MISTERELE CAPITALI ROMANIEI

De la un an la altul bucurestenii se pling de sanatate, de dureri de cap

tot mai dese, de ameteli care dureaza tot mai mult, de stari de
somnolenta care se cronicizeaza. Si toate acestea au fost puse ba pe
seama radiatiilor ba pe seama stresului ba pe seama poluarii
pregnante sau a faptului ca, dupa 1990, romanii si-au luat chiar si cite
2-3 servicii. Unii chiar au mers mai departe si au declarat ca
Bucurestiul este permanent tinta unor atacuri dint-un razboi nevazut
care se duce la nivel paranormal si despre care oamenii simpli nici nu
stiu nimic si nici macar nu ar cuteza sa se gandeasca la astfel de
lucruri. Fara sa tragem linie, sa trecem in revista cateva dintre
pericolele zilnice la care este expusa capitala si despre care nu s-a
vorbit niciodataa decit cel mult in anumite cercuri.
La un pas de o posibila epidemie de ciuma
Desi la ora actuala ciuma este o boala eradicata de mult, ceea ce nu
se stie este ca ea poate sa loveasca necrutator capitala Romaniei. Si
asta pentru simplul motiv ca, in urma cu sute de ani, bolnavii de
ciuma erau, pur si simplu ingropati la gramada, intr-o singura groapa,
iar peste ei se turna var, in ideea ca varul va izola virusul respectiv.
Ceea ce nu stiau medicii din acele vremuri insa, se referea la
longevitatea virusului si la faptul ca varul actioneaza ca un izolator:
adica, pe de o parte, izola, intr-adevar, pentru moment, virusul ciumei,
dar pe de alta parte il conserva, pur si simplu. Ciuma, o boala
necunoscuta europenilor, avea sa fie adusa din pustele Asiei de hunii
lui Attila in a doua jumatate a secolului al V-lea.
De-a lungul secolelor au fost o serie de epidemii de ciuma, dar cea
mai cumplita s-a declansat in timpul domniei lui Caragea, in anul
1812. Bucurestiul a fost aproape pustiit in acele vremuri iar cei care
nu mureau loviti de cumplitul flagel, paraseau orasul catre zone mai
ferite, in special zone de munte si de padure. Scrierile din acea
perioada spun ca tacerea era atit de apasatoare peste Bucuresti, incit
se puteau auzi filfiitul din aripi ale pasarilor si zgomotele produse de
ciocul acestora, ca un fel de prevestire a nenorocirilor. Din pacate, in
timp, s-a petrecut un eveniment care nu a putut fi prevazut de edilii
secolelor respective: marginea Bucurestilor a devenit zona centrala,
iar actualele excavatii pot scoate oricand la suprafata mortii adormiti
de ciuma.
In urma mai bine de 30 de ani, cand au inceput sapaturile pentru
metrou si pentru Casa Poporului, in unele locuri s-au descoperit locuri
unde fusesera ingropati ciumatii. Doar printr-un noroc epidemia nu sa declansat existind riscul ca la orice noua constructie sa fie
descoperite gropi comune cu morti de ciuma. Mai mult, se pare ca,
din diverse motive, o parte din cei morti au fost aruncati in subterane,

