Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Titlul: Ciocoii vechi si noi sau ce naste din pisica soareci mananca
Autorul: Nicolae Filimon
Specia literara: Roman tradiional; roman de moravuri; mbinarea elementelor clasice cu cele
realiste si romantice
Tema: parvenirea ciocoiului vechi, in contextul societii romneti bucuretene din
primele decenii ale secolului al XIX- lea, n timpul domniilor fanariote.
Conflictul: ncercrile lui Dinu Paturic de a parveni.
Structura operei : n intenia scriitorului romanul urma sa aib dou pri, corespunzatoare
titlului (ciocoii vechi si ciocoii noi). Nu a finalizat dect Partea 1. De la 1814 la 1830, care
este astfel structurat:
- O Dedicaie, un Prolog
- 32 de capitole cu titluri sugestive privitoare la personaje (de exemplu: Capitolul I.
Dinu Paturic, Capitolul II. Postelnicul Andronache Tuzluc) sau la intamplari de
prim plan (de exemplu: Capitolul XVIII. Blestemul printesc);
- Un Epilog, cu subtitlul Din opincar, mare sptar
Explicaia titlului: Prin titlu autorul ncearc s sublinieze ideea c oamenii, dei evolueaza
au aceleai nravuri i aceleai trsturi indiferent de zona, era sau clasa social.
Locul desfurrii aciunii: Bucureti ( oraul bucuresti , att de zgomotos si de capricios
n zilele noastre , nu era tot astfel in zilele lui Caragea , vara se adunau in grdinile Breslea,
Barblat, Cimigiu si Giafer , Podul Mogooaiei)
Timpul desfurrii aciunii: 1814-1830 ( zilele cele mai frumoase ale toamnei din anul
1817 si luaser zborul.
Personaje :
Postelnicul Andronache Tuzluc bogat, parvenit tot prin lingusiri si intrigi, dar delasator,
caci bogatia i-a tocit luciditatea; este capabil de o pasiune puternica (fata de Chera Duduca),
ceea ce ii da o nota de umanitate; moare onorabil, pentru ca isi recunoaste greseala fata de
Gheorghe; tipul ciocoiului fanariot; lingusitor, dornic de imbogatire , naiv;
Chera Duduca iubita lui Andronache Tuzluc, devina partenera in ale raului lui Paturica,
dovedind aceeasi viclenie si ambitie; se va pierde datorita desfraului; tipul curtezanei de lux;
Frumoasa, vicleana, mincinoasa, plina de ambitii,
Chir Costea Chiorul bogasierul (negustor de stofe scumpe), dar si tradator, informator,
camatar; afacerist fara scupule;
Neagu Rupe- Piele personaj episodic cu nume simbolic, slujitorul lui Dinu Paturica
insarcinat cu incasarea taxelor si darilor in timpul l=ispravniciei ciocoiului;
Gheorghe vataful credincios, alungat de Andronache Tuzluc in urma intrigilor lui Dinu
Paturica, ajuns spatar datorita corectitudinii sale;
Maria fiica banului ., romn de naiune, opus fanariotului parvenit Tuzluc; angelica
Maria este opusa diabolicei Duduca;
Personajul colectiv, multimea de tarani doua aparitii in roman: cei veniti la domnie cu jalba
in protap si taranii de pe mosia Rasucita, care discuta cu Paturica; stilul sobru, realismul
anticipeaza personajul colectiv din opera lui Rebreanu
Rezumat:
Cap I Dinu Pturic
Junele, un fiu al unei slugi de la curte, are o scrisoare pentru postelnicul. Scrisoarea este din
partea tatalui junelui, in care il roaga pe postelnic sa-l primeasca pe fiul sau la curte si sa
accepte 2 bote cu pastravi si 10 gaini. Postelnicul ii porunceste vatafului sa primeasca baiatul
in curtea sa si sa-l faca ciubucciu. Vataful ii arata camera unde va locui, la care Dinu Paturica
se uita cu dispret, dupa care se indreapta catre bucatarie. Ajungand acolo, devine foarte vesel
cand vede tigaile de diferite marimi in care se pregateste mancarea.
Cap. II Postelnicul Andronache Tuzluc
Postelnicul Andronache a devenit mare postelnic furand din timpul cand era camaras si,
unindu-se cu hotii si talharii de pe drumuri. In trei ani si- a cumparat 10 mosii, cateva familii
de tigani, case, vile, si altele. El se indragosteste de Maria, unica fiica a banului C. El incearca
de mai multe ori sa-i ceara mana, dar niciodata nu a avut curaj. Intr-o zi, a a reusit. Banul C
nu i-a dat niciun raspuns, iar apoi se duce la fiica lui.
