Ingrijirea pacientului cu TBC

-Referat de practica-

Elev:

-2015-

Ion Maria- Magdalena

AMR AN II

Introducere
Denumita boala secolului al-XIX-lea, secolul romantic, tuberculoza, se spune ca provoaca
stari euforice si are puteri afrodisiace. Nu putini scriitori sunt aceia care au murit din cauza ei: Novalis,
Shelley, Keats, Edgar Allan Poe, Franz Kafka, Nicolae Balcescu, Alecu Russo, Iulia Hasdeu. Moartea
vine la o varsta relativ frageda, astfel rezultand si supranumele de moartea tineretii (de exemplu Keats
moare la doar 26 de ani, Carlova la 22 de ani, Kafka la 40 de ani) , George Toparceanu afirmand: are
de mult pentru poeti/ un fel de slabiciune..s-ar zice ca anume/ ii place sa distruga ce-i mai de pret pe
lume .
Considerand menirea poeziei aceea de a vorbi despre om, George Toparceanu, in poezia
numita Bacilul lui Koch din colectia Balade triste si vesele , reuseste sa creioneze un portret original,
interesant si nu in ultimul rand real al acestei boli. Descris drept cel mai mare dusman al speciei umane
, acest vrajmas de moarte al genului uman/ ataca si distruge in fiecare an/ nu zece, nu o suta..ci mii si
mii de vieti, / ci ci zeci de mii si sute de mii de tinereti/ ca judecandu-l dupa ispravile lui crunte/ si dupa
lacomie, apare cat un munte! , e mititel..dar rau! si unde-i multa lume acolo e si el , de orice abuz
profita-regia de tutunuri ii face mult rabat ; / la bauturi spirtoase e cointeresat/ la panda invizibil/ in
lupta mare-a vietii e mic, dar e teribil, asa ca orice om cuminte sa cugete mai des/ ca n-are nici o graba
si nici un interes/ sa moara de ftizie .
Daca aruncam o privire in editia din luna noiembrie a anului 1880 a ziarului Spitalul ,
dam de urmatoarea enumerare a bolilor aducatoare de moarte: paludism 4, febra tifoida 10, variola 1,
difterie 2, epilepsie 1, hemoragie cerebrala 4, tuberculoza 27, pneumonie 5, emfisem pulmonar 1 .
Lipsa de echilibru si preponderenta tuberculozei sunt evidente.
Nu doar la sat lucrurile stau asa, cat si in
Bucuresti, unde chiar si dupa introducerea apei curente si a
canalizarii, din lipsa educarii, oamenii varsa toate murdariile
in Dambovita, din care beau apa locuitorii din partea de jos,
[] asa ca se pot propaga boli contagioase si intretine
epidemii.

Nascut la 11 decembrie 1843, in Saxonia Inferioara, Robert Koch a demonstrat

inca din copilarie atractie pentru biologie, devenind astfel un cunoscut
bacteriolog, lasand umanitatii descoperirea bacilului ce-i poarta numele.
In anul 1862 merge la Universitatea din Gttingen pentru a studia medicina.
Aici il are drept profesor pe Jacob Henle care in anul 1840 afirma ca ranile sunt
infectate de niste organisme parazite.
In anul 1866 merge la Berlin pentru aprofundarea cunotinelor n domeniul
chimiei, iar aici pe o perioada de 6 luni ct dureaz studiul va veni n contact cu
ideile lui Rudolf Virchow. n 1867 se stabilete la Rackwitz (provincia Posen),
unde trece examenul de Ofier Medical Districtual. n 1870 se nroleaz
voluntar n rzboiul franco-prusac.
In perioada 1872-1880 este ofiter al Districtului medical Wollstein; n aceast perioad
facand primii pai n dezvoltarea cercetrii tiinifice a organismelor care cauzeaz infecii. Antraxul la
vremea respectiv era foarte rspndit n districtul Wollstein, iar Koch fr nici un ajutor bnesc sau