acoperiti cu var apoi pamantul de deasupra s-a surpat. Specialistii in

virusologie afirma ca la ora actuala virusul de ciuma nu mai este
mortal, dar asta doar in cazul in care este depistat la timp si izolat.
Pentru ca exista voci care spun ca vaccinurile impotriva ciumei sunt
putine si ineficiente, atita vreme cit au fost obtinute din tulpini deja
invechite ale virusului respectiv.
Ioana Matei, arheolog, considera ca: numarul celor morti de ciuma si
ingropati la temelia propriei case sau inhumati in graba poate fi foarte
mare, iar in zilele noastre s-a pornit o adevarata campanie de
construire a unor blocuri gigant in Bucuresti. Interesele de moment
pot face ca orice descoperire de aceasta natura sa fie tinuta strict
secreta, intrucit oprirea, chiar si partiala a lucrarilor de constructie,
ar cauza pierderi imense pentru antreprenori si investitori. Asa ca cei
mai multi, daca vor descoperi astfel de cadavre infestate cu ciuma, nu
numai ca nu vor sti cu ce au de-a face, dar exista riscul ca sa le arda
in crematoriile proprii si in felul acesta sa declanseze, pur si simplu,
epidemia mortala.
Lacul urias de sub capitala Romaniei
Cu milioane de ani in urma, pe locul unde este astazi Bucurestiul se
intindea Marea Getica. Treptat, fundul marii s-a ridicat iar marea s-a
retras, facand loc manoasei Cimpii Romane. Cu toate acestea, un
fenomen ciudat, dar deloc rar, a dus la conservarea unei parti a fostei
mari, sub forma unui lac subteran. Ne explica domnul Andrei Mocanu,
geolog de profesie, care la ora actuala scrie despre istoria geologica a
Bucurestiului: Practic ce s-a intamplat in acele vremuri: din cauza
efortului pamantului, scoarta terestra s-a ridicat, pur si simplu,
formind o concavitate in care s-a pastrat apa marii milenare.
Imaginati-va urmatorul aspect: aveti o saltea de plaja, plina cu aer.
Puneti pe ea o galeata cu apa, plina, la mijloc, apoi indoiti cele doua
margini ale saltelei pana cand se impreuneaza. In felul acesta galeata
a ramas la mijloc, dar in acelasi timp este complet acoperita de cele
doua margini ale saltelei. Exact asta s-a intamplat cu Marea getica:
apa s-a retras partial, iar marginile scoartei terestre s-au incretit pana
cand au format zona de deal pe care s-a ridicat, ulterior, Bucurestiul.
In sustinerea teoriei sale, domnul Mocanu aduce fenomenele care se
petrec fie zilnic, in statiile de metrou fie in perioadele cu ploi, cand
canalele se infunda. Apa se scurge, e adevarat, dar la un moment dat
lacul subteran se umfla si da pe dinafara, lucru care duce la saturatia
pamantului cu apa si la aparitia fenomenului de baltire. Fenomenul nu
are nici o legatura cu asa zisa canalizare defectuoasa - care oricum
este defectuoasa - ci cu saturatia cu apa a pamantului. Apoi, nu-mi
spuneti ca nu ati remarcat, faptul ca in anumite statii de metrou,
indiferent daca este zi sau seara, se aude curgand permanent o apa.

Nu e vorba despre nici un rau ci pur si simplu de canalele prin care

apa de la suprafata se scurge in lacul subteran.
O bomba naturala care poate exploda oricand
Mai mult, domnul Mocanu considera ca Ceausescu a facut, printre
multe altele, o gresala capitala in perioada de urbanizare si
modernizare a Bucurestiului: a construit lacul de la Ciurel, pe
Dambovita. Initial lacul s-a vrut sa fie transformat in primul port pe
Dambovita, barci si vaporase de mic tonaj urmind sa strabata drumul
pana al dunare. Din nefericire, presiunea pe care lacul Ciurel o
exercita asupra pinzei freatice din adancime s-a dovedit fatala,
aducand o serie de izvoare mai mici sau mai mari, catre suprafata,
impiedicand deversarea acestora in lacul de sub Bucuresti. Si asta nu
este totul, presiunea exercitata ducand la aparitia unui pericol despre
care cei mai multi nici macar nu au habar, anume pungile cu gaze de
sub oras. Unii spun ca din cauza lucrarilor de punere a conductelor
cu gaz, in Bucuresti, s-a ajuns la situatia in care Capitala sta efectiv
pe o bomba care poate exploda in orice ceas. Este o aberatie si in
acelasi timp este purul adevar. De ce este o aberatie? Simplu, pentru
ca in cazul unei explozii locale, alimentarea cu gaze se intrerupe
aproape instantaneu. Deci ar putea, cel mult, sa aibe loc o explozie
undeva la un bloc, cel mult. In acelasi timp insa, Bucurestiul sta pe o
acumulare de gaze. Acestea s-au format, de-a lungul milioanelor de
ani, prin putrezirea animalelor marine care traiau pe vremuri in
Marea Getica si care au fost izolate, in momentul in care pamantul s-a
incretit si a format concavitatea in care se gaseste lacul subteran, iar
presiunea
exercitata
de
Lacul
Morii
si
de
apele
subterane, risca oricand sa impinga aceste gaze spre suprafata. Din
pacate, nu exista o modalitate de ardere controlata a acestor gaze,
pentru ca orice flacara care ajunge in adanc poate transforma zona
intr-una desertica.
Bucurestiul de acum 2300 de ani
Cu toate acestea, exista o minune care pana acum a facut fata
pericolului din adancuri: canalele si subteranele Bucurestiului. Si nu
vorbim despre canalele construite de comunisti, ci despre subteranele
existente de mii de ani in aceasta zona. Domnul Iulian Georgescu,
profesor de istorie, are propria sa opinie:
Aduceti-va aminte ca fanariotii se plimbau cu trasura pe sub pamant.
Chiar credeti ca intr-o suta de ani, acei fanarioti puteau sa
construiasca asemenea coridoare tainice? Pai sa nu uitam cit a durat
ca sa fie preschimbate subteranele si transformate in metrou, asta la
sfirsit de secol XX, cu utilaje si oameni. Deci cum va inchipuiti ca

