Icoanele si argumentarea iconofila contemporana.

Raspuns
unui articol [1]
Posted on 7 aprilie, 2015 by ascultareacredintei
Am gasit, de curand, acest articol, unde autorul aduce o parere fata de care vreau sa raspund,
punctual:
http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/de-ce-ortodocsii-se-inchina-icoanelor

De ce ortodocii se nchin icoanelor?

6 Aprilie 2015
Pr. Eugen Tanasescu
Ce sunt icoanele? De unde vin icoanele? Care sunt motivele pentru care ortodocii
cinstesc icoanele i se nchin n faa lor? Icoanele sunt chip cioplit? Cu rbdare, vom
gsi rspunsurile la toate aceste ntrebri.
Ce este icoana?
Cuvntul icoan vine din grecescul , care se traduce prin chip, reprezentare a
ceva. Astfel, icoana este o reprezentare grafic a unui prototip, care poate fi o
persoan, o fapt sau un adevr, ea nefiind nimic n sine, ci doar o metod de relaionare
cu prototipul, asemenea unei fotografii care ne aduce aminte de o persoan, un loc sau
o ntmplare.
n ortodoxie (ca i n catolicism), icoana este o reprezentare a unui personaj sfnt (Iisus
Hristos, Sfnta Treime, Maica Domnului, ngeri sau diveri sfini), a unui eveniment
important (srbtoare) sau unui adevr, principiu sau nvturi de credin. Totui,
icoanele nu sunt fotografii sau picturi, care surprind doar imaginea de moment, ci forme
de mrturisire teologic. De aceea, ele conin foarte multe simboluri.
De remarcat c traducerea literal a cuvntului grec (iconografie) este
scrierea de imagini, ceea ce nseamn c icoanele sunt Biblia netiutorilor de carte,
adic o alt form de exprimare a unor nvturi scrise n Biblie. Totodat, principiul
iconografiei este foarte prezent i n lumea modern a calculatoarelor, fiierele sau
programele fiind adeseori relaionate prin iconie.
Dar cea mai vie icoan este omul, care este chip al lui Dumnezeu, menit s ajung la
asemnarea cu Dumnezeu.

De unde vin icoanele?

Principiul iconografiei coboar n istorie pn n vremea Vechiului Testament. Primul
simbol iconografic l gsim pe vremea lui Noe; este curcubeul pe care Dumnezeu l
rnduiete ca semn al legmntului dintre Mine i pmnt (Facerea 9, 13). Apoi vom
gsi i alte simboluri iconografice: sngele de miel de pe casele evreilor care erau robi n
Egipt, arpele de aram ridicat n pustie care prefigura jertfa lui Hristos, norul i focul de
deasupra tabernacolului, cei doi heruvimi din aur de pe capacul chivotului Legii,
chipurile de heruvimi de pe esturile din tabernacol, diadema sfineniei, etc.
Acelai principiu ptrunde i n cretinism chiar din primul secol. Sfntul Apostol i
Evanghelist Luca este considerat fondatorul iconografiei cretine, istoria bisericeasc
menionnd c el picteaz primele icoane cretine, cele ale Maicii Domnului i ale
Sfinilor Apostoli Petru i Pavel. Apoi, catacombele i sarcofagele cretine sunt
mpodobite cu picturi iconografice.
Cretinismul nsui avea, n sec. II, ca simbol, petele, cci n greac pete=ihtis, care este
monograma Crezului prescurtat Iisus Hristos Theou Uios Sotir" (Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu Mntuitorul).
Documente despre icoane se regsesc la primii scriitori bisericeti: Sfntul Tertulian i
Eusebiu de Cezareea, care susine c a vzut cu proprii ochi icoane ale Mntuitorului
Iisus Hristos i ale Sfinilor Petru i Pavel.
Odat cu scoaterea cretinismului din ilegalitate, cultul icoanelor se va dezvolta att de
mult nct, la un moment dat, va strni mpotriviri iconoclaste.
Pentru a opri certurile i tulburrile pe tema icoanelor, Sinodul al VII-lea ecumenic va
definitiva nvtura ortodox despre icoane, stabilind motivele pentru care ortodocii se
nchin naintea icoanelor.
Care sunt motivele pentru care ortodocii cinstesc icoanele?
Sinodul al VII-lea ecumenic a proclamat principiul de baz pentru cultul icoanelor:
Icoanele s fie cinstite nu cu cinstirea adevrat, care dup credin se cuvine numai
dumnezeirii [Sfintei Treimi], ci [tot aa] cum se face cu semnul Sfintei i de via
fctoarei Cruci, cu Sfintele Evanghelii, i cu toate lucrurile sfinte.
Totodat Sinodul rnduia ca mpreun cu imaginea cinstitei i de via fctoarei cruci,
n sfintele biserici ale lui Dumnezeu s se pun i cinstitele i sfintele icoane, pictate sau
lucrate n mozaic, sau fcute din materii potrivite, pe sfintele vase i veminte, pe ziduri
i scnduri, n case i pe drumuri".
Fundamentul acestor decizii a fost sintetizat definitiv de ctre Sf. Ioan Damaschinul, cel
care va pune punct confuziilor teologice privind icoanele, acuzate de a fi idoli. Icoanele
nu sunt idoli, ci simboluri, astfel c, atunci cnd cineva venereaz o icoan, nu se face

