Unire si independenta in sec.

al XIX-lea
La mijlocul sec. al XIX-lea, lumea romaneasca se incadreaza
mentalitatilor si conceptiilor moderne, revolutia de la 1848-1849 fiind
primul mare eveniment european la care participa si romanii.
Revolutia pasoptista a fost infranta prin interventia austriaca in
Transilvania si ruso-otomana in Principate. In 1848-1849, Principatele
ajung sub ocupatia militara ruso-otomana.
Infrangerea revolutiei a fost amintita prin incheierea Conventiei de la
Balta Liman la data de 19 apr/ 1 mai 1849 (intre rusi si otomani).
Conventia stipula:
Restrangerea autonomiei interne
Repunerea in vigoare a Regulamentelor Organize
Adunarilor obstesti, inlocuite cu divanurile legislative, li se
restrangeau dreptul de a-l desemna pe domn
Poarta Otomana numea ca domi pe 7 ani in Tara Romaneasca pe Barbu
Stirbei si in Moldova pe Grigore Alexandru Ghica, amandoi domnind intre
1849-1856.

Astfel, se constituia o Inalta Curte de Criminalistica si comisii

speciale pentru anchetarea si judecarea liderilor pasoptisti. 34 dintre
liderii revolutiei au fost expulzati, constituinu-se exilul romanesc in
occident.
Se poate spune ca situatia interna era nefavorabila miscarii nationale,
insa exilul postpasoptist va interprinde in occident o ampla propaganda in
sprijinul problemei romanesti. Treptat, problema romaneasca incepe sa fie
cunoscuta in occident. Contextul favorabil romanilor a aparut pe fondul
extern izbucnirea razboiului Crimeei intre Rusia si Imperiul Otoman, in
sprijinul caruia vor interveni Franta, Anglia si Piemont/Sardinia.
Razboiul s-a incheiat cu infrangerea Rusiei si cu modificarea echilibrului
de forte europene. In acest context, problema romaneasca devine una de
interes europeana, dezbatuta in cadrul Congresului de Pace de la Paris
feb-mar 1956. Aici s-au manifestat puteri favorabile unirii Principatelor,
dar si impotriva realizarii acesteia (I. Otoman, I. Habsburgic).

Reprezentantul Frantei, ministrul de externe Alexandre Walewski, a

propus ca solutie a crizei orientale unirea Principatelor, care sa duca la
formarea unui stat-bariera. Opozitia altor puteri a lasat aceasta
problema nerezolvata.
Tratatul final al Congresului de Pace de la Paris (30 mar 1956) hotara
urmatoarele:
Era reconfirmata independenta administrativa a Principatelor
autonomie interna aflata sub suzeranitate otomana
Era inlaturat protectoratul tarist asupra Principatelor
Principatele erau puse sub garantia colectiva a celor 7 puteri (Franta,
Anglia, Austria, Prusia, Piemont/Sardinia, Imperiul Otoman, Rusia)
Moldovei ii era restituit sudul Basarabiei judetele Cahul, Ismail,
Bolgrad
Era recunoscut dreptul la armata nationala
Era recunoscuta libertatea navigatiei si a comertului pe Dunare si
neutralitatea Marii Negre
Cu sediul la Galati, se constituia Comisia Europeana a Dunarii (CED),
formata din statele riverane
In privinta unirii Principatelor, urmau sa se intruneasca in 1857 doua
adunari ad-hoc (adunari speciale, reprezentative si consultative in cadrul
carora sa se exprime vointa romanilor in privinta unirii).
1857 se va realiza o imensa propaganda in sprijinul unirii, formandu-se
la inceputul anului cate o Partida nationala si Comitete ale Unirii

