Urina este un lichid biologic de excretie, cu o compozitie chimica complexa, care poate suferi

modificari in anumite stari patologice. Analiza completa de urina include determinarea caracterelor
fizice (culoare, aspect, greutate specifica), chimice (pH, proteine, glucoza, corpi cetonici, hematii,
bilirubina, urobilinogen, leucocite, nitriti) si examenul microscopic al sedimentului 1.
Biochimia urinei se determina printr-o metoda semicantitativa, cel mai adesea pe un analizor
automat, folosind stripuri de urina. Acest tip de test este rapid si masoara elementele din urina care
sunt semnificative pentru disfunctii renale, urinare, hepatice si metabolice. In eventualitatea unei
modificari patologice, se produce o schimbare de culoare in zona testului respectiv, care se compara
cu o scala de culori predefinita. Intensitatea culorii permite o evaluare semicantitativa a rezultatului 7.
Densitatea urinei (greutatea specifica)
Masoara capacitatea rinichiului de a concentra urina. Testul compara densitatea urinei fata de
densitatea apei distilate, care are greutatea specifica 1.0002.
Testul detecteaza concentratia de ioni din urina; in prezenta cationilor protonii sunt eliberati de un
agent complex si produc o schimbare a culorii pe strip.
Densitatea urinara este dependenta de cantitatea de fluide ingerata de pacient, dar poate fi
influentata si de alti factori cum ar fi: transpiratii abundente, efectul temperaturilor scazute, agenti
diuretici activi (cafea si alte substante), astfel ca se pot intalni variatii foarte mari ale densitatii urinare
(1.000-1.040) chiar si la persoanele sanatoase4.
In general, densitatea variaza invers proportional cu cantitatea de urina excretata; in anumite conditii
aceasta relatie nu este valabila: diabet (volum si densitate urinara crescute), hipertensiune (volum
normal, densitate scazuta), boala renala cronica incipienta (volum crescut, densitate scazuta) 2.
Conditiile patologice in care se modifica densitatea sunt asociate cu alterarea capacitatii rinichiului
de a dilua sau concentra urina:
Densitate >1.022 (hiperstenurie): proteinurie, nefroze, diabet, pierderi excesive de apa (transpiratii
abundente, stari febrile, varsaturi, diaree), stres chirurgical (secretie crescuta de ADH), insuficienta
cardiaca congestiva, toxemie de sarcina1;2;7.
Densitate <1.015 (hipostenurie): aport excesiv de apa, diabet insipid, glomerulonefrite (densitatea
poate fi scazuta, cu volum de urina scazut), pielonefrite cronice (alterarea tubulara afecteaza
capacitatea rinichiului de a concentra urina)1;2;7.
Rinichiul sclerotic elimina o urina cu densitate aproape constanta (1.009-1.011) izostenurie 1;7.