ESEU ASUPRA INTELECTULUI OMENESCEPISTOLA CATRE CITITOR Cititorule, Depun aici in miinile tale ceea ce a alcétuit rasfatul unora ““atre ceasurile mele de rigaz, cind nu-mi venea si fac nimic alt- eova; dacé aceasté lucrare are norocul de a izbuti sé desfete la i! si unele dintre ceasurile tale de repaus gi sd-ti pricinuiascd -Gcar pe jumdatate atita plicere citind-o pe cit am avut eu scriind-o, “4 socoti tot atit de putin cd fi-ai intrebuintat rau banii pe cit vd eu cd m-am ostenit intr-un chip nepotrivit. Sd nu infelegi vstea gregit, luindu-le drept lauda a lucrdarii mele ; si nici sd nu -achizi cd, de vreme ce mi-a plicut sa o fac, sint incintat nebu- te de ea acum ca este gata. Cel care vineazaé cu goimul ciocirlii rabii nu resimte mai putind bucurie decit cel care se repede @ un vinat mai nobil, cu toate cd prada lui este mult mai in insemnatd ; si cunoaste putin subicctul acestui tratat, anume "ELECTUL, accla cure nu stie cé dupa cum aceasta este facul- 1 cea mai inalta a sufletului, tot astfel este intrebuintaté cu o 2re mai mare si mai statornica decit orice altd facultate. Cerce- “2 intelectului in cdutarea adevérului sint un fel de vindtoare te goand, in care chiar urmdrirea vinatului produce o mare > din placere. Fiecare pas facut in inaintarea ei catre cunoastere 0 anumita descoperire si se vadeste nu numai ca lucru nou, sé drept cel mai bun, cel putin pentru clipa de fata. “‘ei intelectului, ca si ochiului, judecind obiectele numai intrucit de, nu poate decit sd-i placd ce descoperd, pirindu-i rau mai » de ceeu ce i-a scépat, de vreme ce ii este necunoscut. Astfel, . are a renuntat la cosul cu pomeni, nemaifiind multumit sd sca in lenevie si din farimiturile pdrerilor de cdpdtat, si-si «>> la bataie propria sa minte pentru ca sé géseasca si si imbra- ‘ - adevarul, va gusta neapdrat multumirea pe care o simte xrul (peste orice ar da el) ; fiecare clipa a cercetarii sale ii va : i osteneala printr-o oarecare placere si el va fi indreptatit 4 ervadd ca nu si-a intrebuintat rau timpul, chiar atunci cind ny -ea poate lduda ca a dobindit un lucru prea de seama,2 JOHN LOCKIT Aceasta este, ciiitorule, petrecerea color ce isi lasé minte lucreze sloboda si isi urmeazd propriile lor yinduri atunci scriu ; pentru aceasta nu se cuvine ca tu st plzmuicyti, deo.: ei iti dau prilejul unei pldceri asemandtoare, dacd, citindu- vei intrebuinta propriile tale ginduri. La aceste ginduri m& eu, daca ele sint ale tale proprii, dar dacé sint luate pe incr de la alfii, nu are cine stie ce importanfad ce sint ele, de v ce nu adevarul, ci vreo considerafie mai maruntad te face imbratisexi ; nu merita sd te intereseze ceea ce spune sau gin cel care spune sau gindeste numai dupd cum este indrumc altcineva. Daca tu judeci singur, sint incredintat cd vei jv in mod sincer si cé deci nu voi fi nedreptifit sau jignit, o1 ar fi critica ta. Caci desi este sigur cd in acest tratat nu se nimic despre care s& nu fiu pe deplin convins ca este con adevérului, totusi eu md socot tot asa de supus gregelii ca $i gi gtiu cd aceasta carte trebuie sé ddinuiascé ori sé cadé da; tie, parerii tale despre ea, iar nu dupa pdrerea pe care o a in aceastaé privinfd. Dacd gasesti in ea putine lucruri noi sau ins tive pentru tine, nu trebuie sd ma invinuicsti pe mine de acc - C Lucrarea de fafd nu a fost destinata acelora care stépineau din 3 acest subiect si igi cunosteau in adincime propriul lor int ci pentru propria mea invéfaturd si pentru satisfacerea citorva teni care mdrturiseau ca nu au examinat indeajuns aceastd che; Daca ar fi nimerit sé te supdr cu povestea acestui Eseu, spune ca cinci sau sase prieteni, intilnindu-se la mine aca. , discutind despre un subiect foarte indepértat de acesta, vézu. * curind cé se poticnesc in fata dificultatilor care se iveau din. -« partile. Dupd ce ne-am sfredelit citva timp mintea, fara sd aju de loc mai aproape de risipirea indoielilor care ne fraémintau, : dat prin minte cd am apucat pe un drum gregit si cd inainte _.porni la asemenea cercetiri, era necesar sd verificim pro - noastre posibilitafi si sd vedem care sint chestiunile cu care lectul nostru ar fi in_mdsuré sd se ocupe. Am propus ac: * cercului de prieteni si tofi au incuviintat -pe datd, cdzin. acord ca aceasta st fie cea dintii cercetare a noastrd. t ginduri pripite si necoapte cu privire la un subiect pe care examinasem niciodaté inainte, ginduri pe care le-am astern hirtie pentru urmatoarea noastra intrunire, au facut inceputul a. tratat care, fiind inijiat astfel datoritd intimplarii, a fost du. departe la staruinja acelorasi prieteni; el a fost scris in fragr fara legaturd intre ele si dupa lungi intervale de lsare in parEPISTOLA CATRE CITITOR 3 am reluat, dupd cum imi ingtiduiau dispozitia sau imprejurarile, ar in cele din urmé, in ragazul pe care mi l-a dat o retragere entru ingrijirea sdndtatii, el a fost adus in starea in care il vezi cum. Acest fel de a scrie fara continuitate poate cé a prilejuit, pe nga altele, doud gregeli opuse una alteia, anume ca se poate sd * spus in lucrare fie prea mult, fie prea putin. Dacd gasesti cé- pseste ceva, voi fi bucuros dac& ceea ce am scris iti trezeste Grerea de rit cii nu am mers mai departe ; dacéi fi se pare prea ault, trebuie sé invinuiesti subiectul, caéci atunci cind am pus mai ‘tli pana pe hirtie am crezut cd tot ceea ce aveam de spus in seasta privinfa s-ar fi putut cuprinde intr-o singura coald de hirtie ; ar pe mésurd ce inaintam, mi se deschidea o perspectivd tot mai wrga; noile descoperiri m& duceau mereu tot inainte si astfel tcrarea crestea mereu pe nesimtite pind cind a ajuns la marimea 1 care se presinté acum. Nu voi tégédui cd poate ar fi fost cu utinfaé ca ea sa fie redusd la o intindere mai mica decit este gi %t unele pdrti ale ei ar fi putut fi restrinse, caici felul in care a ist scrisd, in crimpeie si cu multe intervale lungi de intrerupere, -a putut duce la unele repetitii. Dar, ca sé méarturisesc adevérul, sum nu am nici o dispozitie de lucru si prea sint prins de treburi » S-0 mai scurtez. $Stiu bine cit de putin tin ett seama in cele de fata de propria 2a reputafie, atunci cind cu bund stiinfaé dau drumul lucrdrii cu .2 cusur care poate, in asa de mare mdsurd, sa dezguste pe citi- i cei mai judiciosi, care sint totdeauna cei mai pretentiosi. Dar cafe stiu c& lenea este pornitd s& se mulfumeascd cu orice ‘uz, ma vor ierta dact! m-am ldsat cuprins de ea acum cind socot i am un motiv foarte temeinic si fac aceasta. De aceea nu voi tstine in apédrarca mea cé aceeasi notiune, avind felurite intelesuri, sate fi potrivitd sau necesard pentru a dovedi sau a lamuri diferite irfi ale aceluiasi tratat si cd asa s-a intimplat in multe parti ale ‘lui de faté ; dar, semnalind aceasta, voi mérturisi deschis ca neori_m-am oprit mai mult asupra aceleiasi chestiuni si ci am am cercetat mai indeaproape felul in care lucreazd mintea umenilor si dupaé ce am examinat in mod riguros acele motive puncte de vedere care actioneaza asupra ei, am gésit temei t sé modific intrucitva felul in care am cugetat inainte cu pri- ire la ceea ce determina in ultima instan{a vointa in toate actiu- ‘le voluntare. Nu ma pot abfine sé nu recunose aceasta in fata imii, cu inima tot atit de deschisé ca si atunci cind am publicat entru prima oard ceea ce mi se pérea a fi corect pe acea vreme, - socotindu-mad mai interesat sé abandonez si si reneg oricare in propriile mele pdreri atunci cind adeviirul se aratd a fi impo- riva ei, decit si combat pérerea altuia. Caci eu nu caut decit devarul si el va fi totdeauna bine primit de mine oricind si de riunde ar veni el. Dar oricit ag fi de dispus s@ renunt la péirerile mele, ori sé ma spid de cele scrise de mine, la cea dintii dovadé a vreunei erori 'e care ar cuprinde-o ele, totusi trebuie sd mdarturisesc cd nu am yout norocul sé primese vreo lumina de la obiectiile pe care le-am yasit publicate impotriva vreunei parti a cartii mele ; gi nici nu im gisit, in cele sustinute impotriva ei, motive ca sa-mi schimb tindul in vreunul din punctele puse in discutie. Se prea poate ca ubiectul de care mié ocup sé pretindé adesea mai multé gindire yi atentie decit sint dispusi sd-i acorde cititorii grabiti, cel putin rei'ce sint cu mintea stdépinité dinainte de alte pdreri; si se mai oate ca vreo obscuritate din expresiile mele si-l acopere cu un ‘or. iar felul meu de a trata aceste nofiuni si le facdé greu de viceput de catre alfii ; in orice caz, vad ci deseori cuvintele melea tous ve sint luate intrun sens gregit si cam am nerecul de a fi pretu deni corect inteles. Sint aya de multe exemple de acest fel, i cred ca cititorul meu are dreptate si eu insumi sint indrept sd conchid, fie ca lucrarea mea este serisa cu destuta limpez: pentru a fi inteleasa in mod corect de catre acei care o citesc acea luare aminte si nepartinire de care ar trebui sa fie insufi in lectura cel care igi va da osténeala s-o citeascd ; ori allmin c& mi-am scris cartea intr-un chip asa de confuz incit in za . m-ag mai apuca s-o indrept. Oricare ar fi adevdrul in aceasti vintd, de aci numai eu singur ies prejuliciat si de aceea dep. de mine gindul de a tulbura pe cititor cu ceea ce socot eu c& putea rispunde celor citorva obiectii intilnite de mine, cares. 0 facut unor pasaje din cartea mea pe alocuri; ciici imi place cred ca cel ce le considerd ca fiind destul de importante per’ al ingrijora, fie cle adevarate, fie false, va fi in stare sé vada ceca co sa spus ori nu este intemeiat, ori nu se afla in contrazie cu doctrina mea, atunci cind yi eu, sé adversarul meu sintem inte amindoi asa cum se curine. . Dacad unii (frijulii sd nua se piarda vreunul dintre pretioasele ginduri) au publicat eriticile pe care le-au adus Eseului meu, fa du-i cinstea de u nu-i ingédui sd fie Eseu, las ca publicul sa + seama de indatorirea pe care o au ei fata de profesiunea lor critici si nu voi risipi timpul cititorului faécindu-l sa-i dea-o in buintare asa de fdrdé rost sau de rea ca si cea pe care i-o daw s dupa cum nu voi micsora multumirea pe care cineva 0 simte sau care o produce altora combdatind cu inveryunare ccea ce am scris Editorii, pregétind cea de-a patra editie a E&eului meu, m ingtiintat ca, dacé ag avea ragaz, as putea face unele adiiugi modificdri pe care le-ag socoti potrivite. Atunci eu am crezut nim \ sd previn pe cititor cd pe lingé diferite indreptari facute de m+ ici si colo, am facut o modificare pe care era necesar s-o m tionez, deoarece strabatea intreaga carte si este important sa :: infeleasa asa cum trebuie. Cele ce am spus in aceasta privi erau urmdtoarele : wldei clare si distincte“ sint termeni care, desi frecventi si fa.’ liari in gura oamenilor, am motive sa cred ci nu sint injelest > chip desévirsit de tofi cei care ii folosesc. $i poate c&é numai ici-¢ cite unul igi da osteneala sa-i examinexe pind intr-atita incit stie cu exactitate ce intelege el sau ce inteleg altii prin acea ex}. .; sie. De aceea en am preferat ca, in cele mai multe cazuri, in“ de ,,clar“ gi .