Relieful carstic in Carpati

Totalitatea proceselor legate de circulaia apei n roci solubile

(calcar, dolomit, gips, sare) i formele de relief la care dau natere
(de suprafa i de adncime) contureaz noiunea de carst.
Acesta a fost studiat iniial n Podiul Karst din Slovenia, termenul
de karst indicnd piatra sau stanca de calcar i fenomenele
grefate pe ea.
Relieful carstic se dezvolta in roci solubile,in primul rand pe
calcare,dolomit apoi pe sare si gips si alte roci cu continut
calcaros,cum sunt gresii calcaroase si conglomerate cu ciment
calcaros.
Procesele i condiiile dezvoltrii carstului
Apariia i dezvoltarea carstului sunt condiionate de trei
procese principale: coroziunea (dizolvarea sau disoluia) apare ca
proces principal, datorndu-se apei i bioxidului de carbon;
eroziunea, prin scurgerea laminar sau turbulent (eroziune,
turbionare, marmitaj) i alterarea biochimic ce degaj acizi
(azotic, sulfuric, fulvic).
n ceea ce privete condiiile de carstificare, ele sunt de mai
multe categorii:
a) Condiii litologo-structurale includ: existena unor roci
carstificabile (calcar, dolomite, cret, gips, sare); solubilitatea
rocii; puritatea, grosimea i gradul de tectonizare al rocilor;
structura; prezena sau absena unor formaiuni detritice
acoperitoare.
b) Condiii hidrologice se refera la sursele care pot furniza apa,
CO2 i diferii acizi (apele ascendente, atmosfera, procesele
biochimice, descompunerea resturilor organice). Apele inuturilor
reci conin mult CO2, fiind de 4 ori mai agresive dect cele din
zona temperat. Totui n zonele temperat, mediteraneean,

precum i cele subtropical i tropical umede carstul se dezvolt

intens. Aici litiera prin descompunere genereaz diferii acizi care
accelereaz efectul coroziv.
c) Condiiile morfologice faciliteaz sau diminueaz intensitatea
carstificarii prin: declivitatea pantelor, densitatea fragmentrii,
energia reliefului, expoziia versanilor.
d) Condiiile climatice, fitogeografice i omul constituie alte grupe
de factori care influeneaz carstificarea.
Izvoarele carstice sunt alimentate din: precipitaii, cursuri
autohtone i alohtone, ap acumulat n golurile carstice. Dup
specificul alimentrii i funcionarii, se grupeaz n: efemere,
periodice i permanente.
a)Izvoarele efemere (ocazionale) functioneaz dup ploi sau dup
topirea zpezii i sunt caracteristice carstului superficial.
b)Izvoarele periodice (cu sifonaj, intermitente) se caracterizeaz
prin erupii ale apei i se submpart n: izbucuri i estavele.
- izbucurile au la baza principiul sifonajului. n golurile carstice se
acumuleaz ap pn la un anumit nivel (de evacuare); de la
acesta izvorul prezint scurgere pn cnd apa atinge nivelul de
oprire, n golul carstic ptrunznd aer; se ntlnesc la Clugri
(lng Vacu), Bujor (Munii Apuseni) i Bigar (Munii Banatului).
- estavelele funcioneaz alternativ ca ponor (cnd apa este
puin, apele de suprafa se scurg prin fisuri n subteran) i ca
izbuc, cnd apa este mult i debueaz pe orificiul fostului
ponor, la suprafa, sub form de izvor. La noi sunt cunoscute
estavelele Ponoare (Podiul Mehedini) i arina (Podiul
Vacului).
c)Izvoarele permanente sunt legate de zona de profunzime. n
cadrul lor se disting:
- izvoarele voclusiene sunt ascendente i cu debit bogat, ca
Vaucluse din Frana, ce genereaz rul Sorg;