vinovat de idolatrie. El nu se ador simbolul, ci doar l venereaz. O astfel de nchinare

nu e adresat lemnului sau culorii sau pietrei, ci persoanei zugrvite. Principiul este
asemntor cu funcia pe care o are orice fotografie de astzi: ea este cu att mai preioas
cu ct subiectul pe care l reprezint este mai preios.
Icoanele sunt chipuri cioplite?
Marea confuzie n privina icoanelor, care se mai face i astzi de cretini insuficient
documentai, pleac de la Porunca a 2-a din Decalog, care interzice idolatria: S nu-i
faci chip cioplit i nici un fel de asemnare a nici unui lucru din cte sunt n cer, sus, i
din cte sunt pe pmnt, jos, i din cte sunt n apele de sub pmnt!.
Piatra de poticnire n nelegerea corect a icoanelor este sintagma chip cioplit. Dei
porunca vorbete de chip i asemnare (care se refer la funcia iconografic), porunca se
refer nu la icoan ci la idol, definit prin lucru din cte sunt n cer, sus, i din cte sunt
pe pmnt, jos, i din cte sunt n apele de sub pmnt!
Prin urmare, rolul Poruncii a 2-a este acela de a feri pe credincios de idolatrie, de
confuzia ntre Creator i creatur, ntre Dumnezeu i lucrurile materiale, n final ntre
realitatea existenei divine i nchipuirile minii umane (idol vine din grecescul
= imagine neltoare, vis).
Aadar, trebuie fcut bine diferena ntre icoan (reprezentare a Divinitii) i idol
(reprezentare a unei false diviniti).
De altfel, dac n Vechiul Testament, Dumnezeu era nevzut i, prin urmare, nu putea fi
reprezentat, prin Hristos Dumnezeu se face vzut, om asemenea nou, ceea ce justific
teologic att reprezentarea ct i adorarea Sa, prin icoane. Sf. Ioan Evanghelistul exprim
biblic acest adevr Cuvntul (lui Dumnezeu) S-a fcut trup i S-a slluit ntre noi i
am vzut slava Lui, slav ca a Unuia-Nscut din Tatl, plin de har i de adevr.
La rndul su, Sfntul Pavel spune clar c prin Iisus Hristos, omul a vzut pe Dumnezeu
n mod deplin cci ntru El locuiete, trupete, toat plintatea Dumnezeirii.
n concluzie, reprezentndu-l iconografic pe Iisus Hristos, reprezentm n realitate nsi
Divinitatea (este motivul pentru care n aura Mntuitorului apar simbolurile aseitii
divine, alfa i omega, nceputul i sfritul).
Icoanele nu sunt idoli, pentru c Dumnezeu nu poate fi idol.

Ce este icoana?
Definita in articol, raspunsul la intrebarea aceasta suna cam asa:

