Sunteți pe pagina 1din 36
ROLUL PSIHOLOGIEI EDUCATIEI IN FORMAREA VIITORILOR PROFESORI * oferd o imagine cari despre: - dezvoltarea psihicd (intelectual, afectiva, moral, social) a copilului, preadolescentului si adolescentului - formele si legile activitatii de invétare -mecanismele conduitei - factorii care contribuie la dezvoltarea personalitétii elevului jn cadrul procesului instructiv — educativ, profesorii, se pot confrunta cu o serie de probleme mai dificile legate de: * continutul obiectului de invatamant * organizarea procesului de predare — invatare * particularit&tile materialului uman cu care profesorul lucreaza, adic de insusirile elevilor * latura educativa a procesului de invatamant * Profesiunea didacticd este determinata de 3 categoril asigura profesionalismul si eficienta comportamentului -competenta de specialitate - competenta psihopedagogic - factori aptitudinali: capacitatile si aptitudinile pedagogice Tema aplicativa: 1. Enumerati cateva dificultati posibile cu care se pot confrunta profesorii in primul an de activitate didactica. Care credeti ca sunt cauzele acestor dificultati ? Cum pot fi ele depasite ? 2. Schitati portretul profesorului de succes. 3. Schitati portretul elevului cu reusit scolar’. competenta psihopedagogicé presupune: capacitatea profesorului de a face accesibile elevilor cunostintele predate; abilitatea profesorului de a-i motiva pe elevi pentru disciplina predat’; capacitatea profesorului de a forma la elevi interese stabile si profunde; capacitate empatica, etc. cultura de specialitate, cultura generala, capacitati de relationare si manageriale De ce centrarea exclusiva pe pregatirea de specialitate nu reprezinta un comportament didactic eficient si recomandat pentru depasirea dificultatilor anterior identificate ? De ce nu este suficient ca un profesor s& detina doar cunostinte de specialitate? METODE DE CUNOASTERE A ELEVILOR Necesitatea cunoasterii psihologice a elevilor nu este un scopin sine, ci reprezint premisa realizérii unui invéigémant diferentiat $i individualizat Strategii didactice identice genereazd rezultate diferite, in functie de caracteristicile individuale si de varsta ale elevilor, nivelul intelectual si al aptitudinilor, optiunile profesionale, atituc convingeri, determinand o receptare sio prelucrare diferentiat’ a mesajelor serveste scopurilor activitatii de orientare scolar si profesional, urmareste eficientizarea muncii instructiv — educative a profesorului cu elevii, contribuie la dezvoltarea si valorificarea optima a capacitatilor jor psihice pozitive, precum gi la prevenirea si/sau corectarea_trasdturilor psihocomportamentale negative. * oactivitate care trebuie realizata de orice profesor, siin mod special de profesorul diriginte * James Okey (1970) consider’ cd fiecare profesor trebuie s& se orienteze in activitatea de cunoastere a elevilor s3i dupa 1. Cum poate dobandi cunostintele necesare si relevante referitoare la capacitatile elevilor si? 2. Care sunt cunostingele de care are nevoie ? 3. Daca dispune de aceste cunostinte, ce fel de decizii poate lua in procesul de invafamant ? Dificultati ale cunoasterii psihologice procesele, st3rile si insusirile psihice nu pot fi studiate direct, ci prin modialitatile lor de manifestare in conduita nu toate comportamentele observate ale unei persoane se dovedesc relevante si semnificative, ci doar acele manifestari comportamentale care suntconstante, stabile siinvariabile complexitatea structuralé a personalitatii, precum si unicitatea ei, face ca procesul cunoasterii psihologice sa fie complex si dificil de realizat Ppersonalitatea este un sistem dinamic-evolutiv, aflat intr-o continua transformare si evolutie complexitatea insdsi a procesului cunoasterii care implicd latura nu doar cognitivd, ci $i pe cea empatetic-fectiva necesitatea de continuitate in timp; relatiile dezadaptative profesor—elev si imposibilitatea cunoasterii elevilor si in cadrul activitdtilor extrascolare; necesitatea corelarii aprecierilor, a informatiilor despre elev provenite din mai muite surse posturile de consitier/ psiholog scolar Factori distorsionanti in cunoasterea psihologica Apelul la cunoasterea empiricé in locul unei cunoasteri stiintifice si sistematicea elevilor, realizat’ cu metode si tehnici adecvate Utilizarea unor clisee $i tipare de apreciere a elevului Subiectivismul in cunoasterea siin aprecierea elevilor importanta primei impresii si tendinta acesteia de a rimane stabil si de a influenta evaluarile ulterioare despre elev efectul expectantelor profesorului efectutde halo ‘Tem aplicativa: Prin prisma informafiilor anterioare interpretafi din punet de vedere psihologic rezultatele urmitorului experiment: intr-o clasa in care instruirea se realiza pe grupe de nivel au fost extrase doud gmupe de lucriri de control stabilite a fi de acelagi nivel mijlociu, pe baza unei evaluari prealabile. S-au constituit dou echipe de evaluatori formate fiecare din cate 8 studenti practicanti si 8 profesori cu experienfi. Lucririle au fost dactilografiate — pentru a fi uniform prezentate — si apoi imparfite aleatoriu celor doud grupe de evaluatori. Despre primul pachet de lucrari s-a spus c4 acestea aparfin clevilor buni, iar despre celelalte ci aparfin celor mai slabi elevi. Rezultatul a fost c4 lucririle atribuite fictiv cclor mai buni clevi au fost notate in medic mult mai favorabil decat celelalte. Degi toate lucririle au fost de un nivel mediu, diferentele dintre cele douai gmupe de lucriiri an fost in medie de 1-2 puncte in favoarea celor aga-zigi ~buni”. Nu s-an gisit in acest sens deoscbiri intre incepiitori si profesorii cu experien{4 (Bonniol, Cavemi gi Noizet, 1972). Metodele de cunoastere psihologica Motoda (gr. methodos—cale, drum de urmat) ,calca, itincrariul, programul sau