Alegerile se vor desfasura in vara anului 1857. In Tara

Romaneasca vor fi castigate de unionisti. In Moldova, alegerile au fost
falsificate de caimacamul (loctiitor de domn) Nicolae Vogoride, cu sprijinul
celor doi consului de la Iasi, otoman si austriac, votul dand castig de
cauza adversarilor unirii.
Colonelul Alexandru Ioan Cuza, parcalab/prefect de Covurlui/Galati, va
demisiona in 1857 in semn de protest fata de falsificarea voturilor,
atragand atentia puterilor garante. In urma negocierilor dintre Franta si
Anglia, alegerile au fost reluate, dand castig de cauza si in Moldova
uniunistilor.
La 7 si 8 oct 1857, la Iasi si Bucuresti, cele doua adunari ad-hoc adoptau
rezolutii/hotararii aproape identice in 5 articole:

 Unirea Principatelor intr-un singur stat numit Romania

Recunoasterea drepturilor Principatelor, in primul rand
recunoasterea autonomiei interne
Aducerea pe tron a unui principe strain dintr-o dinastie europeana cu
mostenitori crescuti in religia tarii
Adunare Obsteasca reprezentativa si guvern responsabil
Neutralitatea tarii
Marile puteri garante vor intocmi un raport pe marginea acestor
hotarari, raport ce va fi dezbatut in cadrul Conferintei de la Paris (mai-aug
1858). Conferinta va elabora Conventia de la Paris, noua Constitutie a
romanilor ce urma sa inlocuiasca Regulamentele Organice, fixand statutul
politico-juridic al tarii. Aceasta oferea romanilor doar o unire
formala/legislativa, noul stat numindu-se Principatele Unite ale Moldovei
si Valahiei.

Fiecare Principat avea domn, Guvern si Adunare Electiva,

singurele institutii comune fiind Comisia Centrala si Inalta Curte
de Justitie si Casatie.

Neprecizand ca domnul trebuie sa fie persoane distincte, romanii au

interpretat cum au vrut textul si au unit Principatele la dubla alegere a lui
Cuza 5 ian (Iasi), 24 ian (Bucuresti) 1859.

Consolidarea unirii. Domnia lui Cuza si marile reforme.

Domnia lui Cuza (1859-1866), desi scurta ca durata a reprezentat o

perioada intensa si rodnica sub aspectul marilor realizari, vizand
modernizarea legislativa si institutionala a societatii romanesti. Domnia
lui Cuza poate fi analizata prin prisma a 3 etape distincte:

Prima etapa cuprinsa intre 1859-1862 este perioada in care noul

stat trebuia sa-si consolideze institutiile interne, cele mai mari
dificultati fiind cele in plan diplomatic. Astfel doua probleme
diplomatice trebuiau rezolvate:
- Recunoasterea de catre puterile garante a dublei alegeri
- Recunoasterea unirii politico-administrative depline
Inca din mar 1859 se desfasura la Paris o noua conferinta a puterilor
garante dezbatandu-se pe marginea alegerii lui Cuza. Concomitent, pe
plan intern, Cuza va promova masuri pentru consolidarea unirii, unificand
aparatul administrativ si de stat erau unificate:

Administratia
Serviciile de vama, de telegraf, de posta, sanitare
Circulatia monetara
Armata
Aparatul diplomatic inca din mar 1859, Costache Negri fiind
desemnat unic reprezentant al tarii la Constantinopol

La Paris, dupa lungi dezbateri marile puteri au recunoscut dubla

alegere la 25 aug 1859.
Pe plan intern se va reusi unificarea deplina a institutiilor. Dupa
insistentele puterilor garante, sultanul emitea un firman la sfarsitul lui

mai 1861 prin care era recunoscuta de catre poarta, cu asentimentul

celorlalte puteri, unirea deplina politico-administrativa a Principatelor (la
sugestia Austriei si a portii otomane, unirea era recunoscuta doar pe
perioada lui Cuza).
In acest fel, la 22 ian 1862 se constituie primul Guvern unic al tarii condus
de Barbu Catargiu, iar la 24 ian 1862 se desfasura sedinta celor doua
adunari unite acum se constituia si Parlamentul.
Tot acum, Cuza proclama unirea definitiva a principatelor sub
numele de Romania, capitala fiind fixata la Bucuresti.
Pana la sfarsitul anului s-au incercat alte masuri legislative, inse cele mai
mari realizari se leaga de perioada in care prim-ministru a fost Mihail
Kogalniceanu intre oct 1863-ian 1865.
A doua perioada cuprinsa intre 1862-1864 este perioada domniei
constitutionale, Cuza desfasurandu-si activitatea in baza Conventiei
de la Paris.
Prima mare realizare o va reprezenta la 17 dec 1863 legea secularizarii
averilor manastiresti prin care bunurile, averile si mosiile bisericilor si
manastirilor treceau in patrimoniul statului (aprox. 25% din suprafata tarii
erau averi manastiresti)