«listinet“ sa pun ,cdeterminat™ ca fiind un cuvint 4EPISTOLA CATRE CITITOR 9 aimerit pentru a indrepla mintea oamenilor cétre ceea ce vreau “um s& spun in aceastd materie. Prin acest termen eu inteleg un -inumit obiect in minte i, prin urmare, un obiect determinat, adicé ya cum este el acolo vazut $i perceput ca& este.Eucred ca aceasta voate fi numitd in chip foarte potrivit o idee ,,determinatd™, atunci sind ea, — asa cum se afla in minte in mod obiectiv intr-un moment »arecare, si cum e deci determinata acolo, — este alipitd, si fixata .Gré variatie unei denumiri sau unui sunet: articulat care trebuie @ fie in chip statornic senmul al exact aceluiasi obiect al minjii, dica al ideij determinate. Pentru ca sd explic aceasta ceva mai amédnuntit : prin cuvintul ,determinat™, afunci cind el este aplicat unei idei simple infeleg 1ea aparitie simpld pe care mintea o are inaintea ochilor sai, sau ye cure ea 0 percepe in sine insdsi, atunci cind despre acea idee :@ spune cd se afld in ea. Prin ,,determinat”, atunci cind termenul vste aplicat unei idei complexe, inteleg acea idee care consta slintr-un numdr determinat de anumite idei simple sau de idei mai dujin complexe, imbinate in acea proporfie si in acele condifii in sare mintea are inaintea ochilor sdi si vede acea idee induntrul du, atunci cind aceasta este sau ar trebui sa fie prezentata in ninte la desemnarea ei de cdtre cineva printr-o denumire. Spun 2@ ..ar trebui si fie“ din cauzd cd nu fiecare om, si poate ca nici mal nu este asa de grijuliu cu limbajul sdu incit s@ nu intrebuin- eze nici un cuvint pind cind nu vede in minte ideea precisa gi “'eterminaté al carei semn holdrdste el sa fie cuvintul. Lipsa aceasta cdiice nu putind obscuritate si confuzie in mintea oamenilor si in sonvorbirile lor. Eu stiu cd in nici o limba nu exista destule cuvinte pentru a corespunde in intregime diversitiitii de idei care intra in convor- virile oamenilor si in disputele lor. Dar aceasta nu este o piedica ventru un om ca atunci cind intrebuinfeazi un lermen oarecare sd poatd avea in minte o idee determinatd, al carei semn el face x fie acest cuvint si de care ar trebui sd-l find alipit in chip statornic in timpul acelei convorbiri. Cind el nu face sau nu poate face acest lucru, in zadar n@zuieste la idei clare si distincte ; este evident cd ale sale nu sint de acest fel. $i, prin urmare, acolo unde se intrebuinfeazdé asemenea termeni care nu au o astfel de deter- ni.are precisé, nu ne putem astepta decit la obscuritate si confuzie. Pe acest temei am socotit eu cé daca spun idei ,,determinate™, aceasta este un fel de exprimare mai putin susceptibild de a fi inteleasd gresit decit dacd spun idei ,,clare“ $i ,,distincte“ ; iar10 JOUN LOCKE daca oamenii ar avea astfel de idei determinate cu privire la tot ceea ce ei judeca, cerceteaza sau desbat, ar pune capéit intr-o mare masura indoielilor si disputclor lor. Cele mai multe dintre intreba- rile si controversele care incurca pe vameni sint legate de folosirea indoielnica yi nesigurdi a cuvintelor sau (ceca ce este acelasi lucru) a ideilor determinate pe care ele sint puse sit le represinte ; asa fiind, eu am ales acesli termeni pentru a indica: 1) un anumit obiect nemijlocit al minjii pe care ea il percepe gi il ure in fata, distinct de sunetul pe care il intrebuinfeazé ca un semn al lui; 2) c& aceasta idee, astfel determinaté — adicé pe care mintea o are in ea insdgi si pe care o cunoaste si 0 vede acolo — este strins legata fdri vreo variafie de acea denumire, iar denumirea este sta- bilita pentru acea idee precisé. Dacé oamenii ar avea, in cercetérile gi convorbirile lor, asemenea idei determinate, ar vedea pind unde se intind acestea si totodaté ar evita cea mai mare purte a dispu- telor si certurilor pe care le au cu alfii. Pe ling& aceasta, editorul este de pdrere ci e necesar sit previn pe cititor ci mai existd o addugire a doud capitole cu totul noi: unul, despre Asuciatia de Idei, celdlalt, despre Entuziasm*. Pe acestea, impreuni cu alte citeva adaosuri_ mai mari netipdrite inainte, el s-a angajat sd le tipireased separat in acclasi fel gi in acelasi scop in care s-a facut acest lucru cind a fost tipdrit a doua vard acest Eseu. In aceasta a sasea edifie s-a adiéiugat sau modificat foarte putin ; cea mai mare parte a ceea ce e nou este cuprins in capitolul XXI al cartii a II-a, pe care oricine, dacd socoteste ca meritd, poate, cu foarte pufind munca, sd-l transcrie pe marginea edifiei anterioare. * Cartea a Il-a, cap. 33, Cartea a IV-a, cap. 19.CARTEA ItCAPITOLUL I INPRODUCERE § 1. O cercetare a, intelectului este placutd si folositoare. Deoa- rece intelectul este _ceea ce asad pe_om deasupra celorlalte_fiinye inzestrate cu_simturi* si ii_confera_toata superiontatea si dominatia pe care | are _asupra lor, éT este_negresit un subiect care merita, Prin insasi m4retia lui, sa ne dam osteneala a-l cerceta. Intelectul, .ca si ochiul, in timp ce ne face si vedem gi si p&trundem toate celelalte lucruri, de_sine nu_ia_de loc cunostinti® si este nevoie de mestesug si de trud& pentru a-] aseza la distanta si a face ca el si fie propriul sau obiect. Oricare ar fi insd greutatile care stau in calea acestei cercetari, orice ne-ar tine atit de mult in igno- ranta fata de noi ingine, sint sigur ci orice Jumina putem introduce in mintea noastra, orice cunostinta putem dobindi despre propriul nostru intelect, nu numai ca vor fi foarte plicute, dar ne vor fi si de mare folos pentru caliuzirea gindirii noastre in cercetarea altor hucruri. me - § 2¢Planul +f Asadar, telul meu _ fiind de a cerceta originea, certitudinea sf intinderea_cunoaste impreund cu temeiu- rile si treptele credintei, opiniei si asentimentului, nu voi intra acum eS iplogic® cu privire la minte, nici nu ma voi osteni si examinez In ce Const& esenta_cj sau prin ce miscari ale spiritelor noastre animale ® sau modificiri ale corpului nostru ajungem noi s& avem senzatii prin mijlocirea organelor noastre Sau idei in intelectul nostru, si dac& aceste idei depind sau nu, in formarea lor, toate sau o parte din ele de materie. Oricit de instructive si de placute sint aceste speculatii, eu le voi evita, deoarece ele sint in afara drumului care duce la telul pe care il am in vedere acum._Va fi entra ceea ce urmirese in i ale omului fara nicl Un TOS CicT Bia Seetind asu- ca nu-mi voi ficheltuit chiar pra acestui subiect, daci, folosind aceas metoda istorica 7, simpli, ———1t CARTEA I \ voi pul la_nati u ; ale_cortitudinji cumoasts Lm * temeiurile i geri care pot i ni, atit vatiate, de diferite si_cu “fotul contr si totusi sustinute intr-un loc sau altul cu atita tire si convingere, incit acela care ia seamaJa opiniile oamenilor. observa opozitia dintre ele si, in acelasi timp, ia in consideratie cald levotiunea cu care sint ele imbritisate, hot&rirea si zelui cu Sint ele ap&rate, poate fi indreptitit si banuiasca, fie cX ul menea lucru ca adevirul nu existi de fel, fie ci oamenii au mijloace indestulatoare sii ajungi la o cunoastere certd a lui. x . § 8. Metoda. Merité deci si cerectian granitele dintre_opinie si cunoastere® si si examiniim, c privet tess fucrurile despre care “nu avem nici o cunoastere certi, dup care criterii_ar trebui si ne ciliuzim asentimentul si si ne veriFickim convingerile. In acest scop voi urma urmitoarea metodit : In primul rind, voi cerceta originea avelor idei, notinni sau cum doriti si Te numiti*, pe care omul le observa si de care el este constient ci se afl& in mintea sa, precum si cdile pe care intelectul ajunge sa fie inzestrat_c Ce n al doilea rind, m& voi stridui si arate ce fel de cunoagtere_ dobindeste intelectu] prin acele idei, precum si certitudineat évi- lenta_si_intinderea _acestei_cunoasteri. Tn al treilea rind, voi face 0 oarecare cercetare cu privire la natura gi la baza credintei si opiniei ? prin care eu inteleg acel sentiment pe care noi il dim unel propozitii socotite ca adevarat’, cu privire la adevarul careia noi nu avem totusi o cunoastere cert’ ; gi aci, vom avea prilejul si examinim temeiurile si treptele asenti- mentului. § 4. Este folositor sd cunoastem intinderea puterii a intelege Dac prin aceasti cercetarea naturii intelectului eu pot si descopar puterile sale, cit-de-departe ajung ele, cAror luctus Te sint_ele_potrivite in vreo masuri yi unde _ne_prasesc ele, atunci Socot CA ea poate servi pentru a determina mintea necontenit activa a omului si nu asa de nesocotita, ocupindu-se cu lucruri care dep%sesc puterea ei de intelegere, s& se opreasci atunci cind a ajuns la intinderea maxim4_a cimpului siu_dé actiune si, calm, s&CAPITOLUL t 6 $) 45 se impace cu ignoranta in ceea ce priveste acele lucruri care, cind sint examinate, se arat& a fi inaccesibile puterilor noastre '*. Atunci poate c& nu am fi atit de pripifi si, dintr-o nazuinj& desarta spre © cunoastere universalad, si ridicim intrebari si si ne incurcdm pe noi si pe altii in pute despre lucruri pentru care intelectul nostru nu este potrivit si despre care nu ne putem forma in minte vreo idee clara gi distinct, sau despre care nu avem absolut nici o notiune (dupa cum poate, sa intimplat prea des). Daci putem si aflim cit de departe isi poate intinde intelectul privirea, in ce m&sura ii este posibil si dobindeasci certitudinea gi'in ce impre- jurari poate el numai si aibi o piirere si si presupun’, atunci noi am putea invdta si ne multumim cu ceea ce putem obtine in starea in care ne aflim. J( aden et § 5. Capacitatea noastré este potyivita cu_starea si interesele paste, Cl, desi puterea de injelegere_a intelectulul nostru nu afunge nici pe departe si cuprinda vastitatea lucrurilor, vom avea totusi destule motive s& slivim pe erosul autor al fHinfei noastre .pentru_misura si_gradul_de cuvicash oe pe_care ni le-a acordat gi care depdsesc atit de mult ceea ce el a acordat celorlalti Tocui- tori ai acestui lacas al nostri. Oamenii au motiv si fie pe deplin multumiti cu ceea ce Dumnezeu a socotit nimerit pentru ei, deoa- rece le-a dat, dup cum spune sf. Petrn méivra npdz Cohy xal elaéBexy, ,,tot ceea ce este necesar pentru viaté si evlavie“*® si le-a dat putinta sa-si gaseascd cele de trebuinta pentru aceast: viata sisiafle caleaceduce spre o viafi mai bun&'*, Oricit de departe ar fi cunoasterea lor de o cuprindere universala sau desa- virgiti a tot ceea ce exist, totusi interesele lor esentiale sint asi- gurate prin faptul cd ei_au destuld ]umin& pentru a ajunge la cunoasterea_creatoruluj Jor si la patrunderea propri for inda- torirl. Oamenii pot gasi destule lucruri cu care sa-si ocupe mintea si si-si intrebuinteze miinile in chip variat, cu placere si multu- mire, dac& nu cumva vor si se impotriveascd cu semetie propriei lor naturi si si lepede darurile de care miinile lor sint pline, numai din priciné ci nu sint in stare si imbr&tiseze totul. Noi nu prea vom avea motiv si ne plingem de ingustimea mintii_noastre daca Yom voi s-o itrebiiintim numai la ceea ce ne poate fi de folds, ‘tact -pentro-aceasta €a esté foarte inckpatoare ™. Si ar fi O-suscep-_ tibilitate copilareasci si de neiertat dach am subestima foloasele cunoasterii si am neglija s-o imbun&tatim in scopurile pentru care ne-a fost data, din pricina cA exista unele lucruri ce ramin in afara |16 CARIEA I sferei sale. Un servitor Jenéy gi neascultator care nu ar vrea si-gi vada de munca sa la lumina luminirii, nu ar putea invoca drept scuzd faptul ca i-a lipsit lumina soarelui. Luminarea care pilpiie in noi ne lumineazi indeajuns pentru toate treburile noastre. Descopcririle pe care le putem face cu ajutorul ei ® ar trebui si ne multumease’ yi noi yom folosi just intelectul nostru atunci ‘ind vom cxamina lucrurile in chipul si in ma&sura care ele sint potrivite facultatilor noastre, si pe acea bazd pe care lucrurile pot fic infatigate mintii noastre; cind nu vom cere in mod categorie sau firaé vreo rezerva dovezi indiscutabile si nu vom pre- tinde certitudine acolo unde nu se poate obtine decit probabili- tate 7, si aceasta este indestulitoare pentru rezolvarea tuturor tre- burilor noastre. Dacé noi vrem sa ne indoim de orice din pricina ci mi putem cunoaste cu certitudine toate lucrurile, vom proceda vam cn tot intelepe ca gi acela care nu_ar vrea si se foloseased de picioarcl ci ar prefera si stea nemiscat si sa piarii pentrn ci nu_ar_avea_aripi_si_zhoare, — § 6. _Cunousterey capacitdtii noastre este un leac impotriva scen- ticismului_si_a_lenei'™. Daci ne vom cunoaste propria noastra forfa, vom sti mai bine ce si intreprindem cu_sanse de_reusita ; si cind vom fi examinat bine puterile mintii noastre si vom fi stabilit cam ce putem astepta de la ele, nu vom fi inclinati nici si stam impasibili, nepunind de fel mintea la treab&, in dezna- dejdea de a nu putea cunoaste nimic, nici, pe de alti parte, sa punem orice lucru sub semnul intrebarii si si discreditam orice cunoastere din pricini’ ci anumite lucruri nu pot fi intelese. Este de mare folos pentru marinar si cunoascdé lungimea cordonului sau de sondaj, cu toate ci nu poate sii sondeze cu el toate adineu- rile oceanului; este de ajuns daca.el stie ci acest cordon este destul de lung ca s& ajungd pind la fund in locurile unde acest lucru este necesar pentru dirijarea vasului in clatoria ce face si ca fl avertizeazi si bage de seam& ca si nu dea cumva peste bancurile de nisip care-] pot duce la pieire. Menirea noastra aici nu este si cunoastem toate lucrurile, pe acelea care-au impor- tan 1 conduita noastra. Daca nol putém descopent normele Potrivit cdrora o Tinta Tafional’, in starea in care se afli omul pe aceast& lume, poate gi trebuie sa-si cilduzeasca opiniile si actiunile legate de aceasta stare, atunci nu trebuie s& ne tulbure faptul c& alte lucruri scapi cunoasterii noastre **.CAPITOLUL 1 (§§¢ 7 9 7 § 7. Ce a dat nastere acestui Eseu *°. De aici a plecat gindul de a alcdtui acest Eseu asupra intelectului. Caci am socotit ca primul pas de facut pentru a dezlega diversele chestiuni in tar cirora_mintea_este foarte inclinata _Si_intre, consti in a a®T socotit ci atita “vreme cit nu facem acest lucru, noi o pornim cgresit si c& in zadar ci a muljumire pe care’ ne-o da sesiunea liniytita si si ifilor care au_cea_mai mare tinsemntate_ pentru noi, in timp ce lisiin slobod gindurile noastre pe vastul ocean al existentei, ca si cind