puteau sa faca acei fanarioti lucrarile de amenajare a subsolului cu o

sapa si o galeata rudimentara?! Nu, domnilor, subteranele au existat
dintotdeauna si ele sunt pomenite chiar si pe vremea dacilor. Pentru
ca Bucurestes, in anii 292 i. H. era atestat documentar ca fiind
capitala Gaetiei (Getiei), condusa in acei ani de Dori regis thracum:
Dromichaites, cum i-au spus grecii sau Doru Mihaita, asa cum i se
spunea in realitate.
Subteranele, indiferent cine le-a construit, au scapat pana acum
Bucurestiul de o eventuala explozie, gazele acumulate in adincuri
gasind loc de trecere catre suprafata si intr-o asemenea concentratie
incit sa nu fie periculoase pentru oameni.
Se mai intampla ca uneori, o punga mai mare de gaze sa iasa din
adancuri si atunci, de regula, bucurestenii se pling de dureri de cap,
de ameteli sau au o stare de somnolenta, de lene. Nu e vorba despre
nici o boala pe sistem nervos sau de nici o oboseala cronica, asa cum
lasa unii sa se inteleaga, ci pur si simplu de inhalarea unei cantitati
prea mari din acele gaze. Acum doar nu o sa vreti sa se anunte la
televizor ca Bucurestiul este in pericol, ca doar banii in Bucuresti se
fac si cele mai mari interese aici sunt.
Subteranele salvatoare
Numai ca blestemul care a cazut pe neamul getilor s-a transmis si
catre noi, urmasii lor. Pentru ca ceea ce ne-a salvat pana acum ne
poate aduce pieirea de acum inainte. Subteranele de sub capitala,
desi construite dupa forma unui furnicar, au adus cu ele un pericol
nou: orasul se poate surpa sau macar unele zone ale acestuia, intrucit
a ajuns sa semene cu un urias svaiter.
Este si motivul principal pentru care reteaua de metrou este
permanent prelungita, este de parere domnul Mocanu. Pentru ca
prin asta o serie de subterane sunt cimentate, betonate si intarite cu
liniile de metrou, ducand la o crestere a securitatii zonei respective.
Cel mai mare dezastru s-a petrecut in timpul cutremurului din 1977
cand, din cauza acestor goluri de sub oras, aproape tot centrul
Bucurestiului s-a naruit. Atunci s-a alarmat Ceausescu si a pornit
campania de construire intensiva a metroului, oferind poporului o
explicatie plauzibila si ascunzind existenta trecatorilor subterane, de
teama de a nu fi folosite de eventualii dizidenti.
Pamantul viu de sub Capitala
Cei care au lucrat la metrou au vazut si au auzit lucruri greu de
crezut. Mircea Ioanid, pensionar, isi aminteste cu groaza niste

