Marian COVLEA

PSEUDO-NUTRIŢIONIŞTII
Eseu polemic amical

Bucureşti
Septembrie 2010
 PSEUDO-NUTRIŢIONIŞTII

Am scris acest eseu într-un stil direct, polemic, dar cu bună-credinţă şi

argumentat cu rigoare ştiinţifică, tocmai pentru a putea fi cât mai bine înţeles de toţi
cei care îl citesc deoarece, după cum se va vedea, subiectul lui este de interes
general. Autorul, deşi supraponderal, nu s-a aflat niciodată în situaţia de a fi în
dificultate din acest punct de vedere în ceea ce priveşte performanţele, sănătatea,
aspectul, starea psihică, etc.1 Ca atare, acest eseu nu este o pledoarie pro-domo.
În schimb, pe de o parte, autorul a asistat la multe dialoguri şi scene penibile
dintre cele care sunt prezentate în acest eseu, şi pe de altă parte, conştietizează
pericolul social al acţiunii impostorilor, al incompetenţilor care lansează diverse
mesaje, majoritatea false, instigatoare şi năucitoare, în special prin mass-media,
generatoare de disconfort, frici, fobii şi stress, care fac insuportabilă viaţa celor
vizaţi atunci când recepţionează aceste mesaje.
Gradul de pericol este cu atât mai mare cu cât oamenii primesc cu multă
încredere ceea ce li se livrează prin televizor, prin mass-media în general.
Este cunoscut că aceste mesaje tulbură la minte pe cei hipersensibili şi fără
instruire, generând multe nemulţumiri, complexe, obsesii, frustrări, alte boli
(anorexia), comportamente şi practici negative, ducând la iluzii şi cheltuieli inutile,
apoi la mizerie psihică zilnică, la atâtea alte drame umane, inclusiv sinucideri. Este
de notoriate fascinaţia pe care o exercită manechinele foarte slabe din industria
modellingului asupra tinerelor fete, care încearcă să le copieze, aplicând pe ascuns şi
după ureche, chiar şi atunci când nu este cazul, metodele „pentru vedete” oferite de
pseudo-nutriţioniştii-activişti despre care vorbim.
În acest context, ne amintim celebra maximă a lui Napoleon: „Impostura
este cel mai mare păcat!”, cu atât mai mult când influenţează în mod negativ şi
nelegitim viaţa multor oameni.

Îi întâlneşti peste tot: la televizor, la radio, în ziare, în reviste, pe Internet, în

anturaje (mai ales la masă). Majoritatea lor par a nu avea pregătirea necesară de
specialitate, dar toţi sunt activişti, insistenţi, agresivi şi, chiar dacă nu conştientizează
acest lucru, activitatea lor frizează manipularea în masă.
1
În plus, a mai şi slăbit în mod natural şi relaxat peste 20 kg în ultimul an! Fără ajutorul lor...