- izvoare submarine, alimentate din ruri ce pornesc din regiunile

muntoase i care debueaz sub nivelul mrii; sunt larg
rspndite pe rmul adriatic, n Peloponez i Argolida (Grecia);
prezena lor schimb culoarea i compoziia apei i produc
bolboroseli;
- morile de mare sunt tipice pentru rmul dalmatic, n insule din
Marea Egee. Apele dulci, ascendente, utiliznd liniile de fisurare,
antreneaz i pe cele marine care ptrund aici pe principiul
atraciei n goluri, i amestecate ies la zi, sau ceva sub nivelul
mrii, sub forma de vrtejuri de mare presiune, ca ape salmastre.
Exocarstul
Pe suprafaa terenurilor calcaroase, ndeosebi atunci cnd
sunt lipsite de o cuvertur de sol i vegetaie, pot fi ntlnite
numeroase forme, ncepnd cu cele mai mici, cu aspect de rigole
sau caneluri i terminnd cu depresiuni ntinse de ordinul
kilometrilor ptrai.
a)Lapiezurile sunt forme carstice elementare cu aspect de
nulee (brazde) sau microdepresiuni (guri) rezultate n urma
coroziunii calcarului de ctre apa ncrcat cu CO2 i cu ali acizi
(humici, de regul). Dimensiunile lor sunt de ordinul centimetrilor
i decimetrilor. n mod obinuit sunt grupate i intersectate ntre
ele formnd cmpuri de lapiezuri. Astfel de cmpuri apar n
Munii Vlcan, Mehedini, Aninei, Locvei, Bihorului, Pdurea
Craiului.
b)Dolinele sunt forme depresionare cu aspect circular sau oval, cu
diametrul de ordinul metrilor i zecilor de metri i adncimi de 2-4
50 m; sunt formate prin procese de dizolvare i/sau prbuire n
masa unor roci carstice; au fundul legat de un aven sau horn
(comunicnd cu reeaua carstic subteran) sau umplut cu
depozite coluviale argiloase (terra rossa n unele cazuri).
Fundul lor plat este acoperit cu argile de decalcificare. n
dolinele n care materialele care paveaz fundul sunt
impermeabile se formeaz lacuri permanente sau temporare

(Iezerul Ighiel din Munii Trascu; Tul lui Ghib din Munii Codru
Moma).
Dac sunt puin adncite, cu versanii estompai se numesc
doline-farfurii; cnd canalul de drenare a apei este evident se
numesc plnii carstice. Spre deosebire de primele, care apar
ndeosebi datorit coroziunii superficiale, la secundele se conjug
procesele de coroziune cu cele de eroziune i tasare. Dolinele de
prbuire sau microavenele apar prin intervenia n plus a
proceselor gravitaionale; acestea au pereii abrupi.
Cele mai mari doline din carstul romanesc se gsesc n
Munii Mehedini: Crovu Madvedului (diametrul 1000m,
adncimea 170m) i Crovu Mare (diametru 500m i adncimea
150m).
c) Orgile geologice reprezint goluri carstice de form conic
sau cilindric, rezultate n urma lrgirii prin eroziune-coroziune, a
liniilor rupturale sau a suprafeelor de stratificaie. Aceste
goluri, dup formare se umplu cu materiale necoezive, din
scoara de alterare sau cuvertura de sol. De regul, nu au
reflectare n relief, fiind distinse numai n cadrul aflorimentelor.
Diametrul lor este de civa metri.
d)Uvalele sunt forme depresionare, ovale sau circulare, cu
dimensiuni de zeci i sute de metri, formate din unirea mai multor
doline. La cele puin evoluate fundul este vlurit; la cele evoluate
este neted, trecerea spre versani fcndu-se prin trene proluviale
sau de grohoti. n cadrul lor pot debua izvoare, pot funciona
estavele. La noi n ar se ntlnesc n Munii Apuseni, Munii
Mehedini i Munii Banatului.
e)Poliile reprezint formele depresionare cele mai evoluate i pot
fi: alungite, rotunde, ovale sau neregulate; dimensiunile variaz
de la cteva sute de metri la civa zeci de km; sunt delimitate de
versani abrupi, avnd un fund plat, acoperit de aluviuni, n care
s-au adncit organisme fluviatile a cror ap dispare n ponoare
(unele polii pot adposti i lacuri). La noi n ar sunt cunoscute
poliile Poiana Alb din Munii Curmturii, Beletina din Munii

