Poetului necunoscut

De Tudor Arghezi
Cind ti-ai pornit cladirea altarului visat. Vezi ca, furat de iazme, sa nu te fi inselat. De vreme ce-ai sa umbli prin suflete-n cuvinte, Te legi de la-nceputuri, visind, cu juraminte. Dezgropi pe om din bezna, faci stelele sa cinte. Sa n-ai desertaciune, nici har sa te-nspaiminte. Cu tainele nu-ncape de-a gluma sa te joci Cite cuvinte-n carte, atitea-s si gaoci. Asteapta alte zmalturi, mai proaspete, si vor ! scinteiere noua si dinlauntrul lor. "n blestem te-mpresoara din veac in veac, dar tu #i esti dator cladirii s-asculti de el, sau nu. Altarul ca sa fie si pietrele sa tie Cer inima si viata zidite-n temelie.

Rugaciune

De !ctavian $oga
Ratacitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios, stapane, In fata stralucirii tale. In drum mi se desfac prapastii, Si-n negura se-mbraca zarea, Eu in genunchi spre tine caut: Parinte,-oranduie-mi cararea In pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapa, Cum vor sa-mi tulbure izvorul !in care sufletul s-adapa. !in valul lumii lor ma smulge Si cu povata ta-nteleapta, In veci spre cei ramasi in urma, "u, !oamne, vazul meu indreapta. !ezleaga mintii mele taina Si legea farmecelor firii, Sadeste-n bratul meu de-a pururi

"aria urii si-a iubirii. !a-mi cantecul si da-mi lumina Si zvonul firii-ndragostite, !a-i raza soarelui de vara Pleoapei mele ostenite. #lunga patimile mele, Pe veci strigarea lor o frange, Si de durerea altor inimi Invata-ma pe mine-a plange. $u rostul meu, de-a pururi prada %rsitei mastere si rele, Ci &alea unei lumi, parinte, Sa planga-n lacrimile mele. !a-mi tot amarul, toata truda #tator doruri fara leacuri, !a-mi viforul in care urla Si gem robiile de veacuri. !e mult gem umilitii-n umbra, Cu umeri garbovi de povara... !urerea lor infricosata In inima tu mi-o coboara. In suflet seamana-mi furtuna, Sa-l simt in matca-i cum se zbate, Cum tot amarul se revarsa Pe strunele infiorate' Si cum sub bolta lui aprinsa, In smalt de fulgere albastre, Incheaga-si glasul de arama: Cantarea patimirii noastre.

Afar-i toamn
!e (ihai Eminescu
#far)-i toamn), frunza *mpr)+tiat), Iar v,ntul sv,rl) *n geamuri grele picuri' -i tu cite+ti scrisori din roase plicuri -i .ntr*un ceas g,nde+ti la via/a toat). Pierz,ndu-/i timpul t)u cu dulci nimicuri, $*ai vrea ca nimeni *n u+a ta s) bat)' !ar +i mai bine-i, c,nd afar)-i sloat), S) stai vis,nd la foc, de somn s) picuri. -i eu astfel m) uit din &et de g,nduri, 0isez la basmul vechiu al z,nei !ochii,

1n &uru-mi cea/a cre+te r,nduri-r,nduri' !e odat*aud fo+nirea unei rochii, %n moale pas abia atins de sc,nduri... Iar m,ni sub/iri +i reci mi-acoper ochii.