toati acea nemirginita intindere ar fi domeniul firesc si neindoielnic al intelectului nostru, ca si cind in cimpul ei nu ar exista nimic care si rimind in afara solutiilor sale sau care s& scape puterii sale de intelegere. Cind oamenii isi intind cercetarile dincolo de puterile lor si isi las& gindurile s& r&t&ceasc& in acele abisuri in care ei nu pot s& gaseascA nici un punct de sprijin sigur, nu este de mirare cd ei, ridica intrebari si inmultesc controversele care, neajungind nic: odati la vreo solutie clara, sint bune numai si le perpetueze si s& le sporeasc& indoielile, si sd-i intareasc&i pind la urma intr-un scepticism total. Daca, dimpotriva, posibilitatile intelectului ar fi “BineCivitarite o dat& ce ar fi descoperiti intinderea cunoasterii noastre si ar fi aflaté linia desp&rtitoare dintre partile luminoase si cele intunecoase ale lucrurilor — intre ceea ce noi putem gi ceea ce nu putem intelege — oamenii s-ar impica, poate, ezitind mai putin, cu ignoranta mirturisité fati de ceea ce ei nu pot intelege si si-ar ocupa mintea gi graiul cu mai mult folos si cu mai mul:i multumire, in ceea ce ei pot intelege. ee § 8 Ce inseamnd cuvintul ,,idee“. Atit am socotit ci e necesar si spun despre originea acestei cercetéri cu privire la intelectul uman. Inainte insi de a merge mai departe aratind ce am gindit asupra acestui subject, trebuie ca aci, la inceput, s& cer iertare cititorului pentru folosirea frecventa a cuvintului ,,idee“ pe care © va gasi in acest tratat*. Deoarece el este, dupa parerea mea, termenul care serveste cel mai bine ca si desemneze tot ceea ce omnstituie_obiectul_intelectului_cind gindeste un om, l-am folosit ca si exprim tot ceea ce se intelege prin imagine, notiune, repre- zentare, adicd orice poate vcupa mintea cind gindeste si nu am putut evita de a-l folosi adeseori.18 CARTEA 1 Cred ci mi se va conceda cu usurinfi ci exist’ asemenea idei in mintea oamenilor. Fiecare isi di seama c& ele se afli in el insusi, iar vorbele si actiunile oamenilor il vor convinge c& ele se afld si in ceilalti. Vom cerceta deci mai intii cum intr ideile in minte **. CAPITOLUL It = IN MINTE NU EXISTA PRINCIPIL INNASCUTE* § 1. Infatisarea_cdilor_pe ajunge pentru_g dovedi_ ca ca_nu utd. Este o parere in- yadicinata la unii oameni ci in intelect sc afl’ anumite principii inn&scute, anumite notiuni primare, xowval Bvorar, #* caractere, ca s& spunem aga, intipirite in mintea omului, pe care su- fletul le primeste chiar din prima clip’ a existentei sale si le aduce cu el pe lume. Pentru a convinge pe cititorii lipsiti de pireri preconcepute de falsitatea acestei presupuneri, ar fi destul daci as demonstra doar, dup& cum sper c& voi izbuti si fac in p&rtile urmitoare ale acestui tratat, ci oamenii pot si dobindeasc& prin simpla folosire a facultatilor lor naturale toate cunostintele ce posed, far ajutorul vreunei intipdriri inndscute si pot si ajunga la certitudine fari asemenea notiuni sau principii originare. Caci, dup& pirerea mea, oricine va admite cu usurinjé ca ar fi absurd s& considerim ideile despre culori ca fiind inndscute intr-o creatura ciireia Dumnezeu i-a dat vederea si puterea de a le primi prin ochi de la lucrurile exterioare ; si, ca atare, nu ar fi mai putin absurd s& punem cunoasterea diverselor adevaruri pe seama intipdririlor de la natura si a caracterelor innascute, cind putem observa in noi insine ci avem facultati potrivite pentru a ajunge la cunoasterea acestor adeviruri cu tot atita usurinti si certitudine ca si cum ele ar fi intiparite in minte de la nastere *5, Deoarece ins& nimeni nu poate ca, in cercetarea adevarului, si urmeze propriile lui ginduri fara a fi condamnat, atunci cind ele se abat cit de putin de la calea bat&toriti **, voi inf&tisa, ca pe o scuz& a greselii mele, motivele ce m& fac si m& indoiesc de ade- varul acelei opinii, dacd gresesc cumva in aceasti privint’, ceea ce eu fi las sd examineze pe acei care sint gata, ca si mine, s& imbratiseze adevarul oriunde il gasesc. noi_dobindim orice cunostingaCAPITOLUL II (§§ 2—5) 19 § 2. Argumentul principal in sustinerea principiilor inndscute este existenfa asentimentului general asupra lor. Nimic nu este mai indeobste admis decit c& exist’ anumite principii atit specu- lative cit si practice (ciici este vorba de amindoua felurile) 27, asu- pra cirora toata lumea este fara exceptie de acord, si care, pentru aceasta, se conchide, trebuie s& fie intipariri foarte durabile pe care sufletul omului le-a primit de la inceputul existentei sale si pe care le aduce cu el pe lume, in chip tot atit de necesar si de real ca si pe oricare dintre facultatile ce-i sint inerente 28. | § 3. Asentimentul universal asupra unui adevdr nu dovedeste cé acesta ar fi inndscut. Acest argument pe care-l constituie exis- tenta asentimentului universal asupra unui adevar prezint& ins& neajunsul cd, chiar dac& ar fi in fapt adevirat ca exist’ anumite adevaruri asupra cdrora tofi oamenii sint de acord, aceasta nu ar dovedi cai ele sint inndscute, daci s-ar putea demonstra ca exista o oarecare alt& cale pe care oamenii pot ajunge la acel acord uni- versal asupra lucrurilor, cu privire la care ei sint de aceeasi prere, ceea ce eu socot ci se poate face ™. § 4. Principiile : ,ceea ce este, este“ si ,,este imposibil ca acelasi { lucru sé fie si totodata sé nu fie“, nu sint universal recunoscute ca adevérate. Dar ceea ce e si mai ru, acest argument al asentimen- tului universal, folosit pentru a dovedi existenta principiilor innds- cute, imi pare a fi dimpotrivi o dovada indiscutabil& c& nu exista nici un asemenea principiu inndscut*°, ciéci nu existd nici un principiu asupra cdruia toti oamenii s& fie fardi exceptie de acord. Voi incepe cu principiile speculative si voi da ca exemplu acele slavite principii ale demonstratiei: ,,orice este, este‘ si ,,este imposibil ca acelasi lucru s& fie si totodati s& nu fie“ **, c&rora li se recunoaste, cred eu, mai mult decit oricaror altora, calitatea de inndscute. Reputatia lor de maxime universal acceptate este asa de bine stabilita, incit va fi considerat desigur ciudat faptul ca cineva si pari a le pune la indoiala. Eu imi iau totugi libertatea de a spune c& aceste propozitii, departe de a se bucura de asenti- mentul universal, nu sint nici ma&car cunoscute de o mare parte a oamenilor **, § 5. Ele nu sint intiparite in minte din nastere, deoarece nu sint cunoscute copiilor, idiofilor etc. Caci, in primul rind, este evident c& toti copiii si idiofii nu au nici cea mai mica idee sau 620 CARTEA 1 cel mai neinsemmet gind despre cle, si aceasta lips’ este suficienta pentru a desfiinta accel asentiment universal care trebuie neapdrat s& Insotease’ loate adevirurile inndscute *4 ; deoarece mie imi pare a fi aproape o ¢ s tA adevaruri intipa- Fite in suflet de care acesta nu stie sau pe care nu le intelege ; intrucit, intiparirea *, cack inseamnad ceva, nu consta in ni altcova det iia Twta anumite adevirurt s Tie cuinoscute. Caci Sint pare gron de inteles ca “ceva si se intiparensca Tr in minte fara ca ca si-l sesizeze. Prin urmare, daca copii si idiofii au suflet, au minte, cu accle inlipkriri in ea, atunci ei trebuie si afle in mod inevitahil de cle si in mod necesar si cunoascd gi si-si dea asen- timentul acestor adeviruri ; si de vreme ce accasta nu se intimpla, ste evident ci nn existit ascinenca intipariri. Citci daci cle nu sint le} aglere, © pot si fie inniscute ? Si dac& ele nt ied fntipéirite, et pot sii fie necunoscute ? A spune c& o idee este intiparita in minte si totusi a sustine in acelasi timp cd mintea neo cn ssi nea observat-o i iciodata, inseamnd a reduce accastit intipiirire Ja nimic. Despre nici o propozitie pe care mintea nu a Cumescut-o inci vreodata, de care ea nu a fost cA niciodali constionti, mu se poate spune ca exist in minte. Caci daca se pr sustine despre vreo propozitie c& exista fn pte geste int 4% acolo in asemenea con atunci se poate sustine, din acclasi motiv, cd exista in minte si ca sint intiparite acolo toate propozitiile care sint adevirate si cirora mintea le-ar putea acorda vreodata asentimentul sau, Deoarece, daci se poate spune c& in minte se afld vreo propozitie pe care ea nu a cunos- cut-o incd niviodat’, aceasta se poate de bund seama numai pen- tru ci mintea este capabil& s-o cunoasca ; si mintea este in stare de aceasta cu-privire la toate adevarurile de care va ajunge vre- odati si aibi stire. Mai mult inc&, in felul acesta pot fi intipa- ite in minte adeviruri pe care ea nu le-a cunoscut niciodata, si nici nu le va cunoaste vreodat’, cici un om poate s&_ traiascd mult& vreme, si la urm& sé moar, in nestiinta multor adevaruri pe care mintea lui era capabili s& le cunoasca ; si incd cu certitudine. Asadar, daci pretinsa intiparire nativa va insemna posibilitatea de a cunoaste, atunci toate adevarurile pe care un om le va cunoaste yreodati vor fi, potrivit acestei sustineri, tot atitea adevaruri in- nascute ; si astfel totul se va reduce numai la un foarte impropriu. fel de a vorbi; deoarece, desi cei ce vorbese astfel au pretentia c& afirma coatrayiul, ei spun exact acelasi lucru ca si’ cei care tagaduiesc principiile inndscute. Cici nimeni, socot eu, nu a taga- intipirite de TaCAPITOLUL I @ 6-7) 24 duit vreodaté ci mintea este capabil& sa cunoascé diverse adevi- ruri. Aceasti capacitate, se spune, este inniiscuti, iar cunoasterea este dobindita **. Dar atunci ce rost are o asemenea lupta pentru anumite maxime inndscute ? Daca adevarurile pot fi intiparite in intelect fara stirea lui, eu nu vid char _puica Iwico_deosebire,— ci privire Ta originea lor, intre adevarurile pe car este © _mintea_este “Gapabit s¥ Te cunoasca. Ele trebuic si Tie on (oate inmiscute, ori Tate-dobindte Tin Zadar se Va StiRduT cihéva ‘si le’ deosebeasea. Cax-amie, cel ce vorbeste de idei#? in ute in intelect nu poate (dac& prin aceasta el intelege vreun fel deosebit de adevar), si creada ca in intelect se afl asemenca adeviruri pe care intelectul nu le-a sesizat niciodatd si care-i sint ined cu totul necunoscute. Caci daci aceste cuvinte (,,a se afla in intelect) sint cit de cit potrivite, atunci ele inseamna ,a fi inteles“. Asa ci, a afla in intelect dar a nu fi inteles, a se afla in minte dar a nu fi niciodata sesizat, este tofuna_cu a spune ci e afi yi_nu se_afli in “Zi este imposibil ca i facelast lucru s& fie si tot- odaté s& nu fie“, sint intipiirite de la nastere. copiii nu pot sa nu le cunoasca ; pruncii, si tot ce este inzestrat cu suflet, trebuie A adevarul in mod necesar s& le aiba in intelectul lor, s& cun lor si si le admita ca atare. > aturtci_ cind ei ajung sa se foloseascd de ratiune. Pentru a spulbera aceast& con- cluzie, se rispunde de obicei cA toti oamenii cunose aceste ade- varuri si le admit ca alare atunci cind ajung sd sc foloseasci de ratiune ; si cd aceasta este de ajuns pentru a dovedi c& cle sint inndscute. La aceasta eu raspund : § 6__Raspuns la argumentul cd_oamenii le cuno: § 7.