1864 cea mai importanta reforma era cea rurala/agrara, care insa, in
proiectul de lege propus de Guvern, intampina o puternica opozitie in
Adunarea Electiva, dominata de marii mosieri.
in acelasi an va fi adoptat codul penal si de procedura penala de
factura franceza care moderniza sistemul juridic.

Cum legea rurala nu putea trece de Adunarea Electiva, Cuza va da

o lovitura de stat la 2 mai 1864, dizolvand Adunarea Electiva
(Parlamentul). Adunarea daduse vot de blam Gvernului, Cuza a refuzat
demisia lui Kogalniceanu si a dizolvat adunarea.

 A treia etapa 1864-1866 perioada domniei autoritare

Aceasta este marcata de consolidarea prelogativelor domnului.
Aceasta situatie va fi reglementata printr-o noua Constitutie numita
Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris, care va fi supusa unui
referendem la 10-14 mai 1864.
Constitutia extindea atributiile domnului prin care acesta avea singur
initiativa legislativa si drept de veto. De asemenea, pe perioada vacantei
parlamentare, domnul putea conduce prin decrete.

Astfel, Parlamentul devenea bicameral Adunarea Electiva si

Corpul Ponderator
Presedintele adunarii era denumit de domn, iar 1/3 din Corpul Ponderator
era numit tot de Cuza, pentru a-i fi mai usor de a promova reformele de
modernizare ale societatii.
Censul era mai scazut, extinzandu-se corpul electoral:
- Votanti directi
- Votanti primari 100 de alegatori desemnau un delegat care vota in
numele lor
Ultima perioada a domniei lui Cuza a fost cea mai marcata de
reforme. Cea mai importanta reforma fiind cea rurala, impusa prin decret
la 14 aug 1864.

Improprietarirea prin despagubire se facea in functie de potentialul

economic al fiecarei familii, de numarul de boi de tractiune pe care
fiecare le detinea, rezultand familii improprietarite cu doua perechi de boi,
o pereche de boi sau nicio pereche.
Improprietarite 500.000 familii cu 2 milioane de
hectare.

Reforma a rezolvat momentan problema taraneasca, insa loturile

erau relativ modeste prin raportare la numarul membrilor familiei
taranesti.
Improprietarirea se facea prin despagubiri:
Taranii erau scutiti de corvezile si claca pe domeniul funciar,
urmand a plati in cadrul acestor munci de care erau scutiti, sume
pe 15 ani, cuantumul acesta acoperind valoarea pamantului cu
care erau improprietariti
Pamantul nu putea fi vandut sau ipotecat pe 30 de ani
In septembrie era adoptat codul de unitati metrice si de greutati
adoptate ca unitati etalon, metrul si kilogramul

nov 1864 era adoptata legea organizarii armatei, potrivit careia

era modernizat sistemul militar, iar barbatii intre 20-50 de ani
erau incorporabili.
dec 1864 era adoptata legea instructiunii publice, potrivit
careia invatamantul primar devenea gratuit si obligatoriu.
tot prin aceasta lege, invatamantul era modernizat,
se asigura pregatirea pedagogica a cadrelor didactice,
invatamantul secundar avand 7 ani
era garantata egalitatea sexelor in invatamant
se adopta alfabetul latin in locul celui chirilic
prin modernizarea invatamantului s-a ajuns si la
formarea institutiilor de invatamant superior >
Universitatea de la Iasi (1860) si Universitatea de la
Bucuresti (1864)
dec 1864 era adoptat codul civil si de procedura civila, care
moderniza raporturile civile se introducea obligativitatea
casatoriei, a divortului civil si a numelui de familiei (numele de
familie proveneau din porecle)

Monstruoasa Coalitie
In acest fel, societatea romaneasca cunostea un proces de modernizare,
fapt care nu a impiedicat constituirea in cadrul Parlamentului a
Monstruoasei coalitii.