tiinific i propune s descopere ct mai multe despre acest flagel. Laboratorul a fost casa sa, iar ca
aparatur a avut un microscop druit de soia sa, iar instrumentarul era procurat de el insui. Bacilul
antraxului era descoperit de Pollender, Rayer i Davaine, ns Koch i propune s demonstreze faptul c
acest bacil este de fapt agentul care produce boala. n acest scop el inoculeaz la oareci extracte din
splina animalelor bolnave, i constat ca acetia mor, n timp ce la lotul injectat cu extracte de la animale
sntoase oarecii triesc. Experimentul confirm un fapt ce se bnuia i anume c sngele animalelor
infectate este capabil s transfere boala la animalele sntoase. Koch nu este mulumit cu acest rezultat,
el vrea s urmreasc dac bacilii care nu vin n contact cu nici un tip de animal pot provoca boala.
El cultiv aceti bacili pe un mediu obinut din umoarea apoasa a ochiului de bou. Prin
studierea, cercetarea si fotografierea acestui experiment, Koch nregistreaz multiplicarea bacililor si
observ care medii sunt prielnice dezvoltrii si care nu, de asemenea observa producerea de spori care in
anumite condiii nefavorabile cum ar fi lipsa de oxigen rezista, iar atunci cind condiiile externe devin
favorabile se retransforma in bacili care pot reinfecta organismele sntoase. Koch cultiva bacilii timp
de citeva generatii si observa ca aceti bacili isi pstreaz virulenta chiar si in lipsa oricrui organism
animal. Rezultatul acestei munci titanice Koch il prezint in fata lui Ferdinand Cohn profesor de
botanica la Universitatea din Breslau si a colegului acestuia profesorul Cohnheim, disciplina de
Anatomie Patologica la aceeai universitate. Amindoi profesorii sunt impresionai de munca si de
rezultatele lui Koch. In 1876, Cohn public un articol, n jurnalul la care era editor, despre munca lui
Koch, articol prin care acesta din urm cunoate faima i recunoaterea muncii sale. ns aceast faim l
motiveaz i mai mult , el continu sa lucreze la Wollstein timp de 4 ani, timp n care descoper i
mbunataete metodele de fixare , colorare i fotografiere a bacteriilor, munca obositoare care are ca
rezultat publicarea in 1878 a unui studiu asupra bolilor cauzate de infeciile bacteriene ale rnilor. Prin
acest studiu el pune bazele stiintifice ale controlului acestor infecii.
In 1880 este numit membru al Biroului Imperial al Sntii (germana ReichsGesundheitsamt) n Berlin, fapt care ii inlesnete accesul si lucrul intr-un laborator modern , avind
colegi de lucru pe Loeffler, Gaffky si alii. Aici continu s dezvolte lucrrile ncepute legate de bacterii,
inventeaz noi metode de cultivare aa numitele- Reinkulturen-, medii de cultura a bacteriilor pe substrat
solid (amidon de cartof si agar), medii insminate in cutii Petri (inventate de colegul sau Petri), care se
folosesc i in zilele noastre.
In 1882 public un studiu despre bacilul tuberculozei, precum si metode de cultur si de
identificare a acestuia. In 1991 este numit profesor Onorific al Facultatii de Medicina din Berlin si
director al Institului de Boli Infecioase, unde are norocul sa lucreze alturi de alte personalitati: Ehrlich,
von Behring si Kitasato, ei insisi mari descoperitori.
Se rentoarce la bacilul tuberculozei i reuete s creeze o form inactivat a bacilului pe
care o denumete tuberculin. Pune bazele obinerii tuberculinei prin 2 ci diferite, fiecare tuberculin
primind numele de cea veche si cea noua. Ins comunicarea pe care o susine asupra obinerii
tuberculinei, nate vii comentarii si controverse, care culmineaz atunci cind tuberculina nu se ridica la
inaltimea asteptarilor opiniei publice in combaterea flagelului tuberculozei.
n cursul cercetarilor sale bacteriologice pentru guvernul german i pentru cel englez, a
cltorit n Africa de Sud, India, Egipt i n alte ri. Cu aceasta ocazie, el a facut studii valoroase cu
privire la boala somnului, malarie, ciuma bubonica, lepra i alte boli. Pentru descoperirea tuberculinei,

vaccinul folosit n descoperirea infectiei tuberculoase, Koch a primit in anul 1905 Premiul Nobel pentru
Fiziologie/Medicina.
Pe 27 mai 1910 se stinge din viata la Baden-Baden.