Auzind numele viitorului ei sot, ales de voda, Maria ii raspunde tatalui cu o ura desavarsita ca
nu vrea sa auda de acest ticalos, si ca mai bine s-ar duce la manastire.
Batranul se bucura in clipa in care aude aceste cuvinte si o imbratiseaza. Domnitorul Caragea
Voda il invita pe banul C la curtea domneasca. Ajuns la curte, coboara din trasura si intra in
sala, unde saruta mana domnitorului cu neplacere.
Cap. III Romnul i fanariotul
Banul a fost chemat cu Caragea intr-o camaruta. Caragea ii povesteste de dragostea pe care o
arata postelnicul Andronache pentru Maria. Banul C isi apara fiica, nerenuntand la ideea ca nu
vrea ca Maria sa se marite cu Andronache.
Cap.IV Chera Duduca
Postelnicul Andronache, iesit la o plimbare pe un armasar arabic, observa o femeie foarte
frumoasa. Intorcandu-se la curte, el intreaba o sluga din Ulita Izvorului. Afla ca o cheama
Duduca , iar aceasta devine in scurt timp amanta postelnicului. Un calemgiu se indragosteste
de Duduca, ii face serenade seara, si, usor-usor, cei doi se expun in vazul lumii fara a crede ca
pot fi observati. In scurt timp, vestea ajunge la postelnicul Andronache, care, intr-un moment
de furie, ii spune Duducai sa paraseasca casa lui. Aceasta simuleaza un lesin, si il sperie pe
postelnic, pana cand ajunge sa planga ca un copil si ii cere iertare.
Cap. V Educaiunea ciocoiului
A doua zi dupa sosirea lui, Paturica este chemat de Andronache pentru a-i examina spiritul si
inteligenta, pentru a vedea ce poate face din dansul. Postelnicul afla de la tanarul ciocoi ca stie
sa scrie, sa citesca, ca a fost cu vinaritul, oieritul si fumaritul. Postelnicul Andronache il ia
sub ingriojirea lui si-l trimite la scoala domneasca sa invete greaca. In schimb, tanarul ciocoi
trebuie ca de dimineata sa-l frece pe picioare, sa-l ajute sa se imbrace, sa-i aduca dulceata si
cafea. Ciocoiul considera ca decat sa invete o limba moarta mai bine citea ceva care sa-l ajute.
El face ce poate spre a deveni perfect in arta ipocriziei si a perfidiei. Paturica se hotaraste sa
devina un om mare si bogat, si niciun obstacol nu-l poate abate de la aceasta idee. Toate
serviciile fata de stapanul sau le executa cu cea mai mare iuteala, gratie, si un fel de afectiune
incat fanariotul incepuse sa-l creada unul din cei mai credinciosi servitori ai sai. Paturica se da
bine pe langa toata lumea, fiind dornic sa stie cat mai multe, si astfel, foarte mult timp isi
petrecea invatand. Postelnicul il alege pa Paturica sa o pazeasca pe Duduca. Paturica primeste
o scrisoare de la tatal sau la care ii raspunde imediat, trimitandu-i scrisoarea printr-un tigan.
bucatarie. Andronache o ia pe aceasta la intrebari si afla ca Dinu a pus la cale toate acestea, si
a platit slugile. Dupa aceasta, Andronache se duce la curtea domneasca, sa-l intalneasca pe
spatar, pentru a se plange despre hotiile lui Paturica. Acolo, primeste raspunsul ca Dinu
Paturica este boier si nu poate face nimic. Dupa aceea, Andronache se duce la Chera Duduca
acasa, unde afla de la o tiganca batrana ca cei doi au plecat spre Sfantul Nicolae sa se cunune.
Disperat, pleaca dupa cei doi, si , cand il vad pe postelnic, se ascund in spatele altarului,
pentru a fi protejati de preoti. Dupa ce spune cum l-au inselat cei doi, cade in genunchi si cere
razbunare.