%* Expresii obscure, care nu au aproape nici un inteles, trec drept argumente Jimpezi in uchii celor care. avind pireri preconcepute, nu-si dau osteneala s& examineze nici macar ceea ce spun ei insisi. Caci dac& aplicim, cu un sens cit de cit acceptabil acest rispuns la chestiunea de care ne ocupdm, cl trebuie sa insemne una din doui: sau c& de indat&é cc oamenii ajung s& se foloseasc’ de ratiune, aceste presupuse intipariri native le devin cunoscute gi ei iau aminte la ele, san ci folosirea_si_aplicarea ne- contenit& a_ratiunii_oamenilor ji_ajuta in descoy erirea acestor prin- sunoasca cu « adit pt as cipii si ii fac sé le cunoasca cu certi22 CARTEA I § 8 Chiar daca le-ar descoperi rajiunea, aceasta nu ar dovedi cé ele sint inndscute **. Dac sting ci oamenii pot sa desco- pere aceste principii_prin Tolos Tatiunii si c& aceasta estede™ ajuns_pentru a dovedi ca ele sint inniiscute, atunci argumentatia lor duce la aceasti concluzie : anume ci toate adevirurile pe care Fajiunea ii Je poate dezvildi cu certitudme $1 pr Te ca ne face— s Te admitem cu convingere sint intiprite in minte de la nastere, ‘deoareve acel asentiment universal care € lat ca trasdtura distine- fiva a lor nu inseamn& in fond altceva decit ca, prin folosirea Fafitinif, “‘ndi sintem capabili s&_ajungem ‘la_o “cuno: stere cert a lor ‘si Si le admitem ; si in acest fel nu va exista nici o deosebire™ inte” maximele matematicienilor si teoremeTé —pe-care-ei-te- dediic™ din acesteaj toate voi trebiit $4.He deopotriva socotite ca inniscute, deoarece toate “sint descoperiri facute cu ajutorul ratiunii, adeva- ruri pe care o fiinta rational poate cu siguransa si le cunoascé, dac&” isi folosesté gindirea in acest scop asa cum trebuie. , § 9 Nu este adevdrat ca rafiunea le descopera*®. Dar cum pot acesti oameni si cread& ca ar fi necesara folosirca ratiunii pentru descoperirea unor principii considerate ca inniscute, daci ratiunea (potrivit spuselor lor) nu este altceva decit facultatea cu ajutorul c&reia deducem adevaruri necunoscute din principii sau propozitii care sint deja cunoscute ? Fara nici o indoiala, nu poate fi nici-~ odat& socotit ca innascut un adevar pentru descoperirea—tiruia avem nevoie de ratiune, afari numai dac& vom considera, dup’ cum am spus, ca fiind inniscute toate adevdrurile certe pe care ratiunea ne face vreodat&i si le cunoastem. Noi am putea tot asa de bine si considerim ca necesar& folosirea ratiunii pentru a face ca ochii nostri si descopere obiectele vizibile. dup’ cum am putea si socotim este nevoie neapdrat de ratiune sau de apli- carea ei pentru a face ca intelectul si observe ceea ce este de la nastere intiparit in el si care nu se poate afla in intelect mai inainte ca acesta s&-] fi sesizat. Asadar, a atribui ratiunii descope- rirea acelor adevaruri intiparite astfel, inseamna a afirma ca folo- sirea rafiunii dezvaluie omului ceea ce el stia dinainte ; si daca oamenii posed’ acele adevaruri inndscute, intiparite de la nastere, inainte de folosirea ratiunii, si totusi ei nu le cunose niciodati pin& cind nu ajung s& se foloseascd de ratiune, inseamnd de fapt a spune cad oamenii le cunosc gi totodaté nu le cunosc.CAPITOLUL II § 10-11) 23 § 10.44 Se va spune poate aci c& demonstratiile matematice, precum si alte_adevaruri Sia bnua eat A asenti-— mentul_n i ele se deose! ma: avea ‘prilejul mai tirziu si vorbesc mai pe larg Neepre asentimentul dat din prima clip%. Aci voi recunoaste doar, si aceasta fark nici © ezitare, ci aceste maxime si demonstratii matematice se deose- bese prin aceea ci in_ceea ce priveste demonstratiile, este nevoie ca_ratiunea si le desfisoaré “etiajitorul dovezilor si si ne_c aséntimentul ; in’ viéme ce maximele, de. indatd. ce Pe Ie nol le inbriitigin gi no dim fati de ele asentimentel fark céI thai simpli rationamént. Cér insi totodati ingSduinta de a observa Ci “aceasta scoate la iveali slibiciunea acestui subterfu- giu care sustine necesitatea folosirii ratiunii pentru descoperirea acestor adevaruri generale, deoarece trebuie s& recunoastem ci in descoperirea lor nu se face uz de nici un rationament. $i socot c& cei care dau acest rispuns nu vor indrazni s& afirme cai cu- noasterea maximei: ,,este imposibil ca acelasi lucru sa fie si tot- odati si nu fie“, este legat’ de deductia ratiunii noastre. Ciaci aceasta ar insemna si fie redusi la zero acea generozitate a natu- rii la care ei par pé deoparte s& tin’ atit de mult, in timp ce pun cunoasterea acelor principii in functie de munca gindirii noastre ; c&ci orice rationament presupune cercetare si analizi si cere oste- neala si staruinta. $i cum_se te admite cu o aparenta cit de cit rationala c& pentru a descoperi_ ‘é a Fost intiparit de la nas- tere ca bazi si ghid“pentru rafiunea noastra, ar fi nevoie de folo- sirea ratiunii ? a § 11. Acei care isi vor da osteneala si reflecteze cu putinad atentie asupra proceselor intelectului, vor afla ci acest asentiment pe care mintea il di pe dati anumitor adevaruri nu depinde nici tiva, nici de folosirea ratiunii, ci de o facultatey cu totul distinct’ de aceste dou lucruri, dup’ ‘cum vom vedea imai deparie“®. Ratiunea neavind “asadar nici un ‘rol’ if acdrdarea asentimentului nostru acestor maxime, este cu total fals cind se spune ci ,,oamenii le cinose si-si' dau asentimentul de indata ce ajung la folosirea ratiunii“, daci prin aceasta se in- telege ci folosirea ratiunii ne ajuti la cunoasterea acestor maxime, far daca ar fi adev&rat, aceasta n-ar dovedi ca ele sint inndscute.of CARTEA 1 § 12. Now nw ajunzem in acelasi timp sa ne folosim de ratiune gi s&@ cunvaslem aceste maxime. Daca prin afirmatia ca noi le cunoastem gi Je admilem ,,atunci cind ajungem la folosirea ratiu- nii“ se intelege ci acesta este momentul in care mintea afla de ele si ci de indati ce copii ajung la folosirea ratiunii, ei ajung de asemenea si asc gi si admiti aceste maxime, si acest lucru este fals si neintemeiat *. In primul rind, este fals, deoarece a osed3 aceste maxime tot_atit_de tim- a folosi ratiunea gi, prin urmare, in este desem- puriu ca si capac tatea de mod_gresit_mor d acela al descoperirii foldsiré"a ratiuinii nu sc pot observaTa” Copii Gi mult inainte ca ei s& aibii vreo cunostinti despre maxima: ,cste imposibil ca acelasi lucru sa fie si totodati si nu fic!" $i_o mare parte dintre oamenii inculfi_si_ salbatici petree multi ani, chiar” Ti Virsta Tagiunii, fara ca micar sa cit ke aceasta propozitie generala sau Ja altele n Sint de acord, oamenii mi ajung la cunoas- terea acestor adeviruri generale gi foarte abstracte, care sint soco- tite inniscute, mai inainte de a ajunge la folosirea ratiunii, gi adaug eu: ni i aceasta pentru cd in mintea oamenilor m sint formate, decit dupi. cc ci ujung ka folosirea ratiunii, ‘acele idei_generalé“abstracte din care rezult& maximele generale si care in” mod” gregit” sint uate drept priiieipii “innascute, pe cind ‘ele sint_ de “fapt descoperi ini Gcelasi’ fel. fAcute, si adevaruri, in acelasi fel~aduse si introduse in minte, si aflate trecind “ptin™ ace- leasi trepte si diverse alte propozitii pe care nimeni nu‘ a fost asa de absurd sa le considere ca inndscute. Sper si limuresc acest lucru in continuarea acestei Jucrari, Recunosc _asadar c& trebuie neaparat ca_oamenii si ajungi la folosirea ratiunii mai inainte de clor adeviruri gene genérale ; dar contest c& i Incep sk se foloseasc& de fatiune’ este” 2 — § 13. Prin aceasta ele nu se deosebesc de alte adevaruri care pot fi cunoscute. ste de remarcat totusi ci afirmatia: ,,oamenii cunose si acord’ acestor maxime asentimentul atunci cind ajung la folosirea vajiunii® se reduce de fapt numai la aceasta ;-anume. ei ele nu_sint niciodata nici _cunoscute, nici observate inainte de _ a incepe > folosirea “yatiunii, dar c&7se-préa poate si” ‘primeascit asen- timentul din partca unui om ceva mai tirziu, in cursul vietii sale ; cind Tsk anume, este nesigur *%, si acelasi lucru se poate intimpla,CAPITOLUL Tl @ 14) tot asa de bine ca gi cu acest cu toate celelalte adeviruri ce pot fi cunoscute, si prin urmare acestea mu au nici o superioritate fata de celelalte si nici nu se deosebesc de ele prin faptul c& sint cunoscute atunci cind ajungem la folosirea ratiunii; nici nu se dovedeste prin aceasta cd ele sint inndscute, ci tocmai dimpo- trivad 47, § 14. Chiar dacd momentul in care incepe folosirea ratiunii ar fi acela al descoperirii lor, aceasta nit ar dovedi cit ele sint innas- cute. In al doilea rind 4 jnsi, chiar dac&d ar fi adevarat ci mo- mentul precis in care luitm cunogslinti de cle si le acordim asen- timentul nostru ar fi acela in care oamenii devin capabili sa se foloseasci de ratiune, nici aceasta nu ar dovedi ci ele sint innis- cute. Aceasti concluzic este tot atit de neintemeiati pe cit este de falsi premisa ei. Ciici prin ce fel de logic’ se va invedera ci o oarecare notiune ‘* este intiparita de catrc natura in minte de la origine, din momentul form&rii ei din pricin’ ci el este observat si primeste asentimentul pentru intiia dafi atunci cind incepe s& se manifeste o facultate a mintii care are un domeniu cu totul distinct ? Si, ca atare, dacd s-ar presupune c& atunci cind dobin- dim facultatea vorbirii5® este momentul in care ne dim pentru prima data asentimentul acestor maxime (ccea ce se poate intimpla tot atit de bine atunci ca si in momentul in care oumenii dobin- dese capacitatea de a folosi yatiunea) ar fi o dovadai tot atit de buna c& ele sint inndscute, ca si a ee) a ca cle sint inndscute din cauza ca oamenii le acord& asentimentul atunci cind dobindese capacitatea de a se folosi de ratiune. Sint de acord deci cu acesti partizani ai principiilor innascute, ci mintca nu are nici o cunos- tinté despre aceste maxime generale si evidenie de Ja sine, pind cind ea nu incepe s& foloseasci ratiunea ; tigiduiesc insi c& atunci cind incepe folosirea ratiunii este momentul precis in care se ia cunostinta pentru prima dati de ele si chiar dacd atunci ar fi acest moment precis, eu contest ci aceasta ar dovedi ci maximele sint inniscute. Tot ce se poate intelege, ca si fie ceva adevirat, prin propozitia c&: ,,oamenii igi dau asentimentul maximelor atunci cind devin capabili si se foloseasci de ratinme“, nu este decit ca, deoarece formarea ideilor gencrzle abstracte si intelegerea denumirilor generale insotesc facultatea de a rationa si deoarece toate acestea sporesc pe misura ce ea se dezvolti, copiii nu dobin- desc de obicei acele idei generale si nici nu invata denumirile care le desemneazi, inainte de a fi aplicat o bim& Iucat&é de vreme26 CARTEA I ratiunea lor asupra unor idei comune gi a altora mai deosebite, incit datorita felului lor obignuit de a vorbi si de a se purta cu alfii, ei sint considerati ca fiind capabili de 0 conduita rationala. Dac& poate fi adevirat intr-un oarecare alt sens, c& oamenii isi dau asentimentul fafi de aceste maxime atunci cind ei ajung s& se foloseasci de ratiune, atunci as dori s& mi se arate acest lucru sau, cel putin, si mi se arate in ce chip, in acest sens sau in oricare altul, se dovedeste prin aceasta ci maximele sint inndscute. § 15. Pe care trepte ajunge mintea sd cunoascd diverse ade- vdruri *', Mai intii, simturile introduc, idei_particulare_si_mobileaz& * si, mintea_familiarizindu-se_ trep si_primese tirziu mintea, mergind mai departe, deriva din ele altele generale si invat& treptat fdlosirea denumirilor generale. In felul acesta, mintea ajunge sa fie inzestrati cu idei si cu elemente de limbaj, materialele asupra ciirora ea poate s&-si exercite facul- tatea_de a rationa ; si capacitatea de a folosi ratiunea devine pe zi ce trece cu atit mai manifest& cu cit se acumuleazi mai mult aceste materiale care ii dau de lucru. Dar cu toate c&_dobindirea— ideilor senera ule si folosirea termenilor_ generali gi capacitaies de. a folosi ratiunea sporesc de obicei impreun&, totusi eu nu vad ca aceasta dovedeste in vreun fel c& ele sint inniscute. Recunosc, mintea cunoaste foarte devreme anumite adevaruri, dar intr-un fel care arata ci ele nu sint inndscute. Caci dac&i vom fi cu luare aminte, vom g&si ci intotdeauna este vorba de cunoasterea_unor idei_dobindite, nu innascute, si anume mai intii acelea care sint intipirite la copii de catre Tucrurile extérioaré, cu’ care au’ de-a face cel mai de timpurit copiii si care produc cele mai frecvente impresii asupra simfurilor lor. La ideile astfel dobindite, descoper& mintea ci unele se potrivesc si c& altele se deosebesc intre ele, si probabil c& aceasta se intimpli de indati ce ea are o oarecare capacitate de folosire a memoriei, de indat& ce este capabili s& retina si s& cuprinda idei distincte *', Dar fie ci aceasta se intimpla atunci, fie ci nu, ceea ce este sigur e cd ea face acest lucru cu mult inainte ca un copil §% && poata vorbi ori sé ajunga la ceea ce noi numim de obicei ,,capacitatea de a folosi ratiunea“. C&ici un copil cunoaste; imainte’ de a putea vorbi, tot atit de bine deose- birea dintre ideile de dulce si de amar (cd, adic, dulcele nu este amar), pe cit stie mai tirziu, cind ajunge si vorbeasci, c& pelinul si zaharicalele nu sint acelasi lucru. cu uneleCAPITOLUL II (§ 17) 27 § 16.