Definire
Tuberculoza este o boala infecti-contagioasa specifica,
produsa de bacterii de genul Mycobacterium (agentul principal fiind:
Mycrobacterium tuberculosis) .
Datorita particularitatilor sale epidemiologice si clinice,
tuberculoza constituie un capitol amplu si, intr-o anumita masura,
autonom al patologiei infectioase.
Particularitatile amintite pot fi astfel sintetizate:
* tuberculoza a fost si este inca o boala larg raspandita pe intreaga suprafata a globului. Studiile
arheologice si marturiile istorice sugereaza ca, itinial sporadic, apoi epidemic si in final endemic,
tuberculoza afecteaza specia umana de cel putin 6000 ani. In trecut datorita extensiei sale in masa
populatiei si caracterului sau practic incurabil, tuberculoza a fost considerata secole de-a randul drept un
redutabil pericol social pentru care nu existau remedii eficiente.
In ultimii 50 de ani, desi au devenit disponibile mijloace si strategii eficace de combatere a
bolii, tuberculoza continua sa reprezinte, la scara mondiala, o problema grava de sanatate comunitara.
Date recente ale Organizatiei Mondiale ale Sanatatii (OMS) arata ca in prezent aproximativ o
treime din populatia lumii este afectata cu Mycobacterium tuberculosis si ca anual se inregistreaza circa
doua milioane de cazuri noi de imbolnavire.
O trasatura caracteristica a distributiei geofrafice a tuberculozei este neuniformitatea. Exista o
discrepanta flagranta intre situatia epidemiologica a bolii din multe din tarile avansate ale emisferei
nordice (in special din Europa si America de Nord) si cea din tarile din curs de dezvoltare (din Africa,
Asia sau Oceania) . In primele, tuberculoza a inregistrat dupa cel de-al doilea razboi mondial un declin
evident, considerat de multi drept un preambul al eradicarii ei, in timp ce in ultimele boala nu a incetat
sa reprezinte un adevarat flagel social. In plus, in ultimii 10-15 ani s-a inregistrat in intreaga lume o
tendinta la recrudescenta a tuberculozei, care afecteaza grav tarile sarace, dar se resimte si in multe din
tarile mai favorizate sub aspect economic. Este motivul pentru care Organizatia Mondiala a Sanatatii
a declarat in 1993 tuberculoza drept o urgenta globala pe plan mondial.
* caracterul endemic al tuberculozei are ca substrat capacitatea de autoperpetuare a infectiei si
bolii. La specia umana bolnava contagiosii difuzeaza larg infectia in jurul lor, dar aceasta ramane de
regula latenta, neafectand cu nimic starea de sanatate a celor infectati. Dintre cei infectati o proportie
redusa (in jur de 10%) fac imbolnaviri patente devenind la randul lor surse de contaminare. Se creeaza
astfel cercul vicios infectie-imbolnavire-noi infectatii, care poate intretine endemia virtual indefinit.
Tuberculoza-boala ce afecteaza toate grupele de varsta, dar prioritar pe cele socio-profesional
active (15-50 ani) , si, in conditiile unei epidemii neinfluentate de masuri profilactice si curative
eficiente, devine o boala cronica, grevata de o letalitate ridicata (pe glob circa trei milioane de decese
anual) si generatoare de pierderi economice raspunzatoare.
* sub aspect diagnostic descoperirea in timp util a cazurilor de tuberculoza intampina in practica
diificultati notabile explicate prin polimorfismul derutant al manifestarilor bolii. Desi localizarea ei
preponderenta este cea pulmonara (peste 75% din cazuri) numeroase alte organe si tesuturi pot atinse
(pleura, ganglioni limfatici periferici, oase si articulatii, tractus urogenital s.a. ) . Dar, indiferent de
localizare, tuberculoza imbraca o gama larga de forme clinice, unele tipice dar numeroase, altele atipice,
atat prin tabloul initial, cat si prin tendinta evolutiva (de la forme asimptotice sau torpide, pana la forme
acute sau supraacute) . In plus, factorul varsta imprima tabloul clinic al bolii diferente esentiale (ex.:
tuberculoza copilului de varsta mica fata de ftizia adultului) .

