tu sa nu fi intrat in curte ca sa bati cainele de straja al fiintei. Desi el sta de straja nu este singura mea aparare. Mi-am luat prevazator si alte masuri pentru ca te stiu. Si chiar daca nu te-as intui te-as recunoaste pentru ca esti asemenea mie. Si daca ar fi sa pot alege, as alege sa te pot transfigura, ti-as da doar defectele mele. Ai fi in incompletul eu, un perfect non-eu. Si atunci mi-as dori sa ma unesc in cuvant cu tine. Esti atat de departe in aproapele bezmetic al roirii mele, in spirala relativa a existentei. Nici nu sunt prea sigur ca inteleg ce vrei de la mine. Si nici nu stiu cum de vrei. Chiar, vrei ceva? Sau ca si mine iti cauti nonsensul? Nu il vei gasi decat acolo unde eu nu il mai caut. Sa stii ca te urasc atat de mult incat mi-as dori fericirea ta. Sa nu crezi ca glumesc! Daca ai atinge fericirea as putea sa-ti dau un pumn in inima. As putea sa ma port asa cum iti doresti in teama. Stiu ca ai nevoie sa iti fie frica. Nu poti trai curajul fara spaima. Te cunosc atat de bine incat m-am saturat sa nu te stiu. Poate ca daca am sta de vorba la o cafea as reusi sa nu mai am nevoie de solitudinea cu tine. Ma urmaresti si in spatiul vid al negandului. De aceea te urasc. Nimicul are numele tau. Si eu sunt nimic. Si tind spre nimic. As vrea sa iti spun, pleaca! Dar ma tem ca poate mi-ai spune, plec, dar te iau cu mine. In zorile care se ivesc pe cearcane albastre ma umplu cu somnul tau constient. Intelegi prea mult din ceea ce nu sunt si asta ma indeamna sa pasesc. Si eu urasc devenirea. Sa devin ceea ce stiu pentru ca nu vreau, dar tu vrei nu-i asa? Suntem impreuna doar o banala schizofrenie. Cand te va musca cainele de straja al fiintei ma voi bucura de durerea ta uitand ca eu pier in tine cu fiecare caine pe care il nasc. Simti bucuria mea? Daca nu inseamna ca inima mea e inca o data gestanta cu un negand al preaprezentei tale. Acum gata, taci. Taci ca sa iti ascult nerespiratul si neplansul bucuros pentru ivirea pe lume a nefiintei mele.