intamplari din anii `80 al caror martor a fost pe cand cara cu

basculanta pamant din subteran.
Nu am fost singurul care am trait astfel de intamplari, dar sunt
singurul care a mai ramas in viata dupa tot ce s-a intamplat. Pentru ca
pamantul i-a inghitit, pur si simplu pe ceilalti. Pamantul era viu, la
propriu. Si eu eram tanar sofer si in putere si nu ma temeam asa, cu
una cu doua, dar cand imi amintesc de intamplarile respective mi se
zbirleste si acum parul in cap de frica. Dumnealui sustine ca, in
1982, unul dintre excavatoare a scos la suprafata un cadavru bizar.
Avea in jur de 2 metri si ceva si era imbracat straniu, cu un fel de roba
rosie si cu o masca neagra pe fata. Pielea era de o culoare maronie.
Ceea ce ne-a uimit pe toti a fost senzatia ca acel barbat era inca viu.
Avea ochii larg deschisi iar fata sa, desi cu trasaturi frumoase, inspira
teama. Unul dintre colegii mei chiar a facut o gluma si spunea ca asa
trebuie sa arate Satana, daca o exista. Nu stiu daca a fost o simpla
coincidenta sau mai mult, dar la cateva zile dupa, pe colegul asta l-au
descoperit mort. La autopsie medicii au spus ca avea toate organele
interne imprastiate, ca si cum ceva ii explodase in interior.
Dar ceea ce i-a uimit pe cei citiva lucratori care au vazut cadavrul a
fost obiectul ciudat pe care aratarea il tinea in mana si care semaca
cu un baros mai mare termanat cu o secure cu doa taisuri. Si nu atit
arma din mana aratarii ne-a uimit cit mai ales faptul ca nu mai
vazusem niciodata nimic asemanator si ca, desi parea ca statuse sub
pamant timp de sute de ani, nu avea nici un fel de rugina pe ea. Arma
si cadavrul au fost izolate pana urma sa vina un specialist, dar in
seara respectiva au disparut complet, in mod surprinzator. Au venit
cei de la Securitate si ne-au intors pe toate fetele, ne banuiau ca
suntem intelesi cu dusmanii de clasa si ca am ascuns cadavrul. Dar
am trecut si de asta. In schimb, ceilalti colegi ai mei au disparut, pe
rind, inghititi de pamant, fara ca cineva sa mai dea de urma lor. La
disparitia unui am fost de fata si nu am putut uita nici acum urletul
animalic pe care l-a scos, strigand, incercand sa se agate cu unghiile
de o margine de pamant: <Nu-l lasa Mircica sa ma ia, aoleo maicuta
mea, ai mila de mine...>. Eu sunt singurul care am scapat pentru ca
mi-am cerut transferul pe un alt santier.
Refugiul ultimilor zei ai dacilor
Legendele vechi vorbesc despre o rascoala a uriasilor si a titanilor
impotriva stapanului de atunci al Pamantului, respectiv Zeus.
Rasculatii au invins, in prima faza dar zeii au fost ajutati de eroul
pelasg Hercule care i-a invins, i-a ferecat cu lanturi grele si i-a
aruncat sub pamant. Tainita in care au fost azvirliti titanii se pare sa fi
fost Bucurestiul, iar subteranele au fost construite de Hefaistos, zeul
din adancuri, special incit nici una sa nu duca la suprafata. Domnul

