1.

Filosofia - concepie despre lume i modalitate de gndire. Corelaia dintre filosofie i

alte forme de cultur: mitologie, religie, tiin. Filosofia i tiina economic.
Filosofia este una din principalele forme a manifestarii spiritului uman, constiintei umane. Ea este teoria despre
lume si om in unitatea lor dialectica. Denumirea filosofie provine de la cuvintele din limba greaca phileodragoste si sophos-intelepciune, ce inseamna iubire de intelepciune. Ea este un mod spiritual-practic de
asimilare a lumii. Practica ne da folos, cunoasterea stiintifica ne da adevarul, estetica reflecta realitatea prin
frumos, morala prin bine, virtutea, religia-prin credinta. Filosofia generalizeaza cunosinte din diferite domenii
ale activitatii umane si formeaza o conceptie generala despre lume. Cu toate acestea ea nu este o disciplina
specifica. Ea nu se orienteaza nemijlocit la schimbarea lucrurilor, dar se adreseaza omului insusi, reorganizeaza
mentalitatea lui. Conceptia despre lume este totalitatea de idei despre lume in intregime, despre om. Locul lui in
aceasta lume este totalitatea de cunostinte despre natura, societate si om. Stiinta cu ajutorul cunostintelor
formeaza tabloul lumii, filosofia este tabloul lumii este numai o amprenta. Mitologia- este cea mai veche forma
a culturii, este o modalitate specifica de intelegere a realitatii si explicare a acesteia. Ea contine in sine diferite
legende, povestiri, istorii sacre despre aparitia lumii. Forma de cultura: religia- se spune ca ea apare pe baza
celei mitologice, ea reiese din dedublarea lumii in 2 parti: naturale si supranaturale Stiinta- un sistem de
cunoastere obiective universale si necesare despre lume. ( nu include si atitudinea celui care efectueaza
cercetarea). Filosofie- o forma a culturii- deosebita si contrara mitologiei si religiei- deoarece ea recunoaste
ponderea intelectuala a omului, deoarece ea este o gindire laica. Ea se formeaza cu ajutorul teoriilor si
notiunilor respective, argumentelor si demonstratiilor logice. Filosofie si stiinta economica: stiinta economica
are ca obiect de studiu o specie de valori fundamentale pentru mentinerea existentei umane- valori utilitare. A 2a particularitate- este o stiinta umanista, avind ca obiect de studiu oameni cu nevoile si modul de satisfacere
printr-o activitate economica rentabila.
2.Care este obiectul de studiu al filosofiei?
Filozofia este nucleul concepiei despre lume, ea trebuie se dee ntr-o form maximal generalizat tabloul lumii,
omului i interaciunii lor. Obiectul filozofiei este generalul n sistemul lume om. La rndul su acest sistem
este compus din dou subsisteme lume i om. Fiecare din ele are nivelurile sale, iar interaciunea laturilor
patru aspecte: ontologic, gnoseologic, axiologic i spiritual-practic. Filozofia este o tiin complex, care
trebuie s dee rspuns la multe probleme. De aceea n filozofie ntr aa discipline ca ontologia, gnoseologia,
antropologia, sociologia, etica, estetica .a. filozofia este tiina despre cele mai generale nsuiri i relatii a
realitii obiective, legiti a funcionrii i dezvoltrii ei. Filozofia trebuie s evideniieze structura general a
oricrui obiect, legitile generale a funcionrii i dezvoltrii lui pentru a trasa orientire de a le cunoate i
transforma. Filozofia este un sistem de concepii asupra lumii n ntregime i a raportului omului cu aceast
lume.
n obiectul filozofiei ntr cele mai generale legiti a existenei materiale i existenei omului.
ns obiectul filozofiei se deosebete de obiectul tiinelor concrete prin aceea c el prezint raportul omului cu
lumea, lumii cu omul. n obiectul filozofiei ntr nu tot generalul din existena material, dar acel general care
este legat de raportul omului, atitudinii lui cu lumea. Obiectul filozofiei conine acele cunotine care omul le
folosete pentru a construi tabloul universal al lumii sub unghiul de vedere a Adevrului, Frumuseei, Binelui i
Echitii. Cu alte cuvinte, obiectul filozofiei conine acel general din realitatea material care i ajut omului n
formarea concepiei despre lume. Filozofia este un sistem de rspunsuri desfurate la problemele conceptuale.
i dac problemele conceptuale sunt specifice (ce prezint lumea n ntregime?, ce este
omul?, ce este adevrul?), atunci i rspunsurile la ele sunt deosebite. Cunotinele filozofice sunt specifice
i nu se reduc la cunotinele concret-tiinifice. Cunotinele filozofice au trsturi specifice att cunotinelor
naturalisttiinifice, ct i cunotinelor tiinelor sociale, umanitare, artistice, cunotinelor obinuite.
Cunotinele filozofice sunt cunotine integrale, sistematizate, generalizate, este concepia raionalizat despre
lume a epocii.
Filozofia este i tiin i form a contiinei sociale. Filozofia ca tiin are toate criteriile
tiinifice (obiectivitate, raionalitate, sistemicitate, verificabilitate, orientare spre esen i legitate), are obiectul
su, categoriile, legitile i metodele sale. Ca form a contiinei sociale filozofia reflect existena social prin
nelepciune, manifest o anumit influen asupra existenei sociale. n acest sens (filozofia ca form a
contiinei sociale) ea este ideologizat. Filozofia tinde spre cunoaterea tiinific a lumii i n acelai timp de a
exprima maximal interesele subiectului (clasei). n istoria filozofiei aceste dou tendine (ca tiin i form a
contiinei sociale) se manifestau n diferit mod, predominnd ori una ori alta.
3.

Domeniile principale ale refleciei filosofice. Funciile i metodele de cunoatere ale

filosofiei.
Fiindca filosofia este o teorie despre lume in intregime, om si raportul lui cu realitatea ea indeplineste
mai multe functii : ontologica, gnosiologica, metodologica, antropologica, sociologica, etica, estetica,
axiologica, praxiologica. Adica ea: - sintetizeaza cunostintele si creaza tabloul unic ce ar corespunde
nivelului de dezvoltare al stiintei, culturii si experientei istorice; -Fundamenteaza, justifica si
analizeaza conceptia despre lume; -Formuleaza o metodologie generala a cunoasterii si activitatii
omului in lumea inconjuratoare.

Ontologia- teorie generala a existentei- studiaza fundamentele existentei.

Gnosiologia-teorie generala a cunoasterii

Logica- stiinta despre formele si legile gindirii corecte

Metodologia- se ocupa cu analiza metodelor de cunoastere.

Axiologia- teoria generala a valorii

Etica- teorie despre morala

Estetica- teorie artei, studiaza categoriile frumosului.

Maeutica- socratica este dialogul

Dialectica- metoda de expunerea a lumii in miscare

Metafizica- abordeaza obiectele si procele in mod izolat

Analiza fenomenologica- selecteaza pe teorie constiinta internationala.