Mehedini. La contactul calcarului cu alte roci s-a format polia

Zatonul din Podiul Mehedini.
Din punct de vedere genetic sunt distinse 5 tipuri principale:

1. polii tectonice dezvoltate pe sinclinale, grabene sau

sisteme de linii rupturale;

2. polii de sufoziune - care se dezvolt prin evacuarea fizicochimic a calcarului, de obicei tectonizat;

3. polii rezultate prin ngemnarea uvalelor sau a dolinelor

mari au aspect lobat; sunt mai mici ca celelalte i au fundul
vlurit;

4. poliile de prbuire care apar prin prbuirea tavanului unor

peteri;
5. polii cu origine complex;
f)Avenele sunt nite puuri, de diferite dimensiuni, care comunic
n partea inferioar cu o peter sau o galerie subteran. Dup
genez se difereniaz avene : de coroziune i eroziune, tectonice
i de prbuire. Au adncimi foarte mari: Izvorul Tauoarelor
(415m), Avenul din Stanul Foncii (325m).
g)Vile i rurile carstice Dup lungimea vilor i stadiul de
evoluie se pot distinge urmtoarele tipuri de vi n carst: oarbe,
chei, defilee i canioane. Vile oarbe se termin spre avale, la
baza unui abrupt, dup care se continu cu un sistem de galerii
polietajate. Deasupra acestora se pot observa trepte antitetice.
Cheile sunt vi nguste, adnci, cu fundul integral acoperit de ap.
Ex: Cheile Rmneilor (Munii Trascu), Cheile Nerei, Cheile
Bicazului. Cnd sunt mai largi i mai alungite se numesc defilee.
n cadrul lor apar sectoare de lunc i terase nguste (defileul
Dunrii, Oltului). Canioanele sunt vi adnci, cu versani terasai
cu umeri litologici sau trepte structurale (canionul Colorado).
Cursurile alohtone ca i cele autohtone, cnd traverseaz o zon
carstic, pot pierde parial sau integral apa; iau natere vile seci
sau aproape seci sohodolurile. Pe ele, de regul apa se scurge

numai n timpul averselor sau al topirii zpezilor (exemplu: vile

Sohodol afluent al Tismanei, Runcu Oltenia de nord; Roia
Munii Apuseni). De asemenea n cazul formarii cheilor prin
prbuiri pot rmne poduri naturale i arcade. Podurile naturale
(Ponoare din Podiul Mehedini) se dezvolt de-a lungul vilor, iar
arcadele (cele din cheile Hasdatelor) apar pe fostele galerii.
Endocarstul
Endocarstul este o form carstic de adncime. Ajunse pe
diferite ci n interiorul masivelor calcaroase, apele exercit o
tripl actiune asupra rocilor carstificabile: eroziune-coroziune,
transport i depunere-concreionare.
Peterile sunt caviti naturale de dimensiuni relativ mari.
Dup existena i circulaia apei exist: peteri cu ap (ruri,
lacuri); mixte (cu i fr ap); receptoare (care dein sub form de
lacuri, apa primit prin percolaie); debitoare (care evacueaz apa
primit); receptoare-debitoare (care primesc i cedeaz apa).
Dup poziia gurii peterii fa de restul cavitaii se disting
peteri: descendente, ascendente i orizontale.
Dup temperatura aerului din ele, pot fi ntlnite peteri:
calde (cele ascendente) i reci (cele descendente).
Dup cile de comunicaie cu exteriorul exist peteri: cu o
gur, cu dou guri (cu dubl aeraie) i cu mai multe guri
(poliaerate).
n cadrul tuturor peterilor se dezvolt diferite forme
endocarstice. Genetic i evolutiv distingem trei grupe principale:
de eroziune i coroziune; de precipitare chimic i acumulare i
erozivo-acumulative sau mixte.
Formele de eroziune i coroziune rezult n urma
antagonismului permanent dintre roc i ap, materializat prin
sculptarea primeia. Apar astfel galeriile, coridoarele i
diverticolele. n cadrul galeriilor se dezvolt poriuni lrgite
denumite sli. Scurgerea turbulent sculpteaz excavaii circulare