Atat liberalii radicali, cat si conservatorii erau nemultumiti de ritmul

reformelor promovat de Cuza. De asemenea, era o mare nemultumire
fata de autoritarismul domnului, Monstruoasa coalitie, urmarind
inltaturarea lui Cuza pentru a crea posibilitatea aducerii unui principe
strain pe tron.
Se va ajunge astfel ca la 11 feb 1866 sa aibe loc un complot
organizat de Monstruoasa coalitie in urma caruia Cuza era obligat sa
abdice.
Cuza va fi exilat, constituindu-se o locotenenta domneasca (11 feb)
formata din Lascar Catargiu, generalul Nicolae Golescu si colonelul
Nicolae Haralambie, sef al Guvernului provizioriu fiind desemnat Ion
Ghica.

Domnia lui Cuza a consolidat unirea, marile reforme modernizand

societatea romaneasa, pregatita pentru aducerea pe tron a unui
principe strain.
Obinerea independenei

Abdicarea lui Cuza oferea conditiile favorabile aducerii unui principe

strain in tara. Se va instaura monarhia constitutionala, Carol I depunand
juramantul ca domn al Romaniei la 10 mai 1864.

Dupa Pacea de la Adrianopol (sept 1829), dependenta Romaniei

fata de poarta otomana mai tinea de doua aspecte:
- imposibilitatea de a avea initiativa politica n plan extern
- plata unui tribut simbolic

In a doua jumatate a sec. XIX, Romania se consolidase ca stat,

avand numeroase atribute ale unui stat independent:
Moneda, armata, flota, drapel
Constitutie, in care nu se pomenea nimic despre suzeranitatea fata
de poarta sau garantia colectiva
Agentii diplomatice
Conventii comerciale de posta si telegraf, incheiate cu diferite state
(1871-1876 cu Rusia, Serbia, Italia, Franta, Austro-Ungaria)
Contextul favorabil obtinerii independentei va fi dat de reizbucnirea
crizei orientale (vara 1875), prin marile rascoale boieresti din Bosnia
Hertegovina, urmata de rascoale n Bulgaria (vara lui 1876). In iunie
1876, Serbia si Muntenegru declarau razboi portii otomane. In acest
context, Rusia, care se considera protectoare a neamurilor slave, dorea sa
intervina.
La 24 iulie 1876 se forma la Bucuresti Guvernul condus de I. C.
Bratianu si cu
M. Kogalniceanu la externe. La 29 septembrie
1876, Bratianu se va deplasa in Pen. Crimeea, la Livadia, unde vor avea
loc intalniri intre acesta si tarul Alexandru al II-lea si cancelarul
Gorceakov, discutandu-se despre posibilitatea trecerii trupelor tarise spre
Dunare, prin Romania.
La decembrie 1876, la Constantinopol se desfasura o conferinta a marilor
puteri pentru a dezbate soarta puterilor din Balcani. In ziua deschiderii
conferintei, la 11 decembrie 1876 30 ianuarie 1877, noua Constitutie
otomana promulgata atunci sustinea ca Romnia este parte a Imperiului
Otoman, cu titlul de privincie privilegiata. Romania va protesta
impotriva portii otomane.
La 4 aprilie 1877 se semna la Bucuresti Conventia ruso-romana:
Tranzitul trupelor tariste prin Romania spre Dunare, costurile fiind
suportate de Rusia
Rusia se angaja sa respecte statutul trii si integritatea statului
La 12 aprilie 1877, Rusia declara razboi Imperiului Otoman, trupele
trecand Prutul. Traseul urma sa ocoleasca Bucurestiul. In replica, artileria
otomana va incepe la 26 aprilie sa bombardeze orasele dunarene:
Calafat
Bechet
Giurgiu
Islaz