structura de ordine dupa care s¢ regleaz4 actiunilepractice si intclectualein-vederea atingerii unui scop (Zlate, 2000) -metoda observatiei - metoda experimentului - metoda biografica, - metoda analizei produselor activititii, - metoda anchetei psihologice (pe bazii de chestionar gi de interviu), - metodele psihometrice (testele psihologice) Observatia consti in urmirirea atenti si intenfionati si inregistrarca imediata si ct mai exactii a manifestirilor comportamentale ale unui individ sau grup, ca gi a contextului situational in care acestea se produc Formele de observatie cele mai utilizate sunt: + dup’ prezenta sau absenfa observatorului: directdt (bazati pe prezenta observatorului in cimpul observatiei si pe constientizarea prezentei acestuia), indirect, cu observator uitat sau ignorat si cu observator ascuns. + dup’:implicarea sau neimplicarea observatorului: pasivd sau participativa + dup’ durata observaii: continud si discontinud. + dupaobicctivele urmirite observatia poate fi integraldsi selectiva. + dup modul propriu-zis de realizare observatia poate fi natural gi sistematicd Condifiile realizdrii unei bune observatii : * stabilirea clara gi precisi a scopului, obiectivului urmiarit; * selectarea formelor, condifiilor si mijloacelor necesare; * elaborarea unui plan de observatie care s& cuprinda ipotezele de la care se porneste, precum gi informatii privind locul, timpul, durata desfagurarii observatiei etc.; * Utilizarea unui astfel de tabel presupune doud faze ale observatici: 1. {ntr-o prima etapa, profesorul/ invattorul consemneazi observatiile proprii facute asupra comportamentului elevilor, in mod ocazional; 2. In etapa urmitoare, se consult& cu grupul de profesori care predau la aceeasi clasa. * observarea in condifii cét mai variate, pentru a putca surprinde manifestarile definitorii; + realizarea unui numdr optim de observafii; * consemnarea imediatad si cdt mai exacté a datelor culese prin observatie, in caietul de observafii propriu, interpretarea acestora urmand a fi realizata ulterior. + observafia trebuie si fie maximal discret, prezenta observatorului putind influenta comportamentul subiectilor (reactivitate); + observafia trebuic sa fie selectiva Avantajul principal al observajiei consta in faptul ca aceasta permite surprinderea manifestirilor comportamentale naturale, firesti ale subiectului Dezavantajele si Vimitcle metodei observajici deriva din faptul c& fenomenele studiate, respectiv anumite manifestari comportamentale nu apar atunci cénd ne dorim ci, ca observatori, trebuie si asteptim aparifia acestora. - observatorul, prin insigi prezenfa lui, poate induce o serie de modificari la nivelul comportamentelor subiecfilor observati. - in etapa de interpretare a datelor culese exisia o probabilitate crescuta de manifestare a subiectivitifii observatorului, observajia fiind prin insiigi specificul ei o metod’ predominant calitativa. DEZVOLTAREA AFECTIV-MOTIVATIONALA SI A PERSONALITATII COPILARIE, PREADOLESCENTA, ADOLESCENTA Copilaria mica (1-3 ani) * conduite afective instabile $i fragile, insuficient conturate, cu treceri rapide de la o traire afectiva la alta; * manifestari emotionale cu un pronuntat caracter situational, * posibilitati reduse ale copilului de a-si controla trairile afective, de a da libertate unora si de a putea stopa altele; * inplan afectiv, copilul traieste intens relatia cu adultii; Aiagamentul ocupaé un loc important in comportamentul sau afectiv, acesta exprimandu-se prin dorinta copilului de apropiere emotionalé fala de o anumita persoana. - fat& de membrii familiei atagamentul copilului se manifesta selectiv. Cea mai crescuta forma de atagament are loc fala de mama. - conduitele de atagament se complica gi se diferentiaza Intre ele pe parcursul intregii perioade, ele putandu-se manifesta si fata de o jucarie sau un obiect. Copilaria mijlocie (3-6/7ani) Afectivitatea copilului se dezvolt& si se nuanteaza in contextul noilor situatii de viata, a activitatilor in care se implica trairi emotionale variate care, odatts dezvoltate, se consolideaz prin repetare, se extind si se Imbogitesc, cSp’tand treptat un caracter mai stabil si mai durabil, ceea ce contribuie la formarea sentimentelor, unele stari afective $i expresille emotionale asociate lor se dezvoita si prin imitarea de c&tre copil a trairilor adultului, in special ale mamei, apare complexul Oedip/Electra; dezvoltarea afectivit’tii in perioada pregcolari are fn centrul ei procesul identific2i copilului cu aduttul, cu modelele parentale. Identificarea cu adultul se poate realiza in 4 modurt 1.Copilul se identificd cu adultul, cu modelele parentale, ca urmare a perceperii unor asemanan de Mnfatigare fizic cu acesta (p&rul, ochii etc.); 2. Copilul se identifics cu adultul, cu modelele parentale, ca urmare a percepefii unor asem2mn2iri referitoare la anumite caracteristici psihice (este tot asa de hamic ca mama, de istet ca tata etc. ); 3. Copilul adopta comportamente $i uri ale modelelor 4. Copilul isi insugeste comportamente, gesturi si atribute din ceea ce spun altii despre faptul ¢4 ar semna cu adullii din familie. Dac& in plus copilul percepe sau constientizeaza similitudini cu modelul, identificarea se intensific’. Nevoile copilului + Nevoia de a fi placut, iubit, acceptat + Nevoia de incredere gi libertate + Nevoia de identitate + Nevoia de stimulare gi invatare * Nevoia de joaca si migcare in aer liber + Nevoia de alimentatie sanatoasa + Nevoia de rutina zilnica * Nevoia de disciplina + Nevoia de a fi respectat + Nevoia de armonie in familie Copilaria mare (6/7-10/1 tani) viala afectiva se nuanteazd, se dezvolta, devine mai stabila; egsecurile si succesele repetate obtinute in activitatea de invatare determina rezonante in plan emotional. Trairea succesului are ecouri afective