sau ovale denumite marmite de fund, respectiv, laterale. Nivelele

de marmitaj se extind sub forma unor terase n roc. Pe pereii,
tavanul i patul peterilor pot fi ntlnite lapiezuri, forme
concoidale (linguriele i farfurioarele turbionare), striuri de
frecare.
Formele de precipitare chimic i acumulare dau o gam
deosebit de complex i de variat; cea mai mare parte se
datoreaz acumulrii calciului i aragonitului.
Formele de tavan. La baza rupturilor fine apar evioare albe,
ce graviteaz pe tavan, denumite stilotite (macaroane sau
stalactite pai); evoluia lor duce la apariia unor forme conice,
cu sifon denumite stalactite. Stalactitele cu desfurare nclinat,
datorit curenilor de aer care au influenat direcia precipitrii se
numesc anemolite. Tot pe tavan mai pot aprea depuneri de calcit
sub forma unor mici creste, denumite filonete din calcit- sunt de
culoare alb i apar ca nite vinioare pe fondul cenuiu al
calcarelor. Tot pe tavan se formeaz draperii- formaiuni
calcaroase, formate pe linia unor fracturi; pot atinge dimensiuni
de ordinul metrilor; micromorfologia sub forma de vluri i este
caracteristic.
Formele de perete (parietale) mbrac aspecte felurite. Se
disting: vlurile scurgeri alctuite din calciu alb, pur sau calcit i
argila iluvial rocat sau din aragonit. Ele se unesc cu formele
conice ce cresc pe podea (stalagmitele), genernd coloane vl.
Partea periferic a vlurilor poate prezenta mici cupe (cu cristale
albe din calcit) denumite odontolite.
Formele de podea, ntre care cea mai obinuit este
stalagmita, cu aspect conic, lipsit de sifon, dezvoltat sub o
stalactit. ngroarea i alungirea stalagmitei d domul
stalagmitic sau stalgnatul.
Cu timpul stalactitele i stalagmitele se unesc formnd
coloane.
La noi n ar se cunosc peste 8000 de peteri. Cele mai
lungi peteri din ar sunt: Petera Vntului din Munii Pdurea

Craiului (31.338m), urmat de Petera Topolnia din Podiul

Mehedini (20.500m).
Relieful carstic dezvoltat pe calcare si
dolomite.Calcarele au varsta diferita,dar predominante sunt cele
mezozoice(2864kmp).Spre deosebire de calcarele cristaline(dure
si rezistente) si cele eogene(subtiri,cu duritate redu-sa),unde
carstificarea este mai slaba,cele mezozoice(cu grosimi mari si
intens fisurate) permit o circulatie adecvata a apei,cu o puternica
dezvoltare a reliefuri-lor endocarstice si exocarstice.Acestea au o
larga desfasurare in Carpati,pe ele formandu-se cele mai
impresionante si variate peisaje carstice.Areale extinse exista in
Muntii Apuseni,Banat.In celelalte regiuni eroziunea le-a
fragmentat si redus la martori si creste inguste(Carpatii de
Curbura si Carpatii Orientali).
Tipuri de peisaj carstic
Tipul carpatic se remarca prin culmi,creste si platouri
carstice,fragmentare intensa si evolutie inaintata,exocarst in
forme multiple si cu dimensiuni mari, multe pesteri si avene,o
complexa circulatie carstica.Desfasurarea mare pe verti-cala(2002300m),ce conduce la diferentieri ale proceselor de carstificare pe
etaje climatice,cat si dimensiunile variabile ale masei de
calcare,subimpart acest tip in 3 subtipuri:
-Subtipul culmilor calcaroase alpine,la peste 17001800m,specific regiunilor de creasta,se caracterizeaza printr-o
imbinare a coroziunii cu siroirea si crioni-vatia.Forme specifice
sunt cele de exocarst(lapiezuri evoluate,hornuri, avene) si unele
pesteri cu dimensiuni mici.
-Subtipul platourilor carstice si al culmilor calcaroase medii
situate la altitu-dini cuprinse intre 600 si 1800m,in general
acoperite cu padure sau pajisti secun-dare.Se intalneste o
grandioasa desfasurare a peisajului endo- si exocarstic,cu cele
mai multe pesteri dispuse la cel putin 3-4 nivele.Campurile de