 Corabia
9 mai 1877 - in urma unei solicitari a unui deputat liberal, M.
Kogalniceanu a proclamat in Parlament independenta de stat a
Romaniei, a doua zi fiind sanctionata de Carol. La 10 mai se instituia
ordinul Steaua Romniei, ca simbol al independentei.
14-15 iun 1877 - trupele ruse vor trece Dunarea, fiind refuzata
participarea Romaniei. Rusii se vor ndrepta pe trei directii, cea mai
importanta urmand sa fie cea care confrunta cetatea fortificata
Plevna si condusa de Osman Pasa. In contextul In care rusii au fost
respinsi in doua rnduri de catre otomani, exista riscul respingerii lor
dincolo de Dunare.
19 iul 1877 - marele Duce Nicolae va trimite lui Carol o telegrama
solicitand trecerea trupelor romane la sud de Dunare. Vor fi trimise
doua divizii, iar in august se hotarase ca principele Carol sa preia
comanda trupelor romano-ruse.
30 aug 1877 - are loc al treilea asalt asupra Plevnei, soldata cu
cucerirea redutei Grivita. Carol va hotari in privinta inceperii unui
asediu asupra Plevnei, in septembrie.
7-9 nov 1877 - trupele romano-ruse cucereau reduta Rahova.
28 nov 1877 - Osman Pasa a incercat sa sparga asediul, trupele
otomane si conducatorii acestora fiind insa invinse, capituland.
Trupele ruse vor avansa catre Constantinopol, in timp ce trupele
romane vor opera in nord-vestul Bulgariei, la Vidin, unde vor cuceri
reduta Smrdan.
La 23 ianuarie 1878 se ncheia armistitiul dintre Rusia si Imperiul
Otoman, incepand tratativele pentru semnarea pacii.
Pacea s-a semnat la San Stephano, la 19 februarie 1878, tratat prin
care era amintita independenta Romaniei, Serbiei si Muntenegrului,
Bosnia Hertegovina devenea autonoma, iar la sud de Dunare se forma
marele Principat autonom al Bulgariei, sub suzeranitate otomana.
Rusia primea drept plata pentru daunele de razboi
Dobrogea.

Rusia ceda Romaniei Dobrogea, solicitand acesteia sudul Basarabiei.

Prevederile de la San Stephano au intampinat protestele Romaniei, care
considera ca Rusia a incalcat conventia de la 4 aprilie, iar Austro-Ungaria
era nemultumita pentru ca nu dobandise Bosnia-Hertegovina, asa cum i-a
fost promis de Rusia n 1876.
Se va decide rediscutarea clauzelor de la San Stephano n cadrul
Congresului de Pace de la Berlin 1/13 iunie 1/13 iulie 1878, prezidat de
Otto von Bismark, la care Romania nu a fost acceptata la discuii.
La 19 iunie, Bratianu si Kogalniceanu au fost primiti sa-si expuna
doleantele, dar doar cu rol informativ. Acestia solicitau recunoasterea
independentei, a integritatii teritoriale i dobandirea Deltei Dunarii. In
cele din urma, tratatul final al Congresului preciza:
Recunoasterea independentei Romaniei
Recunoasterea era conditonata de doua aspecte - acceptarea
schimbului teritorial cu Rusia si modificarea articolului 7 din
Constituie cu privire la cetatenie, astfel incat cetatenia romana
sa nu mai fie conditionata de crestinism.
Independenta a fost recunoscuta n acelasi an de Serbia, AustroUngaria, Rusia, Imperiul Otoman. In 1880, dupa satisfacerea conditiilor
impuse n Congresul de Pace de la Berlin, aceasta a fost recunoscuta si de
Franta, Anglia, Germania. Romania isi impunea administratia in Dobrogea,
aceasta intrand si in stapanirea Insulei Serpilor.

