VIZIUNEA DESPRE LUME prezinta unitatea de conceptie a autorului asupra existentei, principalele

sale ganduri despre viata, despre lume. Aceasta se concretizeaza prin tema, specificul secventelor
narative, precum si prin realizarea personajelor. Pentru George Calinescu, conform criticului
G.Glodeanu: romanul trebuie sa fie neaparat epic, sa dea impresie de viata, sa fie authentic,
obiectiv, sa refuze lirismul. Astfel autorul porneste de la datele realitatii pentru a infatisa imaginea
societatii romanesti, bucurestene de la inceputul secolului XX.
PRIN TEMA, romanul este unul balzacian si citadin. Caracterul citadin este una dintre trasaturile
modernismului lovinescian. Fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului XX, prezentata
sub aspectele sale esentiale, sub determinismul social-economic, imaginea societatii constituie
fundalul pe care se proiecteaza formarea si maturizarea tanarului Felix Sima, care inainte de a-si face
o cariera, traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie. Roman al unei familii si istorie a unei
mosteniri, cartea se incadreaza in categoria prozei realist-balzaciene, prin motivul mostenirii si al
paternitatii. Tema este sustinuta prin numeroase episoade, secvente si citate intalnite in roman.
Unul dintre episoadele care pune in evidenta tema familiei este cea in care Costache Giurgiuveanu,
detinatorul averii pune in aplicare anumite planuri pentru protejarea Otiliei, fiica lui adoptiva,
ramasa de la cea de-a doua sotie care decedase. El incepe sa construiasca o casa pentru aceasta din
materialele provenite din demolari. Desi el amana adoptarea acesteia, de dragul banilor, instinctual
paternitatii il determina pe avar sa se gandeasca la viitorul si fericirea fiicei lui.
O scena semnificativa pentru reliefarea istoriei unei mosteniri este chiar scena mortii lui
Giurgiuveanu, care este provocata, in cele din urma, de ginerele sau, Stanica Ratiu. Urmarind sa
parvina, acesta ii fura batranului banii de sub saltea, in momentul in care acesta, bolnav fiind nu
avea nicio putere.
TITLUL
Initial romanul a fost numit Parintii Otiliei, dar din motive editoriale, scriitorul a ales titlul Enigma
Otiliei. Cu toate acestea, ambele titluri sunt sustinute la nivelul textului. Primul face referire la ideea
paternitatii, fiecare personaj actionand la un moment dat ca un parinte pentru orfana Otilia. Titlul
final surprinde insa, misterul prin care se caracterizeaza personajul principa.
NARATIUNEA
Intamplarile romanului sunt prezentate la persoana a treia din perspectiva unui narator obiectiv,
sobru, detasat, neimplicat afectiv in evenimentele povestite. Cu toate acestea, conditia
impersonalitatii este incalcata de comentariile unui estet. Naratorul ramane insa unul omniscient ,
stie mai multe decat personajele sale si omniprezent, stapan absolut asupra evenimentelor
prezentate si asupra evolutiei personajelor.
ECHILIBRUL COMPOZITIONAL
La nivel formal, evenimentele sunt prezentate linear, prin inlantuirea cronologica a secventelor
narative. Echilibrul compozitional este realizat prin impartirea celor douazeci de capitol pe mai multe
planuri. Acestea urmaresc destinele unor personaje prin acumulare de episoade: destinul Otiliei, al
lui Felix, al membrilor clanului Tulea, al lui Stanica Ratiu.

PLANURILE NARATIVE
Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Constache
Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu. Al doilea plan urmareste destinul tanarului Felix Sima,
care ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia medicina si locuieste la tutorele sau legal, traind
iubirea adolescentina pentru Otilia. Autorul acorda interes si planurilor secundare pentru sustinerea
imaginei ample a societatii citadine.
INCIPITUL romanului contine coordonatele spatiale si temporale, fixand exact actiunea in timp: intro seara de la inceputul lui iulie 1909 si spatiu , prin descrierea strazii Antim, a interioarelor casei lui
mos Costache, sugerand conflictul si trasand principalele planuri narative. Veridicitatea intamplarilor
este sustinuta prin detaliile topogene, descrierea strazii intr-o maniera realista, finetea observatiei si
notarea detaliilor semnificative.