profunde, producdnd satisfactie, incredere in sine, optimism, siguranta crescutd, la fel cum egecul produce frustrare, insatisfactie, nemultumire etc. se dezvolta inferesele cognifive care stau la baza unor forme de invalare preferential. apar motive noi care impulsioneaz4 invatarea in general: nevoia_de cunoastere, interesul pentru nou, nevoia de competitie, placerea de a fi recompensat prin note bune, laude, aprecieri, nevoia de a face pldcere ‘invatatorului si parintilor etc. curiozitatea este destul de pronuntata la aceasta varsta, ea stand la baza dezvoltarii frebuintelor de cunoastere, find generatoare de satisfactii deosebite rezultate din activitatile scolare_ Cu cAt motivatia este mai putemicd, iar activitatea este recompensata, invatarea devine mai intensa_ Preadolescenta (10/11-14/15 ani) * sub aspectul vielii afective, preadolescenta este marcata de insfabilitafe emotionala, de o alfemanfta in contraste a viefii afecfive, chiar de hipersensibilitate. . element de noutate specific acestei perioade se remarca schimbarea sistemului de referin{a: grupul de aceeasi varsta_ + parintii si profesorii isi pierd adesea valoarea de model. + cu cAt familia il revendicd mai mult pe preadolescent dorind s&4 tind aproape, cu att acesta se indeparteazA parc mai mult de ea. = relatiile cu parintii - tire afective ale preadolescentului pot avea adesea o incarcatura tensionalé crescuta ca urmare a sifuafiei de opozitie fata de adultul parinte sia sentimentului de vinovatie rezultat. * totusi el simte adesea nevoia de afectiune si de ocrotire din partea P4rintilor, meacceptand neglijarea sau abandonul din partea acestora_ studiile realizate pe preadolescenti si adolescenti scot in evident nevoia si aspiratia acestora de autonomie si emancipare de sub tutela parental, tendinta de a afiga contramodele. criza de autoritate traité de parinfi in aceasta perioada trebuie suportata femporar, opozitia tandrului neinsemndnd totusi ostilitate propriu-zisa fat de adult. urmare a diversificarii experientei si situatilor de viati are loc si diversificarea gi nuantarea conduitelor afective; situafiile traite au adanci rezonante afective. cauta prietenia si afectiunea, dar manifestA in acelagi timp tendinte de dominare si, deseori, cerinte exagerate si tiranice fata de cei din jurul sau. trairi afective specifice : admiratia, invidia, naivitatea, teama, suspiciunea, frustrarea, sinceritatea, sentimentele de superioritate sau de inferiontate, timiditatea etc. fala de sexul opus apar emotii si sentimente specifice si noi (simpatie, admiratie, dragoste etc). + apartenenta la un anumit grup, precum si activititile comune sunt generatoare de sentimente de satisfactie personala si securitate afectiva + daca la inceputul perioadei apare un decalaj evident intre dezvoltarea biologica gi cea intelectuald, afectiva si moral, acesta tinde s4 se reducd pe parcurs. + la preadolescentii cu fragilitate psihicd si cu intérziere in planul maturizarit biologice pot s apara fenomene de inadaptare scolard gi social’. + un anumit grad de disconfort psihic se poate manifesta si la cei care prezinta o anumita precocifate in planul evolutiei bialogice © maturizarea precoce sau tardiva influenteazA pozitia puberului in colectiv si relationarea cu acesta, determinand acceptarea, respingerea, neglijarea sau tolerarea lui si creandu-i acestuia o oarecare nesiguranta iizolare. Perioada scolara mare, adolescenta: 14/15 — 18/20-325 ani ~Perioada de insertie, de p&trundere $i fixare in universul social al adultulur". Majoritatea teoriilor dezvoltrii (psihanalitice): perioadd de dezvoltare dominata de ,agitatie si revolt”, ,de criza si negatie”, incarcatd de framAntari si stres, de contestatie, nonconformism $i opozitie etc. Caracterizare generala: + varsta la care se definiliveazd procesul de formare a personalitafi stabilizeaza trasaturile psihice de personalitate; poate fi anticipat, in Ii mari, profilul psihologic al viitorului adult; * varsta la care ,cordonul ombilical” dintre familie si adolescent este indepartat, avand loc detasarea treptala de sub tutela parentala; ° nevoia crescutd de independent si individualizare, de autoconducere si autoeducatie, dezvoltarea spiritului critic fac ca adolescentul sd se indeparteze demonstrativ de copilarie, dorind s& devind participant la propria sa formare; dob&ndirea maturitatii de gdndire, capacitatea de a judeca independent, de a disceme si evalua autonom; alegerea drumului de viaté (autodeterminarea), inclusiv prin schilarea traseului profesional; dobandirea autonomiei morale, ca rezultat al interiorizani treptate a valorilor, regulilor si normelor sociale si morale exteme si cristalizarea propriului sistem de principii si valori morale, dupa care tanarul ajunge sA se conduc in actiunile sale; inserlia activa in socielate unde tanarul adolescent ocupa anut statusuri sociale si profesionale, indeplineste anumite roluri sociale si isi asuma anumite responsabilitati; dezvoltarea insusirilor psihice de personalitate, a conceptiei generale despre lume si viatd, definirea caracterului —» sistemul de personalitate este construit in componentele sale fundamentale. Viata social-relationala ocupa un loc important in preocup&rile varstei, flind traita cu o intensitate mai mare decat in alte etape ale vietii. * se diversificd conduitele si relatiile sociale, find cadrul de manifestare a identitStii proprii side exprimare a acesteia fata de adult. * motivele cu caracter social devin tot mai pregnante: - trebuinta de apartenenta la grupul de aceeasi varst3, - fevoia de comunicare si relationare cu ceilalti, - trebuinta de stabilire a unor relatii interpersonale - de dobandire a unui anumit statut in interiorul grupului de varsta etc. * multe comportamente sunt preluate prin imitatic gi invalare sociala