Nu intamplator tuberculoza nu lipseste din capitolul diagnosticului diferential al marii

majoritati a bolilor respiratorii si al unei bune parti a celor extrarespiratorii. Iar faptul ca manifestarile
clinice initiale ale bolii sunt de regula nespecifice, constituie un redutabil handicap in corecta lor
evaluare de catre nespecialisti si in primul rand de catre medicii din reteaua aistentei primare, care
recepteaza, ca prime salon, bolnavii de tuberculoza cu simptome.
* sub aspect terapeutic, tuberculoza a fost si inca este o boala greu curabila. Exigentele
chimioterapiei antituberculoase moderne, al carei potential curativ se aproprie de 100%, nu pot fi decat
cu mari eforturi realizate in practica. Faptul ca tratamentul eficient are o durata cu mult mai mare decat a
celui aplicat in infectiile comune (luni, fata de zile) constituie un prim impediment, iar necesitatea
imperioasa de a-l prelungi mult dupa disparitia oricarei manifestari clinice, un al-doilea, si probabil cel
mai important.
Trasaturile particulare mai sus mentionate au determinat la inceputul secolului trecut, cand
prevalenta tuberculozei se afla in Europa si in intreaga lume la un novel foarte inalt, desprinderea din
trunchiul medicinii interne a unei noi specialitati. Ftiziologia, al carei obiect era studiul tuberculozei, nu
numai ca entitate cilinica, dar si ca entitate epidemiologica, reclamand masuri sistematice de prevenire si
combatere la scara comunitara. Dupa al doilea razboi mondial, prin extensie la intreaga patologie
respiratorie, ftiziologia a devenit Pneumoftiziologie, sau in multe tari, Pneumologie. Tuberculoza nu a
incetat insa sa reprezinte o preocupare de prim plan a specialitatii, vizand in mod special tarile in curs de
dezvoltare.
La scara internationala coordonarea luptei antituberculoase pe planul difuzarii cercetarii
stiintifice si aplicatiile practice ale acesteia au foat asumate inca din primele decenii ale secolului XX de
Uniunea Internationala contra tuberculozei (UICTMR=Union Internationale contre la Tuberculose et
les Maladies Respiratoires sau IUATL=International Union against Tuberculosis and Lung Diseases) .
Dupa al doilea razboi mondial si-a inceput activitatea, in cadrul ONU, Organizatia Mondiala a
Sanatatii (OMS=Organisation Mondiale de la Sante, sau WHO=Work Health Organization) care, prin
sectorul sau de tuberculoza si in stransa colaborare cu UICMR, constituie la ora actuala autoritatea de
referinta privind evaluarea si promovarea luptei antituberculoase pe intregul glob.

Istoric
Spre deosebire de alte boli infectioase a caror contagiozitate a fost din toate vremurile unanim
recunoscuta, ideile despre contagiozitatea tuberculozei au fost contradictorii, in functie de epoci si tari.
Din cartile sanscrite reiese faptul ca indienii vechi cunosteau contagiozitatea ftiziei, interzicand astfel
Brahmanilor sa se casatoreasca cu femei in familia carora existau suferinzi de aceasta boala. Faptul ar
putea fi interpretat si in sensul conceptiei ereditare a bolii, dar in Vede (anii 1500-1000 i.e.n.) , se
fac aluzii si la anumiti germeni care raspandesc boala ai care ar trebui indepartati din organism.
Herodot povesteste ca in Persia, ftizicii erau izolati(deci considerati contagiosi) interzicandu-li-se a intra
in cetate si a trai in colectivitate.
Din epoca lui Hipocrat se pastreaza relatari nemedicale din care rezulta ca tuberculoza era
considerata boala contagioasa; intr-un discurs frecvent citat al retorului Isocrate(436-338 i.e.n., sec. IV
i.e.n.) cu ocazia unui proces de mostenire, se aminteste de exemplu ca mostenirtorul ar fi invocat in
sprijinul cauzei sale, adica al pretentiilor asupra mostenirii, riscul pe care si l-a asumat ingrijind in timul
vietii pe decedat, pe nume Trasylochus, stiut fiind ca cei mai multi care au ingrijit aceasta boala au
devenit victimele ei .
Hipocrat insusi(460-370 i.e.n.) nu vorbeste nicaieri despre contagiozitatea tuberculozei, pe care
scoala sa o considera ca boala ereditara ( orice ftizic naste dintr-un ftizic ) ; el descrie totusi, in insula
Thasos, o epidemie de tuberculoza, pe care o pune in legatura cu diversele stari meteorologice care
s-au succedat in insula respectiva.
Aristotel(334-322 i.e.n.) in Prelegomenele sale explica transmiterea ftiziei, cu rara intuitie,
prin aerul morbifer pe care il exhala bolnavii in jurul lor.
Galenus atragea atentia si el ca este periculos sa locuiesti cu cei ce sufera de tabes (numele
latinesc al ftiziei) si explica raspandirea tuberculozei in Roma din acea vreme prin contagiozitatea
cunostuta a bolii.
Codexurile germane medicale (Codexul din Leipzig, sec. XIII) enumera tuberculoza intre alte
boli contagioase cu mare raspandire. In Codexul 317, publicat de Sudhoff, tuberculoza este mentionata
ca prima boala de care trebuie sa te feresti si care se ia prin trecerea aerului impur de al un om la altul.
In Regimen Sanitatis Sulernitatum , Biblia in versuri a scolii medicale de la Salermo din
secolul XVI, in care se subliniaza contagiozitatea bolii(pusa in rand cu scabia si pediculoza) ; febris
acuta, ftisis, scabies, pedicon, sacer ignis; anthrax, lippa lepra, -nobis contagia praestant .
Cel dintai care afirma clar, desi fara o dovada stiintifica, natura infecto-contagioasa a
tuberculozei este Fracastorius din Verona, precursor inspirat al epidemiologiei moderne, care in cartea
sa De contagione et contagiosis Morbis din 1546, intr-un capitol special despre ftizia contagioasa
arata ca boala se transmite prin mici corpusculi invizibili ( seminaria contagionis ) pe care ii elimina
bolnavii si care au o afinitate electiva pentru substanta pulmonara ; ca sanatosii se pot imbolnavi de la
acestia si ca hainele, lenjeria de pat si alte obiecte ale bolnavilor pastreaza principiul infectant si pot
sa transmita boala timp de doi ani . Lucrul cel mai important in atacarea acestei boli, subliniaza el, este
sa combati germenii si sa te opui contagiunii .
Montanus (1488-1550) profesor la Pavia si contemporan al lui Fracastorius, semnaleaza ca
ftizia se ia si prin piele calcand cu picioarele goale pe sputa unui ftizic , si recomanda evitarea acestui
pericol.