lapiezuri, doli-nele,vaile dolinare,poliile si depresiunile carstice de

contact se impun in exocarst. Adesea in deschideri se pot
identifica nivele de carstificare fosilizate.Este specific Muntilor
Apuseni(Bihor,Padurea Craiului si Trascau) si Muntilor
Mehedinti,Has-mas.
-Subtipul platourilor carstice joase se dezvolta in regiuni
aflate sub 600m. Este specific Banatului si se caracterizeaza prin
carst mostenit,puternic evoluat, acoperit in mare parte cu scoarta
de alterare,cu 1-2 nivele de pesteri,platouri cu doline,depresiuni
carstice de contact litologic.
Regiuni cu relief carstic.
Relieful carstic din Muntii Apuseni,atat prin marea
desfasurare si grosime a rocilor carstificabile,cat mai ales prin
bogatia si varietatea de forme,constituie cel mai reprezentativ
carst din tara noastra.Este prezent pe multe culmi si platouri ale
Apusenilor si la orice altitudine a acestor munti.
Calcarele si dolomitele cristaline au pondere mare in Bihorul Sudic
si Gilau(bazinul Ariesului),cele triasice in Codru-Moma,triasice si
jurasice in Padurea Craiului si Bihor,jurasice-cretacic inferioare si
cristaline paleozoice in Trascau.
Predomina carstul de tranzitie puternic evoluat,axat
morfologic pe unitai de platou si culmi nivelate.Mai rar se
desfasoara pe creste si martori petrografici(S-E).
In Bihor si Padurea Craiului,existanta,la diferite nivele,a
stivelor cu roci carstificabile separate prin discontinuitati care
indica intervale de exondare, denota o modelare policiclica,cu
suprafete de carstificare fosilizate,deformate mai mult sau mai
putin de tectonica.O situatie similara exista in Trascau si
Mataliferi, unde se distinge un relief carstic desfasurat pe
depozite mezozoice si altul pe calcarele cristaline.

Trasaturile de baza ale reliefului carstic din Muntii Apuseni

sunt date de: evolutia policiclica marcata de prezenta mai multor
nivele de carstificare(fosiliza-te,exhumate sau in curs de
exhumare si mostenite) reprezentativ fiind cele din neozoic;largile
platouri cu doline,vai oarbe,trepte antitetice,sectoare de chei;cele
aproape 400 de pesteri si avene(5 sunt purtatoate de
ghetari,fenomen unic in tara noastra)aflate intr-un angrenaj al
circulatiei subterane deosebit de complex.
Muntii Apuseni(Muntii Padurea Craiului si
Bihorului).Grandioase,prin maretia si amploarea fenomenului,sunt
Cetatile Ponorului,imensa groapa carstica, formata din 3 excavatii
delimitate de pereti abrupti de 200-300m si legate intre ele prin
trasee subterane.Ele se inscriu intr-un sistem endo-si
exocarstic,care include Padisul,Valea Cetatilor si Valea Ursului.
Cheile sunt frecvent intalnite pe toate vaile,impresionand
prin ingustime, multimea rupturilor de panta din talveg,abruptul
peretilor in care se deschid nu-meroase guri de pesteri sau pe
care se pastreaza nivele de marmitaj(Vaile
Rosia,Lazu,Galbena,Somesul cald,Garda,Sighistelu).
Peste 230 de pesteri,predominant descendente,de lungimi
medii si avene de mare adancime,din care 7 depasesc
100m(avenul din Sesuri 217m,Ghetarul Scarisoara 130m,Pestera
Neagra din Barsa 110m,avenul din Batrana 100m,avenul
Ghetarului de la Barsa 150m,avenul Negru 108m,pestera din
Ponorul Sohodol 100m) constituie caracteristica de baza a
evolutiei endocarstice.Intre Pesteri se remarca cea a
Vantului(18km),Meziad(3464m) si Cetatile Ponorului(2000m).
O caracteristica a zonei carstice din Bihor este
mentinerea,in unele avene si pesteri,a unor mase de
gheata(Ghetarul de la Scarisoara cu un volum de cica 50000mc si
grosime de 20m,Focul Viu de circa 10000mc si cu o grosime de