Alexandrescu Tiberiu, etnolog si folclorist, spune ca legenda

Minotaurului este adevarata, dar realitatea a fost deformata.
Bucurestes a fost numit asa in urma victoriei asupra titanilor, pentru
ca zeii cei vechi s-au bucurat de triumful lor vremelnic si au construit
un oras in care oamenii sa se bucure mereu si sa celebreze de-a
pururea victoria asupra titanilor. Numai ca aici, sub Bucurestes, a fost
construita, de asemenea si cea mai cruda inchisoare, ferecata cu
lacate magice: un labirint in care cei care patrundeau nu mai ieseau
niciodata la suprafata, pentru ca nu mai reuseau sa gaseasca drumul.
Va intrebati de ce oare nu le dadea prin minte sa faca semne pe pereti
si sa mearga dupa ele? Simplu, pentru ca labirintul insusi era viu si isi
schimba retelele de colidoare permanent. Pamantul acesta, domnilor,
a fost un pamant viu dintotdeauna. De aia tara s-a numit Getia sau
Geia iar getii au fost fii sai.
Si tot aici, in labirintul de sub Bucurestes, domnul Tiberiu considera
ca au fost inchisi ultimii zei de catre Apostolul Andrei, cel care i-a
crestinat pe daci. Poate o sa vi se pare ciudat ca un intelectual ca
mine crede in zei si in forte nevazute. Credeti-ma cand va spun un
lucru: cu cit stiinta se dezvolta mai mult, cu atit mai mult ea se
apropie de Dumnezeu. Ajungem sa ne punem niste intrebari firesti iar
raspunsurile nu le putem gasi in aceasta lume, pe calea
rationamentului logic. Iar fenomenele din adancul Bucurestilor sunt
dincolo de orice logica si ratiune, incheie domnul Tiberiu.
Taina bisericilor ortodoxe
Pentru a afla mai multe, ne-am adresat unui mic grup de specialisti in
domeniul paranormalului si i-am rugat sa ne ajute sa ne formam o
parere asupra lucrurilor pe care le-am aflat. Irina Asaftei, Remus
Dumitru si Petre Petre sunt mediumuri cunoscute in lumea lor si care
se ocupa cu masurarea campurilor de forta si a perturbarilor acestora.
De la ei am aflat un lucru interesant, anume ca, din punct de vedere
energetic, Bucurestiul este pozitionat pe un nod de energie negativa
telurica.
Asta nu inseamna ca Bucurestiul este negativ, ci ca acel camp, in
functie de directia sa de expansiune, poate afecta viata de la
suprafata fie pozitiv fie negativ. Curgerea energiei se face sub forma
unei spirale care se deplaseaza periodic in jurul unui punct de sprijin.
Cand sensul de curgere al spiralei este in sus, la suprafata totul se
resimte sub forma unui boom economic, al unei dezvoltari puternice,
al unui nivel de trai imbelsugat. Cand spirala se invirte si directia de
curgere a energiei este catre centrul pamantului, atunci avem la
suprafata o perioada de regresie economica, de dezastre, de boli si

nefericire. Iar cand spirala deplaseaza energia lateral, de regula

exista momente de stagnare economica si spirituala, la suprafata.
Din pacate, toti trei sunt de acord cu un aspect: directia de deplasare
a energiei nu poate fi prevazuta ci doar constatata si masurata, ceea
ce inseamna ca nu se pot lua masuri pentru contracararea efectelor
negative. Mai ales ca nu exista o regula a deplasarilor: pot fi tri
deplasari laterale urmate de una verticala in sus sau in jos sau pot fi
cicluri de cite o singura deplasare in jurul punctului de sprijin. Cu
toate acestea, dumnealor sustin ca in ultimii ani, oamenii au gasit,
voluntar sau involuntar, o metoda ca sa contracareze deplasarile din
adancuri: construirea bisericilor ortodoxe.
Finisarea unei biserici activeaza cimpuri de forta deosebite si fac in
asa fel ca deplasarea energiei sa se orienteze, treptat, catre in sus sau
cel mult lateral. In ultimii 15 ani de cand ne cunoastem noi, am
remarcat practic ca la fiecare biserica ortodoxa construita, campul de
forte de sub Bucuresti s-a schimbat, a devenit mai stabil si mai
puternic, ca si cum fiecare lacas de cult a functionat ca un fel de
amplificator si stabilizator de energie telurica, incheie doamna
Asaftei.
Stand si analizand fiecare dintre opiniile specialistilor, nu am putut sa
nu ma gandesc, cu groaza, ca fiecare zi este o zi periculoasa si poate fi
ultima zi din viata unei metropole. Si abia atunci am realizat cit de
intelepti au fost stramosii nostri, numind acest oras Orasul Bucuriei,
orasul care traieste intens fiecare ceas din viata sa, orasul care se
bucura de fiecare secunda ce i-a fost daruita sau harazita... Poate de
zeii din adancuri, poate de titani sau poate de entitati a caror
existenta mintea noastra rationala si logica se teme sa o recunoasca
sau sa o accepte.
Eliszar
-Sunt multe lucruri in viata care iti atrag privirea, dar putine lucruri care iti atrag inima,
Urmareste-le pe cele din urma.