*° Un copil nu stie c&i trei si cu patru fac sapte pin& cind nu devine capabil si numere pina la sapte si pina cind nu gi-a insusit denumirea si ideea de egalitate **; iar atunci, de in- dati ce i se explic& aceste cuvinte, el isi di asentimentul fata de aceast4 propozitie, mai bine zis ii_recunoaste adevarul. Ins& el nu-si d& atunci lesne asentimentul fiindéx “este yorba de un adevar innascut, si nici nu inseamn’ c& nu si-l dadusé pin atunci fiindes ii Jipsea capacitatea de a folosi ratiunéa, ci c& adevarul propozi- {ict Wi-apare de“Tndat& ce si-a fixat in minte ideile clare si dis- tincte 7 desemnate de Acele denum Si atunci el recunoaste adevarul acelei propozitii pe aceleasi temeiuri si pe aceleasi cai pe care stia mai inainte cd o nuia si o cireasi nu sint acelasi lucru ; yi, de asemenea, pe aceleasi temeiuri pe care poate ajunge s& stie mai tirziu c& ,,este imposibil ca acelasi lucru s& fie si tot- odat& sd nu fie“, dupa cum se va arata mai pe larg in cele ce urmeaza&. Asadar, cu cit ajunge cineva si dobindeascd mai tirziu ideile generale la care se refera acele maxime, ori s& cunoasc in- telesul termenilor generali care le desemneaz& ori sd aldture in mintea sa ideile desemnate de acesti termeni, cu atit va ajunge, de asemenea, mai tirziu sd-si dea asentimentul acelor maxime, cadci deoarece termenii lor, impreun& cu ideile pe care le desemneaza, nu sint mai inndscuti decit aceia de pisicd sau de nevastuica, el trebuie si astepte pind cind timpul gi observatia il vor fi facut s& ia cunostinjA de ei; si atunci va fi el in m&surd s& recunoascd adevarul acelor maxime, la prima ocazie care-] va face si aliture in minte aceste idei si si observe dac& ele sint in acord sau deza- cord 58, potrivit cu ceea ce se spune in acele propozi' Si de aceea este pentru un om matur deopotriva de la sine evident cai optsprezece si cu noudsprezece fac treizecisisapte, precum $i cai unu si cu doi fac trei, in vreme ce un copil nu recunoaste o pro- pozitie tot asa de neintirziat ca si pe cealalta. Nu din lipsa capa- de a folosi ratiunea, ci din pricind ci ideile desemnate de cuvintele optsprezece, nouasprezece si treizecisigapte nu sint dobin- dite atit de curind ca ideile desemnate de cuvintele unu, doi si trei. §17. Faptul cd o propozitie primeste asentimentul nostru de indatd ce ne este infatisaté si am infeles-o, nu dovedeste cai ea cuprinde un adevir innascut. Asadar, acest subterfugiu al asenti- mentului general, pe care oamenii I-ar acorda atunci cind dobin- desc capacitatea de a se folosi de ratiune, di gres si nu las& si28 CARTEA 1 ie nici ov deosehire intre accle adevirui presupuse ca innascute gi alte adevaruri dobindite si invatate mai tirziu ; de aceea unii oameni ’ le asigure un asentiment general acelor pe care ei le nume ime, spunind ci ele primesc asentimen- tul general de incla infifigate gi sint in care sint prezentate ™, incl ci toti oamenii, gi vr copiii, isi dau asentim! eestor propozitii de indata ce le aud gi inteleg lor, ei socot ci aceasta este de ajuns pentru a dovedi cA int inndscute. Caci, din faptul ci oamenii, 0 data ce au in- cuvintele, recuuosc intotdeauna aceste propozitii ca ade- varuri neindvielnice, sustinatorii ideilor inndscute ar vrea s& tragd concluzia cA aceste propozitii au fost cu siguran{é implintate de la inceput in intelect si ci mintea, far& nici o invatatura, la prima lor infatisare, le aprobd si-si di imediat asentimentul fata de ele, iar dupa aceea, nu se mai indoieste niciodaté de adevarul lor. + § 18 Dacé ‘un astfel de asentiment ar fi 0 dovaddé ca acele pro- pozitii sint inndscute, atunci propoxiliile : unu gi cu doi fac trei, 'dulce nu este amar, yi 0 mic altcle aseméndtoure, ar trebui sa fie inndscute. Ca raspuns la aceasta cu intreb daci asentimentul prompt ce se acordd unei propozitii de prima dati, cind terme- nii ei sint auziti si intelesi, este un semn sigur de recunoastere a unui principiu innascut. Dac& nu este asa, atunci in zadar se invoci’ un asemenea asentiment general drept dovadi pentru aceasta. Dac& se spune ci el este 0 dovadi cd e vorba de un principiu innascut atunci trebuie s& se admité c& sint inndscute toate propozitiile care primesc in general asentimentul de indata ce sint auzite. In felul acesta sustinatorii principiilor inndscute se vor yedea inzestraji din belsug cu asemenea principii. Caci pe acelasi temei pe care ci ar vrea ca acele maxime s& treaci drept inn&scute, adici pe baza asentimentului care este acordat cind, la prima dati, termenii sint auziti si intelesi, ei trebuie de asemenea si admita ci diverse propozitii privitoare la numere sint inndscuté ; ca, de pildd, ,,unu gi cu doi fac trei“, c& ,,doi si cu doi fac patru” si o multime de alte propozitii asem&natoare cu privire la numere, cirora oricine le acordi asentimentul de prima daté cind aude gi intelege termenii lor, trebuie si aibi un loc printre aceste maxime innidscute, $i aceasta nu este privilegiul exclusiv al numerelor si al propozitiilor referitoare la unele din ele, ci chiar fizica si toate celelalte stiinte ne oferi propozitii care capata sigur asentimentul de indata ce sint intelese. De pilda’, propozitia: ,,douaCAPITOLUL 1g 19) 29 corpuri nu se pot afla in acelasi loc“ constituie un adevir inainte de acceptarea caruia nimeni nu sta pe ginduri mai mult decit atunci cind e vorba de maximele: ,este imposibil ca ace- lasi lucru sd fie si totodat& si nu fie“, ,,alb nu este negru“, ,,un patrat nu este cerc“, ,,galbenul este altceva decit dulcele“™, si un milion de alte propozitii de acest fel, sau cel putin atitea cite idei distincte avem, c&rora orice om cu mintea sandtoasd trebuie in mod necesar s& le dea asentimentul siu de prima dat& cind aude si intelege ce inseamna cuvintele lor. Dacia acesti oameni vor rimine credinciosi propriei, lor reguli, sustinind ci ,,asentimentul acordat de prima dat& cind termenii sint auziti si intelesi* este un semn c& propozitia_este inmndscuti, ei trebuie sd admit& ca exist nu_numai atitea propozitii_inniscute cite idei distincté—“au gamienit eeeliee ‘ite_pré int negate “orice propozitie, in una de citre” alta, pot_forma_oameni care_o ee: este Tegata de alti idee diferit’ dees, va primi cu siguranya asentimentul ¢ de prima datk tind Vor Tr auziti Zi Thtelesi ji ei 1a FeT ca ‘si° propozitia generald cite’ imposibit ea acelasi hake si fie si totodataé si nu fie“ sau ca aceasta Care esté fundamentul siu si este dintre amindou& mai usor de inteles : »acelasi lucru nu este diferit“, si potrivit cu aceasta ei vor avea nenumirate propozitii inniscute numai de acest fel, fara sii mai vorbim despre altele. Deoarece insi nici o propozitie nu poate s& fie inndscutd daca ideile la care se refert ea nu sint innadscute, aceasta va insemna ci toate ideile noastre despre culori, sunete, gusturi, forme etc., si fie considerate ca inniscute ; ceea ce ar contrazice mai mult decit orice altceva ratiunea si experienta. Sint de acord, asentimentul universal si prompt dat atunci cind terme- nii unei_propozitii sint_auzifi si infélesi, esté un'semn de evidenta de la sine, dar deoarece evidenta de kh sine nu’ depinde de “intipa- riri Inndscute, ci de altceva (dup& cum vom ar&ta mai départe), ea reviné mai multor propozitii despre care nimeni nu a fost incd atit de absurd incit si pretind& cd sint inniscute. § 19. Asemenea propozitii mai putin generale sint cunoscute inaintea maximelor universale. SA nu se spuni nici ci propozitiile evidente de la sine, mai particulare. care primesc asentimentul de prima data, cind sint auzite, ca, de pild&: ,,.mu gsi cu doi fac trei“, ,,verde nu este rogu“ etc., sint admise ca fiind consecinte ale acelor propozitii mai generale ce siut socotite principii innascute ; caci oricine isi va da numai osiersala sii observe ce se petrece in380 CARTEA 1 intelect va vedea negresit cA aceste propozitii si cele asem4n&toare, adic& mai putin gencrale, sint cunoscute fari vreo indoiala si pri- mesc asentimentul ferm din partea acelora care ignoreazi cu desa- virsire maximele mai generale ; asa c&, deoarece ele se afl& in minte mai de timpuriu decit acele prime principii (cum sint ele numite), nu pot s& le datoreze lor asentimentul cu care sint primite de indat& ce sint auzite pentru prima dati. § 20. Raspuns la obiectia ca propozitiile: ,,unu si cu unu fac doi“ etc. nu sint nici generale, nici folositoare. Dac& se spune c& propozitiile : ,,doi si cu doi fac patru“, ,,rosu nu este albastru“ etc., nu sint nici maxime generale, nici de mare folos, raspund : aceasta nu atinge cu nimic argumentul asentimentului universal, dat la auzirea si intelegerea unci propozitii. Caci daci acesta ar fi semnul sigur ci 0 propozitie este innascutd, atunci orice propozitie care se poate gisi ci primeste asentimentul general, de indatd ce este auzita si inteleasi, trebuie si fie consideraté ca o propozitie in- n&scut’, ca $i maxima: ,,este imposibil ca acelasi lucru s& fie si totodaté s& nu fie“, deoarece ele sint egale din acest punct de vedere. Iar intrucit priveste deosebirea dintre aceasta din urm& si celelalte, anume ca este © propozitie mai generala, ea face ca aceast’ maxima si fie si mai departe de a fi consideratd inndscuta ; cici acele idei generale si abstracte sint la inceput mai strdine de intelegerea noastré decit acelea ale propozitiilor evidente de la sine, mai particulare. $i, de aceea, trece mai mult& vreme pina cind intelectul in dezvoltare le admite si isi d& asentimentul fata de ele. Jar in ceea ce priveste utilitatea acestor slivite maxime, se va vedea poate ca ea nu este atit de mare pe cit se crede de obicei, cind vor fi examinate mai indeaproape, la locul potrivit. § 21. Faptul ci _aceste_maxime riimin uneori necunoscute citd vreme nu sint P ate dovedeste ca ele nu sint inndsciité > Dar .ine® hu am’ terminat cu ,,asentimentul dat propozitiilor de prima dat& cind termenii lor sint auziti si intelesi“ ; mai i este_nimeri' s& lu&m_not& c& acesta, in loc de a face dovada ‘ci ele sint innds- cute, dovedeste tocmai contrariul, cici el presupune c& un insemnat numifde oameni, care inteleg si stiu alte lucruri, ignoreaza aceste principii pina cind le Sint prezentate si c& se poate s& nu ai cunos- tinta de aceste adevdruri pina cind nu le afli de la alti, Caci dac& ele ar fi inniscute, ce nevoie ar fi ca ele si fie prezentate pentru a dobindi asentimentul, de vreme ce, affindi-se in intelect dato-CAPITOLUL It (§ 22) 31 riti unei fntipariri naturale si originare (dacd asa ceva ar exista) ele ar trebui sa fie dinainte cunoscute ? Sau poate faptul de afi prezentate le intipareste in minte in chip mai deslusit decit a facut natura P Daci este asa, atunci consecinta va fi ci un om le” cunoaste mai bine dupa ce i-au fost aratate altfel decit inainte. De unde va urma ci aceste principii pot deveni mai evidente pen- tru noi datoritd inva{iturii din partea altora decit le-a facut natura prin intiparire ; ceea ce nu se impacd cu pretuirea princi- piilor innascute si‘nu le da decit putina autoritate ; ba chiar, dim- potriva, aceasta le face improprii de-a servi ca fundament tuturor celorlalte cunostinte ale noastre, dupd cum se pretinde c& sint. Nu se poate desigur tigddui cd oamenii fac prima dat& cunostinti cu multe dintre aceste adevaruri evidente de la sine atunci cind le sint prezentate ; este insd limpede, oricui i se intimpla aceasta vede in sine c& atunci incepe s& cunoasc& o propozitie pe care nu © cunostea inainte, si de care nu se mai indoieste niciodata de atunci incolo, nu fiinde&d era inn&scutd, ci fiindcd examinarea na- turii lucrurilor cuprinse in acele cuvinte nu i-ar ing&dui si gin- deasc& altfel, in orice chip sau oricind este determinat s& reflec- teze la ele. $i daci orice propozitie care dobindeste asentimentul de prima dat& cind termenii ei sint auziti si intelesi trebuie si treaci drept un principiu inn&scut, atunci orice constatare, care este bine fondati pe cazuri particulare si transformatd in regula generali trebuie si fie inndscuta; cu toate acestea este sigur ci numai mintile pitrunzdtoare ajung mai intii la asemenea consta- tari si le transforma in propozitii generale; acestea ins’ nu le erau fnndscute, ci au fost deduse cu_ajutorul reflectiei din anu- mite_cazuri particulare cunoscute lor mai inainte, O data stabilite de c&tre oamenii ageri la minte, cei lipsiti de agerime nu le pot refuza acestor propozitii generale asentimentul atunci cind le sint infatisate. § 22. A spune ca aceste principii erau cunoscute in mod impli- cit inainte de a ne fi fost prezentate ori inseamnd cd mintea este in stare sd le infeleagd, ori nu inseamnda nimic *%. Daca se spune ca: ,,intelectul nu ar avea inainte de a fi prima dat& auzite, o cunoastere expliciti a acestor principii, ci una implicita“ (cum tre- buie s& spun’ cei ce sustin c& ele se afld in intelect inainte de a fi cunoscute), atunci este greu de conceput ce altceva se intelege printr-un principiu intiparit in mod implicit in intelect, decit ca mintea este capabili si priceapi asemenea propozitii si si-si deaCARTEA I in mod hotirit asentimentul fat de cle. Aga ci toate teoremele matematice, precum si primcle principii, trebuie si fie conside- rate drept intipiriri native asupra mintii, ceea ce, imi este teama, cu greu vor admite ci sint cei care vid ci este mai anevoie sa demonstrezi 0 teorema decit si-ti dai asentimentul fata de ea dupa ce a fost demonstrat. $i putini matematicieni vor fi dispusi s& creadi ci toate figurile pe care le-au desenat nu ar fi decit copii ale acelor caractere inniiscute, pe care natura le-a intipdrit in mintea lor“. § 23. Argumentul asentimentului ce se acordd unei propozitii de prima daté cind este auzitd se sprijind pe presupunerea gresita f ca nu i-ar preceda nici o invédtdturd. Argumentul dezbatut inainte mai are, m& tem, partea slaba vrea si ne convingé cai maximele pe care oamenii le admit de prima dati cind-le aud trebuié