15-18m,Gherarul din avenul Bortig,Ghetarul de la Vartop si cel de

la Barsa) si a unor complexe forme de cristalizare.
Relieful carstic din Muntii Banatului este legat de masele
de calcar jurasic si cretacic dispuse,in principal,in lungul a doua
aliniamente orientate nord-sud:Resita-Moldova Noua si SvinitaSvinecea Mare.La Cazane pe Dunare ca si in Muntii Dognecei
calcarele apar sub forma de creste inguste,mici platouri(latimi de
ordinul zecilor si sutelor de metri) sau de masive izolate.
Aceste relief se incadreaza,morfogenetic,in grupa carstului
de tranzitie. Muntii Banatului prezinta un grad de evolutie ridicat
pana la evoluat.Se caracteri-zeaza prin:extinse platouri
carstice(Iabalcea,Colonovat,Uteris,Bradet,Carbunari), numeroase
chei(Caras,Nera,Minis,Cazane),peste 90 pesteri.Exocarstul este
repre-zentat prin toata gama de forme,dezvoltare mai mare
avand-o pe platourile si suprafetele slab inclinate.
Odata cu evolutia retelei hidrografice s-au individualizat si
vai oarbe,scur-te(in bazinele raurilor Caras,Nera,Minis), trepte
antitetice(pe vaile Bohui,Ponico-va),sectoare de chei si
defilee.Pierderile de apa in pat(Valea Steierdorf),in ponor (paraiele
Bohui,Certeg) si prin pestera(Ponor) sunt frecvente in jurul Aninei.
Endocarstul releva diferentieri in gradul de evolutie impuse
de grosimea masei de calcar,gradul de fisurare si de prezenta
orizonturilor necarstificabile.Pre-domina pesterile cu lungimi mici
si mijlocii(sub 500m);cele mai mari depasesc 1000m(Comarnic
4040m,Bohui 3217m,Ponicova 1666m).
Relieful carstic din Carpatii Meridionali s-a individualizat in
principal pe calcare jurasice si cretacice si secundar pe calcare si
dolomite cristaline paleo-zoice in masivele
Fagaras,Godeanu,Cerna,Mehedinti.
Carstul prezinta o extensiune mare in sudul Carpatilor
Meridionali,in- deosebi la vest de Jiu,precum si in S-V Muntilor

Sureanu.Culmile alcatuite din calcare se gasesc la altitudini

diferite,suprafetele de nivelare ce le reteaza inca-drandu-se in
cele trei complexe sculpturale:Borascu,Raul Ses,Gornovita.
Predomina tipul carstic de tranzitie,evoluat intens pina la
moderat.Pei-sajul carstic al culmilor ce depasesc 2000m se
compune din creste mai mult gola-se,asimetrice,chiar cu aspect
de hogbacks-uri,cu avene ,doline,lapiezuri,vai seci; mai rar apar si
pesteri cu dimensiuni modeste( in Parang-7 pesteri).Peisajul
carstic al culmilor aflate sub 2000m releva o intensa evolutie
policiclica,pliocen-cuaterna-ra cu ansambluri endo- si exocarstice
deosebit de complexe.
In sudul Parangului se afla chei(Galbenu,Oltet),abrupturi
calcaroase,pesteri cu mai multe nivele si bogat
concretionate(pesterile Muierii,Polovragi).
La vest de Jiu,in sudul Muntilor Vlcan si n Muntii
Mehedinti,apar: suprafe-te de nivelare pe calcare,ansambluri
exocarstice( campuri de lapiezuri-Runcu), doline,uvale de
creasta,chei cu nivele de marmite(Runcu,Tismana,Sohodol,Cerna,
Motru),peste 270 de pesteri(Closani,Pestera din Poiana
Ruschiului).
Specificul carstului din Muntii ureanu este dat de
predominarea n exo-carst,a cheilor(Roia,Taia,Cheiul),a
depresiunilor carstice de contact(Poiana).Doua pesteri,Sura Mare
si sistemul Ponorici-Cioclovina depasesc 5000m lungime,fiind cele
mai mari din aceasta unitate.
Relieful carstic din Carpatii de Curbura se intalneste in Piatra
Craiului,Bran-Rucar,Bucegi,Postavaru-Piatra Mare,pe unele clipe
calcaroase de la obarsia Dofta-nei si din jurul Ciucasului.Este axat
pe calcare jurasice si cretacice ce apar sub forma unor culmi sau
masive izolate.Cele mai extinse suprafete se intalnesc in
vest(Piatra Craiului-Rucar).