Cap. XXVII Blestemul printesc
Toata lumea vorbeste despre innebunirea lui Andronache. Paturica are trei mosii, doua vii, si
o casa pe una din cele mai frumoase strazi ale orasului Bucuresti. Alesandru Sutu devenie
domn al Tarii Romanesti. Paturica vrea sa profite de acest eveniment, si de aceea, el se
informeaza despre starea lucrurilor, si dupa ce afla numele tututor persoanelor ce inconjurau
pe noul domnitor, incepe sa se duce des pe la Curte si, prin lingusiri, dobandeste incetul cu
incetul favoarea tuturor. Paturica invita toti fanariotii veniti din Tarigrad cu Alecu-voda si ii
trata foarte frumos : cu vutcile si cafelele cele mai bune, ciubucuri siriene, jocuri de noroc, si
femei cu ochi fermecatori, si toate acestea in casa lui. Intr-o zi, cand multimea fanariotilor
mananca si bea in onoarea lui Paturica, vine o trasura, in care se afla un batran. Acesta era
tatal lui Paturica si ii spune arnautului sa-l cheme deoarece, voia sa vorbeasca cu el. Paturica,
atunci cand il vede porunceste sa-l dea afara, spunand ca el nu are tata. Batranul ii reproseaza
cateva lucruri, dupa care il blesteama si pleaca. Revolutia lui Tudor Vladimirescu izbucneste
in a doua zi dupa moartea lui Sutu. Paturica renunta la prieteniile cu Tudor Vladimirescu,
Macedonski si alti prieteni de-ai lui care sustin revolutia si vrea sa treaca de partea lui Ipsilant,
care ii da ordin lui Paturica sa-l omoare pe Tudor Vladimirescu, promitandu-i ca-l va face cel
mai bogat dintre toti. Paturica il intreaba si de mijloacele prin care poate sa faca acesta crima,
iar Ipsilanti ii raspunde ca va indemne pe unii din ostasi la nesupunere si pe altii la jafuri.
Paturica intreaba si ce primeste in schimb, iar Ipsilant ii scrie pe o coala de hartie ca-l face
ispravnic peste doua judete, iar daca va stapani tara intreaga il va face caimacam al Craiovei.
Cap. XXIII Un suflet nobil
Intr-o zi, un strain vine la casa unde este ingrijit postelnicul Andronache de o batrana. Strainul
se intereseaza daca vine cineva sa-l vada sau sa-l ajute, cine ii plateste chiria casei, mancarea,
si de ce a saracit. Acel strain era vataful Gheorghe, care afla de la batrana ca a pacalit-o cu
bani Costea Chiorul. Cand se duce langa patul bolnavului, strainul este recunoscut de
Andronache, si pleaca in graba din casa. Intre timp, Gheorghe devenise secretarul particular al
lui Mihai-voda Sutu in Moldova. Gheorghe se intoarce in Bucuresti si afla ca Maria, fiica
Banului C, era zdrobita de patima amorului, alunecand astfel la o boala care ii ameninta viata.
Cap. XXIX Lagrul de la Cotroceni i trdarea
Tudor Vladimirescu, afland ca Ipsilant a intrat in tara, si-a impartit ostirea in doua parti: una
care apara manastirile din Valahia Mica, si alta compusa din sase mii de panduri alesi si 2500
de arnauti, comandati de Macedonski si Prodan, care s-au asezat in Manastirea Cotroceni si pe
campia din jurul ei, formand din aceasta localitate un lagar fortificat. Dinu Paturica viziteaza
neincetat lagarul, dobandind amicitia si increderea tuturor capitanilor armatei si chiar pe a lui
Tudor. Paturica face o intelegere cu Nastase, care se infiltreaza in armata lui Tudor,
indemnand ostasii la furturi. Nastase ii spune lui Paturica de oamenii spanzurati de Tudor, dar
Dinu, vrand sa fie sigur, se duce in gradina Brancoveanu. Acolo, toti capitanii se hotarasc sa-l
tradeze pe Tudor, din cauza pedepselor aspre. Paturica, impreuna cu Macedonski, Prodan si
ceilalti capitani stabilesc ca daca Tudor Vladimirescu va mai spanzura pe cineva in decursul a
7 zile, atunci toti sa treaca in comanda lui Macedonski si Prodan, iar daca nu, vor stabili ei ce
sa faca. Dupa aceasta, trimit doi panduri dupa mancare si bautura, oaspetii infruptandu-se cam
doua ore(atat a tinut cina) dupa care, pe la miezul noptii isi iau ramas bun unii de la altii si se
duce fiecare la locuinta sa. Paturica isi reia discutia cu Nastase, iar acesta din urma il asigura
ca vor avea loc 4 jafuri.