4. Caracterizai succint esena conceptual a religiei.
Concepia religioas apare pe baza celei mitologice, generalizeaz diferite mituri i credine
primitive formulnd o teorie integral despre toat realitatea. Ea rees din dedublarea lumii n dou pri:
natural i supranatural. Specific pentru aceast concepie este nu numai admiterea existenei unei fore
supranaturale, dar i atribuirea ei unui sens specific: c lumea supranatural este adevrata lume, c ea este
primordial i determin lumea natural i social. Lumea supranatural, ori divin, dirigeaz cu dezvoltarea
naturii, vieii umane. Toate fenomenele i procesele realitii erau explicate de pe poziiile acestei concepii.
Religia este astfel definit n mod curent ca un ansamblu de credine i de rituri comportnd
un aspect subiectiv (sentimentul religios sau credina) i un aspect obiectiv (ceremonii, instituii, eventual o
biseric).
Religia este o conceptie despre lume care se manifesta in diferite confesiuni multiple de pe
glob, insa cele mai raspindite sunt: crestinismul, islamul, budismul. Toate religiile au urmatoarele trasaturi
comune: credinta intr-o forta supranaturala(divinitatea); sistemul de dogme prin intermediul caruia religiile
explica omului si lumii, dau raspuns la toate intrebarile care il intereseaza pe om(aceste raspunsuri le gasim in
cartile sfinte); sistemul de ritualuri prin intermediul caruia se realizeaza serviciul divin; sistemul de institutii si
organizatii prin intermediul carora se pregatesc cadre religioase speciale.
5. n ce const problema fundamental a filosofiei?
Problema fundamentala a filosofiei consta in raportul dintre gndire i existen, contiin i materie, existenta
subiectiva si existenta obiectiva. Lumea nconjurtoare prezint o totalitate de procese i fenomene materiale i
spirituale. P.f. este problema prioritii unei laturi din conexiunea material i spiritual. Aceast problem este
fundamental fiindc fr precizarea raportului dintre material i spiritual nu poate exista nici un fel de
filosofare, nici o filosofie adevrat..
Problema fundamental are dou laturi - ontologic i gnoseologic. Prima latur trebuie s
rspund la ntrebarea - care-i factorul prim, cine pe cine determin (materia determin contiina ori invers contiina materia)? n dependen de aceia ce se ia ca factor primordial- materia sau ideia - toate sistemele
filosofice se mpart n materialism i idealism.
6. Enumerai i caracterizai succint funciile filosofiei.
Fiindc filozofia este o teorie despre lume n ntregime, om i raportul lui cu realitatea ea
ndeplinete mai multe funcii: ontologic, gnoseologic, metodologic, antropologic, sociologic, etic,
estetic, axiologic, praxiologic .a.
Functia conceptuala Filisofia elaboreaza si analizeaza principalele categorii ale culturii. Prin
aceasta functie filosofia contribuie la elaborarea unei viziuni integre despre lume.
Funcita metodologica elaboreaza metode generale de cercetare a realitatii si inzestreaza cu ele
toate celelalte siinte.
Functia gnoseologica explica esenta adevarului si raportul cu minciuna si eroarea, caile de
obtinere a cunostintelor adevarate si metodele de verificare.
Functia contructiv - critica care consta in studierea diferitor sisteme si curente filosoficesi
selectarea celor mai profunde concluzii in conformitate cu conceptul progresului.
Functia axiologica problemele axiologice definesc principalele orientari valorice ale oamenilor.
Prin aceasta functie scopurile si cunostintele, actiunile si interesele individului sunt raportate la scopurile morale
si ratiunii morale.
Toate aceste funcii pot fi reduse la trei momente:

Sinteza cunotinelor i crearea tabloului lumii unic ce ar coincide nivelului

de dezvoltare a tiinei, culturii i experienei istorice.

Fundamentarea, justificarea i analiza concepiei despre lume.

Formularea metodologiei generale a cunoaterii i activitii omului n

lumea nconjurtoare.
7. Caracterizai succint specificul gndirii filosofice orientale antice.
Filozofia antic care apare n Egiptul, China, India i Grecia antic n sec.VII VI .e.n. i a
existat pn n sec. VI a e.n. Ea avea un caracter cosmocentric i se baza ca regul pe tiin.Filozofia antic
coincide cronologic cu societatea sclavagist.
Filozofia n India antic apare n primul mileniu .e.n. Societatea indian
foarte timpuriu se difereniaz n caste i grupuri sociale: brahmani, catrii, vaii i
udri.primele idei filozofice gsim n literatura religioas Vede (cunotine sacre). Vedele au
aprut n sec.XV .e.n. i conin diferite imnuri i cunotine religioase.Ele se mpart n
samhite, brahmane, araniachi i upaniade. Ultimile i conin cunotine filozofice, comentarii
la Vede.