FINALUL este unul inchis prin rezolvarea conflictelor si este urmat de un epilog. Simetria incipit-final
se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui Giurgiuveanu din perspectiva tanarului Felix, strainul
familiei Giurgiuveanu, in momente diferite ale existentei sale: adolescent si aproximativ 20 de ani
dupa razboi
CONFLICTELE:
Varietatea si complexitatea conflictelor este una dintre trasaturile specifice ale romanului. Conflictul
se bazeaza aici pe relatiile celor doua familii inrudite, care sugereaza universal social prin tipurile
umane illustrate.
O familie este cea a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii si Otilia Marculescu, fiica acestuia
din a doua casatorie. Aici patrunde tanarul Felix Sima, fiul surorii batranului, care vine la Bucuresti sa
studieze medicina si locuieste la batran. Un alt intrus al familiei este Leonida Pascalopol, un vechi
prieten al batranului, pe care il aducea in familie, afectiunea sa pentru Otilia si dorinta de a avea o
familie care sa ii umple clipele de singuratate.
O alta familie, vecina si inrudita, care aspira la mostenirea averii batranului, este cea a surorii
acestuia: Aglae . Clanul Tulea este format din Aglae, Simion Tulea, sotul acesteia si cei trei copii: Titi,
Olimpia si Aurica. In aceasta familie patrunde si Stanica Ratiu pentru a obtine zestrea Olimpiei si mai
tarziu averea lui mos Costache.
Istoria unei mosteniri implica doua conflicte succesoriale: primul iscat in jurul averii lui mos
Costache, aversiunea Aglaei impotriva Otiliei, iar cel de-al doilea fiind cel care destrama clanul Tulea,
interesul lui Stanica pentru averea batranului. Exista si un conflict exterior de ordin erotic intre
tanarul Felix si maturul Pascalopol, pentru mana Otiliei.
PERSONAJE
Numarul mare de personaje creeaza impresia unei lumi cu toate detaliile realitatii. Majoritatea
personajelor au biografii convingatoare, ce le apropie de cititor si le particularizeaza, insa atentia
ramane focalizata asupra personajelor principale. Constructia personajelor se realizeaza conform
tehnicii balzaciene, a descrierii mediului si a fizionomiei personajelor pentru deducerea trasaturilor
lor de character. Portretul balzacian porneste de la modelul classic: avarul, ipohondrul, gelosul,

carora realismul le confera dimensiune sociala si psihologica, adaugand un nou tip uman: arivistul.
Romanul realist devine o adevarata comedie umana, plasand in context social personaje tipice: mos
Costache- avarul, iubitor de copii, Aglae baba absoluta fara de cusur in rau, Aurica fata batrana,
Stanica Ratiu arivistul, Simion-dementul senil, Titi debilul mintal, Otilia-cocheta, Felix
ambitiosul, Pascalopol artistul rafinat.
Otilia Marculescu este personajul principal al operei, personaj eponim, present in toate scenele
romanului, in jurul caruia se polarizeaza intreaga actiune a romanului si toate personajele. Ea este un
personaj memorabil, puternic individualizat prin aura sa de mister si firea ei problematica, avand un
portret inconfundabil in galeria personajelor feminine ale literaturii romane.
Ea reprezinta tipul eternului feminine in zugravirea caruia autorul a fost inspirat de o persoana
deosebita intalnita in copilarie: ori de cate ori imaginatia mea inregistreaza o fiinta feminine, in ea
gasesc un minim de Otilia.
Statutul social al Otiliei precum si evolutia sa sunt prezentate pe parcursul romanului, explicand
anumite atitudini si comportamente. Otilia este fiica adoptiva a lui Costache Giurgiuveanu, dar are
un statut incert din cauza avaritiei acestuia si a respingerii de catre clanul Tulea, pentru care
reprezinta o rivala la mostenire. Personalitatea sa in formare, copil si femeie in acelasi timp, cu un
comportament derutant, ii determina pe tanarul Felix si pe maturul Pascalopol, cat sip e autor, dupa
cum chiar acesta marturiseste, sa o considere un ideal feminin.