sa fie socotite drept inniiscutce pentru ci ei isi dau asenti- mentul unor propozitii_pe care nici nu le-au invatat mai gi nici nu Te-au acceptat in virtutea vreunui argument sau a vreuneéi_ demgnstratii, ci in urma unei simple explicatii sau intelegeri a termenilor lor. Aceasta mi se pare a avea la bavi falsa présupu- nere ci oamenilor nu li se explicd gi ei nu invati nimic care si fie de novo, pe cind de fapt li se explicd si ei invatd ceva ce nu stiau inainte. CAci, in primul rind, este evident c& ei au invitat termenii * si intelesul lor, care nu le sint innascute nici unul din ele. Dar aceasta nu este toaté cunoasterea dobindita in acest caz — insesi ideile, la care se refera propozitia, le sint tot atit de putin inndscute ca si denumirile acestor idei —, ci ele sint dobin- dite mai tirziu. Asa ci, deoarece in toate propozitiile cdrora li se da asentimentul de prima data cind sint auzite nu este nimic in- nascut, — nici termenii propozitiei ®, ca ei desemneaza ase- menea idei, nici ideile insesi pe care ei le desemneazaé, — ag fi bucuros si stiu ce mai rimine inniscut in asemenea propoziti Cici mi-ar face placere si-mi indice cineva o propozitie ai c&rei termeni sau ale ciirei idei si fie inndscute. Noi dokindim treptat idei_si denwmirisi invatim si le legim in chip potrivit ntre ele si apoi dim asentimentul nostru, de pi ima data cind sint au: propozitiilor formulate in termeni al c&ror inteles “Yam invatat ‘fi prin care s¢ exprimii acordul ‘sau dezacordul dintre ideile noastre, pe care il putem observa atunci cind sint puse alaturi ; aceasta, cu toate ci, in acelasi timp, noi nu sintem nicidecum capabili s& ne dam asentimentnl fata de alte propozitii tot atit de certe si deCAPITOLUL 1 & 24) oY \es \ evidente in ele insesi, dar care se referi la idei care nu sint dobin- dite atit de timpuriu sau de usor. Caci, desi un copil isi di prompt asentimentul fati de propozitia ,,un mar nu este foc“, atunci cind i s-au intiparit in mod distinct in minte idcile acestor doua lucruri diferite si a invatat ci ele sint desemmate prin denumirile ,,mar‘ si foc", totusi vor mai trece poate citi ni pind cind acelasi copil isi va da asentimentul fatii de propozitia .este imposibil ce: acelasi lucru sa fie si totoda nu fie* : din pricin& c&, desi cuvintele acestei propozitii sint poate tot aga de usor de invatat, intelesul lor este inst larg, mai ‘cuprinziior si mai abstract decit denumirile lucrurilor sensibile cu care are de-a face copilul, _ asa ca durea mai mult pina cind el invati intelesul lor precis si este nevoie de mai mult timp pentru el ca si-si formeze in minte in mod clar ideile generale pe care le desemneazai aceste denumiri ®. Atita vreme cit nu se va fi intimplat aceasta, in zadar veti incerca s&-l faceti pe un copil sa-si dea asentimentul faja de o propozitie format’ din asemenca termeni generali; de indat& ins& ce el a dobindit aceste din urma idei si a invatat denu- mirile lor, el admite neintirziat atit pe una cit si pe cealalté din- tre propozitiile de care am vorbit mai inainte, si pe amindoua pentru acelasi motiv, anume pentru cA el vede ca idcile pe care le are in minte concorda ori se contrazic, dup& cum cuvintele care le desemneaza sint afirmate sau negate in propozitic unul de catre celalalt, Daca ins& copilului_i_se prezint& propozitii in cuvinte care desemneaza idei ce nu se afla jncd ‘in mintea lui, atunci fata de “propozitii, oricit de vadit adevirate sau false -ar fi ele” ie] nici nu-si da asentimentul, nici nu le respinge, ci este ignorant. Caci, intrucit cuvintele, dlita vreme cit nu sint semme~ ‘ale idéifor noastre, sint numai sunete goale, noi nu putém sé le dim asentimentul decit in misura in care ele corespund ‘cu ideile pe care le avem, dar nu mai_mult de atit. Deoarece insi tema urmatoare va fi a ardta treptele yi ciile pe care ajunge cu- noasterea in mintea noastra, precum si temeiurile diversclor grade ale asentimentului, este de ajuns c& am vorbit aici numai in treacit despre aceasta chestiune ca despre una din cauzele care ma fac si ma indoiese de existenja principiilor innascute. § 24. Aceste principii nu sint inndscute cdéci nu se bucuraé de asentimentul universal. Pentti a {érmina cu acest argument al asentimentului universal, eu sint de acord’ cu acesti pAritori ai principiilor inndscute ci ele, daci sint inndscute, trebuie neay34 CARTEA I rat s& primeasca asentimentul universal. Caci este tot atit de ne- inteles pentru mine ca un adevar s& fie inndscut gi totusi si nu primeasci asentimentul, pe cit de neinteles este ca un om_s& cunoascé un adevir si in acelasi timp s&-Il ignoreze. Dar_atunci, aceste principii nu pot fi innascute, dupa ins&si marturisirea ap& ratorilor lor; deoarece ele nu primesc asentimentul din partca acelora care nu inteleg termenii, precum si de o mare parte dintre acei_care inteleg termenii, dar nu au auzit incd niciodata de acele propozitii si nici nu s-au gindit la ele, si acestia formeaz’, socot eu, cel putin jumitate din omenire. Dar chiar dack numarul aces- tor oameni ar fi mult mai mic, dacd numai copiii le-ar ignora, aceasta ar fi de ajuns ca sd spulbere universalitatea asentimentului si in acest fel si fac’ dovada c& aceste propozitii nu sint innascute. § 25. Acesie maxime nu sint cunoscule inainte de orice alt- ceva, Dar ca si nu pot fi acuzat ci ma sprijin in rationamentul meu pe gindirea copiilor, care ne este necunoscutii, si ci trag con- cluzii din ceea ce se petrece in intclectul lor, mai inainte ca ei si spun’ ce se intimpld acolo, adaug c& cele doui propozitii gene- rale, despre care am vorbit mai sus, nu sint adevarurile care se aflA mai intii in mintea copilului si nu sint anterioare tuturor no- tiunilor dobindite dinafara ceea ce, daca ar fi inndscute, ar trebui neapirat s& fie. Este in precizie, dar exista in mod sigur un moment in care copiii incep si gindeasc, iar cuvintele si actiunile lor ne incredinteaz ca ei fac aceasta. Cind ei au devenit, asadar, capabili de gindire, de cunoastere, de consimtire, se poate oare presupune in mod ratio- nal ci ei pot si nu aib& cunostinté de acele idei pe care natura le-a intipirit in minte, daci ar exista acolo asa ceva ? Se poate care concepe, cu cit de putin’ aparent& rational’, ci ei percep impresiile_datorate lucrurilor exterioare si ci in acelasi timp ei nu eunose acele caractere pe care natura ins&si a avut griji s& le inti- p&reasci fnduntrul lor ? Pot ei oare si primeasc& idei venite din- afar& gi sii-si dea asentimentul fati de ele si si nu aib& cunostinti despre acelea caré se presupune ci sint fire din ins&si canavaua fiintei lor si intiparite acolo cu caractere de nesters, pentru a le servi ca temei si ciliuzi a tuturor cunostintelor dobindite de ei si a tuturor rationamentelor lor viitoare ? Aceasta ar insemna c& natura se osteneste fari nici un rost sau, cel putin, ci scrie foarte rau 7, de vreme ce caracterele sale nu ar putea fi citite de citre cei ce vad foarte bine alte lucruri; asadar, este foarte gresit ca asa-ziseleCAPITOLUL MU (§§ 26—27) 36 principii innascute sint considerate a fi partile cele mai limpezi ale adevarului si a constitui baza intregii noastre cunoasteri ; c&ci nu ele sint_cunoscute_mai_intii si_nu este nevoie de el ajunge la cunoagterea neindoielnica a diverse alte Tucn stie- cu-eertitudine—ca—doica cé-I hraneste nu este nici pisica cu care el se joac&, nici maurul de care-i este fric& ; el stie cd santo- nina™ gi mustarul pe care le refuzd nu sint marul sau zaharul dup& care strigi: de aceasta el este in mod sigur si firé indoiala convins. Dar poate va spune cineva ca copilul isi insuseste cu atita siguranfd aceste cunostinje, precum gi pe celelalte, in virtu- tea principiului ci ,,este imposibil ca acelasi lucru s& fie si tot- odat& s& nu fie“ P Sau c& copilul ar avea vreo notiune sau idee despre aceast& propozitie la o virsta la care totusi, este evident, el cunoaste o multime de alte adevaruri ? Cel ce va spune : ,,Copiii cunose aceste idei generale abstracte o dat& cu biberoanele si juct- rile lor“, poate fi socotit, pe drept, cd arati mai mult& pasiune si zel pentru opinia sa, dar mai putina sinceritate si dragoste de adevar decit un copil. § 26. Prin urmare, maximele nu sint inndscute™. Asadar cu toate ci exista diferite propozitii generale care primesc in mod constant gi neintirziat asentimentul de indat& ce sint infatisate oamenilor maturi care au devenit capabili si foloseasc&’ idei mai generale gsi abstracte, si si-au insusit denumirile care le desem- neaz&, totusi, deoarece asemenea propozitii nu pot fi gasite la cei de virsta fragedi, care cunosc totusi alte lucruri, nu se poate pre- tinde ci ele se bucurd de asentimentul universal al persoanelor rafionale, asa c& ele nu pot fi in nici un chip considerate ca innascute ; cici este imposibil ca vreun adevar care este innascut (dac& ar exista vreun asemenea adevar) s& fie necunoscut, cel putin cuiva care cunoaste si altceva ; deoarece, dacd exist’ adeva- ruri innascute, trebuie ca ele si fie ginduri Inndscute, ciici ou exist’ nicidecum vreun adevar in minte la care ea s& nu se fi gindit niciodat’, De unde rezult& in mod evident c& daca ar exista adevaruri inndscute, ele ar trebui si fie in mod necesar primele asupra c&rora si gindeasc’ mintea, primele care si apara in ea. § 27. Ele nu sint innascute, deoarece apar cel mai putin acolo unde ceea ce este inndscut se arata in chipul cel mai vddit. Am dovedit deja indeajuns ci maximele generale despre care vorbim nu le sint cunoscute copiilor, idiotilor si unei mari parti a oame- nilor ; iar de aici reiese in mod evident ca ele nu se bucura de un36 CARTEA 1 asentiment universal si cA nu sint intipariri generale. Dar in aceasta se mai gaseste o dovada c& ele nu sint inndscute, anume ci, dac& aceste caractere ar fi intipariri 75 native si originare, ele ar trebui s& apari in chipul cel mai net si mai clar la acele persoane la care nu gisim totusi nici o urma a lor; si aceasta este, dupa Parerea mea, 0 puternicé prezumtie c& ele nu sint inndscute, deoa- rece ele sint cel mai putin cunoscute de cei la care ar trebui neaprat si se arate cu cea mai mare putere $i vioiciune, dac& ar fi inn&scute 7. Caci, dintre toti oamenii, copiii, idiotii, salbaticii , si analfabet in alterati datorit#-obiceiurilor au mintea cea mai | sau’ opiniilor imprumutate, fiindc& instructia si educatia nu au | turnat gindirea lor naturala in tipare noi, nici nu au facut s& sé j intunece acele caractere limpezi pe care natura le-a scris acolo, | acoperindu: -le cu inv&fituri straine artificioase ; de aceea am putea crede c& in mintea lor aceste idei innascute trebuie si se arate in plin& lumina privirilor oricui, dupa cum este sigur ca se intimpla cu gindurile copiilor. Ne-am putea foarte bine astepta ca aceste principii si Te fie’ perfect cunoscute idiotilor, c&ci ele fiind inti- parite direct in suflet dup& cum socotese apiritorii principiilor inn&scute, nu pot s& depind& in nici un chip de constitutia sau de organele corpului, singura deosebife’ récurioscita ‘dintre ei si ceilalti_ oameni 7. Potrivit principiilor acestor apiratori ‘ai ideilor inndscute s-ar putea crede c& toate aceste raze de lumina native (dac& ar exista asa ceva) ar trebui si se arate in toatd stralucirea lor la cei care nu_cunose nici un ascunzis, care nu cunosc de fel mestesugul disimularii si ar trebui si ne lase si ne indoim de™ existenta lor acolo tot atit de putin pe cit ne ingdduie sa ne indoim de_inclinarea spre placere a acestor persoane si de sila lor fata de suferint’.. Dar vai! Ce maxime generale se pot gasi la copii, la idioti, la salbatici si la cei cu totul neinstruiti ? Ce principii universale de cunoastere ? Ideile lor sint putive si mar- ginite, dobindite de la obiectele cu care ei au_avut mai_mult de-a face si care’au produs asupra simfurilor Jor cele mai “frecvente si cele mai puternice impresii. Un copil isi cunoaste doica si i ginul si, treptat, jucariile pentru o virst& ceva mai inaintata, un tinar silbatic are, poate, dup’ obiceiul tribului siu capul lin de ideile de dragoste si de vinatoare. Mi-e team& ins c& cel ce va astepta de la un copil neinstruit, sau de la un salbatic locuitor el p&durilor, acele maxime abstracte si pretinse principii ale stiin- telor va vedea c& se insali. Rareori se aud in colibele indienilor ™* -asemenea propozitii generale si mult mai putin pot fi ele gasiteCAPITOLELE i1—111 (§§ 26; 1) “in mintea copiilor sau vreo urm& a lor in mintea idiotilor. Ele intr’ in limbajul si in preocupirile scolilor si academiilor natiu- nilor culte, obisnuite cu acest fel de convorbiri sau de stiint& gi unde disputele sint frecvente, cici aceste maxime