8. Dai o caracteristic succint a Vedelor. Numii crile principale ale Vedelor.

Cele patru Vede au fost compuse n limba vedic cea mai veche limb savant din India, precednd sanscrita clasic, fiind o variant a acesteia. Grupul vedic conine aa-numita doctrin vedic, o doctrin
religioas arhaic, specific Indiei.
Constituind cele mai vechi monumente de mitografie religioas i literatur sanscrit, sunt
considerate, n tradiia Indiei, opere necreate i sacre, existnd dintotdeauna, dobndite prin revelaie, adic
auzite n vechime de civa rii (nelepi primordiali), care le-au transmis posteritii: de aceea ntregul corpus
vedic e numit i Cruti (sancr. cruti ceea ce s-a auzit). Vedele au nceput s fie transcrise numai dup cel puin
un mileniu de circulaie liber. Sunt patru culegeri tradiionale, completate apoi de o vast literatur vedic
adiacent de comentarii, exegeze, mituri.
1. Rig-Veda (Veda Imnurilor), primul document de limb sanscrit, cuprinde 1028 de imnuri
ctre marile diviniti primordiale.
2. Sma-Veda (Veda Melodiilor), coninnd 1549 de imnuri, nu are autonomie propriu-zis,
fiind mai mult un tratat de muzic vocal. Aici se impun imnurile familiale i cntecele legate de sacrificiile
pentru Soma (divinitate care guverneaz fazele lumii).
3. Yajur-Veda (Veda Invocaiilor de sacrificiu) este alctuit din Yajur-Veda alb (sau tnr)
i Yajur-Veda neagr (sau btrn), coninnd formulele rituale ce se rosteau la sacrificiile legate de cultul
focului, la sacrificiul calului. n Yajur-Veda este inclus i un codex medical antic de practic yoga pentru diferite
boli.
4. Atharva-Veda (Veda Descntecelor sau a Vrjilor) e divizat n 20 de cri care conin 731
de imnuri. Esena o constituie descntecele contra dumanilor, demonilor, bolilor i erpilor, ca i descntecele
pentru via lung, sntate, prosperitate, dar mai ales materialul magic direct. Sunt ns i imnuri filosofice
imnuri ale presimirilor. Din punct de vedere religios, Atharva-Veda este un izvor incomparabil pentru studiul
vechilor credine ale indo-europenilor.
Upaniadele (sanscr. upa-ni-ad a edea lng) sunt comentarii filosofice sanscrite,
constituind scrierile anex ale ciclului Veda. Upaniadele sunt primele texte din cultura Indiei care sistematizeaz marile ntrebri, se ocup de natura sufletului universal, de opera iluziei divine, dar i de rezultatul ignoranei omeneti. Upaniadele sunt dialoguri cu caracter psihologic, ce conin ntrebri despre
natura psihologiei, destinul sufletului, dar i interpretri mistice i spirituale ale Vedelor.
9. Numii direciile i colile filosofice din India Antic. Descriei succint esena Budismului.
Deosebim dou grupe de coli: ortodoxale (care recunosc autoritatea
Vedelor) i neortodoxale (ce nu recunosc autoritatea Vedelor). Majoritatea din ele sunt
ortodoxale i religioase (colile vedanta, mimansa, yoga, vaieica, nyaya, samkhya). Mai
progresive snt colile neortodoxale jainism, buddhism, lokayata (carvaka).
Jainismul a aprut n sec. VI .e.n. ca concepie etic care indica calea salvrii sufletului de
supunerea ei pasiunilor. Scopul filozofiei jainiste sacralitatea, modul de comportare specific
ce duce la realizarea salvrii.
Buddhismul
apare n sec. VI V .e.n. i era orientat contra
brahmanismului, sacerdoilor. Ideile principale snt sistematizate n Tripitaca (trei corzine).
Buddhismul este rspndit n India, China, Birma, Ceylon, Tibet, Japonia. Buddhismul este
religia supueniei. Coninutul ei snt patru adevruri sfinte. Existena omului este legat de
suferine. Cauza suferinelor este c omul are prea multe dorine. Lichidarea suferinelor
trebuie s fie n lichidarea dorinelor. Calea spre lichidarea suferinelor trece prin cele opt ci
nobile ideile drepte, inteniile drepte, cuvntul drept, aciunea dreapt, viaa dreapt, efortul
drept, atenia dreapt i meditaia dreapt. Viaa dreapt cost n respectarea moralitii, a nu
duna fiinelor vii, a se reine de la contactele sexsuale interzise, a nu fura, a nu folosi buturi
alcoolice. Scopul cunoaterii de a elibera omul de suferine nu i viaa de apoi, ci viaa
actual. ntreruperea i lichidarea suferinelor se numete nirvana o linite netulbutat, o
abinere de la totul lumesc ce se atinge prin meditare. Nirvana pune capt lanului de venice
rencarnri, guvernate de sansara i karma. Morala buddhist predic compasiunea i asceza,
pasivitatea i nempotrivirea la ru. Exist dou ramuri ale buddhismului hinayana i
mahayana.
10. Descriei succint esena confucianismului i a legismului.
In China antic se evideniaz coala lui Confucius (Cung Fu-dzi , 551
479), creatorul unui sistem original filozofic, etic i social-politic. El afirma, c cerul ca
realitate suprem dicteaz omului voina sa, c viaa oamenilor depinde de soart, iar bogia
i nobilitatea depind de cer. In centru filozofiei lui Confucius st problema educaiei. El afirm
c oamenii snt apropriai i seamn unii cu alii dup natura sa, iar se deosebesc dup
educaie. Educaia omului trebuie s fie n spiritul atitudunii cu stim i respect fa de mediu
i societate. In alt loc Confucius afirm, c pentru a cunoate noul e necesar de a cunoate
vachiul. Invtura fr gndire este inutil, iar gndirea fr invtur este oarb. Etica lui
Confucius concepe omul in relaii cu funcia lui social, el este personalitate nu pentru sine, ci
pentru societate, iar educaia este formarea comportamentului omului pentru executarea
cuvenit a acestei funcii. Relaiile sociale trebuie s se formeze dup analogie cu relaiile
familiale crmuitor i supus, sudaltern i ef, aa ca i relaiile dintre fecior i tat, fratelui
mai mic ctre cel mai mare. Pentru respectarea subordonrii i ordinii Confucius formuleaz
principiul echitii, punctualitii i contiinciozitii. Omul trebuie s procedeza aa cum cere
ordinea i situaia. Comportamentul punctual este comportament cu respectarea ordinii i
umanitii.
Legism, un curent filosofic, doctrin social i o practic a dreptului
reprezentat de doi mari gnditori: Han Feizi i Li Si, Shang Yang suveranitatea legilor in
conducerea statului. Examina problemele de ordin etico-politic, de dirijare a activitatii
omului, statului si societatii in ansamblu. Legismul s-a incadrat in lupta impotriva
confucianismului timpuriu. Se pronunta impotriva dominatiei aristocreatiei, priveau scaptic
ritualurile si traditiile menite sa reglementeze conduita omului. Pledind pt un stat puternic
legistii considerau ca el poate fi condos numai datorita legii, acesta fiind unicul factor
efficient si necesar in stare de a asigura existenta sociala
11. Expunei succint esena teoriei daoismului.
Daosismul (taoismul) apare n sec. VI .e.n., fondatorul ei este Lao-dzi. n
centrul acestei concepii se gsete natura, cosmosul, omul. Lumea material se gsete ntr-o
micare natural legic. Totul se supune DAO (cale, lege) i Dao este izvorul tuturor. Omul
trebuie s se contopiasc cu natura, s triasc n conformitate cu legile ei. Rul i nefericirea
n viaa oamenilor apare de aceea, c oamenii se implic n mersul natural al lucrurilor i
ncalc legea DAO.
12. Numii perioadele dezvoltrii filosofiei n Grecia Antic.
- Etapa presocratica- sec VII-V i.Hr
- Etapa socratica (clasica) mij sec. V- sf. Sec. IV i.Hr
- Perioada elenista sf sec. IV- sec II i.Hr
- Perioada romana sec I i.Hr sec V d.Hr
13. Ce este temeiul ultim n filosofia greac antic? Caracterizai temeiul ultim n filosofia pitagoreic.
Prin ce se deosebete acesta de temeiul ultim n coala din Milet i la Heraclit?
Pentru prima dat se pune problema elementelor primordiale a ntregii existente, problema
esenei lumii de catre reprezentanii Thales, Anaximandros i Anaximene . Temelia lumii ei o
concepeau ca un anumit principiu material. Aa principiu Thales socotea apa, Anaximene
aerul, Anaximandros apeironul. Ei ncercau de pe poziiile materialismului s explice lumea
i fenomenele ei, aa orientare poate fi caracterizat ca naturfilozofie.
Heraclit sustine ideea unitatii principiului. In viziunea lui Recele devine cald, caldul rece, umedul uscat,
uscatul umed Heraclit vede peste tot o coexistenta a contrariilor, fapt ce conduce la armonie. Descopera totusi
un temei al lumii, comn tuturor lucrurilor, identificandu-l cu focul. El exista dintotdeauna si are menirea sa
fundamenteze unitatea universului. .
Lumea este aceeasi pt toti.Stingindu-se focul trece in aer,din aer in apa,din apa in pamint,dar el n u se
transforma ca principii ci ramine foc vesnic viu, prin urmare apa aerul pamintul nu sunt forme de instrainare a
focului ci modalitati de manifestare a lui.El se aprinde si se stinge dupa masura. Pentru el temeiul este o sinteza
a mai multor elemente originare si anume:apa aerul pamintul si focul.Aceasta sinteza o numeste apeiron,care in
traducere ar insemna nelimitatul,nedefinitul..
Thales din Milet a trait la cca. 624-546 i.Hr. si este socotit primul ganditor care incearca intuirea unui principiu
originar al tuturor lucrurilor. In urma observatiilor pe care le face, ca tot ce este viu este umed, si tot ce moare se
dezhidrateaza, el identifica acest principiu originar cu apa. Thales identific principiul lumii cu apa, ca origine,
esen, substrat permanent al ntregului univers n micare, ca i al fiecrui lucru n parte. Astfel, Thales
revendica un temei care este inceput al tuturor lucrurilor, dar fara ca el sa aiba un inceput, fiind etern.
Pentru Pythagoras principiul lumii este numarul, care are insa expresie corporala prin punct.
Tot ceea ce este in lume este numar, un corp oarecare, o structura a universului sau chiar cosmosul in totalitatea
lui sunt niste expresii ale numerelor.
14. n ce const dialectica lui Heraclit?
Reprezentantul dialecticii spontane este Heraclit din Efes. El considera c
focul este elementul primordial al existenei. Lumea, cosmosul sunt fr nceput i sfrit,nu-s
create de nimeni, nici de zei, nici de oameni, dar a fost, este i va fi foc venic permanent
aprinznduse i stngnduse. Nucleul filozofiei heraclitiene este principiul totul curge(panta
rei). Mersul permanent al dezvoltrii el l compara cu curgerea unui ru n care nu se poate
ntra de dou ori. Totul este dirijat de soart ori necesitate. De ultima este legat noiunea lege,
legitate, logos. Logosul este tot aa de venic ca i lumea necreabil i indestructibil. Heraclit
face deosebire ntre nelepciune i cunotine, cunotinele nc nu-l fac pe om ntlept.
nelepciunea const n a cunoate natura i proceda conform legitilor ei. El spune ca in
societate principalul este respectarea legii, este adept al aristocratiei,el nu iubea gloata,
spunindUnul pentru mine valoreaza mai mult decit 10000 daca este cel mai bun. Heraclit
este fondatorul dialecticii obiective. Dialectica spontan se ntlnete deasemenea la sofiti i
Socrate (ca dialog filozofic, discuie, eristic).


