Roman psihologic prin tema, conflict, protagonist si prin utilizarea unor tehnici modern

ale analizei psihologice (introspective, monolog interior, fluxul constiintei), romanul lui
Camil Petrescu este apreciat de critica vremii drept
o monografie a indoielii (C.
Ciopraga), monografia unui element psihic - gelozia (G. Calinescu).
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman modern de tip
subiectiv, deoarece are drept caracteristici: unicitatea perspective narrative, timpul prezent si
subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea analizei,
anticalofilismul, dar si autenticitatea definite ca identificarea actului de creatie cu realitatea
vietii, cu experienta nepervertita, cu trairea febrile.
n Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi (1930) , Camil Petrescu
surprinde drama intelectualului lucid, nsetat de absolutul sentimentului de iubire,
dominat de incertitudini, care se salveaz prin con tientizarea unei drame mai
puternice, aceea a omenirii ce triete tragismul unui rzboi absurd, vzut ca
iminen a morii.
Tema romanului o constituie drama intelectualului lucid, nsetat de absolutul
sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salveaz prin
contientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce trie te tragismul unui
rzboi, vzut ca iminen a morii. Tema este sugerata si de titlu, repetarea cuvantului
noapte sugerand incertitudinea, necunoscutul, absurdul.
Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confesiuni a personajului
principal, Stefan Gheorghidiu, care traieste doua experiente fundamentale: dragostea
si razboiul. Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu, care
indica temele romanului si in acelasi timp cele doua xperiente fundamentale de
cunoastere traite de protagonist: dragostea si razboiul. Daca prima parte
reprezinta rememorarea iubirii matrimonial esuate dintre Stefan Gheorghidiu si
Ela, partea a doua, construita sub forma jurnalului de campanile a lui
Gheorghidiu, urmareste experienta de pe front, in timpul
Primului Razboi Mondial. Prima parte este in intregime fictional, in timp ce de a
doua valorifica jurnalul de campanile al autorului, articole si documente din
epoca, ceea ce confera autenticitate textului.

Stefan Gheorghidiu se autoanalizeaza in doua ipostaze: iubirea si razboiul.

Esenta sa sufleteasca este una eminesciana si consta in aspiratie catre absolut,
puritate, neadaptare la compromisuri, luciditate, onestitate. La toate acestea, se
adauga o inteliggenta patrunzatoare si o cultura impresionanta, care maresc si mai
mult prapastia dintre el si Ela. Se poate spune ca romanul realizeaaza in planul sau

specific povestea lui Hyperion si a Catalinei, ca o variatie moderna a celor doua mari
teme, iubirea si moartea.
Eroul este extrem de orgolios, fapt care declanseaza dragostea lui pentru
Ela, acesta fiind magulit si flatat de faptul ca era iubit de una dintre cele mai
frumoase studente de la universitate. Curand, dragostea acestuia pentru Ela,
devenita sotia lui, va fi redirectionata catre sine, fiind obsedat de a nu-si pierde
prestigiul in ochii oamenilor. Se observa o subtila asemanare intre Stefan
Gheorghidiu si Narcis (mitologia greaca): Stefan Gh.se indragosteste, defapt, de
prestigiul sau, de reflexia sa in oglinda reprezentata de societate, precum Narcis sa indragostit de reflexia sa in apa. Desi lucid, St. Gh.se lasa prada geloziei, al caror
consecinte le analizeaza in numeroase pagini de introspectie. De aici caracterul
analitic al primei parti a romanului.
Partea a doua a romanului ne ofera solutia dilemei erotice a eroului.
Acumularea tragicului individual este depasit de tragedia colectiva a razboiului. El
realizeaza in razboi ca drama sa intima, personala, este neinsemnata, insignifianta si
meschina in comparatie cu tragedia colectiva a razboiului. Momentul n care Stefan
renun la Ela reprezint moartea spiritual a acestuia, renuntarea la absolut. Asa
cum dragostea de sine i-a adus lui Narcis moartea, dragostea de sine i-a adus lui
Stefan Gh.moartea spirituala. Pe front, el isi descopera o noua dimensiune a
personalitatii sale: comunitatea cu soldatii simpli, anonimi, devenind si el un anonim.
Acest aspect evidentiaza dezumanizarea protagonistului.
In concluzie, personajul Stefan Gheorghidiu ramane reprezentativ
pentru viziunea despre lume a autorului, pentru un intelectual care isi traieste drama
inadaptabilitatii la lumea in care traieste.

Asadar, putem afirma despre romanul Ultima noapte de dragoste. Intaia

noapte de razboi, scris de Camil Petrescu, ca poate fi considerat un roman modern
intrucat intruneste calitatile acestuiia: relatarea actiunii se face la persoana I,
naratorul este personaj, subiectiv, si non-omniscient, mediul desfasurarii actiunii este
urban, protagonistul se incadreaza in tipul intelectualului, conflictul predominant este
cel interior, cronologia nu e respectata (apare fluxul constiintei) iar limbajul e savant.