Cronologie
Data

Eveniment

1848-1849

Revolutia Pasoptista

19 aprilie/1mai 1849

Conventia de la Balta Liman

1849-1856

Barbu Stirbei/ Gh. Al. Ghica, domni

alesi in Tara Romaneasca si Moldova

1853-1856

Razboiul Crimeei

Februarie-martie 1856

Congresul de Pace de la Paris

30 martie 1856

Tratatul final al Congresului

1857

Intrunirea adunarilor ad-hoc in privinta

unirii si propaganda pro-unionista

7-8 octombrie 1857

La Iasi si Bucuresti erau elaborate 2

rezolutii identice in 5 puncte

Mai august 1858

Conferinta de la Paris

5 ianuarie 1859

Alegerea lui Cuza in Moldova

24 ianuarie 1859

Alegerea lui Cuza in Tara

Romaneasca

1859-1866

Domnia lui cuza

1859-1862

Prima etapa a domniei lui Cuza

Martie 1859

Conferinta de la Paris a Puterilor

Garante

25 august 1859

Recunoasterea dublei alegeri a lui

Cuza

Noiembrie 1859

Firmanul ce atesta recunoasterea

unirii politico-administrative

22 ianuarie 1859

Primul Guvern unic al tarii

24 ianuarie 1859

Se desfasura sedinta Parlamentului

Octombrie 1863 ianuarie 1865

Guvernul M.Kogalniceanu

1862-1864

A doua etapa a domniei lui Cuza

16 decembrie 1863

Legea secularizarii

Martie 1864

Codul Penal

2 mai 1864

Dizolvarea Adunarii Elective

1864-1866

A treia etapa a domniei lui Cuza

14 august 1864

Legea Rurala

Noiembrie1864

Legea organizarii Armatei

Decembrie 1864

Legea Codului Civil

Decembrie 1864

Legea invatamantului

1859

Facultatea de la Iasi

1864

Facultatea de la Bucuresti

11 februarie 1866

Abdicarea lui Cuza

10 mai 1866

Carol I rostea juramantul ca domn al

Romaniei

Septembrie 1829

Pacea de la Adrianopol

1871-1876

Conventii de posta si telegraf legate

intre Romania si alte state

Vara 1875

Reizbucnirea crizei orientale si

rascoalele din Bosnia-Hertegovina

Vara 1876

Rascoalele anti-otomane din Bulgaria

Iunie 1876

Serbia si Muntenegru > razboi I.O

24 iulie 1876

Guvernul condus de I.C. Bratianu

29 septembrie 1876

Deplasarea lui Bratianu in Livadia,

Crimeea

Decembrie 1876

Conferinta Marilor Puteri de la

Constantinopol si Constitutia
Otomana

11 decembrie 1876 30 ianuarie

1877

Conferinta Marilor Puteri de la

Constantionpol

4 aprilie 1877

Conventia ruso-romana

12 aprilie 1877

Rusia declara razboi Imperiului

Otoman si trece Prutul

9 mai 1877

Proclamarea independentei Romaniei

in Parlament de M. Kogalniceanu
10 mai 1877

Carol sanctioneaza independenta

Romaniei

14-15 iunie 1877

Rusii trec Dunarea si e refuzata

participarea Romaniei la razboi

19 iulie 1877

Ducele Nicoale trimite o telegrama lui

Carol prin care ii cere sprijin militar

30 august 1877

Al treilea asalt asupra Plevnei

Septembrie 1877

Incepe asediul asupra Plevnei

7-9 noiembrie 1877

Trupele ruso-romane cuceresc

Rahova

28 noiembrie 1877

Osman Pasa incearca ruperea

asediului

23 ianuarie 1878

Armistitiul ruso-turc

19 februarie 1878

Pacea de la San Stephano

1/13 iunie 1/13 iulie 1878

Congresul de Pace de la Berlin

19 iunie 1878

Bratianu si Kogalniceanu isi expuneau

doleantele in cadrul Congresului

1880

Recunoasterea independentei
Romaniei de Serbia, Austro-Ungaria,
Imperiul Otoman, Rusia