15. Cum argumenteaz eleaii imposibilitatea att a micrii, ct i a caracterului multiplu al
Universului?
Parmenides face parte dintre acei filosofi care sustin despre Univers ca ar consta dintr-o singura
natura, care considera ca ceea-ce-este este Unu, dar care nu fac sa existe o generare din Unu, pretinzand astfel
imobilitatea. Parmenides a abordat Unu conceptual, si de aceea el susine ca este limitat.
Parmenide spunea ca lumea in care traim este compusa dintr-o multime de lucruri fiecare dintre
acestea"fiind" el insusi,nefiind altul.Aceste"existe"in acelasi timp.multitudinea lucrurilor este doar aparenta si
opinie.Zenon dei Elena a elaborat 40 de aporii.prima aporie este impotriva miscarii"pt ca un corp sa ajunga la
tinta el trebuie mai intii sa ajunga la jumatatea drumului.dar pt aceasta trebuie sa parcurga jumatati,si asa mai
departe pina la infinit"-inseamna ca mobilul sta pe loc.II.a doua aporie se intituleaza Ahilesi broasca
testoasa;"zabavnicul nu va fi ajuns nicicind in fuga de al;tul mai iute de picior,deoarece cel ce urmareste trebuie
sa ajunga mai intii in mod obligatoriu acolo unde a aparut cel ce fuge asa ca in mod obligatoriu zabavnicul se va
gasi de fiecare data inainte. Eleatii spuneau ca materia e de fapt constanta si nemiscata in esenta sa, doar aparent
ea se schimba. In esenta, nimic nu se schimba, doar in aparenta, doar formele. Lumea este vazuta unitar, ca un
intreg in care se contopesc unitatea temeiului (ascunsului) si intemeiatelor (dezvaluitelor).
16. Care este temeiul ultim n viziunea lui Democrit? Prin ce se caracterizeaz el?
Temeiul despre care vorbeste Democrit nu este altceva decit legea mecanica-matematica ce dirijeaza
atomii in miscarea lor cu o necesitate inexorabila. Pentru Democrit (460-370 .e.n.) din Abdera, elementele
principale ale lumii, ireductibile, necompuse i deci de nedescompus, sunt atomii, care se deosebesc ntre ei
doar prin form, ordine i poziie. Cei de form sferic, "foarte mobili i foarte subtili" alctuiesc "sufletul"
omului, singurul capabil s dea via trupului. Att senzaiile, ct i gndirea sunt explicate prin anumite
prefaceri ale corpului
17. Cui i aparine expresia: Omul este msura tuturor lucrurilor? n ce const subiectivismul i
relativismul filosofiei sofiste?
Venirea demos-ului la putere n Atena (443 .e.n.) i formularea de ctre Protagoras, cel mai important dintre
sofiti a,maximei "Omul este msura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt, precum c sunt, a celor ce nu sunt,
precum c nu sunt", tez
puternic controversat, dar rmas celebr pentru umanismul ei, confer micrii intelectuale din acea perioad a
istoriei ateniene, orientarea ctre un domeniu insuficient explorat pn atunci, dar nu de mai mic importan,
cel al contiinei, al vieii interioare . Sunt schiate noile sensuri ale nelepciunii ca i posibilitatea unui alt
centru de interes al filosofiei: fiina uman. Sofistii pecep lumea inconjuratoare in dependenta de starea atit a
obiectului cit si a subiectului cunoasterii in fiecare moment concret.De aceea obiectul este asa si nu altfel,adica
anume asa cum il percepem noi la momentul dat.Nu poate exista nici o stiinta unica,pot exista numai opinii
diverse despre unul si acelasi lucru,la fel de justificate pt. toti.
18. Numii i caracterizai principiile de baz ale filosofiei socratice.
Formulat de Socrate, prin deviza "cunoate-te pe tine nsui", preluat din templul lui Apollo, calea sophiei,
presupune detaarea total de simpla surprindere a particularitilor lumii, de ansamblul discuiilor despre
lucruri i ncercarea de aflare a adevrului prin sondarea insistent a propriei persoane, a simirii i gndirii cu
care aceasta este nzestrat. Socrate afirm alctuirea corp-suflet a omului, dar consider drept unic esen
uman sufletul , singurul care ndeplinete toate condiiile de legitimitate ale principiului, cel care este
nenscut i nepieritor, necompus i mereu identic cu sine, necondiionat i nelimitativ.
Principiul-suflet nu invit ns numai la o simpl introspecie de natur psihologic, ci urmrete ntemeierea
esenei umane i a procesului, care duce la cunoaterea ei.
n ceea ce privete cunoaterea, Socrate, apreciat ca primul logician al civilizaiei europene, formuleaz
urmtoarele concluzii: tiina este posibil i necesar pentru viaa omului, pentru c pleac de la uniti
stabilite, conceptele diviziunii, sintezei, induciei i se sprijin pe principiul contradiciei, deci pe logic;
cutarea adevrului se ndreapt spre lumea interioar, adevrata tiin fiind tiina omului, fiindc i confer
cel mai mare bine, att pentru el ct i pentru societate;
nelepciunea socratic se contureaz aadar, n exerciiul sistematic al formrii eu-lui, a contiinei de sine i o
dat cu aceasta a autonomiei interioare, pe care filosoful o identific cu temelia libertii veritabile. Realitatea i
aciunea logosului nu mai sunt cutate n afara omului, ci, n interioritatea lui, natura recontopindu-se astfel cu
fiina uman.
Socrate ncearc s dezvluie semnificaiile pozitive ale refleciei: actul svrit de om n afara
refleciei, afirm el, constituie o negare a unitii i realitii eu-lui,iar incoerena interioar este semn i factor
de disoluie. Omul care vorbete fr s cread n ceea ce spune, sau care acioneaz ntr-un fel diferit de
convingerile sale, se situeaz, prin aceast duplicitate, n afara liniei morale de conduit. Socrate, concepe
filosofia, ca fiind studiul omului asupra lui nsui, n scopul de a-i cunoate natura intelectual i moral.
19. Prin ce se deosebete filosofia lui Socrate de filosofia sofist?
Intre filosofia lui socrate si fanfaroandele sofistilor exista totusi o deosebire fundamentala.caci in timp
sofistii,patrunsi de un scepticim ucigator relativizau si problematizau orice cunoastere si orice moralitate.socrate
traieste din convingerea nestramutata ca trebuie sa existe un adevar absolut ce este independent atit de parerile
insilor cit si de parerile maselor de oameni.Fata de relativismul sofistilor,dupa care fiecaruia in fiecare moment
ii este adevarat ceea ce i se pare,fata de lipsa de convingere,ce nu se fundamenteaza pe argumente,ci cauta sa
determine numai prin vorbe,socrate este patruns de intreaga lui fiinta de adevarul ca exista un adevar,care are
valabilitate peste toate parerile asadar o masura dupa care trebuie judecata si examinata orice afirmatie.Socrate
crede in valabilitatea adevarului si dreptul critic al acestuia.Aceasta convingere nu poate fi dovedita din pricina
ca ea este conditia oricarei argumentari.
20. Existena, n viziunea lui Platon, se divizeaz n:
Delimiteaza dou planuri ale existenei (existena efemer a obiectelor i existena real a
Ideilor esena)
Doua lumi : Prima lumea sensibila(lumea noastra, ceea ce ne inconjoara, o lume imperfecta si temporara); A
doua lumea ideilor inteligibile(o lume perfecta si eterna).
21. Sufletul, n opinia lui Platon, este compus din:
Asadar sufletul are trei facultati : 1. Facultatea de a gandi, ratiunea, care se afla in cap ; 2, Facultatea afectelor si
a sentimentelor, care isi are locul in piept si 3. Facultatea poftelor ce se afla in pantece.
1.constienta sau rationala(constituind baza intelepciunii)
2.infocata sau volitiva(e virtutea bunei cuviinte)
3.doritoare sau sezoriala
Acestor trei elemente corespund urmtoarele caliti morale: virtutea intelepciunii, virtutea bunei cuviinte,
virtutea dreptatii
22. Gnoseologia, din perspectiva lui Platon, include: amnezii,dialectica si teoria ideilor
23. Existena, n viziunea lui Aristotel o constituie:
materia si forma.
24. Ce este forma n opinia lui Aristotel? Cum determin Aristotel forma formelor?
Forma are acelai neles de concept, ce exprim generalul, esena, totalitatea nsuirilor de structur i
funcionale, ce confer specificitate obiectului sau clasei din care acesta face parte. Anume forma confera
lucrurilor particularitati specifice si poate fi considerate esenta primara. Este factorul activ,creativ care
contribuie la transformarea materiei din posibilitate in realitate.
25. Ce este materia n viziunea lui Aristotel?
Materia este tot un concept, referitor la substratul comun tuturor lucrurilor, la ceea ce exist n ele ca posibilitate
(potent) i care se transform n realitate (n act) sub aciunea formei (esen). Materia consta din 4 elemente:
apa, aer, foc si pamint, iar pentru corpurile celeste mai este si al 5-lea element eterul. Materi este pasiva si
inerta reprezentind doar o posibilitate de a deveni ceva.
26. Numii i descriei etapele principale ale filosofiei medievale.
Etapele filosofiei medievale (sec. V-XV):
1)
Patristica (pregatitoare)sec.IX X se caracterizeaza printr-un avint
stimulat de contactele cu bizantinii si arabii, filosofia epocii renasterii
carolingiene. Reprezentanti: Tertulian, Clement, Origena, Sf. Augustin
2)
Scolastica: a)timpurie sec.XI-XII se caracterizeaza prin efortul de a adapta
logica aristotelica si filosofia platoniana si neoplatoniana la invatatura
crestina.Reprezentanti: Anselm de Canterbury, Eriugene, Roscelin, Pierre
Abelard. b)matura sec. XIII(1200-1340) este numita si epoca marilor
sisteme, este perioada largirii si desavirsirii scolasticii in special prin
folosirea filosofiei aristotelice dar pusa in slujba dogmelor
bisericesti.Reprezentanti: Sf. Toma de Aquino, Albert cel Mare. c)tirzie
sec.XIV-XV(1340-inceputul Renasterii) tine sa fixeze gindirea medievala
mai mult de trecut, dar pregateste in acelasi timp si
Renasterea.Reprezentanti: Duns Scotus, W. Occam.
27. Ce este scolastica? De ce filosofia medieval este numit astfel?
Scolastica filozofia medieval cretin care domina n coli i dependea n ntregime de
teologie. Dac patristica avea scopul de a sistematiza dogmatica cretin din ceea ce se coninea n crile sfinte
i a o ntroduce n mase (a duce lupta cu pgnismul), atunci scolastica trebuia s fac aceste dogme accesibile
pentru oamenii neinstruii i s duc lupta cu eterodoxia i falsificarea religiei cretine. Scopul scolasticii consta
nu n cercetarea i studierea realitii, ci n a gsi ci raionale de a demonstra adevrurile declarate de credin.
Filozofiei i se atribuia rolul de slujanc a religiei. Ea nu trebuia s caute adevrul, el era dat deacum n revelaia
divin, filozofia trebuia s expun i demonstreze acest adevr cu ajutorul raiunii i limbajul accesibil a ei.
Reprezentanii scolasticii au fost Ioan Scot Eriugena (810-877), Ioan Roscelin, Anselm de Canterburi (10331109), P. Abelard (1079-1142), Toma d'Aquino (1225-1274), Ioan Duns Scot (1265-1308), Albertus Magnus
(1207-1280), W.Occam (1281-1274) .a. Toi ei argumantau unitatea credinei i raiunii, filozofiei i teologiei,
c natura este creat de Dumnezeu, c el este esena suprem, nceputul i scopul tuturor lucrurilor, c
Dumnezeu este nceputul, centrul i sfritul cosmosului. Eriugena considera, c adevrul este ascuns n crile
sfinte sub acoperiul imaginilor care trebuie interpretate de raiune. n tlmcirea crilor sfinte raiunea trebuie
s se conduc de prerile i concepiile autoritilor bisericeti. Anselm de Canterburi afirma, c credina
catolic trebuie s fie denezdruncinat i s se gseasc n afar de orice dubiu, nu de aceea trebuie s nelegi ca
s crezi, dar dimpotriv, trebuie s crezi ca s nelegi.

