Conceptul de resurse umane

Pe plan international conducerea resurselor umane a dobandit o importanta deosebita datorita

atentiei tot mai mari care se acorda modului in care se lucreaza sau ar trebui sa se lucreze cu
oamenii.
Atat in teoria cat si practica economica se intalnesc tot mai frecvent termenii de resurse umane
si de personal, dar cel mai adesea folosirea acestora este inadecvata. Diferenta dintre cei 2 termeni
confera si managementului dimensiuni corespunzatoare astfel incat cele 2 sintagme sa capete la
randul lor anmite particularitati, astfel managementul de personal este canalizat spre forta de munca
si este direct preocupat de:
-angajatii intreprinderii (mai ales recrutarea ) si instruirea, dar si sistemele motivationale, in primul
rand salarizarea acestora
-explicarea a ceea ce asteapta managerii de la ei si in acest context justificarea actiunilor
managerului
-satisfacerea necesitatilor angajatilor in stransa legatura cu munca depusa si mai ales cu rezultatele
muncii acestora
-negocierea doleantelor , a problemelor angajatilor si incercarea de a modifica acele actiuni ale
managementului care ar putea primi un raspuns total nefavorabil din partea anagajatilor.
Deci, rolul managementului de personal nu este doar Acela de a servi scopului managementului
organizatiei ci de a servi si interesele angajatilor atat ca fiinte umane individuale cat si ca membrii
ai unui colectiv si prin extensie ai societatii umane in general.
In consecinta, specialistii de personal sunt adeseori situati intre manageri si angajati jucand rolul
de mediatori ai raporturilor dintre unii si ceilalti.
Frecvent din aceasta postura specialistii de personal trebuie sa actioneze in 2 directii:
-sa obtina si sa pastreze increderea colectivului a personalului organizatiei dovedind o continua
preocupare pt rezolvarea cat mai favorabila a problemelor acestora
-pe de alta parte pt a-si justifica rolul si locul fata de manageri in contextual socio-economic in
cadrul caruia fiinteaza si actioneaza organizatia trebuie sa dovedeasca o continua preocupare fata
de atitudinea fata de munca, de.. iar prin aceasta sa dovedeasca faptul ca interesele lor
personale sunt in permanenta subscrise .
MRU este direct preocupat de problema asigurarii res umane in intreprindere in special in cee
ace priveste planificarea , supravegherea si controlul acesteia si mai putin preocupat de rezolvarea
problemelor angajatilor.
Problematica privind fluxul de personal din unitate precum si conditiile de mentinere si
dezvoltare a acesteia in sensul ca:
-dovedeste preocupare pt asigurarea cu personal prin permanente analize privind locurile de munc
din cadrul organizatiei, planificarea necesarului de personal, recrutarea si selectia acestuia
-mentinerea personalului in organizatie prin asigurarea conditiilor de munca de sanatate, de
Securitate a muncii , de asigurare a relatiilor normale de munca, de asigurare a compensatiilor si de
acomodare si integrare a noilor sositi
-dezvoltarea resurselor umane constand din perfectionarea, dezvoltarea individuala si
organizational, evaluarea performantelor etc
In conceptia manag traditional de personal trebuie sa se manifeste o grija permanenta a
conducerii fatade angajati iar acestia din urma ca raspuns fata de atentia care li se acorda sa
dovedeasca devotement si eficacitate in munca atunci cand nevoile lor sunt satisfacute.
MRU considera ca asigurarea unui nr adecvat de angajati de o calitate si cu o pregatire
profesionala adecvata este cu mult mai importanta decat implicarea directa in rezolvarea
problemelor personale ale oamenilor.
Prin urmare in timp ce manag de personal are in vederein special latura sociala a res umane ale
unei organizatii mru priveste cu precadere catre latura organizationala cu finalitatea economica si
sociala a acesteia adica performanta profesionala.

Incursiune in evolutia managementului resurseloor umane

Pe masura dezvoltarii si perfectionarii mru a cunoscut o evolutie continua pana catre sfarsitul
sec al 21 lea, preocuparea majora a mru a constituit-o imbunatatirea organizarii muncii in conditiile
in care patronii erau preocupati de mentinerea salariior catre limitele minime ale acestora. Tot in
aceasta perioadaapar primele cercetari cu privireala organizarea stiintifica a muncii.
Preocuparea principala a managerului o constituiau tehnologiile de fabricatie in timp ce fata de
nevoile angajatilor atitudinea era de cvasiindiferenta. Activitatea predominanta in domeniul res
umene era reprezentata de introducerea si mentinerea unor sisteme riguroase de disciplina a muncii.
In primele decenii ale sec 20 pe masura cresterii dimensiunilor intreprinderilor au aparut functii
manageriale specializate precum si unele preocupari privind imbunatatirea condiiilor sanitare si de
locuit ale personalului. In acest context inca de la inceputul sec 1900 au aprut legi cu privire la
conditiile de munca periculoasa si cu privire la munca copiilor.
S-a subliniat pt prima data ca se impune cu necesitatea organizarea pe principia ergonomice a
locurilor de munca si punerea activitatilor sub principiul economisirii miscarilor.
Principalele caracteristiciale mru in aceasta perioada sunt:
-un interes incipient pt problemelesi bunastarea angajatilor si angajatii incep sa perceapa managerul
ca fiind preocupat de nevoile lor, de conditiile de munca si de Securitate
-activitatile specifice din domeniu sunt axate pe programe de Securitate a muncii si a conditiilor de
viata ale personalului.
In perioada anilor 1920 1930 studiile specialistilor au pus in evidenta impactul raportului dintre
membrii grupurilor de munca asupra indivizilor si au condus la realizarea si dezvoltarea unor teste
pt anagajare si consiliere si orientare profesionala a angajatilor.
In consecinta, managerul se preocupa de aspect privind eficienta sarcinii de munca iar angajatii
percep realizarea unui nivel cat mai ridicat al productivitatii muncii ca reprezentand singura cale de
obtinere a unor castiguri superioare.
Resortul resurselor umane se preocupa in continuare de studiul miscarilor si al timpului de
munca..
In perioada anilor 1930 1940 au fost elaborate legi care reglementeaza activitatile uniunilor
sindicale, negocierile collective si relatiile dintre sindicate si patronate.
Perioada se caracterizeaza prin urm:
-sindicalizarea angajatilor, cee ace face ca managerul sa-si orienteze preocuparile catre acest
fenomen si asupra implicatiilor care decurg din acesta
-angajatii sunt perceputi ca adversari ai managerului
-departamentul de resurse umane se ocupa cu punerea in opera a unor programe de comunicare dar
si a unor tehnici antisindicale.
In perioada 1940 1950 a sporit puterea uniunilor sindicale si ca urmare s-au extins si
responsabilitatile compartimentului de personal in problemele privind stabilirea salariilor si a
retinerilor , organizarea si conducerea.precum si rolul de stat major al acestuia cu
compartimentele operationale si functionale. Securitatea economica devine preocuparea
fundamentala a manag.