Sunt cunoscute insa si o serie de prescriptii si masuri profilactice rudimentare. Astfel, pentru
hindusi, tuberculosii erau considerati a fi impuri . In secolul al-XVIII-lea si chiar la inceputul celui de
al-XIX-lea, in Spania si Italia existau masuri foarte aspre impotriva contagiunii tuberculozei(arderea
efectelor care au apartinut bolnavului) . In aceeasi epoca, in Franta majoritatea medicilor erau
anticontagiosi.
Transmisibilitatea tuberculozei la animale a fost demonstrata de Villemin in anul 1865, iar
agentul patogen a fost descoperit de Robert Koch in anul 1882, gratie perfectionarii tehnicilor aduse
tehnicii bacteriologice de scoala lui Pasteur.
Robert Koch preconizeaza primul plan de profilaxie rationala a tuberculozei, prin suprimarea si
sterilizarea expectoratiei bolnavului de tuberculoza.
In anul 1888, are loc la Paris, primul congres international de tuberculoza si cu aceasta ocazie
se decreteaza caracterul contagios al acestei boli, recomandandu-se masuri de profilaxie individuala si
colectiva.
Un an mai tarziu, in anul 1889, intr-un raport intocmit de Grancher, sunt formulate principalele
masuri profilactice care, treptat, incep sa si fie publicate: izolarea, sterilizarea sputei, consumul laptelui
fiert etc.
Dupa primul razboi mondial, masurile de profilaxie se intensifica si se ectind aproape in toate
tarile.
In anul 1921, in momentul implinirii a 39 de ani de la desoperirea bacilului tuberculozei, doi
cercetatori francezi pe nume Albert Calmette si Camille Gurin, ofera lumii prima arma
antituberculoasa: vaccinarea antituberculoasa-vaccinarea BCG.
Paralel cu vaccinarea BCG se amelioreaza metodele de dispensarizare, iar in 1936 Manuel de
Arbeu initiaza metoda depistarii precoce a tuberculozei pulmonare prin radio-fotografie.
In ultimele decenii, profilaxia tuberculozei inregistreaza progrese considerabile prin aplicarea
chimioterepiei si chimioprofilaxiei antituberculoase.

Scurt istoric in Romania

In Romania, primele masuri organizate de profilaxie antituberculoasa, au fost luate la inceputul
secolului trecut, mai exact in anul 1901, cand se infiinteaza Societatea pentru profilaxia tuberculozei (
avandu-l drept presedinte pe domnul Petrini, in Galati) si isi incepe activitatea primul dispensar
antituberculos la spitalul Coltea, in anii urmatori deschizandu-se primele sanatorii de cura si ixolare la:
Filaret, Bisericani, Barnova, iar in Ardeal, Sanatoriul Geoagiu isi incepe efectiv activitatea in anul 1908.