28. Explicai de ce filosofia medieval poate/sau nu poate fi considerat antropocentrist.

Antropocentrism, orientarea spre om. n centrul cercetrilor filozofice se gsete omul. Dac filozofia
medieval era teocentrist, mai nti se vorbea despre Dumnezeu i peurm despre om, atunci n
filozofia Renaterei pe primul plan se pune omul iar apoi se discuta despre Dumnezeu. Se preuiete
omul cu capacitile lui individuale, activitatea lui de ntreprinztor, apare necesitatea n munca
intelectual.

Antropocentrism este o conceptie filosofica idealista potrivut careia omul este centrul si scopul
universului.In evul mediu timpuriu s_a petrecut ,realmente, o mare depreciere a valorilor umaniste si a muncii
paralel cu exaltatea virtutilor nobile si a corpului cavaleresc.Institutia bisericeasca avea controlul asupra intregii
vieti sociale,economice,politice,spirituale exercitindu-si puterea cu mijloace in cadrul carora violenta ocupa
unul din primele locuri.Atunci,ca si mai tirziu,in secolele urmatoare cu toate conflictele dintre papalitate si
monarhii,biserica a fost legata de clasele suprapuse ale societatii.Deci,filosofia medievalanu poate fi considerata
antropocentrista
29. Numii trsturile caracteristice ale filosofiei renascentiste.
Trasaturile caracteristice ale filosofiei renascentriste sunt:-are caracter antiscolasti;-este
umanista,orientata spre studiul omului si a naturii;-se caracterizeaza prin apelul la experienta,care ca,cercetarea
naturii sa se faca fara de prejudecati;-se caracterizeaza prin proclamarea libertatii de gindire.
Pentru filozofia Renaterei este caracteristic:

Antropocentrism, orientarea spre om. n centrul cercetrilor filozofice se gsete omul. Dac
filozofia medieval era teocentrist, mai nti se vorbea despre Dumnezeu i peurm despre om, atunci
n filozofia Renaterei pe primul plan se pune omul iar apoi se discuta despre Dumnezeu. Se preuiete
omul cu capacitile lui individuale, activitatea lui de ntreprinztor, apare necesitatea n munca
intelectual.

Concepia despre lume din acea perioad avea un caracter umanist, omul se nelegea ca fiin liber,
creatorul de sine nsi i a lumii nconjurtoare. Umanism este concepia coform crei omul este
valoarea suprem i trebuie de creat condiii umane pentru dezvoltarea multilateral i armonioas a
fiecrei personaliti. Dac n epoca medieval omul se asemna cu Dumnezeu, era creat de el dup
chipul i nfiarea lui, atunci in filozofia Renaterei omul este zeificat, maximal se apropie de
Dumnezeu dup activitatea sa creatoare. Dumnezeu i-a dat omului libertatea voinei iar mai departe el
singur i rezolv soarta sa. Omul este nu numai ofiin natural, ci i creatorul de sine nsi i stpn
asupra ntregii naturi. n sens ngust umanism nseamn o micare ideologic coninutul crei este
studierea i popularizarea limbilor, literaturii, artei i culturii antice.

Cu umanismul este legat i alt trstur specific a filozofiei Renaterei panteismul concepie
care consider c Dumnezeu i natura sunt identice, c Dumnezeu este peste tot locul. Dumnezeul
cretin nu se neag, ns eli pierde caracterul su supranatural. Dumnezeu este cobort din cer i
dizolvat n natur, el se contopete cu natura, iar natura se zeific. Dumnezeu i natura coincid.
Calitile care se atribuiau lui Dumnezeu acum se refer la natur (puterea, creaia .a.).

Pentru filozofia Renaterii este caracteristic secularizarea eliberarea treptat a vieii spirituale i
societii de sub tutela i dominaia religiei i bisericii, trecerea la o via mai laic.