din interionul grupului. - opinia colectiva a grupului de aceeasi varst este cea care oferd, propune, stabileste, intareste sau respinge anumite modele de conduit pentru adolescenti. - gesturi, atitudini si comportamente tipic adolescentine, care in lumea adultilor nu isi gasesc aprobare, sunt aici acceptate sau chiar intdrite si promovate. - nu de pufine ori, imaturitatea in aprecierea si intelegerea anumitor valori se rezolva prin supunerea fata de opinia grupului de aceeasi varsta. adolescent - gmupul de aceeasi varsta reprezint pentru preadolescent un cadru de invatare psihosociala si de formare a personal + la adolescent se imbina tasturi contrare: inclinatia spre bravura si tendinta de a iesi din comun cu timiditatea, conformismul (fata de grupul de aceeasi varst) cu nonconformismul etc. Dezvoltarea afectiva + Preadolescent — instabilitate emotionati, hipersensibilitate afectiv’; + Adolescents — viata afectiv’ Incepe treptat $8 se echilibreze. Adolescenta = varsta sentimentelor: dragoste, ura, admiratie, nostalgie etc. ‘Adolescentul are o afectivitate mai intens&, mai secret, mai selectiva, mai b&nuitoare si mai exclusiva. Aparfenenta la grupul de aceeagi varst gi activititile desfsurate In comun produc triiri afective de satisfactie personaki gi de securitate afectiv&: grupul de varst este un mediu securizant afectiv. Procesul de clarificare si de Infelegere a valorilor: tnarul preia, critic si selectiv, modele de conduit social, iar uneori isi construieste singur ,contramodele” prin contrast cu ceea ce vede in jurul sau. ‘Are loc schimbarea sistemului de referinfi: valorile de referinté sunt preluate de la grupul de aceeasi varsta. Print si profesorii igi pierd adesea valoarea de model. Apar forme de egocentrism legate de identitatea sexual. - sexualitatea prematura este o realitate frecventa la adolescenti - capacitatea de a stabili si experimenta relatil intime - riscuri si responsabilitti de ordin psihologic, social, moral, un anumit grad de independenta materiala etc_ Dezvoltarea motivationala inca din preadolescenté, devine manifesta nevoia de independenta, aspiratia de autonomie si de emancipare de sub tutela parentala, tendinta de afigare a contramodelelor, adesea altele decat cele propuse de generatia adulta. Cagtigarea independentei proprii este conditionaté de modelele sociale gi familiale gi de reprezentarile sociale despre ce inseamna ,sa fii independent”. Procesul cuprinde trei aspecte: 1. dobandirea independentei material-economice (instrumentale), 2. dobandirea_ independenjei emofionale (de confort afectiv, apartenenta), 3. dobandirea independenfei de mentalitate (de valori). Prima care se dobandeste este independenta de mentalitate (valon): - prin devalorizarea unor idei si obiceiuri din copilarie, care incep sa fie considerate invechite, demodate odata cu intrarea in pubertate. - apare opozifia fatisa a adolescentului fata de rutina si banalitate, de ceea ce pana acum era cunoscut, stabil, acceptat si respectat, fapt care constituie un indicator al nevoil de individualizare. + Schimbarea sistemului de valor: valorile de referinta sunt preluate de la grupul de aceeasi varsta. Mai dificil de dobandit este independenta emotionala (mai ales in cazul tinerelor fete). Relatia parinti-adolescenti » WNevoia pregnanta de intimate gi de aparare a acesteia —> reflecta tot trebuinta adolescentului de diferentiere individuala gi de dobandire a independentei fata de adultul parinte. + In relatille parinti-adolescenti apar adesea situatii de tensiune datorate refuzului parintelui de a accepta ,cliberarea” propnillor copii, dorintei de a le controla continuu intimitatea. ° Adufiocentrsm = nevoia parentala inconstienté de a impune gi prelungi tutela matema sau patema asupra copilului devenit acum tanar. Difert de patemalism = manieré de a conduce cu o bunavointa autoritard si condescendenta (Larousse). + Dificultatea de a Intelege nevoia de independenté a propmilor copii, deveniti adolescent, Ti face pe parinti sa traiasca frecvent stari de panica $i frustrare, s4 resimta situafia ca pe o criz& de aitoritate. Acest mod eronat de Infelegere a situatiei poate conduce, In final, la o distorsionare a evolutiei firesti spre matuntate a tanarului. Sy WW), gerbes » —# aS pinvatam pentru viata, nu pentru scoala” Adolphe Ferriére MEMORIA $I ROLUL El iN INVATARE Memoria este un proces psihic de reflectare selectivé, activa, mijlocité si inteligibiléa experientei anterioare. Tipuride procese (mecanisme) mnezice: de intiparire, de stocare, de reactualizare > intip&rirea (memorare, fixare, engramare) ~ este un proces activ gi selectiv - factori ce influenteazé eficienta memorarii: 1. particularitatile materialului de memorat = natura materialului: intuitiv-concret sau verbal-abstract, descriptiv sau explicativ = volumul materialului: = gradul de structurare, de organizareal informatiilor: = gradul de familiaritate al materialul = gradul de omogenitate al materialul = modul de prezentare- simultan sau serial - al informatiilor: = locul ocupat de anumite informatiiin structura unui material 2. particularitétile mediului in care are loc memorarea (stimulator, neutru, inhibitor) 3. particularitétile psihice si psihofiziologice ale elevului > P&strarea(stocare, conservare, depozitare) = proces acti organizarea si reorganizarea continua a datelor memorate - factori ce influenteazi eficienta pastriril 1. modul in care s-a realizat anterior memorarea (pe baz de idei principale, pe unitati de continut sau textual ) 2. gradul de organizare, de structurare logicé a unui material in functie de durata pstrarii, pot fi delimitate niveluriale memoriei: = memoria de scurté duratd (MSD) = memoria de lungé duraté (MLD) > Reactualizarea (reactivare, ecforare) - doua forme: recunoasterea - presupune reami