-au pus bazele unui
important pattern institutionalizat de relatii sociale, care relationa persoanele care faceau publicitate,
lucratorii din domeniul mass-media si publicul, intr-un sistem functional pentru producerea unor
anumite tipuri de continut comunicat de presa.
Dupa cativa ani, concurentul cel mai vivace si de succes al lui Benjamin Day era James Gordon
Bennett, care a fondat cu numai 500 de dolari un imperiu ziaristic intr-un birou saracacios dintr-o
pivnita. Bennett, un scotian viclean si dur, a infiintat ziarul The Herald in New York. El facea haz de
normele morale, conservatoare ale timpului si publica reportaje exagerate despre procese privind crime,
violuri, calomnii si perversitati. In acelasi timp, el publica si reportaje de politica, chestiuni financiare si
chiar evenimentele mondene din inalta societate. Acest continut variat a conferit ziarului Herald o larga
atractivitate si l-a transformat intr-un mare succes financiar. Bennett insusi si-a facut multi dusmani cu
articolele sale violente si deseori scandaloase. De exemplu, in 1836, scria:
Cartile au avut zilele lor de glorile teatrele au avut zilele lor de glorie bisericile au avut zilele lor de
glorie. Un ziar poate fi facut sa preia conducerea intre toate acestea in marile miscari ale gandirii si
civilizatiei umane. Un ziar poate trimite mai multe suflete in Rai si poate salva mai multe suflete din Iad
decat toate bisericile si capelele din New York fara a mai mentiona faptul ca va face si bani in acelasi
timp. (Bertrand, Claude-Jean, 2000, Deotologia mijloacelor de comunicare, Editura Institutul
European)
4. Difuzarea o problema importanta
Desi ziarul de masa aparuse in 1830, existau inca probleme in ceea ce privea obtinerea informatiilor,
tehnologia de tiparire si distributia. Inainte de a putea fi difuzat la scara larga in casele din fiecare oras,
mai trebuia rezolvat un numar important de probleme. Deceniile urmatoare au fost marcate de inventii
stiintifice si tehnice care aveau sa faca posibil progresul presei de masa. Au fost construite cai ferate
intre principalele orase. Vaporul cu aburi a devenit mijloc de transport dupa 1840. Telegraful a devenit
din ce in ce mai util ca mijloc de transmitere rapida a stirilor de la scena evenimentelor importante, la
birourile editoriale. Aceste inventii au suscitat interesul cititorilor pentru ziar si au marit numarul de
oameni carora ziarul le putea fi distribuit.
Din ce in ce mai mult, ziarele au inceput sa caute stiri. Rolul reporterului a devenit mai complex si
specializat pe masura ce la ziare colaborau corespondenti straini si apareau surse de tot felul. Unii
repoteri erau trimisi la locul de desfasurare a bataliilor; altii erau postati la institutiile cele mai
importante, pentru a relata evenimentele politice. Functia de supraveghere exercitata de presa a
devenit o functie consacrata.
Cererea din ce in ce mai mare de stiri proaspete era satisfacuta de catre agentii nou formate de colectare
a stirilor, care foloseau telegraful. Aceste agentii trimiteau relatari ale ziarelor din multe parti ale tarii cu

care aveau aranjamente contractuale. Prin astfel de contracte, personalul unui ziar care asista la un
anume eveniment putea sa trimita relatarile altor ziare de pretutindeni, reducand deci mult costul
obtineri stirilor. Aceste progrese au adus ziarele in orasele mai mici.
Tehnologia de tiparire facea si ea progrese rapide. Presele rotative cu matrite in cadre metalice solide au
inceput sa scoata cate 10.000 si chiar 20.000 de pagini pe ora.
Ziarele au continuat sa castige popularitate. In 1850, in Statele Unite, la fiecare zece familii se
cumparau cam doua cotidiane. Rata cresterii distributiei ziarelor s-a marit unfiform, dar nu spectaculos,
pana in anii 1880. In perioada celor doua decenii 1890-1910, totusi rata distributiei pe familie a crescut
intens. Aceasta crestere rapida a continuat de fapt pana in preajma primului razboi mondial si apoi a
ramas la acelasi nivel in timpul anilor 1920. Cu toate acestea, ultimul deceniu al secolului al XIX-lea
are o semnificatie speciala in dezvoltarea presei, deoarece a reprezentat inceputul unui nou tip de
jurnalism. Desi acest nou tip de jurnalism nu a devenit stabil si permanent, el si-a lasat amprenta asupra
presei scrise. (Gross, Peter, 2004, Mass-media si democratia, Editura Polirom)
5. Jurnalismul de senzatie (yellow journalism)
Unul din episoadele cele mai dramatice in dezvoltarea presei, indeosebi in SUA, a fost perioada
jurnalismului de senzatie. In 1880, ziarele fusesera adoptate pe scara larga, iar cresteri astronomice in
tirajul lor erau din ce in ce mai greu de stimulat. In acelasi timp, presa avea o baza financiara solida atat
timp cat numarul de ziare putea fi pastrat la o masa critica. In acest context, au inceput sa apara
competitii violente pentru atragerea cititorilor intre directorii marilor ziare concurente. In New York,
mai ales, William Randolph Hearst si Joseph Pulitzer s-au straduit cu orice mijloace disponibile sa
largeasca cifrele de distributie, care erau, bineinteles, cheia profiturilor si veniturilor mari din
publicitate. Fiecare dintre ei a incercat diferite formate, nascociri, stiluri, experimente si siretlicuri
pentru a face ziarul mai captivant pentru masa de cititori. Ziarele de astazi contin multe dintre ideile
care au fost de fapt rezultatele rivalitatilor anilor 1890. Una dintre acestea a fost benzile desenate
comice, coloraet. Unul dintre personajele acelor desene era numit Yellow Kidd, de unde se spune ca
si-a luat numele si jurnalismul de senzatie (yellow journalism).
La inceputul anilor 1890, pe masura ce concurenta s-a intensificat, ziarele recurgeau tot mai mult la
orice inventie de senzatie care ar fi putut atrage cititori in plus, indiferent cat de superficiala si
ostentativa era aceasta cale.
Jurnalistii de senzatie au invadat piata, cu un dispret crud fata de etica jurnalistica si responsabilitatea
sociala. Jurnalismul pe care il practicau era unul, iubitor de senzatie, bombastic, strident, care ademenea
cititorul prin orice mijloace posibile. Au transformat dramele vietii in melodrame ieftine si au deformat
faptele cotidiene astfel incat sa aduca cat mai mari profituri, inclusiv din reclama. In loc sa furnizeze
cititorilor cele mai importante stiri, le ofereau un paliativ axat pe faptul divers derizoriu, pe sex si
violenta.
Jurnalismul de senzatie a insultat un numar destul de mare de grupuri si indivizi, astfel incat o furtuna
de critici a atras atentia in cele din urma lucratorilor din presa de masa ce depasisera limitele pe care
societatea, si in special reprezentantii institutiilor care respectau normele aveau sa le tolereze.
Intelectualii, in general, sioamenii de litere, in special, erau foarte ofensati. Noul si importantul mijloc
de comunicare, care pusese stapanire pe potentialul tentant al dezvoltarii culturale si morale a maselor
se dovedise a fi, in ochii lor, o monstruoasa forta de influenta pentru degenerarea societatii. (Coman,
Mihai, 1999, Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom)