Tata m-a iertat.

Eu nsa, tot aveam inima ndoita, i mama, ca sa

ma faca sa mai uit, ma trimise cu fiul cel mare al portarului, sa ma
plimb pe Corso (Bulevardul oraului). Pe la jumatatea drumului,
cand treceam pe langa un car cu lemne, ce statea dinaintea unei
pravalii, auzii pe cineva strigandu-ma pe nume; era Coretti,
camaradul meu, acela cu flanelua cafenie i cu caciulia de blana
de pisica. Saracuul, era asudat i obosit de tot, caci ducea n
spinare o sarcina de lemne. Un om ce se afla n car i dadea
lemnele rand pe rand. El le cara n pravalia tatalui sau i le
gramadea cu graba ntr-un col.
Ce faci Coretti, l ntrebai eu.
Nu vezi? mi raspunse el, ntinzand mainile ca sa mai prinda alt
rand de lemne, mi repet lecia!
Eu rasei. El, nsa, vorbea serios i, inand lemnele cu amandoua
mainile, ncepu sa rosteasca umbland: Verbul variaza dupa:
persoana, numar, i dupa timpul cand se petre-ce lucrarea,
aeza lemnele i rencepu: i dupa modul cum se face lucrarea,

ntorcandu-se de la car cu un alt bra de lemne: dupa persoana n

care lucrarea este nfatiata.
Aceasta era lecia noastra de gramatica pentru a doua zi.
Ce ma fac! mi zise el, ma folosesc de timp. Ce vrei? Omul
face cum poate! Tata a plecat cu randaul dupa o afa-cere. Mama
e bolnava. Trebuie sa descarc eu lemnele i totodata mi repet
gramatica. tii ca e grea lectia de azi? Nu-mi intra n cap cu nici
un chip! Apoi zise catre omul cu carul:
Tata a spus ca o sa se ntoarca pe la apte, vino atunci sa-i
plateasca! Carul porni. Haide! Nu vii puin n pravalie? mi zise el.
Intrai: era o odaie mare, plina cu lemne i manun-chiuri de
surcele; un cantar era aezat deoparte.
Crede-ma ca am muncit zdravan azi, adauga Coretti, sunt silit
sa-mi nva lecia pe apucate. mi scriam propo-ziiile, cand intra
cineva, ca sa cumpere lemne. M-am aezat iar la scris; iata ca
vine carul. Am fost nevoit azi de dimineaa, sa merg de doua ori la
targul de lemne, tocmai acolo, n piaa Veneiei. Nici nu-mi mai
simt picioarele, i vezi ce umflate mi sunt mainile? Ce m-a face
daca ar trebui sa desenez azi! Vorbind astfel, matura frunzele
uscate i achiile care stateau risipite pe podea.
Ia spune-mi, Coretti, unde i nvei leciile? l ntrebai. Negreit
ca nu aici, raspunse el, vino de vezi. Ma duse ntr-o odaia din
dosul pravaliei, care servete totdeodata de buca-tarie i de
sufragerie, cu o masua ntr-un col, pe care erau aezate: carile,
caietele i lucrarea nceputa.
Uite, zise el, ramasesem, la raspunsul al doilea: din piele se
fac ncalaminte, cingatori, chingi am sa adaug: geamantane,
sipete. Lua condeiul n mana i scrie mai de-parte cu frumoasa lui
caligrafie.
E cineva aici? se auzi strigand din pravalie. Era o femeie, care
venea sa cumpere surcele.
ndata! raspunse Coretti, sarind de pe scaun; apoi cantari
manunchiurile, lua paralele, alerga la registru, ca sa nscrie
vanzarea i se ntoarse la lucrarea lui zicand: Ia sa vedem daca
voi putea sa sfaresc periodul! i ncepu sa scrie: saci de

calatorie, ranie pentru soldai!

Aoleo! Cafeaua da n foc! striga el deodata i alerga la vatra,
sa traga ibricul la o parte.
E cafeaua mamei, mi zise el, am fost silit sa nva cum se
face Ateapta-ma puin sa i-o duc! Ba vino i tu; mamei i-ar
parea bine sa te vada. E n pat de apte zile, biata mama!
Ari! Tot mereu ma ard la deget cu ibricul asta! Ce sa mai
adaug dupa raniele soldailor? Trebuie sa mai gasesc ceva i
nu-mi vine deloc n minte.
Hai la mama! Deschise o ua i intraram ntr-o odaie tot aa de
mica. Mama lui Coretti era culcata ntr-un pat mare i legata cu un
tulpan la cap.
i-am adus cafeaua, mama! zise Coretti, dandu-i ceaca.
Baiatul asta e un camarad de-al meu.
Bine, domniorule, zise buna femeie, bravo, draguule! Vii sa
cercetezi pe bolnavi, nu-i aa?
n vremea aceea, Coretti aeza pernele de la spatele ma-mei
sale, tragea plapuma, aaa focul, gonea pisica de pe dulap.
i mai trebuie ceva mama? ntreba el, luandu-i ceaca goala.
Ai luat doua linguri de sirop? Cand s-o ispravi, dau e fuga pana
la spierie. Lemnele sunt descarcate. Pe la patru o sa pun carnea
la foc, dupa cum m-ai nvaat dumneata, i cand o trece pe aici
femeia cu unt, o sa-i dau patruzeci de lire. Nu te ngriji, mama,
totul merge struna.
i mulumesc, Coretti, raspunse femeia, dragul mamei la toate
se gandete!
Biata bolnava mi dete o bucaica de zahar. Dupa aceea, Coretti
mi arata o mica poza; era portretul tatalui sau n uni-forma
militareasca; avea pe piept medalia Virtutea militara catigata la
1866 n regimentul prinului Umbert
Seamana la chip cu fiul sau, are ochi tot aa de vii, zambetul tot
aa de vesel.
Ne ntoarseram n bucatarie.
Am mai gasit ceva, zise Coretti, i adaugase pe caiet: se fac
hamuri de cal.
O sa fac diseara ce mi-o mai ramane din lecii, caci am de

gand sa ma culc tarziu. Bine de tine, ca ai atata timp, ca sa nvei

i i mai ramane i de plimbare!
Coretti este totdeauna un sprinten i harnic copil.
Intrand n pravalie, aeza lemnele pe capra i ncepu sa le taie n
doua cu fierastraul, zicand: Iata gimnastica! Mai buna decat
ntinderea braelor nainte
A vrea, cand s-o ntoarce tata, sa gaseasca toate lemnele
taiate: ce mulumit ar fi!
Atata numai ca, dupa ce tai lemne fac nite t i l de parca sunt
erpi. Bine zice profesorul; dar ce sa-i fac? Am sa-i spun curat, ca
am fost silit sa muncesc cu mainile. Dar ce m-ar bucura mai mult,
ar fi sa vad pe mama sculata. Azi, slava Domnului, i este ceva
mai binior. Gramatica o s-o nva maine, n zori de zi. Iaca i
carul cu butuci! La munca, baiete!
O carucioara plina cu butuci se opri dinaintea pravaliei. Coretti
alerga la ua sa vorbeasca cu caruaul. Dupa aceea, ntorcanduse, spre mine, mi zise:
Acum nu mai pot sta de vorba cu tine, sa ne vedem sa-natoi,
prietene, maine! Ce bine mi pare ca ai venit sa ma vezi! Plimbare
buna! Bine de tine.
Ma stranse de mana i se apuca sa care butuci, ncepand iarai
sa alerge de la car la pravalie, cu faa rumena ca un trandafir, sub
caciula lui de blana de pisica, voios i sprinten, ncat i-era drag
sa te uii la el.
Ferice de tine! striga el nca o data.
Nu, Coretti, nu! Tu eti mai fericit: tu, caci nvei i munceti
mai mult decat mine: tu, fiindca ai dat ajutor parin-ilor tai: tu,
dragul meu camarad, pentru ca eti bun, de mii de ori mai bun
decat mine!