Rolul asistentului medical

Rolul esential al asistentului medical in ingrijirea pacientului cu tuberculoza pulmonara
consta in a ajuta persoana bolnava sa-si recastige sanatatea prin indeplinirea sarcinilor si a cunostintelor
necesare.
Asistentul/asistenta trebuie sa indeplineasca aceste sarcini astfel incat pacientul sa-si
recastige independenta in cel mai scurt timp.
- este alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor conditii mai bune de sanatate si de
viata;
- stabilirea unor relatii de incredere intre asistent, respectiv pacient si rudele sale;
- administrarea tratamentului prescris de medic in foaia de observatie a pacientului;
- prelevarea produselor fiziologice si patologice ce vor fi trimise ulterior laboratoarelor;
- masurarea, inregistrarea si interpretarea functiilor vitale (respiratie, puls, tensiune arteriala si
temperatura) in foaia de observatie;
- observarea la pacient a modificarilor provocate de boala si tratamentul administrat si transmiterea lor
medicului curant;
- informarea pacientului privind simptomele, evolutia, tratamentul si profilaxia bolii;
- asigurarea conditiilor de mediu ambiant favorabile vindecarii.

TRANSMITEREA TUBERCULOZEI
Surse de infecie. Sursa prioritar o constituie bolnavii cu tuberculoz pulmonar cavitar, intens
baciliferi si nc netratai. Majoritatea acestor bolnavi elimin zilnic prin sput pn la 10 9 bacili cu
chimiosensibilitate si virulent intacte. Chimioterapia eficient anihileaz rapid contagiozitatea
bolnavilor tratai (n cteva sptmni), reducnd la proporii minime riscul mbolnvirilor n focar.
Infectiozitatea sursei (respectiv oferta de bacili dintr-un teritoriu) depinde de: densitatea surselor
bacilifere, surse cu bK pozitiv la microscopie sau paucibaci-lare, virulenta si patogenitatea germenilor,
continuitatea si durata eliminrii lor, eventual repetarea contactului infectant.
Reprezint surse particulare: bolnavii cronici eliminatori de germeni chimiorezistenti, bolnavii
refractari la tratament, bolnavii paucibacilari, bolnavii care datorit profesiunii lor pot rspndi cu
usurint infectia (cadre didactice, salariati din sectorul alimentar si farmaceutic, etc.).
Surse rare de infectie sunt: bolnavii cu forme deschise, fistulizate de tuberculoz extrapulmonar
(urogenitale, osteoarticulare, ganglionare, etc.), surse secundare, att datorit scderii prevalentei
tuberculozelor extrarespiratorii, ct si paucibacilarittii; animalele bolnave de tuberculoz (bovideele pot
rspndi infecia prin lapte, urin, fecale) si produsele patologice bacilifere (priveste personalul
laboratoarelor specializate).
Bolnavii elimin n spatiul nconjurtor unitti infectante minuscule (numite n functie de dimensiuni
si de gradul de deshidratare picturi Flugge, nuclei, nucleosoli, praf bacilifer) care sunt mprstiate rapid
n ncpere si plutesc aproape permanent n spatiul respectiv. Tusea, strnutul si toate actele fiziologice
care pot produce expiratii fortate (strigt, rs, cntat sau chiar vorbirea), fragmenteaz sputa n picturi
bacilifere cu diametrul mare, 10-500 m, care sunt proiectate n jurul bolnavului pe o raz de 0,8-1,5 m.
Aceste picturi nu pot ajunge n cile respiratorii periferice ale persoanelor expuse, fiind blocate de
filtrul nazal sau eli-minate din broniile mari prin micarea mucociliar. Ele devin ns intens
contaminante dup ce se transform dup evaporarea rapid a apei pe care o contin n nucleosoli.
Picturile bacilifere de sput si alte produse infectate se depun pe sol, podea, haine sau diferite obiecte
transformnduse prin uscare n praf bacilifer cu nsusiri contaminante. Mobilizat de curentii de aer,
praful bacilifer, n care bacilii si conserv virulenta timp de cteva sptmni, poate contamina chiar la
distante mai mari. Prin inhalarea unei astfel de particule, se realizeaz infectia persoanelor sntoase
coabitnd n acelasi spaiu. Un strnut evacueaz pn la un milion de particule infectante.
Transmiterea tuberculozei se poate produce si cu Mycobacterium bovis, pre-ponderent pe cale