Filozofia Renaterei se dezvolt mpreun cu arta, se renate cultul frumuseii. Dac n filozofia
medieval omul avea o natur dubl (el era i creaia lui Dumnezeu i fiin pctoas) i tot ce era
corporal se nega i suprima, atunci n gndirea Renaterei are loc reabilitarea trupului uman. Trupul
nu-i pctos, viaa trupeasc este o valoare n sine. Arta din acea perioad (Botticelli, Leonardo da
Vinci, Rafael) zugrveau chipul i corpul uman, proslveau frumuseea omului.
30. Care sunt principalele curente gnoseologice din epoca modern?
Paradigma gnoseologic era consecina necesitii cptrii cunotinelor adevrate i avea ca scop
fundamentarea metodei tiinifice, metodologiei cunoaterii .a. n rezolvarea acestor probleme se formuleaz
dou curente: empirism i raionalism.
Empirism (gr.empeiria - experien) - doctrin n filosofie cu referire la domeniul cunoaterii ce afirm c
experiena senzorial este unica sau principala surs a cunoaterii. Toate cunotinele se bazeaz pe experien
sau se dobndesc prin intermediul experienei. Coninutul cunotinelor se reduc direct la experien ori este o
descriere a acestei experiene. n dependen de faptul ce coninut se ntroduce n noiunea de experien se
distinge empirism materialist i idealist. Empirismul materialist reprezentant de F.Bacon, Th.Hobbes, I.Locke,
materialismul francez din sec.18 consider c sursa experienei senzoriale este lumea exterioar, care exist
obiectiv. Empirismul idealist n persoana lui G.Berkeley, D.Hume, reduce experiena la totalitatea senzaiilor
sau reprezentrilor negnd faptul c la baza experienei se afl lumea obiectiv. Empirismul este aproape de
sensualism i opus raionalismului. Contradicia dintre empirism i raionalism rezid n faptul c empirismul
deduce caracaterul general i necesar al cunotinelor nu din minte, ci din experien. Empirismul subevalua rolul
abstraciilor tiinifice, negnd independena relativ a gndirii.
Raionalism
(reprezentanii R.Descartes, G.W.Leibnitz, B. Spinoza, I.Kant, L.G.Fichte, F.W.Schelling,
G.W.Fr.Hegel) - curent filosofic cu referin la problema cunoaterii care recunoate contiina drept baz a
cunoaterii i comportrii umane, adevrul, deci, se afl numai prin raiune. Izvorul cunotinelor i criteriul
verdicitiilor se gsete n raiune, dar nu n lumea exterioar cum cosidera empirismul. Este contrar
empirismului i sensualismului. Raionalitii supraapreciaz excesiv rolul contiinei n cunoatere, delimitnd-o
de experiena senzorial. Totodat cunoaterea senzorial (empiric) ori se neag, ori se privete ca imperfect.
Numai raiunea poate da cunotine veridice.
Momentul iniial al cunoaterii este, dup R.Descartes, intuiia i gndirea. Toate ideile el le considera aprute
din senzaii i nnscute (ideea despre Dumnezeu, axiomele matematice .a.). numai ultimile el le socotea
adevrate. Unica metod veridic de cunoatere este ndoiala M ndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist
(Dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum).
Raionalismul se manifest n diverse domenii ale cunoaterii. Astfel n psihologie pune pe primul loc funciile
psihice intelectuale, n etic - motivele i principiile raionale ale activitii morale, n estetic - caracterul
raional (intelectual) al creaiei, n teologie - orientarea spre acceptarea acelor dogme pe care mintea le
consider armonioase cu logica i cu argumentele raiunii. Raionalismul este n opoziie cu iraionalismul
(vezi). }n filosofia sec.19 i 20 credina n fora nemrginit a raiunii a deczut (pozitivismul, neopozitivismul
etc.). Se dezvolt o critic a raionalismului clasic de pe poziiile curentelor iraionaliste ( freudism, intuitivism,
pragmatism, existenialism)
Sensualismul doctrina filosofica ce reduce toate continuturile si toate actele de cunoastere la senzatie sau mai
prcis la modificarile simtirii (Hobbes si Gasendi insista asupra originii sensibile a tuturor datelor cunoasterii
umane, punind in relief activitatea de organizare a subiectului)
31. n aspect ontologic n filosofia modern deosebim urmtoarele curente:
Principalele curente gnosiologice??? din epoca moderna sunt: scepticizmul-conceptia ce refuza sa
accepte idei considerate in general adevarate.Dogmatizmul-orientarea care considera ca exista idei absolute in
cunoastere si ca deasemenea exista o metoda sigura de cunoastere;Relativismul-conceptie idealist-subiectiva
care exagereaza relativitatea cunoasterii umane ,negind caracterul obiectiv al adevarului ,vazut doar ca o
convenctie,o fictiune;Irationalismul-conceptie care neaga sau supraapreciaza posibilitatea cunoasterii lumii pe
care rationala postulind primatul revelatiei,intuitiei,trairii asupra cunoasterii rationale;Gnosiologia
existentiala,Constructivismul dialectic.
32. Numii i caracterizai idolii n filosofia lui F. Bacon:
a) idolii tribului, a cror origine s-ar afla n natura uman, i care ar crea predispoziia intelectului de a
vedea n lucruri mai
multe nsuiri dect cele reale, de a nscoci corespondene i relaii inexistente, de a face generalizri pripite, de
a cuta dovezi fictive pentru idei preconcepute i de a se lsa influenat de voin, afectivitate i iluzii;
b) idolii peterii, n categoria crora ar intra caracterul i temperamentul individual, adic structura sufleteasc
i corporal,
cum scrie Bacon, a fiecrui om n parte, aa cum le-a motenit prin natere sau i le-a format prin educaie, prin
deprinderi, prin
influena mediului nconjurtor, prin lecturi etc. Ponderea acestor factori personali n deformarea opiniilor este
tot att de constant i periculoas ca cea a factorilor impersonali (idolii tribului);
c) idolii pieei sunt cuvintele care circul din om n om precum mrfurile la pia, fiind lipsite de coninut,
false, sau
desemnnd confuz lucrurile. "Confecionate" de mulimea ignorant, ele nu pot conduce la o cunoatere
adevrat;
d) idolii teatrului sunt disputele diferitelor coli, sistemele de idei nscocite, i prezentate pe scena lumii ca la
teatru, pentru a
provoca aplauze i a aduce laude. Datorit tradiiei care le-a nrdcinat, credulitii care le-a impus fr control
i neglijenei acelor care ar fi trebuit s le strpeasc, unele din ele au devenit atotputernice, dei n realitate sunt
false i inaplicabile n practic.
33. Caracterizai succint principiul de baz al filosofiei lui Descartes Cogito, ergo sum. n ce const
esena acestuia?
Aplicat n filosofie, prima regul a metodei, ntemeiaz ndoiala, mpins deliberat pn unde nu mai
poate n nici un chipavansa. "n cutarea adevrului, spune Descartes, m-am gndit s resping ca absolut fals,
orice lucru, despre care a fi putut imagina cea mai mic ndoial ... dar mi-am dat ndat seama c n timp ce
voiam s gndesc astfel, i anume c totul era fals, trebuia n mod necesar ca eu, care gndeam, s fiu ceva; i
remarcnd c acest adevr: gndesc deci exist (cogito ergo sum), era att de ferm i sigur, nct toate
propunerile cele mai extravagante ale scepticilor nu erau capabile s-l zdruncine, am socotit, c puteam s-l
accept, fr ezitare, ca primul principiu al filosofiei pe care o cutam".
ndoiala total, folosit ca tactic, conduce la un adevr etern, care nu ofer cunotine despre
lucruri existente, ci reprezint singurul "teren solid", pe care se putea ridica edificiulunui sistem unitar de
gndire filosofic, sau altfel spus, prima idee clar i distinct, primul adevr indiscutabil, punctul arhimedic al
problemelor care-l frmntau pe filosof: existena eu-lui gnditor.
"Dubito ergo cogito, cogito ergo sum", arat c ne putem ndoi de orice, numai de faptul
nsui al ndoielii nu, iar ndoiala,chiar metodic, fiind un act al gndirii, ntemeiaz existena acesteia. Din
ndoial se nate contiina cugetrii, iar din cugetare, certitudinea existenei eu-lui cugettor.
34. Cui i aparine expresia: Tabula rasa? n ce const esena ei?
Tabula rasa - A nimici totul, a trece cu buretele peste tot ce s-a petrecut.Tabula rasa (din latin - Tabl tears)
este caracterizarea intelectului uman la natere, dup empiriti. Originea ajunge la Aristotel care reia o imagine
a lui Platon (din Theaetetus) i caracterizeaz psihicul naintea unui act de cunoatere. Expresia este folosit i
de Albertus Magnus i Toma d'Aquino. Consacrarea expresiei se produce mai trziu prin dialogul dintre Locke
i Leibniz n legtur cu ideile nnscute; se dezvolt teoria conform creia, la natere, mintea este o tabula rasa,
n ateptarea ideilor ce provin din experien (n Nouveaux essais). Expresia, provenit din traducerea latin a
lucrrii De Anima a lui Aristotel, nu se gsete la Locke, ns teoria poate fi identificat aici. Prelund de la
scolastici ideea asociat c nu exist nimic n intelect care nu a fost mai nti n simuri, Gassendi i Locke au
fcut din aceasta o pies important a empirismului lor. Expresia Tabula rasa este folosit i n psihanaliza lui
Sigmund Freud. n viaa cotidian, expresia are sensul de stare de ignoran cras, de incultur sau ntr-o
locuiune verbal: a terge cu buretele trecutul
35. Ce este substana n filosofia lui Spinoza?