Cuvntul icoan vine din grecescul , care se traduce prin chip, reprezentare a
ceva. Astfel, icoana este o reprezentare grafic a unui prototip, care poate fi o
persoan, o fapt sau un adevr, ea nefiind nimic n sine, ci doar o metod de relaionare
cu prototipul, asemenea unei fotografii care ne aduce aminte de o persoan, un loc sau
o ntmplare.
Vom observa ca definitia este exclusiv pozitiva, pregatita ca atare pentru a face posibila
argumentarea viitoare, in opozitie cu notiunea de idol. In realitate, insa, orice notiune cu care
opereaza omul este pervertibila, inclusiv notiunea de Dumnezeu. De unde, religiile false. Idolii,
vazuti ca divinitate, sunt o pervertire a divinitatii reale.
Poate ca se doreste ca icoana sa fie doar ceva pozitiv. In practica, insa, nu stau lucrurile chiar asa,
ba chiar, in cele mai multe cazuri e invers. Sa presupunem, luandu-ne dupa titlul articolului, ca
ortodocsii sunt toti capabili, doar omeneste vorbind, sa inteleaga reprezentarea, notiunea de
metafora, de pretip, prototip s.a.m.d. este, deja, prea mult. Eu vorbesc despre realitate acum.
Teologic, voi argumenta mai jos, dupa ce depasim chestiunea cu definitia.
Icoana este vazuta ca o reprezentare a unui personaj sfant. Icoana vazuta ca pictura aceea la care
ne referim acum. In primul rand, chiar ideea de personaj sfant este relativa. Icoana, din dorinta
de a i se da o nuanta doar pozitiva, se refera, totusi, din cuvintele autorului acelui articol, la
personajele sfinte la care se refera. Deci, nu doar la Dumnezeu. Sau, si la Dumnezeu.
Prin urmare, chiar si la sfintii catalogati ca atare de Biserica. Intram, desigur, intr-un cerc vicios
de argumentare. In realitatea, numai Dumnezeu stie cati sfinti numiti asa au fost, de fapt, sfinti
Ca, hotarare nu e ne greu noua, oamenilor, sa dam.
Mergand si mai in profunzime, se pune problema daca tot ce a spus Biserica este adevarat. Sau,
Biserica nu poate gresi? De aici, vine intrebarea Care Biserica? Sau, cine e Biserica? Cine se
erijeaza in Biserica? Istitutia care se jura ca e Biserica? Cea care seamana? Cea care are anumite
insemne? Ce-i cu stampila? Nu poate fi furata stampila? Cei cu o traditie mai veche? Cei cu una
mai noua?
Sunt unii care au ajuns pana acolo sa afirme erori grosolane, precum crestinatatea poporului
roman inainte de Cristos, sau faptul ca el ar fi fost in Biserica Ortodoxa de cand crestinismul. Voi
spune doar ca ideea de Biserica Ortodoxa, asa cum o intelegem noi astazi, este in legatura cu
evenimente intamplate cu multe secole dupa formarea crestinismului, a Bisericii lui Cristos.
Deci, iata ca discutia nu e tocmai simpla, dimpotriva. Incercarea este de a pune o definitie care sa
convina, cand, de fapt, o gandire mai complexa nu poate admite o asemenea definitie restrictiva,
fara mentiunea ca ea este intentionala. In practica, oamenii se inchina icoanelor si statuilor si
capacitatea lor nu transcende obiectul acela, de care, de fapt, are nevoie. Fiindca, daca ar putea,
nu ar mai avea nevoie de el, ci inchinarea lor ar fi fara intermediere in acest sens si fel.
Apoi, ca reprezentare a personajelor sfinte, icoana este o inchipuire in sensul negativ, cel mult.
Fiindca, sper ca e clar pentru toata lumea zadarnicia picturii concrete in sine. Chipul inteligibil

arata nimic, fiindca nu stim cum au aratat: Isus, sfintii, ingerii etc. Mai mult, ridicolul unor
icoane il reprezinta si pe Tatal
Eu inteleg nevoia de argumentare pro-icoane, in contextul in care lumea de astazi are nevoie tot
mai mult de un crestinism real, nu de traditii si obiceiuri si nici de necinstiri fata de Dumnezeu
promovate prin practici pseudo-crestine carismatice, si nici nu ar renunta ortodoxia la ceva atat
de drag.
In speta, fara sa o spun deloc cu rautate, icoane face cam oricine, le vinde pe bani. Bisericile,
manastirile ar trebui sa fie pentru suflet, nu, cum tot mai mult sunt, pentru bani. Cand totul e pe
bani, nu mai putem vorbi despre un crestinism pur, cand reprezentantii lui vor sa fie dupa cum
ne-a invatat Cristos. Biserica are, acum, bani, dar nu mai are putere. E complex si amplu, dar
prin spartura aceasta, au avut de castigat, in lumea crestina, in timp, atat ateismul cat si islamul.