2
 Vizibila lor lipsă de instruire de specialitate, de cultură şi de educaţie,
histrionismul, extrapolările neavenite de competenţe din alte domenii, folclorul urban
şi închipuirile diverse, dublate în general de orgoliu, sărăcie şi chiar de spectrul
marginalizării (majoritatea sunt şomeri, de obicei rataţi în meseriile lor de bază – în
situaţia în care au avut una, dacă nu sunt gospodine, „agenţi de pază”,2 coafeze3 sau
femei de serviciu, alteori rude „binevoitoare”, etc.) îi fac să nu simtă ridicolul (şi
pericolul, după cum vom arăta mai departe) în care se afundă când se dau experţi, în
vasta lor incultură şi ignoranţă, în domeniul medicinei şi nutriţiei, jignindu-i pe cei
din jur deoarece îi consideră neinformaţi şi/sau prea graşi: ei îţi oferă sfaturile lor fie
că ai nevoie, fie că nu ai nevoie de ele.
Majoritatea se dau mari specialişti după ce citesc un prospect, un articol dintr-
un ziar cu mult roşu pe prima pagină sau într-o revistă pentru casnice, cel mult o carte
la modă (gen Atkins şi Montignac, de exemplu), dar numai până la pagina 10, sau
după ce participă la un curs de 1 ½ zile – prin corespondenţă!
De pildă, din sutele de exemple, iată ce ni se spune pe 24 august 2009 pe
http://www.federal.ro/sanatate-medicina/nutritie-dieta/site-l1755.html: „Slab sau
Gras, revista care te invata sa slabesti, iti proune (?) diete, retete dietetice, programe
de nutritie. Intra pe forum si pune intrebari nutritionistilor nostri.” Iată ce ne propun:
„diete, nutritie, retete dietetice, diete de vedede (?), diete de slabit, regim alimentar,
regim de slabit, program de nutritie, ...” Observaţi că nici nu contează dacă eşti slab
sau gras, ei vor să te slăbească cu orice chip! Este totuşi mai bine să fii vedetă, că ţi se
va oferi ceva pe măsură! Singura ta vină este că trăieşti, după principiul „Viaţa
dăunează grav sănătăţii!” (preluarea textului este făcută de pe website fără nici un
fel de modificare, greşelile de gramatică, ortografie şi lipsa diacriticelor le aparţin
„experţilor” care vor să ne slăbească).
2
Denumiţi în prezent pompos Private Security Officers, mulţi însă comportându-se ca foştii pândari sau nefericiţii de la
Paza Contractuală, dar desigur aceasta este o altă problemă, care mai iese la iveală din când în când. Cât despre meseria
în sine, este foarte utilă şi demnă de tot respectul.
3
Mai nou Hair Stylists, reprezentantele/reprezentanţii unei meserii foarte onorabile.

3
 Alţii susţin că omul este apărut pe Pământ ierbivor (de ce suntem atunci dotaţi
nativ cu cei patru canini, de ce avem dentiţie de omnivor? – aici ei nu au răspuns; cât
despre lungimea intestinului subţire, aici îşi pune într-adevăr amprenta componenta
ierbivoră) şi ne somează, cu spume la gură, să consumăm doar frunze, iarbă fructe şi
seminţe crude, nimic prelucrat termic!4
După alţii, laptele – lichidul binecuvântat care ne-a hrănit în primele luni de
viaţă – este nociv pentru om, că spun ei, nici un animal nu mai bea lapte când e adult.
Zău? Atunci de ce beau câinele, pisica, ursul şi porcul domestic lapte cu atâta
plăcere? Poate vor să se sinucidă?
Ei argumentează că susţin rezultatele unor cercetări „de ultimă oră”, că au
urmat nişte cursuri prin străinătate, etc. Dar noţiuni, idei şi teorii sunt lansate cu miile
zilnic. Până când ideea, teoria şi mai ales cazuistica nu trec proba timpului, trebuie
privite cu multă prudenţă, în nici un caz nu trebuie absolutizate, iar celelalte aruncate
la coş.
Pe de altă parte, nu au dreptate şi francezii când spun „Ecoutez votre estomac,
il en sait plus que vous?”5 referindu-se la faptul că organismul ne cere în mod
instinctiv alimentele din care să-şi extragă principiile nutritive (proteine, glucide,
lipide, vitamine, minerale şi apă) de care are nevoie? Ba da. Argument: aţi observat
câteodată când mergeţi la supermarket cum ajungeţi fără să vă daţi seama în faţa
standului cu peşte? Sau cu produse lactate? Sau cu sucuri naturale?
Iar pentru ca ridicolul imposturii şi prostului gust să fie total, în aceste zile6
Simona Suhoi, autointitulată şi „Sensual”, îşi lansează un CD de aerobic (ceva despre
8 exerciţii de întărire a feselor) şi se oferă să dea consultaţii de nutriţie la postul TV
Antena 1!7 Orice alte comentarii sunt de prisos.