digestiv, prin lapte si derivatele sale. Rspndirea infeciilor cu M. bovis s-a redus foarte mult n
ultimele decenii, odat cu introducerea obli-gativitii pasteurizrii laptelui.
Cile de ptrundere n organism.Calea inhalatorie (aerogen) este prioritar. n peste 90% din cazuri,
conta-minarea se realizeaz prin inhalarea particulelor bacilifere cu diametrul mic (sub 5 m), capabile
s formeze dispersii mai stabile n atmosfer si s ptrund n cile aeriene periferice. Cile digestiv si
cutaneo-mucoas sunt rare, iar calea transplacentar este excepional.
Populatia receptiva. Contagiozitatea (respectiv msura n care oferta bacilar se transform n
infectie) depinde de relatia dintre surs si contacti: intimitatea contactului (ocazional sau permanent),
msurile de profilaxie aplicate si receptivitatea contactilor (vaccinat sau nu BCG, cu rezistent natural
sau deficiente imune).
Dintre subiectii infectati, cea mai mare parte, 80-90%, nu se vor mbolnvi niciodat de tuberculoz,
acest fapt reprezentnd una din caracteristicile importante ale tuberculozei: disjunctia infectie-boal.
Bacilii rmn n stare latent n corp i prezena lor nu se traduce dect printr-o induraie de dimensiuni
semnifica-tive dup testul cutanat la tuberculin. Dintre persoanele infectate numai 10-20% se vor
mbolnvi de tuberculoz, si anume cei la care mecanismele lor de aprare antiinfectioas sunt serios
compromise. Factorii care scad rezistenta natural a populatiei fat de bacilul Koch sunt multipli,
ncepnd cu vrsta, bolile asociate si terminnd cu factorii naturali, economico-sociali si culturali.
Copiii ntre 0-4 ani au o receptivitate crescut si fac forme diseminate de boal, meningita fiind cea
mai sever; pubertarii si adolescentii 14-18 ani trec printr-o stare de criz imunobiologic cu scderea
rezistentei si cresterea riscului de mbolnvire; adultii tineri 20-25 ani se afl la vrsta unor solicitri
maxime (alegerea unei profesii, ntemeierea unei familii) si reprezint nc vrsta la care tuberculoza are
o mare frecvent; vrstnicii peste 60 de ani au o rezistent sczut datorit uzurii biologice.
Tuberculoza se poate asocia cu silicoza, diabetul, stomacul rezecat, neo-plaziile, SIDA, este mai
frecvent la alcoolici si psihopati, la bolnavii cu stri de denutritie grav, casectici, convalescenti dup
boli anergizante.
Conditionarea economico-social face din tuberculoz un adevrat barometru al nivelului de trai al
populatiei. Tuberculoza este mai frecvent la cei subalimentati, cei care locuiesc n locuinte insalubre si
supraaglomerate sau care locuiesc sub cerul liber, la navetisti si flotani, la emigranti, este mai frecvent
n mediul rural dect n cel urban. Cei care au suferit traumatisme psihice cauzate de dificultti n viat
(conflicte grave, lezarea personalittii) se supun greu mijloacelor de depistare, profilactice si de
tratament.

Diagnosticul radiologic
Diagnosticul radiologic al tuberculozei este dificil deoarece nu exist aspecte ale imaginilor
radiografice specifice pentru tuberculoz. Imaginile depistate pe o radiografie toracic se pot datora
tuberculozei sau unor alte diverse boli, pot fi generate de o tuberculoz vindecat sau de o tuberculoz
activ care necesit tratament. Pe de alt parte, nssi tuberculoza pulmonar poate s prezinte anomalii
radiografice foarte variate.

