Stiinta evaluarii

Se folosesc si alti termeni similari celui de evaluare a cunostintelor, precum: examinare,

estimare, verificare (control), apreciere, notare etc.
Etimologic: lai. examen - cantarire, proba, control, verificare si apreciere, examen, examinare;
Ir. evaluation - control, verificare, apreciere, estimare si evaluare; engl. examination,
-estimation, verification, control, appreciation si aluat ion (asscssment) - examinare, estimare,
apreciere, evaluare; lat. concursus - confruntare, intalnire, conflict, competitie.
Notarea stabileste admiterea (promovarea) sau respingerea (nepromovarea) celui evaluat si
inscrierea lui pe o anumita treapta a scarii de notare (de la 10-l).
O corecta, obiectiva si completa evaluare necesita si aprecierea capacitatilor intelectuale si,
dupa caz, si acelor profesionale, iar la anumite profile de invatamant - artistic, tehnic, de
educatie fizica, pedagogic etc. si a aptitudinilor specifice acestora.
Functiile evaluarii
Functiile se refera la sarcinile, obiectivele, rolul si destinatiile evaluarii. Evaluarea realizeaza
urmatoarele functii: a) educativa; b) selectiva si cornpe-titionala; c) diagnostica si
prognostica; d) cibernetica; e) social-economica.
a) Functia educativa. Este functia cea mai specifica si mai importanta a evaluarii, care
urmareste stimularea (dinamizarea) obtinerii de performante superioare in pregatirea elevilor
(studentilor), ca urmare a influentelor psihomotivationale si sociale ale rezultatelor ce le obtin
prin evaluare. indeplinirea functiei educative necesita constientizarea rezultatelor evaluarii in
situatiile succesului, insucce-sului sau mediocritatii scolare; este cunoscut ca succesul scolar
bucura, ofera satisfactie, dinamizand sporirea rezultatelor la invatatura; de asemenea,
insuccesul scolar supara, determina insatisfactie, dar daca este constientizat, ca fiind corect si
obiectiv, si acesta poate dinamiza inlaturarea nereusitei la invatatura.
b) Functia selectiva. Aceasta este functia de competitie care asigura ierarhizarea si clasificarea
elevilor (studentilor) sub raport valoric si al performantelor in cadrul grupului. Functia
selectiva asigura satisfactia si recompensarea elevilor (studentilor) prin obtinerea de burse,
prin obtinerea prin concurs a unui loc intr-un nou profil sau grad superior de invatamant, a
unui loc de munca, pe baza de competitie profesionala.
c) Functiile diagnostica si prognostica. Functia diagnostica pe baza de testare evidentiaza
valoarea, nivelul si performantele pregatirii elevului (studentului) la un moment dat semestru, an scolar, terminarea unui ciclu de studii etc.
Functia prognostica - pe baza analizei datelor oferite de diagnoza, in comparatie cu
obiectivele si cerintele documentelor scolare (plan de invatamant, programa analitica, manual,
predarea profesorului etc), prevede, probabilistic, valoarea, nivelul si performantele pe care ar
putea sa le obtina elevul (studentul) in etapa urmatoare de pregatire.
d) Functia cibernetica sau de feedback (de reglaj si autoreglaj). Analizand finalitatile
invatamantului - rezultatele pregatirii elevului (studentului), evidentiate de apreciere si notare,
deci a iesirilor, din care se stabileste marimea de corectare a intrarilor, se stipuleaza
optimizarea procesului de predare-invatare, aplicandu-se principiul feedbackului.
e) Functia social-economica. Aceasta functie se refera si evidentiaza eficienta invatamantului
in planul macro-socio-economic, care influenteaza hotararile factorilor de decizie privind
dezvoltarea si perfectionarea invatamantului, in functie de valoarea si calitatea produsului"
scolii - omul pregatit prin studii", care asigura asezarea omului pregatit la locul potrivit",
desigur, pe baza de concurs.