Substana, noiune preluat din filosofia scolastic, nu are o realitate material, ci o esen metafizic,
fiind dotat cu atribute infinite, din care inteligena uman nu poate cuprinde dect dou: lumea obiectelor
materiale i manifestrile gndirii
El susine c nu exist dect o singur substan i aceea este Dumnezeu. Aceast identificare a lui
Dumnezeu cu universul fizic I-a ocat profund pe contemporani. Totui, dac substana este, prin definiie, ceea
ce e independent de orice alt lucru, atunci a proclama universul creat drept o substan distinct de creatorul lui
nseamn s generezi o contradicie. De aceea, subliniaz Spinoza, creatorul i ntreaga sa creaie trebuie s fie o
singur substan. Dumnezeu i Natura sunt una; Dumnezeu este imanent i nu transcendent i Dumnezeu ori
Natura, ca ntreg, se autocreeaz, ca atare, se bucur de total libertate.
36. Statul n viziunea lui Hobbes este rezultatul... (continuai gndul).
ca fiind ideea aprrii fericirii omului. Prin intermediul statului se exprim in cel mai inalt grad necesitatea pcii
sociale, prin stat se aduce linitea fiinei umane.
Statul este un simplu instrument pe care oamenii si l-au creat asociindu-se, pentru mai buna satisfacere a
intereselor individuale ale fiecaruia dintre membrii comunitatii civile, acesta fiind de altfel si singurul motiv
pentru care ei consimt sa incheie "contractul social".
37. n ce const nvtura lui Leibniz despre monade?
1. Leibniz pune la baza existenei "monadele", elemente spirituale indivizibile, independente
unele de altele, nzestrate cu o for activ. n consecin, materia nu este dect manifestarea exterioar a
monadelor. Fiecare monad oglindete ntregul univers; concordana dintre activitatea monadelor este asigurat
de "armonia prestabilit", creat de monada suprem, Dumnezeu. Pe baza acestei teze, Leibniz consider, n
spiritul unui optimism conformist, c lumea noastr, creat de Dumnezeu, este "cea mai bun dintre toate
lumile posibile"
2. In conceptia lui Leibniz, monadele sunt unitati simple, fara parti, materiale sau spirituale,
care intra in tot ceea ce este compus, adica in alcatuirea lumii.
Monadele au inscrise in sine din eternitate ceea ce li se va intampla, sunt programate ca niste veritabile
automate sa execute anumite instructiuni.
In functie de gradul si felul perceptiei fiecareia, Leibniz a ierarhizat monadele intr-un sistem
monadologic al naturii care cuprinde trei mari grupe:
a) monadele pure;
b) monadele sufletului;
c) monadele spirituale.
38. Numii principalii reprezentani ai Iluminismului. Unde apare filosofia Iluminismului i prin ce se
caracterizeaz ea?
Iluminismul are urmatorii reprezentanti:Voltaire,Rousseau,Montesquieu in Franta;Hender,Kant,Goethe in
Germania; John Locke,Hume in Anglia;Carlo Coldoni in Italia; Lomonosov in Rusia. Filosofia iluminismului
Apare n rile Europei, ale Americii de Nord i ale Americii de Sud i avnd drept scop crearea unei societi
raionale, prin rspndirea culturii, a luminilor n mase
39. Numii reprezentanii filosofiei clasice germane.
1.
I.Kant
2.
I.Fichte
3.
F.Schelling
4.
Hegel
5. L.Feuerbach
40. Apriorismul lui Kant const n:
...faptul ca subiectul cunoasterii dispune de anume forme de cunoastere,care s-au stabilit inca pina la
el.Insa apriorismul acesta nu este identic cu notiunea de idei innascute:apriori-nu-s ideile innascute,ci formele
insusite de om in procesul deprinderii sale cu formele culturii,care s-au stabilit pina la el.
Considera spatiul si timpul ca forme subiective ale sensibilitatii si perceptiunii externe, si anume
spatiul ca forma pe care o imbraca senzatiile tactile, musculare si vizuale, iar timpul ca forma subiectiva a
tuturor senzatiilor, durata fiind o forma chiar a tuturor modificarilor din constiinta.
41. Explicai noiunile de fenomen i lucru n sine la Kant.
Fenomen creatie subiectiva si obiect al cunoasterii;
Lucru in sine lumea exterioara necunoscuta(onticul).Aceste lucruri nu depind de constiinta omului,actioneaza
asupra organelor de simt si trezesc senzatii
Prin lucru n sine el nelege lucrurile cum ele exizst de la sine(sau n sine) spre deosebire cum el se prezint
pentru noi n cunoaterea noastr.
Prin fenomen el nelege aceea ce este dat n senzaiile omului, ce poate fi cunoscut i atunci cnd Kant admite
c reprezentrilor le corespunde ceva n afara noastr, anumite lucruri n sine. El este materialist, dar cnd
afirm c acest lucru n sine incognoscibil transcendent de cealalt parte a cunoaterii el se pronun ca
agnostic.
42. Ce este imperativul categoric n opinia lui Kant?
Kant formuleaz principiul "imperativului categoric", considerat ca fundament al moralei:
"Acioneaz n aa fel, nct maxima aciunilor tale s poat fi impus ca lege universal".
Kant considera ca imperativul categoric orienteaza omul sa procedeze astfel incit faptele sale
sa poata servi drept baza si principiul calauzitor pentru legislatia universala. Imperativul caregoric cuprinde o
cerinta ce obliga pe oricine sa actioneze cu neoesitate intr-un anumit fel.Conform adevaratei moralitati trebuie
sa vrei sa faci un lucru,fiindca asa iti cere constiinta si atita tot.Prin notiuneaimperativul categoric kant a
sesizat specificul formal al imperativului moral,forma sub care se exprima datoria,dar,pe de alta parte,el a opus
in mod rigid datoria intereselor si a existentei empiricea omului.
43. Idealismul lui Hegel este un idealism absolut. Cum nelegei aceast afirmaie?
Pentru Hegel filosofia este obligata sa legitimeze existenta absolutului in fata constiintei,sau sa
fundamenteze deschiderea constiintei catre cuprinderea lui.Scopul filosofiei este acela de a prinde ideea in
adevarata ei forma de generalitate, adica, de a intelege procesul istoric al cunoasterii umane
HEGEL GEORG WILHELM FRIEDRICH (1770-1831) - filosof idealist obiectiv i dialectician, cel mai
mare reprezentant al filosofiei clasice germane. La nceputul activitii sale filosofice Hegel a fost adeptul lui
Kant i Fichte ca mai apoi, sub influena lui Schelling, s treac de la idealismul transcendental, subiectiv la cel
absolut, obiectiv.
Hegel a creat sistemul idealismului obiectiv original la temelia cruia a pus teza despre identitatea dintre
existen i gndire, despre lume ca o manifestare a ideii absolute. Iar aceasta nseamn, c existena este gndire,
c tot ce-i real este raional i tot ce-i raional este real. Conform concepiei lui Hegel baza lumii o constituie
ideea absolut, spiritul universal care dup natura sa e contradictoriu i de aceea se afl ntr-o permanent
automicare, autodezvoltare. Ideea absolut, potrivit lui Hegel , nu-i altceva dect raiunea, gndirea, substana ce
formeaz esena i baza primordial a tuturor lucrurilor, ea exist venic i conine n sine n form potenial
toate determinrile fenomenelor naturale, sociale i spirituale.
44. Ce este dialectica hegelian?
Momentul progresiv n filosofia lui Hegel este metoda dialectic, interpretat de el ca teorie universal a
dezvoltrii i conexiunii universale. Hegel a formulat legile cele mai generale ale dezvoltrii, principiile
fundamentale i categoriile dialecticii. Dar dialectica lui Hegel purta un caracter idealist, deoarece la temelia
dezvoltrii i conexiunii universale, potrivit lui Hegel , se afl ideea absolut.
Unul dintre fundamentele lui Hegel in filosofie este dialectica. Ea proclama dezvoltarea generala si la baza ei se
afla ideea ca sursa oricarei dezvoltari este autodezvoltarea notiunii,adica ca dezvoltarea are natura
spirituala.Dialectica notiunilor determina dialecteca lucrurilor.
La baza dezvoltarii in opinia lui Hegel se afla niste legi:1.Legea interdependentei dintre transformarile
cantitative si calitative si invers;2.Legea negarii negatiei-care presupune ca teza devine antiteza si pe urma are
loc propriu-zic sinteza.
Invatatura lui Hegel constituie un sistem filosofic,el fiind idealist,acceptind dialectica ca metoda ,dar
recunoscind natura ca o lume incremenita si moarta.
45. Numiti principalele curente ale filosofiei contemporane.
Pragmatismul, pozitivismul , fenomenologia , filozofia antica , existentialismul, hermeneutica, filozofia
politica , teoria critica, structuralismul si post-structuralismul , deconstructivismul.
46. Ce este irationalismul? Numiti principalii reprezentanti.
Irationalismul este un curent in filozofie care neaga posibilitatea de a cunoaste realitatea pe cale rationala,
postulind primatul intuitiei , instinctului, credintei.
Principalii reprezentanti sunt :A.Schopenhauer, S.Kierkegaard, F.Nietzsche.
47. In ce consta esenta Vointei Mondiale in opinia lui A. Shopenhauer.
Sub influenta lui Platon si a lui Immanuel Kant, Schopenhauer se situeaza in problema teoriei cunoasterii pe
pozitia idealismului. Dar in cadrul acestei conceptii, Schopenhauer isi sustine propriile sale vederi si combate
filozofia lui Hegel. Bazat pe achizitiile stiintelor naturale, dezvolta un punct de vedere original asupra
fiziologiei perceptiei. Dupa Schopenhauer, lumea exterioara exista numai in masura in care este perceputa si
prezenta in constiinta omului, deci ca reprezentare. El nu este totusi intru totul de acord cu Kant, care considera
ca "lucrul in sine" ar fi mai presus de orice experienta senzoriala si in consecinta nu ar putea fi cunoscut.
Schopenhauer sustine ca Vointa sta la baza reprezentarii lumii, avand o puternica forta lipsita de ratiune si de
scop. Spre deosebire de Hegel, considera ca lumea si istoria sunt lipsite de sens si de o tinta finala. Vointa sta nu
numai la baza actiunilor omului, ci determina intreaga realitate, organica sau anorganica. Vointa se manifesta in
lumea animala ca forta vitala si ca impuls spre procreare. Aceasta teorie asupra "primatului vointei" reprezinta
ideea centrala a filozofiei lui Schopenhauer si a avut, incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea pana
in actualitate, o influenta crescanda asupra gandirii filozofice.
48. Ce este vointa spre putere in opinia lui Neitzesche?
Conceptul de "vointa de putere" joaca un rol central in gandirea lui Nietzsche, in masura in care acesta este
pentru el - in sens metafizic - un instrument pentru intelegerea lumii: "esenta cea mai intima a existentei este
vointa de putere". Proiectul lui de reevaluare a conceptelor traditionale ale metafizicii va antrena abolirea
valorilor idealiste, in special ale crestinismului. Vointa de putere este analizata ca relatie interna a unui conflict,
ca structura intima a devenirii, ca pathos fundamental, si nu numai ca dezvoltare a unei forme. Aceasta
conceptie permite depasirea omului, nu eliminarea lui, ci abandonarea vechilor idoli si a sperantei intr-o lume
de dincolo, acceptarea vietii in ceea ce comporta ea ca aspiratie spre putere. Astfel, contrar falselor interpretari
ale filozofiei sale, supraomul nietzschenian nu este un om atotputernic fizic si intelectual, ci reprezinta o
tendinta in evolutie, asteptata si dorita de om: "Am venit sa va vestesc Supraomul. Omul este ceva ce trebuie
depasit". Omul este asadar o punte intre maimuta antropoida si supraom, un element tranzitoriu in evolutie.