Portretul sau prinde contur din lumini si umbre, atat prin caracterizare directa si indirecta, cat si prin
intermediul unor tehnici modern de caracterizare: comportamentism si reflectare poliedrica. Primul
portret fizic al acesteia il realizeaza in mod direct chiar Felix :Felix privi spre capatul scarilor ca spre
un cer deschis si vazu []un cap prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle, cazand pan ape umere.
TRASATURA SPECIFICA PERSONAJ
In complexitatea sa, Otilia detine o serie de calitati , dar este extreme de dificil sa fixam o anumita
trasatura a acesteia deoarece, elementul care ii defineste cel mai bine personalitatea este misterul
feminitatii. Ilustrative in acest sens sunt numeroasele scene ale romanului, in care Otilia apare
alaturi de Felix.
Una dintre acestea este reprezentata de scena care prezinta o conversatie acelor doi, legata de o
scrisoare pe care Felix i-o trimisese acesteia: ce copil esti! Ti-am citit scrisoarea, dar am uitat, stii ca
sunt zapacita! De ce sa fugi? Ti-am spus eu ca nu te iubesc?/Otilia este adevarat? Ma iubesti?/Ei,
ei, nu ti-a nimeni ca te uraste!
Misterul Otiliei este intuit si foarte bine surprins chiar si de Weiessmann, prietenul lui Felix, care nici
macar nu o vazuse, dar care o cunostea prin prisma a ceea ce ii spusese Felix Orice femeie care
iubeste un barbat, fuge de el, ca sa ramana un amintirea lui ca o aparitie luminoasa. Domnisoara
Otilia trebuie sa fio o fata inteligenta. Dupa cate mi-ai spus, inteleg ca te iubeste.
RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE

Portretul Otiliei prinde contur si prin intermediul relatiilor pe care le stabileste cu celelalte
personaje. O relatie extrem de importanta in conturarea caracterului acesteia o reprezinta relatia
Felix Otilia.
Inca de la inceput intre cei doi se va naste o afectiune delicate, determinate de conditia lor comuna
de orfani. Impulsiv si intr-o oarecare masura imatur, Felix percepe dragostea intr-un mod romantic,
transformand-o pe Otilia intr-un ideal feminine Otilia i se infatisa inca de la inceput ca o finalitate,
ca un premiu mereu dorit si mereu amanat al meritului lui.
El are insa nevoie de certitudini, iar comportamentul derutant al fetei il descumpaneste, deoarece
nu putea sa isi explice schimbarilei ei brusce de atitudine, trecerile ei de la o stare la alta.
Idila lor nu se implineste insa, deoarece Otilia nu doreste ca prin firea ei capricioasa sa fie o piedica
in calea realizarii profesionale ale viitorului doctor Felix. Astfel, ea decide sa paraseasca pentru
totdeuna casa Giurgiuveanu.
INCHEIERE (OPINIE)
In opinia mea, romanul Enigma Otiliei se dovedeste prin complexitatea formala, dar mai ales cea
ideatica a fi una dintre operele de o valoare inestimabila in literature romana. Dupa cum afirma chiar
critical Gheorghe Glodeanu: atenta observatie a societatii, zugravirea unor caractere bine
individualizate, gustul detaliului, naratiunea la persoana a treia, fresca Bucurestiului in timpul
Primului Razboi Mondial sunt trasaturile specifice ale romanului modern de tip balzacian, romanul
fiind considerat Balzacianismul fara Balzac. Otilia este si va ramane imaginea eternului feminine
prin amestecul de spontaneitate, eleganta, cochetarie si mai ales mister. De asemenea, cred ca i se
potriveste si ei caracterizarea pe care Fred Vasilescu (din Patul lui Produst de Camil Petrescu) i-a
facut-o Doamnei T.: niciodata la fel, cum desigur nu e niciodata la fel capriciul ciocarliei in zbor.