4
Aceştia sunt ultra-extremişti, nu mai promovează nici măcar vegetarianismul, ci direct fruitarianismul!
5
Ascultaţi-vă stomacul, el ştie (ce-i trebuie organismului) mai bine decât dv.!
6
Început de septembrie 2010.
7
Emisiunea „Un show păcătos” din 17 septembrie 2010.

4
 La masă în restaurant, unde pseudo-nutriţioniştii-activişti se strecoară în anturaj
în mod fraudulos, pentru că a doua oară nu se mai întâmplă, când duci paharul de
bere la gură, tocmai atunci, îţi şopteşte câte unul la ureche „pentru că ţine la tine”, nu
de altceva, dar fără să te cunoască bine măcar, că „o bere este cât o pâine din punct de
vedere al caloriilor”, sau că „grăsimile nu sunt bune”, sau povesteşte entuziast la toată
lumea, tot timpul, că alt subiect de discuţie nu are, că „a slăbit N kg în T zile”, ca şi
cum acest lucru ar interesa pe cineva. Apoi, desigur că toată lumea începe să-şi dea
cu părerea, să-şi etaleze „compentenţa”, iar agenda anturajului deja s-a schimbat şi
discuţia este deturnată, atmosfera se tensionează, concordia şi pofta de mâncare au
dispărut... Ce dacă peste o săptămână persoana respectivă este deprimată şi mai grasă
ca la începutul curei, pentru că n-a putut s-o ţină mai mult de câteva zile? Nu-i nimic,
peste câtva timp o ia de la cap, cu insistenţa şi autismul beneficiind de o energie
demnă de o cauză mai bună, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat...
Ignoranţa şi grobianismul îi împinge să facă dintr-o problemă strict
individualizată, personală, poate genetică şi deci netratabilă şi în orice caz neplăcută
pentru cel în cauză, o problemă colectivă, chiar publică.
De multe ori, am văzut că de faţă erau şi medici specialişti cu experienţă, dar
nu luau parte la discuţie, fie din bun-simţ, fie că mâncau (că la masă se mănâncă, nu
se dau consultaţii şi nici nu se susţin conferinţe), fie că nu erau întrebaţi, fie că nu
aveau loc de „experţii-activişti”... Dar ei ştiu, nu au nevoie de marketing pentru
cunoştinţele lor, nu trebuie să demonstreze nimănui nimic, ei nu au nici certitudinea
semidoctului, nici nesiguranţa hobby-stului autodidact.
Personal, din miile de persoane care mi-au vorbit, entuziast şi exaltat desigur,
în timp, despre reţetele şi curele lor de slăbire şi mi-au dat sfaturi, nu cred că am
întâlnit mai mult de 3 persoane care să fii reuşit să ajungă la greutatea lor optimă şi să
se stabilizeze acolo pe termen lung. În rest, complexe, frustrări, iluzii deşarte, vorbe şi