Cap. XXX Alesandru Ipsilant i Eteria greceasc
Paturica se duce la Ipsilanti si ii spune ca daca ii va da doua sute de arnauti si pe capitanul
Iordache i-l va aduce lui Tudor Vladimirescu.
Cap. XXXI Cu rogojina aprins-n cap i cu jalba-n proap
Paturica pleaca spre satul Goiesti impreuna cu Iordache, Ghencea si Farmache si restul
arnautilor, si- l prinde pe Tudor, care este dus la Campulung, apoi la Tirgoviste, unde este
asasinat. Dupa aceea, Paturica se duce la Ipsilanti si- l asigura ca Tudor nu-i va mai face
probleme deoarece, nu mai traieste. Ipsilanti ii da o hartie prin care il face ispravnic la
Prahova si Sacuieni. Ajuns acolo, Paturica isi ia ca ciocoi pe Neagu Rupe-Piele. Dinu ii
reproseaza lui Neagu ca sunt putini bani, dupa care ii spune cateva metode prin care sa adune
mai multi bani. Nastase ii face o vizita lui Paturica si ii aduce o stafeta de la Ipsilant, in care ii
cerea doua sute mii lei si ii anunta ca turcii au intrat in tara. Paturica il pune pe Neagu sa se
gandeasca la o metoda prin care sa-si recupereze cei 200.000 lei pe care ii vor trimite lui
Ipsilant. In scurt timp, revolutia se termina, Ghica deveni domn, iar turcii se retrag din tara.
Cei patru-cinci sute de tarani, victime ale lui Paturica si celorlalti ciocoi, desculti, saraci, unii
care poarta pe dansii semne de tortura se hotarasc sa se duca la domn cand se afla in Divan.
Taranii ii inmaneaza domnului jalba, iar acesta il cheama pe spatar si ii porunceste sa ia 40 de
arnauti la Bucov, sa-l trimita pe Paturica in ocna parasita. Si logofatului ii porunceste sa
vanda toata averea lui Dinu si sa-i despagubeasca pe tarani.
Cap. XXXII Ocna prsit
Doi fosti slujitori ai lui Paturica vorbesc despre el. Cei doi se intalnesc cu Neagu, care devine
purtator al corespondentei dintre Paturica si cateva persoane mari din Bucuresti care incearca
sa-l scape din ocna. Primele zile petrecute de Paturica in ocna au fost prea dureroase pentru el.
Intunericul cel mare, singuratatea, patul sau de paie, si mancarea putin hranitoare il aduc pe
Paturica intr-o stare de furie. Dupa putin timp, el incepe sa se obisnuiasca cu ocna, si devine
mai linistit, si mai ales era sigur ca va parasi ocna din cauza scrisorilor incurajatoare pe care le
primea. Cu toate acestea, din cauza ca a stat prea mult in ocna, incepe sa se resimta cateva
efecte: reumatismul ii cuprinde tot corpul, ochii i se umfla, nu mai aude, si o tuse puternica
ameninta din ce in ce mai mult existenta sa. Paturica primeste doua scrisori, una in care
cineva il anunta ca Duduca luat tot din casa si a fugit cu un turc, lasand copilasii pe drumuri.
Mosiile si casele lui au fost vandute pentru a-i despagubi pe tarani, iar tatal sau a murit de
inima rea de cand l-a dat afara din casa. Si in cealalta scrisoare cineva il anunta ca desi a
incercat sa-l roage pe Voda sa-l scoata din ocna, acesta i-a spus ca o sa-l lase sa putrezeasca in
ocna parasita.Dupa ce citeste aceste scrisori, Paturica cade pe patul lui cel de paie si incepe sa
planga cu amar si sa se loveasca cu pumnii in cap de disperare. In final, dupa sapte luni, Dinu
Paturica se stinge din viata. Costea este tintuit (tras in teapa). Tot poporul asista la aceasta
pedepsire a lui Costea, iar cand vor sa-i tintuiasca urechile la stalp, incep sa se auda glasurile
unor preoti. Pe o ulita stramta, vine o trasura, in care se afla Dinu Paturica, iar cadavrul purtat
pe pat mortuar si insotit de preoti si cantareti ce vine din partea opusa este al postelnicului
Andronache Tuzluc. Duduca a fost cusuta intr-un sat si aruncata in valurile Dunarii deoarece a
fost descoperita de noul ei barbat. In Bucuresti, Gheorghe se casatoreste cu Maria, fiica
Banului C.