sint potrivite pentru o argumentare abild si folositoare pentru a infunda pe adversar, ins’ nu contribuie prea mult la aflarea adevarului, adic la progresul cunoasterii. Dar despre neinsemnatul folos pe caré il aduc ele progresului cunoasterii, voi avea prilejul si vorbesc mai pe larg in Cartea a IV-a, cap. 7. § 28. Recapitulare. Nu stiu cit de absurde vor prea acestea mmaestrilor retoricii si este putin probabil ci ele vor fi admise de scei ce le aud pentru prima oard. De aceea trebuie sa-i rog s& nu anticipeze, si amine putin de a se pronunta si si se abtinad de a :m& osindi mai inainte de a fi ascultat tot ce voi spune in conti- nuarea acestui tratat, c&ci sint foarte dispus si mA inclin in fata unor p&reri mai bune. $i deoarece eu caut in mod impartial ade- virul, nu m& voi supira daci se va dovedi c& am pretuit prea :mult propriile mele conceptii, ceea ce, recunose, sintem inclinati :s4 facem tofi atunci cind studierea cu sirguinté a unui subiect :ne-a infierbintat capul cu ele. Intr-un cuvint, eu nu pot vedea :nici un temei pentru a considera ca fiind inndscute aceste doud ‘faimoase maxime speculative, deoarece ele nu dobindese asenti- :mentul universal. Iar asentimentul pe care-] dobindese in mod ‘atit de obisnuit nu_este altul décit cel de care se bucura, la fél «ca gi ele, alte diverse propozitii care nu sint socotite inndscuté’ ; ‘si, in sfirgit, deoarece asentimentul ce li se acordi ia nastere~pe ilk cale gi nu se datoreste unei intipiriri native, dupi cum se -va wedea, nu mi indoiesc, in continuarea acestui tratat. $i daci rezulti c& aceste prime principii ale cunoasterii si stiintei nu sint ‘inndseute, atunci, socot eu, despre nici o alta maxim& speculativa ‘nu se poate sustine, cu mai multa indreptitire, cd este inndscuta. CAPITOLUL IIL NU EXISTA PRINCIPIL PRACTICE”® INNASCUTE 31. Nu exist principii de morala atit de clare si acceptate in chip atit de general ci maxtmele ‘speciilative mai sus-ardtate. Dac& maximele speculative despre care am vorbit in capitolul precedent nu primesc in mod efectiv un asentiment universal, dinBA CARTEA 1 partea tuturor oamenilor, dupi cum am dovedit acolo, apoi este mult mai vadit in ceea ce priveste principiile practice, ci acestea sint departe de a se bucura de o acceptare universala si cred ca va fi greu s& se dea un exemplu de reguli morali despre care si se poat& sustine ci primeste un asentiment atit de general si de prompt ca maxima: ,,ceea ce este, este“ ori s& fie un adevar tot asa de vadit ca maxima: ,,este imposibil ca acelasi lucru si fie si totodat’ si nu fie“..De unde rezult& in mod evident ca despre ele se poate sustine cu si mai pufin& indreptatire ca sint innascute, si ci impotriva acestor principii morale se Tidic&d indoieli mai puternice c& ar fi intipariri native in minte decit impotriva celorlalte. Nu in sensul cd prin aceasta adevarul lor ar fi pus in vreun fel sub semnul intrebarii. Ele sint deopotriva de adevarate, desi nu sint deopotrivi de evidente. Maximele speculative citate mai sus sint evidente prin ele insele, in vreme ce pentru prin- cipiile morale este nevoie de rationament si chibzuire si de o anumita gimnasticd a mintii, pentru a putea stabili certitudinea™ adevarului lor. Ele nu stau la vedere ca niste caractere gravate in minte de la nastere, cici daca ele ar fi astfel, ar trebui neap&rat si fie vizibile de la sine, si, datorit’ propriei lor lumini, si fie certe si cunoscute de toata lumea. Aceasta nu constituie ins nici- decum o sc&dere a adev&rului gi a certitudinii lor; dupa cum nu constituie de fel o sc&deré a adevirului si a certitudinii propo- zitiei: ,,cele trei unghiuri ale unui triunghi sint egale cu doud unghiuri drepte“, faptul cd ea nu este tot atit de evident& ca pro- pozitia : ,,intregul este mai mare decit partea“ si nici asa de proprie de a primi asentimentul de prima data cind este auzita. Este de ajuns c& adevarul acestor reguli morale poate fi stabilit si de aceea este propria noastr& vind dac& nu ajungem la o cuncastere cert& a lor. Dar necunoasterea lor de caitre multi oameni si inceti- neala cu care altii le dau asentimentul, sint dovezi categorice c& ele nu sint inn&scute si de asa natur& incit s& se ofere singuri privirii lor, fara cercetare. § 2. Fidelitatea si dreptatea nu sint recunoscute ca principii de c&tre tofi oamenii. C& nu exist% vreun principiu moral cu care toti oamenii si fie de acord ®°, poate s& spuna oricine este intrucitva cunoscitor al istoriei omenirii si a privit in toate partile dincolo de fumul_propriei sale vetre.. Unde se afl’ acel adevar practic care este admis de toat& lumea far& indoial& sau ezitare, asa cum ar trebui s& fie daci este innascut ? Dreptatea gi respectul -con-CAPITOLUL {11 @ 3) 39 tractelor *' este principiul asupra cdruia se pare c& sint de acord ‘cei _mai multi oameni. Acesta este un principiu despre care se~ crede c& ajunge pina in hrubele hotilor si la bandele celor mai mari ticdlogi; gsi ca deci chiar cei ce s-au lepadat cel mai mult de omenie sint fideli intre ei si respect’ reguli de dreptate unii fai de alfii. Admit cA insisi cei fara de lege procedeaza astfel unul fata de altul, dar aceasta se intimpld fara a vedea in aceste reguli legi inndscute, legi de la natu Ei_le urmeaza pe acestea ca pe niste reguli_utile in sinul propr lor grupari; dar este imposibil si concepem ci cineva imbratiseazi dreptatea ca pe un principiu practic dacd in vreme ce se poart& cinstit cu semenii’ i tilhari de drumul mare, jefuieste sau omoari pe primul om instit pe care- intilneste. Dreptatea si adevarul sint legiturile comune ale oricdrei societiti si de aceea chiar criminalii si hotii care au rupt cu tot restul lumii trebuie s& fie fideli si si urmeze reguli de echitate in raporturile dintre ei, altminteri nu pot s&-si menfin& unitatea. Dar ar putea oare sustine cineva ci cei ce traiesc din inseldciune si jaf au principii innascute,de adevar si dreptate, pe care le recunosc si cérora le dau asentimentul? *. § 3. Raspuns la obiectia: ,,desi, in actiunile lor, oamenii taga- duiesc principiile de morald, ei le recunosc in cugetul lor“ *. Se va sustine poate ci vamenii isi dau asentimentul in mod tacit, in mintea lor, fati de acele principii cu care vin in contradictie actiunile lor. La aceasta raspund, in primul rind c& intotdeauna am socotit ci actiunile oamenilor exprima cel mai bine gindurile lor: “dedarece inst’ este sigur c& actiunile “celor mai multi oameni si declaratiile publice ale unora din ei, fie ci au pus sub semnul intrebarii, fie ci au t&giduit aceste principii, este imposibil si stabilim existenta unui asentiment universal (chiar daca l-am ciuta numai la’ _adulti) ; gsi fra aceasta este imposibil s{ conchidem ca aceste principii sint inndscute. In al doilea rind, este ceva foarte straniu i nerational si considerim ca fiind innascute principiile practice care se reduc la pure speculatii®. Principiile practice care vin de la natura sint menite s& fie aplicate si trebuie sd duc& la actiuni conforme cu ele nu numai la o recunoastere teoreticd ~ a adevarului lor, altminteri se face fari rost deosebire intre ele - si maximele’ speculative ®. Recunosc ci natura a sidit in om o n&zuinté catre fericire si o repulsie fati de nenorocire; acestea sint fntr-adevar principii practice irindscute si, dup& cum ar trebui s& faci orice principiu inndscut, continud neintrerupt s& lucrezc40 CARTEA I gi si influenteze f&ri incetare toate actiunile noastre, cle pot fi observate necontenit si pretutindeni, la toate persoanele de orice virsti ar fi ele; accstea sint insi dispozitii naturale avind la baz setea de bine, cu intipariri ale vreunui adevar in intelect ™ Nu contest ci existé tendinte naturale intiparite in mintea oa- menilor si ci, chiar de la primele senzatii si perceptii, exist’ unele lucruri care Je sint plicute gsi altele care le sint neplacute ; unele lucruri c&tre care inclind si altele de care fug; dar aceasta nu vine cu nimic in sprijinul existentei in minte a unor caractere inndscute, care trebnie s& fié principiile de cunoastere ce indru- meaz& conduita noastr’. Departe de a se invedera in acest chip existenta unor asemenea intipariri native, aceasta constituie 0 do- vadi impotriva lor; cici daci ar exista anumite caractere in- tipirite in intelect de c&tre natura, ca principii de cunoastere, noi ar trebui s& percepem cf ele lucreazi necontenit in noi si influen- teazi cunoasterea neastri, dup cum percepem influenta pe care o exercita celelalte asupra vointei si dorintelor, care nu inceteazd niciodaté de a fi resorturile si motivele constante ale tuturor ac- tiunilor noastre, spre care simtim neincetat c& ne imping cu putere. § 4. Regulile morale au nevoie de dovada, deci ele nu sint in- ndscute. O cauz& datorita cireia mi indoiesc de existenta vreunui principiu practic inndscut este ci, dupi pdrerea mea, nu poate fi propusi spre acceptare vreo regulé morald asupra cireia un om si nu poat& cere pe drept un argument; ceea ce ar fi cu totul ridicol si absurd dac& aceste reguli ar fj innascute sau cel putin evidente de la sine, cici orice principiu inndscut trebuie neaparat si fie astfel si si nu aib% nevoie de nici o proba pentru a ne in- credinta de adevirul s&iu, de nici o explicatie pentru a obtine aprobarea noastri. Ar fi socotit ca fiind lipsit de judecata sana- toasi cel care ar cere, pe de o parte, si i se explice sau, pe de alta, ar ciuta s& explice de ce este imposibi] ca un lucru sa fie si totodat& si nu fie. Aceasti propozitie poart’ cu ea propria sa lumina si evident& si nu are nevoie de nici o alt’ dovada. Cine ii intelege termenii o admite numai pentru ea luat& in sine, altmin- teri nimic nu va fi vreodat& in stare sd-l convingd sa facd aceasta. Daca insi cea mai nedezmintit’ regula de moral care este fun- damentul tuturor virtutilor sociale, ,,poarta-te ‘cu altii cum ai vrea si se poarte ei cu tine“ ar fi propus& cuiva care nu a auzit inc’ niciodataé de ea, dar care este in stare s&-i priceap& intelesul, nu ar putea oare el, fird si sivirseasc’ o nerozie, sd ceard unEAPITOLUL It (§§ 3—o7 at argument ? $i nu ar fi {inut vare cel ce a propus regula sa-i dove- deasci acestuia adevarul si caracterul rational al ei? Aceasta araté insti limpede ci ea nu este inndscut&i; c&ci dacd ar fi ast- fel, ca nu ar putea nici si aiba’ nevoie de vreo dovada, nici si fie dovedit’, ci ar trebui neapirat (cel putin de indat& ce ar fi auzité si inteleasi) s& fie primita si recunoscut’ ca un adevar incontestabil, de care un om nu poate in nici un chip s& se in- doiasc&. Asa c& adevarul tuturor acestor reguli morale depinde in mod evident de altul anterior lor *, din care ele trebuie sa fie deduse, ceea ce nu s-ar putea intimpla dac& ele ar fi inndscute sau m&car evidente de la sine. § 5. Exemplul respectirii conventiilor. Ca oamenii trebuie sa respecte conventiile incheiate de ei este desigur o importanta si incontestabilé regula de moral. Dar.dac& totusi un crestin, care crede in fericirea si nefericirea din cealalt viata, ar fi intrebat de ce trebuie un om s&-gi tind cuvintul, el va ardta aceasta, drept motiv: ,,pentru ci Dumnezeu, in puterea ciruia st& viafa vesnic&d si moartea, ne-o cere“. Dac& i se va pune ins& aceeasi intrebare unui discipol al lui Hobbes, el va raspunde: ,,pentru c& socie- tatea cere aceasta si Leviathan va va pedepsi dac& nu faceti asa“. Tar dacX_ar fi fost “tntrebat acelasi lucru unul din vechii filozofi pagini, el ar fi raspuns : pentru c& a face altfel ar fi necinstit, mai prejos de demnitatea omului gsi contrar virtutii, cea mai inalta caljtate a naturii umane“. § 6. Virtutea primeste aprobarea generald, nu pentru ca este inndscutd, ci pentru cd este~fotositoare. De aci decurge in mod firesc marea diversitate de p&reri cu privire la regulile morale, care se intilneste la oameni potrivit cu diferitele feluri de feri- cire pe care ei o au in vedere, adic& si-o fixeaz& ca tel; diver- sitate, care n-ar putea exista daca principiile practice ar fi innds- cute gi intipdrite in mintea noastra direct de mina lui Dumnezeu. Admit. c& existenja lui Dumnezeu se vadeste pe atitea ci, iar supunerea ce-i datorim este atit de conforma cu ratiunea, incit © mare parte a oamenilor recunosc legea naturii; dar, cu toate acestea, socot eu, trebuie si convenim c& diverse reguli morale pot primi de la oameni o aprobare foarte generali fari ca ei si cunoasc& ori si admiti adevaratul temei al moralei, care nu poate consta decit in vointa si in legea unui Dumnezeu, care fi vede pe oameni in intuneric, care are in mini risplitile si42 CARTEA I pedepsele si destuld putere pentru ca si tragé la rdspundere pe cel mai semet paciitos. C&ci, deoarece