5
sfaturi proaste, răutăţi, stricarea plăcerii de viaţă a lor şi a altora, impresii idioate,
păreri neavenite, obsesii – uneori convulsive, depresii...
Mai mult, am avut un foarte bun prieten, celebru în high-life-ul bucureştean al
anilor ’70 – ’80, care a urmat în străinătate (Belgia) o cură intensivă de slăbire sub
atentă şi competentă supraveghere medicală, slăbind din noiembrie 1985 până în mai
1986 de la 148 kg la 78 kg. Ca fost sportiv de performanţă, avea un fizic, o forţă şi o
vitalitate impresionante şi o sănătate de fier. În 1994 a decedat subit, la numai 46 de
ani. Fără comentarii.
Pe unii pseudo-nutriţionişti foamea îi scoate în stradă şi îi face să-ţi aţină calea
ca tâlharii, îmbrăcaţi cu tricouri inscripţionale sau având pe piept ecusoane cu
sloganuri tâmpite de genul „Lose weight now (?) / Ask me (?) how!” Cum se poate
pierde din greutate acum?
Sunt sigur că între sutele sau miile de ofertanţi de sfaturi, reţete şi
regimuri de slăbit sunt foarte mulţi adevăraţi profesionişti, competenţi,
certificaţi legal, responsabili, serioşi şi de bună-credinţă, dar aceştia nu ies la
drumul mare şi nu ocupă timpii de antenă din audio-vizual pentru că nu
prezintă interes pentru realizatorii de televiziune. Rămâne totuşi, şi în cazul lor,
problema lansării către populaţie, atunci când fac acest lucru, a unor sfaturi
prea generale, fără a cunoaşte cazul fiecărei persoane în parte care eventual
urmează să le aplice în mod particular, şi care are nevoie permanentă de
diagnostic, individualizare, asistenţă, adaptare şi ajustare din mers, etc.
Dar să intrăm acum pe fondul problemei. Ştiu ei aceşti pseudo-nutriţionişti-
activişti impostori şi tupeişti următoarele lucruri elementare?:
1. Fiecare organism uman este unic şi are specificul său genetic, psihic, fiziologic,

hormonal, socio-profesional.
2. Buna-cuviinţă, bunul-simţ şi bunele maniere ne învaţă că în public (mai ales la

masă), nu se discută despre boli, suferinţe, tratamente şi nu se dau sfaturi

6
 medicale, chiar de către medici. Aceasta se poate întâmpla la un cabinet de
specialitate, într-un cadru adecvat, profesional.
3. Marii specialişti, experţi, medici, cercetători, se feresc să dea sfaturi generale şi

să ofere soluţii publicului larg, pentru că niciodată nu se ştie cum vor fi

receptate şi care vor fi efectele aplicării acestor sfaturi pentru fiecare persoană,
boală şi situaţie în parte.
4. Specialistul trebuie să vorbească numai după ce a supus interlocutorul la o serie

de examene şi teste medicale relevante, şi a mai ascultat şi o Second Opinion.

5. În SUA şi în alte ţări civilizate eşti pasibil de închisoare dacă pui diagnostice şi

recomanzi cuiva regimuri, medicamente şi „suplimente alimentare” fără să ai

calificare de medic şi fără să ai drept de liberă practică, chiar dacă eşti
farmacist, mai ales dacă persoana respectivă se dovedeşte că a avut de suferit
de pe urma recomandării făcute.
6. Nu se poate pronunţa în cazuri medicale dacă nu are pregătirea şi recunoaşterea

profesională medicală cerute de lege.

7. În ştiinţa medicinei, părerea fiecăruia nu se susţine cu patimă, cu jignirea

interlocutorului, cu spume la gură şi cu ochii ieşiţi din orbite, ci cu argumente,

calm, voce scăzută şi eleganţă, tâcând din când în când ca să-i permită şi
interlocutorului să mai vorbească, pentru că aşa se susţin consultaţiile
medicale.
8. Aplicarea oricărui tratament trebuie strict individualizată, atent şi permanent

urmărită în timp de oameni competenţi.

9. Respectivul „expert” trebuie să dovedească pe cine are drept magistru în

profesiune şi model în viaţă, personalităţi recunoscute pe lângă care au învăţat

medicina nutriţionistă. Cine îl cunoaşte şi îl girează din punct de vedere
profesional-medical, moral, etic şi legal?

7
 10. Nu se poate pronunţa dacă nu a condus experimente serioase, pe cel puţin

câteva mii de pacienţi de tipul celui consiliat, şi pe durate de ani de zile.

11. Trebuie să prezinte rezultatele acestor experimente, dacă ele există. Care este

rata de succes, respectiv de eşec a tratamentului? Care sunt efectele secundare?