informatiilorin prezenta materialului memorat reproducerea - reactualizarea informatiilorare locin absenta stimulului/materialului Calitatile memoriei -volumul memoriei, - organizarea (gradul de structurare) memorici, ~supletea (flexibilitatea) memoriei, ~ precizia (exactitatea) memorarii, - rapiditatea memorérii, -durata (t ia) pastrarii, ~ exactitatea (fidelitatea) reactualiza - promptitudinea (rapiditatea) reactualizarii 24 nu sunt innscute, ci dobandite si dezvoltate prininvataresi exercitiu _sistematic, prin activitate constanté si efort personal Formele memori 1. Dupé prezenta sau absenta intentiei,a scopul voluntardepus distingem doud forme de memorie: memoria involuntara (neintentionata) si cea voluntara (intentionata). > Memoria involuntord - intiparirea, stocarea 5i reactualizarea se produc fara intentie si efort, in absenta unui scop prestabilit si a utilizarii unor procedee mnezice speciale Factori: + gradul de implicore a subiectului in activitate + semnificatia pe care o prezinté materiatul pentru subiect + prezentaintereselor, a atitudinilor, convingerilor si motivatiilor corespunzétoare > Memoria voluntard - este subordonata intentiei, scopului si controlului deliberat, presupundnd depunerea unui efort neuropsihicspeci loace siprocedee mnezice speciale ~ este indispensal {SYSriiscolareeficiente 2. Dupa implicarea sau neimplicarea intelegerii, memorie: istingem alte dou’ forme de mecanica gi logica > Memoria mecanicd (memorie textual) -implica simpla repetare a unui material fara intelegerea acestuia ~ se bazeazi pe stal de asociatii de contiguitateintre informatii -lipsité de durabilitate side eficienté -conduce la o invatare formal : sunt retinute doar formele verbale, textuale ale unui material, nu gi continutul logic, semnificatiileacestuia - predominantala varstele mici > Memoria fogica- presupune intelegerea celor memorate, implicarea gandirii. ~ se bazeazi pe stal de asocieri si corelatii logice intre informatiile retinute, ~ este mult mai producti eficient’d = este mult mai durabilé $i mai economicoasé sub aspectul num&ruluide repetitii necesare pentru invatare: 3. Dupa implicarea unui anumit analizator, memoria poate fi predominant: vizuali, auditiva, chinestezicé, gustati INTRODUCERE IN PROBLEMATICA PSIHOLOGIEI CA STIINTA > Defi a psihologiel. istoricul cunoagterii psihologica > Psihicul ca obiect de studiu al psihologiel > Clasificarea fenomenelor psihice > Metodele de cerentare a fenomenslor psihice. Legile fenomenclor Definirea psihologiei. Istoricul cunoasterii psihologice Psihologie =(gr.) psyché (suflet) si logos (cunoastere, teorie, stiinta) Psihologia este stiinta care studiaza fenomenele psihice. - Stiinta care studiazé psihicul (procesele, insusirile si mecanismele psihice) utilizand un ansamblu de metode obiective, in vederea desprinderii legitétiior lui de functionare, cu scopul cunoasterii, optimizarii si ametiordrii existenfei umane. Psihicul ca obiect de studiual psihologiei Psihologul roman M. Zlate (2000} propune pentru conceptul de psihic 0 definitie de tip caracterizare, care inventariaz principalele trasaturi definitorii ale psihicului: 1. Dac& raportim psihicul la interactiunea universal a lucrurilor, acesta apare ca fiind un caz particular al acestei interactiuni, adica psihicul este o forma, o expresie, o modalitate supericard a wietii de relatie. 2. Daca raportam psihicul la materie, la substratul lui material (creierul}, atunci psihicul apare ca fiind un produs, un reailtat al materiei nervoase superior organizate, adica psihicul este o fanctic a creieralui. 3. Daca raportim psihicul la realitatea inconjuriitoare naturalé, la lumea obiectelor gi fenomenelor fizice din natura, rezulta cA psihical este o reflectare subiectivé a realitatii obiective. 4. Dac raportém. psihicul la realitatea socialé, la lumea oamenilor, atunci psihicul ne apare ca fiind un fenomen conditionat ¢i determinat, social - istoric gi social — cultural. FORMA/EXPRESIE A ‘VIET DE RELATIE RE-PRODUCERE A REALITATI NATURALE Psihicul ca forma superioaraa vietiide relatie Y individuluman se adapteazi mediului‘in care traieste Y interactiunca omului cu mediul extem sc realizeazi prin schimburi de informafii, materie (substanfi) si energie. Y psihicul reprezinti una dintre formele victii de relatie, fiiind 0 modalitate calitativ superioari de adaptarea omutui la mediu. Y studiile experimentale de izolare si privare senzoriala au constatat c& suspendarea relatici cu ambianfa (prin izolarea informational total a omului de mediu extem) conduce la perturbarea viefii psihice gi, in consecinfS, face imposibila viata‘n general. Y psihiculse afl4 insi in relatie si cu lumea social’. Y supendarea interactiunilor dintre psibic si social conduce la conservarea structurilor biologice ale onului, in timp ce insusirile psihice si psihosociale specific umane ma ajung sit se dezvolte, aspect constat prin observatiile ficute asupra copiilor silbatici formacea mai inalti si mai complexia psibicului este constiinja & Psihicul ca funcfie a creierufui Stimularea externa reprezinti o condifie necesard pentru dezvoltarea structurilor psihice, dar $i pentru menfinerea acestora in bund stare de funcfionare. +» Psihicul ca reflectare subiectiva a realita{ii obiective Prin reflectare se injelege proprietatea unui sistem de a-si modifica starea inifiali sub acfiunea altui sistem si de a pastra un anumit timp urmele acestei acfiuni. Reflectarea este o proprietate generali a materici, ea putand fi: fizicd, chimicd, fiziologica, psihica ete. Psihicul ca fenomen conditionat i determinat social-istoric gi social—cultural Relafia dintre psihic gi social nu este doar unilaterali, de la social ciitre psihologic, ci si invers: omul, prin insusirile, procesele, capacitijile sale psihice, prin comportamentele