Citate:
...un june de 22 de ani, scurt la statur, cu faa oache, ochi negri plini de viclenie, un
nas drept i cu vrful cam ridicat n sus, ce indic ambiiunea i mndria grosolan,
mbrcat cu un anteriu de amalagea rupt n spate; [...] la ncingtoare cu nite climri
colosale de alam [...]; un astfel de june sta n scara caselor marelui postelnic
Andronache Tuzluc, rezemat de stlpii intrrii i absorbit n nite meditaiuni care,
reflectndu-se n trsurile feei sale, lsau s se vad pn la eviden c gndirea ce-l
preocupa nu era dect planuri ambiioase... (Portretul lui Dinu Paturica fiziologia
ciocoiului)
Ia spune-mi, dragul meu, ce boier ade n casa aceasta?
Arnutul, lund pe bietul btrn drept ceretor, i zise cu ironie:
S vii smbt, moicule, c astzi nu face boierul milostenii. [...] Aici locuiete marele
stolnic Dinu Pturic, hale ispravnic de strini. [...]
Spune-i c sunt tatl dumisale i m numesc treti-logoft Ghinea Pturic ot Bucov
sud Saac; ine minte, biete, ot Bucov sud Saac.
Arnutul privi pe btrn cu mai mult bgare de seam, dar srcia ce se vedea ntiprit
pe vemintele cu care era mbrcat l opri de a anuna mndrului su stpn un tat att
de umil i trenros. [...]
Da, fiule, sunt btrnul tu tat. Nu m cunoti? Auzi acolo obrznicie! un ceretor de
uli s se numeasc tat al meu! Dai-l afar pe brnci, auzit-ai voi? Eu nu am tat.
Apoi se retrase n camer, ca s nu tulbure petrecerea amicilor si. [...]
Dumnezeu, care cunoate i vede toate, s nu-i ajute, fiu blestemat ce eti! El, care te-a
nlat att de mult, te va pogor mult mai jos dect unde te aflai. Aceste bogii ctigate
prin nelegiuiri, i le va risipi cum risipete vntul praful de pe arie. (Dezumanizarea lui
Dinu Paturica)
Ar fi zis cineva c ntre morii din cele dou cociuge i negutorul cel intuit exista o
legtur fatal sau o ur nempcat. Ei bine, aceast legtur exista n adevr, cci
cadavrul cel purtat pe pat mortuar i nsoit de preoi i cntrei era al postelnicului
Andronache Tuzluc; cel de-al doilea cadavru, tras de doi cai de sat n acea cru
mizerabil, era al lui Dinu Pturic; iar mofluzul cel intuit era Costea Chiorul, care, dei
cam trziu, lu ns o aspr rspltire pentru toate crimele ce svrise.
Iat cum i terminar cariera vieii aceti trei scelerai. (Deznodamantul moralizator,
ilustrativ pentru zicatoarea romaneasca: Dupa fapta si rasplata.)
Moia Rsucita, punctul principal al cltoriei lui Pturic, era trei potii departe de
Bucureti [...]
A doua zi, pe la revrsatul zorilor, curtea caselor boiereti era plin de steni de toat
vrsta; unii ineau n mini pui de gin, alii cte o strachin cu ou sau cte o oal cu
unt. Toi acetia venise s reclame n contra arendaului...
Nu trecu mult timp i ciocoiul se art mulimii mbrcat n haine arnueti muiate n fir i
cu un aer mre. El se aez pe un scaun, ceru cafea i ciubuc, iar dup ce-i fcu
tabietul arunc o privire sever i observatoare asupra ranilor, apoi zise cu un accent
plin de ngmfare:
Cretini buni, mria sa postelnicul Andronache Tuzluc, stpnul nostru al tuturor, m-a
trimis aci ca s ascult plngerile voastre i s v dau dreptate, de vei avea.
S trieti, cuconaule! Bine c te-a adus Dumnezeu la noi, s vezi i s crezi urgia n
care am czut. Ne-a srcit, cucoane, houl de grec, ne-a lsat n sap de lemn.
Mie mi-a luat boii i vaca, srac de maica mea! pentru un iuzluc de aptezeci de
parale. [...]
Mie mi-a necinstit fata cu sila, btnd-o pn i-a ieit din mini.
Pe mine m-a njugat la carul cu lemne, ca pe-o vit, cuconaule. Pe mine m-a
spnzurat cu capul n jos i mi-a dat fum de ardei i nu m-a lsat pn nu i-am dat rva
c-i sunt dator treizeci de lei. (Personajul colectiv)