Au fost aceste rezultate demonstrate, publicate, analizate şi validate ştiinţific?
12. Produsele recomandate, asociate alimentelor sau substituente ale acestora

(prafuri, concentrate, sprayuri, aerosoli, înlocuitori, multivitamine, ceaiuri, alte

ierburi, pastile, plasturi, poţiuni, etc.) trebuie să fie omologate şi aprobate de
organismele competente ale statului. Sau au ocolit filiera legală a omologării ca
medicament prin formula magică de „supliment alimentar”, „ierburi cu efect
relaxant/plante etno-botanice (?)”,8 „tratament naturist”, „medicină
alternativă”, „tratament complementar”, „medicină tradiţională”, „bioenergie”
şi ce-o mai fi?
13. Pseudo-nutriţionistul trebuie să-şi aplice mai întâi pe sine însuşi tratamentele,

curele, reţetele şi să îngurgiteze hapurile „alternative” respective. A făcut-o?

Pentru cât timp, în ce cantitate şi cu ce rezultate? Nu că ne-ar interesa neapărat
rezultatele şi cât l-au ţinut, dar este etic medical şi deontologic, precum
odinioară Pasteur, să încerci întâi pe tine însuţi ce recomanzi altora, orice ar fi.
Şi chiar dacă rezultatele pentru sine au fost pozitive, de unde ştiu ei că
tratamentul este eficient şi pentru alţii?
14. Nu se poate schimba brusc şi total, aşa cum instigă ei, regimul alimentar al nici

unei persoane cu care aceasta este obişnuită din fragedă copilărie, fără a-i
afecta sănătatea şi a-i crea astfel un stress suplimentar, riscuri şi pericole
majore, consecinţe negative şi poate ireversibile pentru sănătate, etc.

8
Recentul scandal de la Iaşi şi din alte oraşe (aprilie – septembrie 2009) a arătat nocivitatea comercializării şi utilizării
unor ierburi, prafuri şi pilule dubioase, fără etichete şi prospecte cu instrucţiuni de folosire (Black-Out Weed şi Diablo
XXX, de exemplu), care au produs consumatorilor halucinaţii, ameţeli, dureri de cap, leşin, greaţă, vomă, etc., unii
necesitând chiar spitalizare! – preluat din ediţia online a ziarului Adevărul din 4 septembrie 2009. În ultima perioadă
(septembrie 2010), „vedeta” este banalul sirop de tuse, care conţine substanţe halucinogene!

8
15. Organismul uman nestressat şi odihnit are capacitatea de a se autoregla fin

(nervos, hormonal, biochimic şi implicit fiziologic şi nutriţional) şi de

asemenea de a tranforma în substanţele nutritive de care are nevoie energia
necreată din mediul înconjurător, prin metabolismul dual (materie – energie) al
celulei. Au auzit ei despre abordarea holistică, despre armonia universală şi
receptarea mesajelor din Univers, despre energiile subtile, despre rolul
educaţiei psihicului, al autocontrolului? Probabil că n-au auzit, deoarece la
cursurile de weekend nu se predă aşa ceva. Pentru că dacă ar şti, nu ne-ar
recomanda tot felul de reţete şi regimuri ciudate, periculoase şi bazaconii
toxice.
16. Nici măcar marile şcoli şi grupuri de cercetători, profesori şi medici

nutriţionişti renumiţi, de sute şi sute de ani, nu au căzut încă de acord asupra

unor metode miraculoase de slăbire general-valabile, ci doar asupra faptului că
„nu tratăm boli, ci bolnavi”.
17. Cine răspunde dacă îl sfătuieşte greşit pe cel „consiliat”?