49. Cum este conceput omul in filosofia existentiala?

Mutatia initiata de aceasta orientare filosofica consta in saltul de la filosofia naturii la cea a omului, de la
filosofia conceptului la cea a subiectivitatii, de la sistemele speculative la o filosofare care isi asuma tragicul
existential. "Originalitatea existentialismului - afirma Nicolas Herpin - este de a fi aratat ca raspunsurile la
intrebarile: ce este omul?, ce este lumea?, ce este Dumnezeu? sau in formularea lor kantiana: ce trebuie sa fac?,
ce pot sa stiu?, ce-mi este permis sa sper? depind intotdeauna de ideea pe care o avem despre existenta umana".
a16i Omul, considera acesti filosofi, ocupa un loc privilegiat in univers. Existenta naturala ("existenta-in-sine"
in limbajul sartrian) este inerta, imuabila, lipsita de contradictii si devenire. Omul nu are modul de a fi al
lucrurilor, ci el este ceea ce se face; existenta-pentru-sine (proprie umanului) se defineste ca "fiind ceea ce ea nu
este si ca nefiind ceea ce este". a17i Umanitatea se caracterizeaza prin proiect, puterea deprinderii de real,
schitarea unei ordini viitoare, refuzul unei situatii date. Este astfel depasita imaginea traditionala a unei esente
umane imuabile, absolute, data odata pentru totdeauna. Filosofia existentialista situeaza omul sub semnul
posibilului, al creatiei de sine, concepand libertatea ca dimensiunea definitorie prin care omul, operand alegeri
succesive, isi modeleaza propria esenta. Ni se pare ca nu intamplator o astfel de reflectie iradiaza din si se
concentreaza spre existenta umana traita, isi acomodeaza obiectivul pentru a distinge in masa amorfa a omenirii
individul concret si - dupa cum afirma Sartre - refuza idealismul oficial in numele "tragicului vietii". Realitatea
umana - afirma Heidegger - are "posibilitatea de a fi ea insasi sau de a nu fi ea insasi". a18i Aceasta inseamna ca
esenta omului consta in istoricitate, devenire, creatie, proiect, dar viata concreta poate sa afirme aceste trasaturi
ale speciei, dupa cum poate si sa nu le afirme. Putem trai autentic, dar si inautentic.
50. Caracterizati succint pozitivismul si formele principale ale acestuia.
Pozitivismul este un curent filozofic a carui teza principala este ca singura cunoastere autentica este cea
stiintifica, iar aceasta nu poate veni decit de la afirmarea pozitiva a teoriilor prin aplicarea stricta a metodei
stiintifice. Conceptul a fost conceput de Auguste Comte.
Stiinta pleaca de la faptele observabile si definite in raport cu un observator deoarece orice fenomen se releva
intotdeauna ca o relatie determinata intre un obiect si un subiect. Pozitivismul traseaza calea cunoasterii intre
doua extreme:obiectivismul absolut (ce exagereaza independenta ordinii naturale) sisubiectivismul absolut (ce
respinge orice forma de viata colectiva). Daca ordinea universala ar fi intru- totul obiectiva sau pur subiectiva spune Comte - ar fi fost de mult timp sesizata de observatiile noastre sau emanata de conceptiile noastre.
Cercetarea istorica pozitivista este orientata si se regleaza in functie de ceea ce este dat respectiv faptul
istoric pur. Cunoasterea istorica este posibila in masura in care este reflectare fidela, purificata de orice factor
subiectiv, a faptelor trecute. Istoria nu este suma faptelor sau evenimentelor unui timp care sunt ca atare de
descris sau explicat conform legilor de desfasurare; ea este mai curand cunostinta despre eveniment si cele
petrecute stiute astfel. Orientarea pozitivista se intemeiaza pe urmatoarele premize:
1. Se presupune mai intai ca nu exista nici un fel de interdependenta intre subiectul cunoscator (istoricul)si
obiectul cunoasterii.
2.Se presupune apoi o relatie cognitiva conform modelului mecanicist potrivit caruia obiectul cunoasterii
actioneaza asupra aparatului perceptiv al subiectului, care este considerat ca un element pasiv, contemplativreceptiv. Produsul acestui proces - cunoastere, cunostinta - trebuie sa fie reflectarea obiectului cunoscut.
3. Se presupune, in final, ca istoricul, ca subiect cunoscatoreste capabil de impartialitate nu numai in sens
curent, adica capabil sa depaseasca emotii, fobii, sau predilectii atunci cand are de prezentat evenimente
istorice, ci sa dea la o partesui sa depaseasca orice conditionare sociala din perceperea sa asupra acestor
evenimente.