sale modelate socio-cultural influenfeazi la randul lui contextele sociale in care trilieste. Omul nu se adapteazi doar pasiv socialului, ci trensormii situafiile gi contextele de viafa si de mediu in care evalueazi fn mod similar, evalufia istorici conditioneazit dezvoltarea psihicului uman Psihicul este o reflectare ideald, activa si subiectivd a realitatii externe, obiective. > Caracterul subiectiv - modul in care fiecare om reflect aceeagi realitate extemi este diferit de la 0 persoani Ia alta, in funcfic de scopurile, interescle, credinjole, atitudinile, trebuintole individutui. > Caracterul ideal al reflectirii psihice vizeazi faptul ci acesta are o naturit spiritual, nonmateriali, informational-energetic’. > Caracterul activ - psihicul nu este o simpli contemplare pasiva, o oglindire a realiti{ii exteme. Aspectele lumii exteme sunt reproduse, re-prezentate, re-create prin gi la nivelul psihicului. Omul re-construieste prin psihic realitatea extema credindu-si propriul siu model mintal, intem gi subiectiv al uneia gi aceleasiealititi obiective Natura contradictorie a psihicului uman Psihicul uman prezint’ o serie de insusiri opuse: deste si material si ideal: - material prin originea sensul ci apare, provine din materie (materia nervoasd) si evolueazS odaté cu ea, avénd la baz activitatea jsaturatde un continut de imagini te; unei persoane exist’ independentde psihicul altei persoane = subjectiv din punct de vedere gnoseologic, deci din perspectiva cuncasterii, deoarece fiecare individ se imp! prin insusirilesi particularitatile lui proprii, specifice; = obiectiv prin continutul tui preluat din afar, din realitatea inconjuratoare - subiectiv prin forma ideali cu ajutorul cireia obiectivul este transformatin subiectiv > stone latent (ascunsi, interiorizati) si store manifest (exteriorizaté): nu totdeaunastarea latentd coincidecu starea manifest, uneori intre cele doud putand exista o neti contradictie; > este atat determinat, cat si determinant: - determinat decarece este cauzat, provocat, influentatde factori si conditii naturale si sociale din afara sau chiar din interiorul lui - determinant, deoarece dispune de initiative si actiuni determinative; > este si consiningéitor, dar si liber: - constréngétor deoarece prin psihic, oamenii sunt incorsetati de deprinderi, stereotipuri, automatisme, tipare si cligee de actiunesi_ de gandirecare dau comportamentuluiuman un caracterrigid —_—_si constrangator, - liber deoarece prin anumite manifestari psihice, cum ar fi gandirea, imaginatja, vointa, omul dobandestelibertatede actiune, psihicul producand efecte de creatie side activitate _transformatoare; patologice (vise, halucinatii, iluzii, stéri emotionale bizare, etc. neputandu-setrasa o linie de demarcatie clara Caracterul sistemic al psihicului uman + Proceselepsihice nu exista: ‘unul de altul, ci interactioneaza gi functioneaza simultan gi interdependent alcituind un sistem. + Sistenmul psihic uman (SPU) reprezinti ansamblul fenomenelor, proceselor gi starilor psihiceaflate in relafii de interactiune gi iutescondonare: Teciproci gi subordonate unui scop adaptativ specific al omului la situatiile lumii exteme. + Lanivelul SPU exist&legi de nivel sistemic, iar functionarea simultana gi interdependenti a tuturor procesclor psihice genereazi.ca efect fenomenul de congtiinga. Caracteristicile SPU sunt: = sistem hipercomplex + _ sistem semtideschis: labaza constituirii psibicului stau schimburile energetico-informafionale ale creierului cu mediul extern. Continutul intern. sipeinicubui se formeazi prin prelucrarea gi interiorizarea actiunii stimulilor externi. Desi psihicul are o natura informational, aceasta nu se poaterealiza firs mijiosirea unui suport energetic. sistem dinamtic-evoliufiv: aflat intr-o continu’ transformare, evolutie atatin plan istoric-filogenetic, cAt gi individual-ontogenetic. in evolutiapsihicului in plan ontogeneticdistingem trei tape: I. etapa ascendenta (0-20/25 ani) caracterizat’ prin formarea, dezvoltarea gi maturizarea confinuturilor gi schemelor proceselor, functiilor si insusirilor psihice, prin consolidarea componentelor SPU (cognitive, affective, motivationale, volitive, de personalitate); 2. etapa optimului functional (20/25-65 ani) cénd titmul dezvoltirii propriu- zise incetineste considerabil, iar structurile psihice anterior constitute se vor perfectiona si consolida, are loc imbogitirca experientei de viafi individuali, valorificarea potentialului informational gi _aptitudinal dobAndit, psihicul functionand la cotele sale valorice cele mai inalte; 3. etapa regresiva, descendenté (dup 65 ani) caracterizati prin incetarea dezvoltirii, prin aparitia de dezorganiziri gi de cfecte involutive, la inceput la nivel biologic, inclusiv la nivelul creicrului, iar apoi si la nivel psihocomportamental = sistem interacfionist-aflatin interactiune continua cu lumeaextern’; = sistem ambilateral orientat. 5i spre lumea extern’, dar gi spre interior, spre sine insugi (autocunoastere, introspectic), = sistem autoorganizator: dispune de scheme, programe gi mecanisme proprii de organizare a propriilor activiti{i, constituite treptatin ontogenezi; = sistem astoreglabit: dispune de mecanisme propriide reglare, de comand sicontrol a functionsrii procesclor psihice gi comportamentelor (vointa, Timbaj, atentie); = sistem antiredundanf- orientatimpotrivaa ccea ce este de prisos, prin selectia stimulilorexterni gi raportarea lor la cerinfele si condifiile inteme = sistem anficleator- care actioneazi gi functioneazi neintimplitor, conduiteleumaneavandun caracter organizatgi intentional. Principalul mecanism psihic care conferi SPU caracterul de sistem antialeator este gandirea (ratiunea); = sistem probabitist: legile fenomenelor psihice sunt legi probabiliste Clasificarea