18. Cum îşi permit să spună, de exemplu, că pâinea nu e bună: pentru cine, de ce

calitate, în ce cantitate, când, în ce combinaţii? Dacă nu este bună, de ce nu

este scoasă de pe piaţă? Sau trebuie cumva nuanţate aprecierile, conform celor
spuse la punctele anterioare? De ce nu este bun laptele? Sau de ce nu este bun
zahărul? Atunci activitatea creierului cu ce combustibil se susţine? Sunt mai
buni îndulcitorii chimici, cancerigeni şi cu gust prost? Este mai bun tofu, făcut
din soia, decât brânza telemea naturală, care este şi mult mai ieftină şi cu care
măcar suntem obişnuiţi, ne place şi care este cerută de organism?
19. Buna-cuviinţă elementară, bunul-simţ, „cei 7 ani de acasă”, politeţea şi

respectul pentru celălalt ne obligă pe toţi să nu facem din problema

interlocutorului un caz public, să se genereze alte şi alte discuţii, sfaturi,

9
 aprecieri neavenite, ironii, compătimiri din partea celorlalţi, etc. şi deci
momente penibile.
20. Cum stăm cu confidenţialitatea datelor personale ale „pacienţilor” care devin

obiect de conversaţii uşoare şi bârfe, cum râmâne cu interesele, sensibilităţile,

imaginea şi alte drepturi legale ale lor? Sunt garantate? De către cine? Ce se
întâmplă dacă cel sfătuit este prejudiciat din acest punct legal de vedere?9
21. Se poate întâmpla ca interlocutorul să ştie mai multe ca ei în domeniul

nutriţiei?
22. Oare cauzele obezităţii respectivului, de exemplu, sunt neapărat de natură

nutriţională? Sau sunt genetice? Sau cauza este hormonală? Sau bio-chimică?
Sau psihică? Sau socio-profesională?
23. Dar dacă interlocutorul a încercat şi continuă să încerce mai multe metode,

uneori chiar cu rezultate bune?

24. Cine are un răspuns mai bun şi o soluţie mai eficientă: un pacient competent şi

care se percepe şi se cunoaşte foarte bine, sau un păcălici impostor din

exterior?
Cam multe probleme şi întrebări legitime rămase fără răspuns sau cu răspuns
greşit de la aceşti nutriţionişti-activişti impostori de ocazie, probleme şi întrebări la
care nici marii cercetători consacraţi nu au soluţii şi răspunsuri mulţumitoare şi
definitive.
Într-o situaţie asemănătoare se află cei care vând produse cu sacoşa, care au
devenit „experţi” în zeci şi sute de produse cum ar fi paste de dinţi „cu săruri de
mare”, medicamente şi aparate de slăbit, poţiuni magice, şampoane, creme, etc., în
toate produsele şi în toate domeniile, promotorii bezmetici ai aberaţiei utopice
denumită pompos „Multilevel Marketing”. În prezent sunt pe cale să se mute pe
Internet. Dar poate despre ei poate cu altă ocazie.
9
Măcar un medic autorizat poate fi tras legal la răspundere pentru încălcarea regulii de confidenţialitate a informaţiilor
de care ia cunoştinţă în baza relaţiei privilegiate dintre medic şi pacient, pe când pseudo-nutriţioniştii amatori...

10
 Sper că punând pe tapet această temă am trezit interesul cititorilor şi am
contribuit măcar puţin la creşterea gradului lor de conştientizare şi preocupare, într-o
chestiune care are legătură directă cu sănătatea, bunăstarea şi viaţa lor.
Dacă aş fi adeptul teoriei conspiraţioniste, i-aş acuza pe aceşti pseudo-
specialişti-activişti nutriţionişti că:
• Încarcă agenda publică şi privată cu false teme, în locul celor reale care
contează pentru viaţa oamenilor, jucând rolul vinovat şi nefast de agenţi de
influenţă şi manipulare a populaţiei.
• Vor să le consume oamenilor timpul în mod inutil, păgubos, pervers şi
conflictual.
• Vor să inducă cu obstinaţie şi prin repetiţie tembelă în fiecare cetăţean şi în
populaţie în general: complexe, frustrări, angoasă, frică, spaimă, fobii, confuzie
mentală, stress şi în final boală. Pentru că atât pe fondul general de stress social
zilnic cât şi indus de ei, şi discutând despre boli, în final acestea vor generate în
organismul omului sistematic agresat.10 Stressul este cauza celor mai multe boli
ale omului pentru că supune organismul uman unui efort imens şi inutil,
consumându-i din energia sa de cea mai bună calitate (energia vitală moştenită
genetic, neregenerabilă) şi şubrezindu-i astfel atât sistemul imunitar de
protecţie contra bolilor, cât şi capacitatea de a primi energia şi informaţia din
Univers şi de care are atâta nevoie; după cum am arătat mai sus, numai
organismul nestressat este capabil să convertească energia necreată în materia
(hrana) de care duce lipsă şi să recepteze semnalele din mediu. Toţi cei care au
fost privaţi de mâncare ştiu că pentru câteva zile aceasta poate fi substituită
prin somn, acesta având calitatea de a odihni, reface, regenera, reîncărca
energetic şi destressa organismul. De asemenea, cu toţii ştim că atunci când