Formele de evaluare determinate de perioada de studiu

a) Evaluarea globala initiala sau predictiva, care are ca obiectiv: diagnosticarea nivelului de
pregatire la inceputul anului, la inceputul predarii unei discipline, pentru a cunoaste de unde
se porneste, ce mai trebuie perfectionat; se folosesc baremuri minimale de obicei; sunt si
baremuri medii si de performanta (completare).
b) Evaluarea orala sau scrisa curenta (continua, de progres sau transversala) care are ca
obiectiv: asigurarea pregatirii sistematice si continue, pentru realizarea feedbackului pas cu
pas; nu se programeaza, nu se anunta dinainte; invatarea zilnica este o indatorire a elevilor.
c) Evaluarea sumativa periodica (intermediara sau diacronica), care are ca obiectiv:
verificarea gradului de restructurare a materiei in module informationale mai mari si
realizarea feedbackului corespunzator.
d) Evaluarea finala sumativa (de incheiere, de bilant ori cumulativa sau de competenta
sumativa sau globala), care are ca obiectiv: verificarea structurarii in sisteme informationale a
capacitatii de sinteza privind cunoasterea intregii materii de studiu.
e) Evaluarea formativa: ea se refera atat la evaluarea tuturor componentelor curriculare in
parte, cat privite ca sistem; ea urmareste sa evidentieze valoarea, nivelul, fiabilitatea,
creativitatea si eficienta, mai intai a cunostintelor, abilitatilor, atitudinilor, capacitatile
intelectuale si de specialitate; legat de acestea evidentiaza valoarea feedback-ul, atat pentru
profesori, cat si pentru discipoli, pentru discipoli masurandu-se calitatea autocontrolului si
autoreglajului invatarii; obiectivele operationale si educative; gradul de implicare in mod
independent al discipolilor in calitate de subiecti ai invatarii; gradul de responsabilitate fata de
rezultatele invatarii obtinute de discipoli pe parcurs, perioade si in final s.a.
Se apreciaza ca evaluarea formativa stimuleaza dezvoltarea intelectuala, stimuleaza si
intareste capacitatile mentale si motivationale ale discipolilor, favorizand obtinerea de
performante superioare in invatare si prefigurand, totodata, perspectiva progreselor ulterioare
in instruire.
Pentru realizarea evaluarii formative profesorii trebuie sa aiba in vedere anumite conditii,
printre care:
- sa aprecieze rezultatele invatarii discipolilor, semnalandu-se greselile, fara a le aplica
sanctiuni;
- sa foloseasca notarea cu scop educativ-stimulativ, insotind-o de aprecieri verbale corecte si
obiective;
- sa ia in considerare, atat volumul si valitatea informatiilor si abilitatilor obtinute, cat si
calitatea capacitatilor intelectuale si de specialitate;
- sa ia in considerare atat rezultatele invatarii finale, cat si cele obtinute pe parcurs - acolo mai
ales unde activitatile didactice sunt obligatorii;
- sa ia in considerare si posibilitatile intelectuale latente, modul de expunere personala, spiritul
de inventivitate ale discipolilor;
- sa-si perfectioneze continuu continutul si strategiile instruirii, dezvoltand mecanismele de
control, autocontrol, autoreglaj, de feedback, in esenta (vezi si: Golu, P.. Golu, I., Psihologia
educationala. Editura Exlanto", Bucuresti, 2002, p. 394-405, Cucos, C, Pedagogie, Editura
Polirom, Iasi, 2002,_ p. 324 si 372). Reusita scolara anuala se materializeaza prin promovari.
in situatia insuccesului scolar anual apar fenomene de: corigente (la una sau mai multe
discipline); reexaminari - pana la inceperea noului an scolar sau cu prelungiri pana la anumite
date; repetentie - in caz de nereusita (insucces).
Forme de evaluare determinate de procedeele de efectuare

a) Evaluare (ascultare) orala: evaluarea curenta, examene, concursuri; dezavantaje - nu exista

baremuri controlabile, putandu-se strecura subiectivitatea, pot aparea inhibitia, intimidarea; nu
se pot recorecta raspunsurile -s-ar putea recorecta in cazul in care ar fi inregistrate pe videocasete etc.; avantaje - pentru profesor: poate pune intrebari suplimentare; - pentru elev: i se
pot pune intrebari ajutatoare etc.
b) Evaluare scrisa (teze, probe de control, alte lucrari scrise) - avantaje si dezavantaje: elevul
(studentul) nu este tracasat, tensionat si poate lucra independent; existand baremuri si
punctaje, pot fi mai obiective la corectare; ceea ce scrie ramane; se pot recorecta (poate fi
avantaj si dezavantaj pentru elev - student); probele scrise traditionale au numai 2-3 subiecte,
ceea ce nu ofera cunoasterea pregatirii intregii materii; se poate copia, in anumite conditii,
situatie ce se cere prevenita.
Printre formele de evaluare scrisa, neanuntate, de dimensiuni mai reduse, folosite mai ales in
scoli, sunt si extemporalele, care privesc verificarea cunostintelor despre tema predata in
lectia precedenta.
Lucrarile scrise ofera posibilitatea evaluarii si realizarii feedbackului pentru toti elevii
(studentii), intr-un timp relativ scurt. Probele scrise pot fi revazute si recorectate, pentru
asigurarea obiectivitatii, fie din initiativa profesorului, inainte de definitivarea notelor, fie la
cererea (contestatia) elevilor sau studentilor, mai ales in unele situatii importante de evaluare
cum sunt: admiterile (concursurile), examenele de capacitate, de bacalaureat, de licenta, de
diploma etc.
c) Evaluare practica: probe practice de laborator, atelier la disciplinele experimentalaplicative, la anumite profile de invatamant tehnic, medical, economic, pedagogic etc.
d) Evaluare sub forma de examene: are rolul de a asigura promovarea la o disciplina, a unui
an scolar (universitar) sau a unui ciclu de invatamant; se pot folosi una sau mai multe dintre
modalitatile de evaluare mentionate mai sus: oral, scris si practic, dupa caz.
e) Concursuri: sunt examene de selectie a valorilor, in care se confrunta si se ierarhizeaza
competentele in functie de numarul de locuri si de baremuri;
exemple: concursuri de admitere (in licee, in scoli profesionale, in facultate etc); concursuri
pentru ocuparea unor posturi (administrative, stiintifice, tehnice, economice, didactice,
medicale etc), in care se folosesc forme de evaluare variate; scrise, indeosebi, dar dupa caz, si
probe orale si practice.