Dumnezeu a unit laolalta, printr-o leg&turd indestructibilA virtutea si binele public ® si a facut ca practicarea virtutii si fie necesari pentru conservarea societ&tii si si fie vidit folositoare tuturor celor cu care omul vir- tuos are de-a face, nu este de mirare cd fiecare, nu numai ca recunoaste, dar si recomand& si laud& altora acele reguli, de pe urma respectirii cdérora de citre acestia este sigur cd va trage foloase pentru sine. El poate, fie din interes, fie din convingere, s& proclame sacru ceea ce, o dat& calcat in picioare si profanat, el insusi nu poate si rimin& neatins si si fie in sigurant’. Aceasta, cu toate ci nu micsoreazi intru nimic obligativitatea morala si permanent& pe care in mod evident o prezinté aceste reguli, araté totusi ci recunoasterea lor exterioari dé citre oameni, prin cuvinte, nu este 0 dovada -cé ele sint principii inndscute; ba chiar aceasta nu dovedeste nici m&car ci oamenii le admit in sinea lor, in propria lor minte, ca reguli inviolabile ale propriei lor conduite ; caci noi vedem c& interesul personal si nevoile acestei vieti ii determind pe multi oameni la o recunoastere si o aprobare exterioara a acestor reguli, dar actiunile lor dovedesc indeajuns c& ei iau in consideratie foarte putin atit pe legiui- torul care a prescris aceste reguli, cit si iadul pe care acesta la orinduit pentru pedepsirea celor ce le incalc&. § 7. Actiunile oamenilor ne conving ci regula virtutii nu este principiul lor lduntric. Caci, dac&d nu vom recunoaste din politete prea multa& sinceritater, declaratiilor facute de oameni, ci vom so- coti c& actiunile lor le talm&cese exact gindurile, atunci vom vedea c& ei nu au o asemenea veneratie lduntricd fata de aceste reguli si nici o convingere atit de deplin& cu privire la certitudinea gi obligativitatea lor. Marele principiu de moral&: ,,poarti-te cu altii cum ai vrea s& se poarte ei cu tine“ este mai mult reco- mandat decit_practicat. Dar incalcarea acestei ¥éguli nu poate fi o fapté mai vinovat&’ decit ar parea de smintit’ si de contrara chiar interesului pe care oamenii il urmiresc atunci cind ei incalc& aceasta regula, fapta de a invita pe altii ci ea nu este o regula nici morala, nici obligatorie. Se va aduce, poate, argumentul con- stiintei_care ne mustri_pentry_asemenea incalc¥ri, incit obligativi- tatea launtricd si statornicia regulii s-ar mentine. .CAPITOLUL Il (§§ 8—9) 43 § 8& Congtiinta nu este 0 dovuda ca exista vreo regula morala innascutd. La aceasta rispund ci, nu m& indoiesc, fark si fie scrise_in_inima lor, multi Gameni pot ajunge, pe aceeasi cale pe care ajumg la cunoasterea altor lucruri si-si insuseasci diverse re- guli morale si sé fie convinsi de obligativitatea lor. Altii pot sa fie si ei de aceeasi parere datorit’ educatiei, anturajului si obi- ceiurilor &rii lor; aceasta convingere, oricum ar fi ea cipitata, va servi si puna la lucru constiinja®*, care nu este altceva decit propria noastra opinie sau judécati despre rectitudinea morald sau_imoralitatea propriilor noastre .actiuni.\ lar dac& constiinja ar fi_o dovada a existentei principiilor inn&scute, ar putea si fie inndscute gsi principiile contrarii, deoarece unii oameni, din ace- lasi imbold al constiintei, urma&resc ceea ce alfii evita. §. 9. Exemple de grozdvii sdvirsite fara remuscare. Eu tnsi nu pot si vad cum ar putea oamenii si incalce vreodata, fard teama si cu senin&tate, acele reguli morale, daci ele ar fi innascute si intipdrite in mintea lor. Priviti numai o armat&é care prada un orag si vedeti_dac& se arati in rindurile ei vreun respect al principiilor morale, v: ‘Siit~ moral sau vreo mustrare de con- stiinjA pentru toate violentele sAvirsite. Tilhiriile, omorurile, silui- rile sint petrecerile unor oameni care nu au_a se teme de pe- deapsi sau de reprobare. Nu au existat oare popoare intregi, si chiar din cele mai civilizate , la care pirisirea copiilor si lasarea lor pe cimp ca si moara de foame ori ca s& fie mincati de fiare, a fost o practicé tot atit de putin osindita sau a stirnit tot atit de. pufind silA ca si procrearea lor? Nu se ingroapa inc& si azi in unele f&ri copilul impreun’ cu mama dac& aceasta a murit in timpul facerii? Sau nu este el ucis dacd un pretins astrolog declara ci s-a n&scut intr-o zodie rea? Si nu exista locuri in care cop’ i omoar& sau {isi expun ca si piard parintii ajunsi la o anumi tH, fara nici o refmuscare ? Intr-o regiune din Asia, bolnavii, cind “se crede c& “boala este f&r&i leac, sint scosi din cas& si intinsi pe pamint inainte de a fi murit si lsati acolo, expusi la vint si vreme rea, ca s& piari fri ajutor sau mili™. La mingrelieni, un_popor de crestini, este ceva obisnuit si-si ingroape copiii de vii, fara vreo ezitare »*. Existd locuri in care pirintii isi m&nincd propriii lor copii %. Caraibii aveau obi- ceiul de a-si castra copiii pentru a-i ingrisa si a-i minca®. Si Garcilasso de la Vega ne povesteste despre un popor din Peru la care exista obiceiul ca barbatii sd ingrase si s& m&nince copia4 CARTEA 1 pe care-i faceau cu femeile captive, pe care le p&strau in acest scop drept concubine, iar cind nu mai puteau face copii, le omorau gi le mincau gi pe ele *. Virtutile prin care credeau tououpinam- bosii c& isi asiguri intrarea in rai constau in a se rizbuna gi a minca pe cit mai multi dintre dusmanii lor. Ei nu aveau nici miicar un nume pentru Dumnezeu, nuadmiteau_vreun Dumnezeu, nu aveau nici o religie, nicl un cult °6. Sfintii care sint canonizati la turci die’ Vieti ‘care’ tii ~se pot povéstiicu decenta. Voi reda textul in limba in care a fost publicat, un remarcabil pasaj, cu acest subiect, din Descrierea de céldtorie a lui Baumgarten, care “este o carte? cu care nu te intilnesti in fiecare zi. Ibi (sc. prope Belbes in Aegypto) vidimus sanctum unum Saracenicum inter are- narum cumulos, ita ut ex utero matris prodiit, nudum sedentem. Mos est, ut didicimus, Mahometistis, ut eos qui umentes et sine ratione sunt, pro sanctis colant et venerentur. Insuper et eos qui cum diu vitam egerint inquinatissimam, voluntariam demum poe- nitentiam et paupertatem, sanctitate venerandos deputant. Ejusmo- di vero genus hominum libertatem quandam effraenem habent, domos quas volunt intrandi, edendi, bibendi, et quod majus est, concumbendi; ex quo concubitu si proles secuta fuerit, sancta similiter habetur. His ergo hominibus, dum vivunt, magnos exhi- bent honores ; mortuis vero vel templa vel monumenta extruunt amplissima, eosque contingere ac sepelire maximae fortunae du- cunt loco. Audivimus haec dicta et dicenda per interpretem a Mucrelo nostro. Insuper sanctum illum, quem eo loco vidimus, publicitus apprime commendari, eum esse hominem sanctum, di- vinum, ac integritate praecipuum ; eo quod, nec foeminarum un- quam esset, nec papers sed tantummodo asellarum concubitor atque mularum !*,’Mai multe de acelasi fel, cu privire la acesti faimosi sfinti ai turcilor, se pot vedea in scrisoarea lui Pietro della Valle din 25 ianuarie 1616. Unde sint deci aici acelé principn Tnnascute de dreptate, pietate, recunostinti, echitate, castitate ? Sau_unde este acel asentiment universal care sit ne conving’ ci exis! de cind moda le-a faicut onoral ——-sint- Savi mustrari de con- stiinti ; ba chiar, in multe locuri nevinovatia®® in acest caz este cea mai mare rusine. Iar dac& privim departe de jur im- prejur ca s&-i cunoastem pe oameni asa cum sint, vom vedea c& intr-un loc oamenii au remusc&ri din pricin’ ci au facut ori au l&sat nefacut un lucry, prin care, in alte locuri, ei socotesc c&-si cistigd un merit.CAPITOLUL II (§§ 10—11) 45 § 10. amenii au principii practice contradictorii °. Acela care va studia cu luare aminte istoiia’ oménirii si va privi departe la diferitele semin}ii de oameni, examinind in mod impartial actiu- nile lor, se va convinge c& este greu si se poati indica un principiu de moral&_sau ao regula de virtute care si nu fie dispretuit’ $i_ gi reprol tr-un loc sau altul de practica ge-" nérala’ a ‘nor Societhfi “omenesti intregi, cirmuite de principii* practic ji regulr de Viaja Gu_totul opuse fafa de cele ale altor 50% sint absolut necésare péntru a impiedica dezmembrarea societ&tii si care de obicei sint si ele nesocotite intre societati diferite). § 11. Popoare intregi resping unele reguli morale. Aci se va obiecta poate c& nu inseamn& cd, deoarece regula este incdlcata, nu ar fi cunoscut&. Sint de acord c& obiectia se potriveste acolo unde oamenii, cu toate cai incalc’ legea, nu o resping, acolo unde teama de dezonoare, de reprobare sau de pedeapsa fi face sd arate c& legea are asupra lor puterea de a le insufla un oare- care respect. Este ins imposibil de conceput ca toti oamenii ce fac parte dintr-un popor sa resping& si si tagiduiascd in mod public ceea ce fiecare din ei ar sti, cu sigurant& si fAr& vreo in- doiala, ci este o lege caci asa ar trebui si faci cei care ar avea-o intiparit’ in mintea lor de la nastere'l Este posibil ca uneori oamenii si recunoascd anumite reguli dé morald pe care, in sinea lor, si nu le socoteascé adevarate, ci si arate cai le con- sider astfel numai pentru a-si mentine bunul nume si stima in fata acelor care sint convinsi de obligativitatea lor. Dar nu se poate inchipui ca o intreagi societate si respingd si si calce in mod public si fatis o regula de care nu s-ar putea ca toti mem- brii ei si nu negresit convinsi in propria lor minte, convinsi c& este o lege si si nu stie c& toti oamenii cu care au de-a face o recunose ca atare; si, de aceea, fiecare din ei ar trebui s& se team& ci-si atrage din partea celorlalti tot dispretul si ura ce se cuvin celui care se declari singur lipsit de omenie si celui care, confundind criteriile recunoscute si naturale ale binelui si riului, nu poate fi privit decit ca un dusman declarat al pacii si al fericirii Jor. Oricare principiu practic care ar fi inndscut nu ar putea s& nu fie cunoscut de oricine ca just si bun. Ca atare, este aproape o contradictie si presupunem ca membrii_unor po poare intregi_ si dezmint&, atit in_vorbele cit si in faptele lor, in chip unanim gi fara ‘exceptie, ceea ce fiecare dintre ei stie, cu46 CARTEA I cea mai neclintit§ certitudine c& este adevirat, drept si_ bun. Aceasta este destul pentru a convinge c& nici o regula practica, inc&leat& fn vreun Joc cu incuviinsarea sau ingaduinta public& nu poaté “fi considerat’ ca innascuti. Dar mai am de adaugat ceva ca rispuns Ia aceasti obiectie. ~ § 12. Incilcarea unei reguli, se spune, nu dovedeste ci ea este necunoscut&. Fie si asa; dar eu sustin c& daca incilearea ei este ingdduit’ undeva in mod general—aceasta—doyedestée cA “éa nu sé inmiscuta. $8 luim, de exemplu, una din acele reguli care, i evidente deductii ale ratiunii umane si corespunza- toare inclinarii naturale a celei mai mari pirti a oamenilor, foarte putini dintre ei au avut indr&zneala si le tagdduiasc’ sau ne- s&buinta si se indoiasc’ de ele. Dac& vreuna dintre acestea poate fi socotita ca fiind intip&rit’ de la nastere, apoi despre nici una, cred eu, nu se poate sustine eu multi indreptiitire ci e fnndscut& ca despre aceasta: ,, ocrotiti si ingrijiti pe copiii vostri". Cind se spune, asadur, ci ea este o reguli innascuta, ce se intelege prin aceasta? Una din do fie ci ea este un Betnept, inniscut, care, in toate imprejuririle, determina i. in- 4% actiunile_tuturor oamenilor; fie c& ea este un ade- are “tofti Oamenii il au intiparit in minte si pe care, in consecint&, ei il cunose gsi il accepta. Dar in nici unul din aceste intelesuri regula nu este inn&scuté. Caci, in primul rind, am dovedit, prin exemplele de mai sus, c& ea nu este un principiu care influenteazi actiunile tuturor oamenilor si nici nu este nevoie s& c&iutim tocmai in Mingrelia sau in Peru exemple de neglijare, de maltratare, ba chiar de ucidere a copiilor lor, ori si vedem in acestea numai excese de brutalitate ale unor popoare silbatice si barbare, cind ne amintim c& la greci si la romani era un pro- ceden obisnuit si neblamat de a-si p&rdsi fara mil& sau remuscare pruncii nevinovati, in asa fel ca sa piara. In al doilea rind, este de asemenea fals c& aceast’ reguli este un adevdr inndscut care e cunoscut de toti oamenii, deoarece ,,parinti, ocrotiti pe copiii vostri* departe de a fi un adev&r inndscut, nu este de fel un ade- vir, fiind 0 porunc&, nu o propozitie, asa ci ea nu poate fi nici adevarat&, nici falsi1°*. Pentru a o face susceptibil& de a fi ad- misi ca adevirat&, trebuie si fie schimbat& intr-o propozitie cam ca aceasta: ,,este de datoria p&rintilor s&-si ocroteasc& copiii*. Dar ceea ce este o datorie nu se poate concepe fark o lege; si nici o lege mu poate fi recunoscut&é ca atare sau presupusi fara