S cad, s doar, s fie doar ea, La masa aceluiai hol ruginit, Cnd nimeni nu cere rspunsul primit, S-o vreau ca s stea ! E obsesiv chemarea ce-mparte nevoi Deasupra la toate s ploaie pe noi, Cnd stropii cei grei se dau rtcind De-a valma n cer, i cad mpietrind Bezmetici i goi ! E ploaia pe geamuri ce cade strident, Stau singur la geam i totui absent Cnd nimeni nu cere privirii reper, Nu zic la nimeni, nici mie, c sper Un soare prezent ! [Nichita Stnescu]