Relieful carstic din Piatra Craiului se caracterizeaza

prin:creste,abrupturi calcaroase,lapiezuri,varfuri piramidale,doline
pe suprafetele litologice,avene.Un relief similar se intalneste si in
unele sectoare din Bucegi.
Relieful carstic din Carpatii Orientali este legat de calcare si
dolomite, pre-zente sub forma unor fasii inguste(calcare
cristaline),clipe si masive mai extinse desfasurate in aria unitastii
cristalino-mezozoice.In S-V Muntilor Rodna si in Birgau,carstul este
dezvoltat pe calcare eocene.
Prezenta uneilame de bauxita,intre stratele de calcar din
vecinatatea Pietrelor Doamnei, constituie un indiciu de carst fosil.
In Muntii Hasmas,masa de calcare si dolomite triasice si
jurasice prezinta extensiunea cea mai mare din Carpatii
Orientali(peste 20 km lungime si 5-10 km latime).Este un carst
puternic evoluatcu variate forme exocarstice si cu 12 pesteri ce
pastreaza concretiuni,nivele de eroziune si de acumulare.
In Muntii Rodnei,pe calcare eocene diaclazate si puternic
fisurate,s-a for-mat pestera Izvorul Tausoarelor,comusa din 4
galerii inguste slab concretio-nate,cu urme de eroziune(marmite)
si cu caracter descendent.Are o lungime de 5050m,fiind pestera
desfasurata pe cea mai mare diferenta de nivel din tara
noastra(350m).Exocarstul este reprezentat doar prin cateva
doline,ponoare si izbucuri.
Relieful carstic dezvoltat pe sare se intalneste in
regiunile unde sarea apare la zi.Dizolvarea si eroziunea duc la
crearea unui microrelief cu evolutie
rapida:lapiezuri,nise,doline,avene,mici formatiuni de
concretionare,poduri,arca-de,iar uneori mici pesteri.Cele mai mici
tipice forme sunt:peretii cu lapiezuri, crestele ascutite,acele,toate
intalnite la Slanic-Prahova,Minzalesti-Lopatari, Sovata,Praid,Ocna
Sibiului.

Prin extragerea sarii au aparut excavatii antropice,unele

dintre acestea suferind modificari prin dizolvare.Se
individualizeaza astfel,o grupa aparte a formelor carstice
antropice,reprezenttate prin:gropi carstice,saline prabusite,puturi, galerii,bazine de dizolvare prezente la SlanicPrahova,Sovata,Ocna Sibiului, Cacica.
Relieful carstic dezvoltat pe gips.Semnalat in cateva
locuri(Muntii Trascau-lui in vecinatatea Cheilor Turzii,la baza
Muntilor Mezes,Muscelele Argesului-Nucsoara,Depresiunea
Tazlau,Sucarpatii de Curbura), acest relief se rezuma la doline de
dizolvare si sufoziune,lapiezuri,alveole.
Relieful carstic dezvoltat pe conglomerate si gresii
calcaroase.Se carac-terizeaza prin individualizarea unor forme
exocarstice localizate pe blocurile calcaroase incluse in masa
conglomeratelor.Rezulta lapiezuri,alveole,nise,doline. De
asemenea,legat de circulatia apei in masa de conglomerate la
baza acestora apar izvoare cu debite foarte mari,amintind de
izbucurile si izvoarele vocluziene carstice(in Ciucas pe valea
Berii,Valea Stanii,Valea Strimbu).

Bibliografie:Posea,Gr.,Popescu,N.,Ielenic
z,M.,1974, Relieful Romaniei,Editura
Stiintifica,Bucuresti.

Student:Ivan-Ioja Marilena-Stefania
Grupa:302B