10
Se demonstrează matematic că lucrurile se întâmplă întocmai astfel, conform, printre altele, principiilor şi regulilor
Psihologiei consonantiste, conceptualizată de savantul român Ştefan Odobleja (1902 – 1978), adevăratul fondator al
ciberneticii.

11
 suntem relaxaţi şi fericiţi ne săturăm cu cantităţi mici de alimente, chiar de
calitate inferioară („pâine şi ceapă”, cum spun bătrânii), pe când atunci când
suntem stressaţi (nervoşi, supăraţi, nemulţumiţi), alimentele nu se asimilează
cu aceeaşi eficienţă (sau nu putem percepe acest lucru). Alte teorii spun că
obezitatea poate fi cauzată şi de către stress, deoarece organismul stressat îşi
creează rezerve energetice (grăsimea) în aşteptarea evenimentului negativ
aşteptat, care creează stressul. Apoi, un organism sănătos şi nestressat se
autoreglează şi ajunge singur la dimensiunile şi proporţiile sale optime, fără
cure, reţete şi tratamente speciale. Stressul este deci cel mai mare duşman al
omului, şi oricine încearcă să-l inducă în mod conştient altora este un criminal
în masă, cinic.
• Urmăresc realizarea intereselor economice ale unor firme şi grupuri de interese
străine, care vor să spolieze financiar popoarele şi să realizeze profituri
imorale, exagerate şi nemeritate din exploatarea spaimelor acestora (vânzându-
le produse toxice, scumpe şi inutile pentru satisfacerea unor nevoi false,
artificial create), să producă tulburare, stress şi tensiune socială, să-i facă pe
oameni vulnerabili şi manipulabili.
Dar eu nu sunt adeptul teoriei conspiraţioniste!
În concluzie, oamenii trebuie să se cunoască pe ei înşişi, să înveţe în
permanenţă, să se informeze din surse credibile, să gândească cu mintea lor proprie,
să-şi folosească raţiunea şi discernământul, să nu se stresseze inutil,11 să nu gândească
negativ, să fie solidari, să se fortifice energetic şi informaţional, toate pentru a fi
puternici, nemanipulabili, properi, sănătoşi şi fericiţi.

11
Se consideră că cele mai frecvente surse de stress cotidian sunt: 1) compararea cu alţii; 2) stabilirea unor idealuri prea
înalte, imposibil de atins; 3) imaginarea unor consecinţe negative exagerate, disproporţionate şi nejustificate ale unor
evenimente viitoare. Peste toate acestea se adaugă şi stresul generat de grija de a slăbi, de a ţine anumite cure, de a
mânca numai anumite alimente, de a te feri de altele (şi anume de cele care îţi plac cel mai tare), etc. facând din aspectul
fizic principala preocupare în viaţă. Pentru că una este un mod de viaţă cumpătat şi un aspect fizic normal, şi alta este
obsesia absurdă, morbidă, a lui 90-60-90!

12
 Marian Covlea, MA

13