TB primara (Copil)

TB secundara (Adult)

Complexul primar tipic:

-afect primar

-NODULI: -micronoduli (<3mm)

-adenopatie hilara si/sau

paratraheala homolaterala;
-uneori-adenopatie

-noduli acinari (4-10mm)

-macronodul (>10mm) unic
-OPACITATE
acinara)

ALVEOLARA

(condensare

hilara/mediastinala izolata,

-IMAGINE CAVITARA

fara modificari vizibile in

-SECHELE ALE PRIMOINFECTIEI

parenchim;

-OPACITATI DE NATURA FIBROASA (in

banda sau extinse)

-ocazional- condensare
segmentara sau lobara
asociata cu adenopatie
hilara/mediastinala

-COMPLICATII
(PNEUMOTORAX,
PIOPNEUMOTORAX, PLEUREZIE DE
INSOTIRE)

Studiu de caz
Dagnostic de ingrijire: domnul C. L. in varsta de 60 ani, pensionar, fost inginer de
constructii, recadere tuberculoza pulmonara, fumator, diabetic. Pecientul are probleme grave cu alcoolul.
Nevoia
de a comunica

Obiective

--informarea
pacientului
despre boala, evolutie,
investigatii, tratament si
profilaxie;
-stabilirea unei comucari
eficiente cu pacientul;
-pacientul sa demonstraze
cresterea abilitatii de a
comunica;
-pacientul sa comunice
zilnic propriile observatii;
-pacientul sa-si corecteze
din timp problemele de
vedere.
de a se misca si de -pacientul sa-si mentina o
a avea o buna buna pozitie si sa deplaseze
postura
fara dificultate;
-sa-si amelioreze pozitia
prin exercitii fizice;
-sa-si cunoasca toleranta la
efort si sa-si dozeze efortul.

Interventia asistentului
medical
-observarea
comportamentului
pacientului;
-depistarea
unor
deficiente senzoriale si
motorii,
tulburari
auditive,
vizuale,
locomotorii endocrine;
-comunicarea in conditii
normale cu pacientul;
-observarea comunicarii
perturbate.

-ingrijirea patului si a
anexelor sale;
-schimbarea pozitiilor
in pat si mobilizarea
pacientului;
-efectuarea exercitiilor
fizice premise;
-determinarea
si
inregistrarea valorilor
functiilor
vitale
in
repaus si efort.
-imbracamintea
si
incaltamintea conform
varstei;
-imbracare/ dezbracare
in diferite situatii de
boala/normalitate.

de a se imbraca si -pacientul
sa
se
dezbraca
poata/dezbraca
singur,
incalta/descalta singur;
-pacientul
sa-si
poata
schimba lenjeria singur;
-pacientul sa-si aleaga haine
corespunzatoare momentului
sau rolului detinut;
-manifestarea
interesului
pacientului fata de haine si
incaltaminte.
de
a
mentine -pacientul isi va asigura -ingrijiri

Evaluare
-pacient constient si
independent
in
desfasurarea
activitatilor cotidiene;
-pacientul este capabil
sa-si exprime nevoile,
parerile, dorintele;
-nivelul optim
al
cunostintelor legate de
boala.

-pacientul mentine o
postura corecta conform
varstei;
-pacientul
efectueaza
exercitii
fizice
conforme cu toleranta
sa la efort;
-valorile
functiilor
vitale si inregistrarea
lor.
-pacientul sa imbraca/
dezbraca
si
incalta/descalta singur;
pacientul nu manifesta
un interes deosebit fata
de haine si incaltaminte;
-pacientul se imbraca
conform
varstei,
anotimpului si activitatii
efectuate.

igienice -pacientul

isi

asigura

tegumentele curate curatenia corporala;

corporale;
si integre
-pacientul va fi capabil de -observarea
aparitiei
autoingrijire;
unor manifestari: edem,
-ajutarea pacientului in tulburari de coloratie,
activitatile igienice.
leziuni de grataj, eruptii,
tulburari de sensibilitate
sau alte modificari;
-efectuarea
igienei
mediului ambiant.
de a respira
-pacientul isi va mentine -supravegherea functiei
functia respiratorie optima si respiratorii
si
caile respiratorii permeabile; circulatorii pentru o
-pacientul nu va prezenta buna oxigenare;
dispnee;
-notarea in foaia de
-pacientul va expectora usor; observatii a valorilor
-pacientul va prezenta un temperaturii, pulsului,
ritm
respirator
regulat tensiunii arteriale si a
evitand mediul poluant.
respiratiei;
-asigurarea conditiilor
de mediu si igiena si a
vestimentatiei
corespunzatoare.

singur igiena corporala;

-pacientul
efectueaza
igienice
zilnice:
ingrijirea
cavitatii
bucale, a unghiilor si a
parului.

-pacientul nu prezinta
dificultati respiratorii;
-pacientul nu prezinta
semne de hipoxie;
-valorile semnelor vitale
nu prezinta modificari
patologice.