fenomenelor psihice Clasificarca traditional a fenomenelor psihice le imparte pe acestea in urmitoarele patru categorii: ~~ procese psihice, - activitifi psihice, ~finsugiri psihice, - condifii care stimuleazi gi faciliteaz’ desftigurarea proceselor si a activititilor psihice. Procescle psihice se clasificd astfel: > procese cognitive (de cumoastere), care la randul lor pot fi: ~ procese senzoriale: senzafii si perceptii; ~ procese de trecere: reprezentiirile; ~ procese logice (superioare, intelectuale): gAndirea, memoria gi imaginafia. > procese afective: emo\ji, dispozifii, sentimente, pasiuni > procese volitive: voinja. Activitifile psihice fundamentale ale omului sunt: — comunicarea — jocul (activitatea hudici) — invitarea — mmnca (activitatea productiva) — ereafia fnsugirile psihice de personalitate sunt: -aptitudinile, - creativitatea_ Condifiile facilitatoare ale proceselor si activitifilor psihice : -motivatia, ~ deprinderile, ~atenfia. Clasificarea actual a fenomenclor psihice - exist patru categorii de mecanisme psihice: ~ informajional-operationale, care se clasificé in: © mecanisme psihice de prelucrare primarit a informatiilor: senzatii, perceptii, reprezentiri; © mecaniame psioe de pelucrare secundaria infermedior: ewe, memorie, imaginatie. Y stimulator-energizante: ‘omotivatia oafectivitatea Y reglatoare: oconmmicarea o limbajul ania v integratooreulich personalitstea,cu umtoarle aspect: Metodele de cercetare a fenomenelor psihice metoda observatiei, metoda experimentalui, metoda convorbirii, metoda biograficd, metoda analizei produselor activititi, metoda anchetei psihologice (pe bara de chestionar si de intervin), motodele psihomotrice (testele psihologice), metoda modeliiii si simulirii computerizate. S (limul) > P (persoand/personalitate) —> R (eispuns), > Specifienl legilor psihologiei const in faptal cX: - sunt iegi probabiliste, ~ sunt Jegi plurideterministe deoarece unul si acelasi comportament, activitate RS ae la bao tna elke Cau Gare ashame coe - sunt legi statistice, ele aplicindu-se la majoritatea statistic a indivizilor, sunt lt eg purpose da 9 es mse: pore, psofiicloies, Intoldeauna stimulitrile (cerinfele, influentele, solicitirile) externe acfioneazi prin intermedinl conditiilor interne ale persoanci. DEZVOLTAREA PSIHICA LA VARSTELE COPILARIEI, PREADOLESCENTEI $I ADOLESCENTEI >Dezvoltarea intelectual la copii, preadolescent si adolescent >Dezvoltarea moraki la copil, preadolescent giadolescent >Dezvoltarea afactivitatii la copil, preadolescent i adolescent Dezvoltarea fiintei umane are loc pe trei planuri interdependente: biologic, cel al dezvoitérii biologice -cuprinde ansamblul transformarilor fizice, fiziologice si biochimice care au loc la nivelul organismului; psihologic, cel al dezvoltdrii psihice - se formeazi si se dezvolt& procesele, functiile si insusirile psihice, personalitatea in ansamblul ei; social, cel al dezvoltérif sociale - transformarile care au loc la nivelul conduitei si personalitti in raport cu mediul social si cultural. Dezvoltarea psihici - totalitatea transformirilor psihice ireversibile, cu sens ascendent, care conduc la schimbari cantitative si calitative Ia nivelul structurilor psihice, inclusiv comportamentale. ‘Tras&turi specifice: O. areo finalitateadaptativa _uncaracter multifactorial, plurideterminat Factori: ereditatea— mediul-educatia U procesneliniar U proces dialectic Q se conformeazé principiului dialectic al trecerii determindrilor exteme in determinariinteme (autodeterminari). U proces stadial Stodiu = succesiunea in timp a aparitiei si dezvoltarii structurilor psihice si la modul complexde organizarea acestora Reperele cronologice - pot prezenta o anumit variabilitate in functie de conditiile si de solicitarile mediului sociocultural si educational. - sunt doar orientative, nu si normative Succesiunea stat de varsta (stadialitate psihodinamica) este urmatoarea: berioada de debut a vietii (sugara): 0—1 an, perioada anteprescolara (copi Perioada prescolara (copi Perioada scolara mica (copildria mare): 6 / 7—10 / 11 ani, perioada preadolescentei (pubertatea, scolara mijlocie): 10 / 11-14 / 15 ani, perioadaadolescentei(scolara mare): 14 / 15—18 / 20- 25 ani, perioada tineretii: 20 / 25 - 35 ani, dulta): 35 - 65 ani, perioada batranetii: peste 65 de ani mica sau timpurie): 1 - 3 ani, mijlocie): 3 — 6 / 7 ani, perioadamatur eee eee eV Reperele psihogenetice- instrumente operationale psihologice care au functii de indicare a starii dezvoltarii psihice la un moment dat Dezvoltarea intelectuala la copil, preadolescent si adolescent de care dispune fiinta umand pentru a recepta, * actiunea, * reprezentarea (i * limbajul (functia semioticd, simbolica) inea mintala) © trei forme de gandire care apar succesiv in dezvoltarea cognitiva: + gandirea actional-obiectuali, © gandirea in imagi + gandirea verbal-logica Jean Piaget distinge patru stadiicare apar in dezvoltarea intelectual: 0-2ani 2-6/7 ani 6/7— 11/12 ani jverbal_logice (al operatiilor formale, logice sau propozitionale): 11/12-15 ani. Stadiul inteligentei /gandirii senzoriomotorii (O— 2 ani ) * _ gindire/inteligenta trait, transpusdin actiune = actiuneaconcret cu obiectele = manipularea obiectelorde citre copil cu scopul cunoasterii si exploririirealitatit realitate este schema senzoriomotorie : dobndirea conceptului de obiect permanent inceputul functiei semiotice — holofraza preconcepte si nu cu notiuni propriu-zi = gAndireacopiluluieste cantonatd in concret si in actual, caracterizata prin ‘egocentrism = se constituie operatiile de seriere si cele de clasificare = principalali i: actiunile mintale sunt ireversibile Stadiul inteligentei/gandirii (operatiilor) concrete (6/7—11/12 ani) - se caracterizeazi prin formarea operatiilor mintale(de gandire) - ideeade invarianti—conservarea cantita\ i, volumul - _operatiile gandirii= operatii concrete - nu se pot realiza decat pe materialconcret, in prezenta obiectelor sau a reprezentarilorimediateale acestora Stadiul inteligentei /gandirii operatiilor formale(11/12— 15 ani) - generalizarea operatiilorformale, pe la 14-15 ani, nu are loc simultanin toate sferele - _ gAndirea poate opera acum cu material verbal - cea mai importanta achizitiea acestui stadiu este rationamentul ipotetico-deductiv: ~dacé..., atunci...” - gAndirea devine mobil8, - realizeaza cu ugurin} rationamente directe (de la cauz la fect), dar si inverse (de la efect la cauze) - _ gAndirea poate opera nu doar asupra reall Dezvoltarea morala la copil, preadolescent si adolescent Studiind copii cu varste Intre 5-13 ani, J. Piaget distinge dou’ mari etape in dezvoltareajudeciitii morale la copi > etapa judleniiti? morale feteranome - copilul preia regulile, valorile, criteriile si normele morale din exterior (din anturajul imediat, din grupul sau de referinta — familia), judecata sa fiind neselectiva, situativa, rigid’ si vizind doar fapta, nu si motivatiaei > clapa judeodpi morale autonome — copilul, aflat in stadiul gindirii operatiilor concrete, are 0 judecati autonomi, prin interiorizarea normelor si valorilor ‘exteme gi transformarea lor in norme i valori proprii. Kohlberg defineste moralitatea ca fiind formata din reguli de conduit pe care le utilizim atunci cdnd judecdm comportamentul nostru si al celorlalti. > identificd 3 nivelurimari de evolutiea judecatii morale, fiecare dintre ele avandcate 2 stadii distincte: Nivelul Stadiul Reperul | intrebarea T.Preconventional | 1. Moralitatea ascultarii Pedeapsa Ce patesc? sisupunerit (4-10 ani) 2. Moralitatea Recompensa | Ce primesc? hedonismului instrumental naiv IL Conventional | 3. Moralitatea bunelor Statutulin | Ce vor spune? relatii grup (10-13 ani} 4. Moralitatea ordinii sia | Datoriafati | Ce spune legea? datoriei de norma ILL. Postoonventional | 5. Moralitatea Angajamentul | Ce trebuie si {dupa 13 ani, la contractual civic fac? eierer eee SaU\|6 Moralitatea principillor | Propria. | Cecredeucde Rigouata) individuale consti bine sé fac? moral L Nivelul premoralsau preconventional (4— 10 ani) Y standardelede judecare ale copiluluisunt eticheteleculturale ale anturajului sau: »bun/ rau”, ,cuminte/ obraznic”, ,corect/ gresit”, ,drept/ nedrept”, etc. Y faptele, comportamentelesunt judecate de copil dupaintent joar dupa consecintele lor, nu si moralitétji escultSriigi supunerit - principiul:adoratiei - se urmareste evitarea pedepsei: “Ce se pedepseste este rau, ce nu se pedepseste este bine” - copilul ascultd si se conformeaz cerinjelor adultului din dorinta de a evita anumite sanctiuni - Pedeapsa = orice comportament sau modalitate aplicati de adult cu scopul de a intéri negativanumite actiuni 7 ‘& Reperulde conduit jitarea pedepsei ‘> intrebarea morali: ce sd fac ca sf nu fiu pedepsit? ‘Stadiul ll: stadiul moralitatii hedonismul - se urmreste obtinerea anumitor beneficii: “Daca te ajut, ce castig?, Te ajut, dacd ma ajuti” - copilulasculté si se conformeazé cerintelor adultuluidin dorinta de a obtine anumite avantaje - _ Recompensa= orice comportamentsau modalitate aplicata de adult cu scopul de a intari pozitiv anumite actiuni ale copilului ‘> Reperulde conduit @ jntrebarea morala: Ce sa fac pentrua fi recompensat 2 moral: obtinerea recompensei IL Nivelul moralittii conventional (10-13 ani) Y’ preadolescentul este interesat de respectarea normelor si regu moralé r de conduit socio- Y poate fi anticipata judecarea faptelor nu numai dupa consecintele lor ci si dupa intentialor Stadiul it: stadiul moralitatii bunelor relagi conformismului grupul de referinté: “Baiat bun” - suntvalorizateincrederea, loialitates, respectul - devine important imaginea in ochii celortal ‘& Reperul de conduit moral: obtinerea aprobirii celorlalti ‘> Intrebarea morala: ce sa fac ca sd fiu apreciat ? ‘Staddiul IM: stadiul moralitdiiio i datoriei - princi lege si ordine - se urméreste datoria fata de norma: “Legea trebuie respectal ferent de situatie” - _ lanivel social legea devine obligatorie si eficienta deoarece ea actioneaza pentru binele tuturor si al fiecdrui individin parte ‘> Reperul de conduitd morala: obligatia de a respecta legea ‘& intrebarea moral: ce sd fac pentru a respecta legea 2? Il, Nivelul postconventionalsau al autonomieimorale (dupa 13 ani, la tinerege sau niciodata) Y are loc cristalizarea treptatd a propriuluisistem de valori Y autonomia moral reprezint& astfel rezultatul acceptarii si asim interiori treptate, normelorsi valorilorexterne ‘Stadiul ¥: stadiul moralitatii contractuale social - se urmireste binele celorialti si o acceptare democraticd a legi - _ legile reprezinté de fapt conventii sociale, nu sunt intangibilesi pot fi schimbate pe considerente rationale, vizand utilitatea lorgenerala ‘> Reperul de conduit morald: angajamentul de a respecta legea ‘> intrebarea morali: ce si fac daca am decis si respect legea ? ‘Sadiul Vi: stadiu! moralitStii principiilor individuale de conduitdi principiul:etic universal se urmireste datoria fat de propria congtiinté: “Fac un lucru conform eticii indiferentde consecinte” se cristalizeazi treptat propriul sistem de valori i principiimorale si ierarhizarea acestora propriile judecati morale sunt considerate mai importante si mai putemice decat nonmele si valorileexteme ‘> Reperulde conduit morala: propria constiinta moral ‘& Intrebarea moral um cred eu ci e bine sé fac? MOTIVATIA SI ROLUL El iN ACTIVITATEA DE INVATARE Definirei caracterizaregenerali Motivatia reprezinta ansamblul mobilurilor interne ale conduitei care stimuleazd, dectanseazé din interior, sustin energetic si orienteazé faptele, comportamentele si

S-ar putea să vă placă și