STORIA MISCARII FRATESTI DIN ROMANIA

material folosit cu permisiunea fratelui Eliezer Macesaru

Trezirile spirituale din sec.19, care au avut loc in diferite tari crestine, au ajuns si in
Romania, mai exact in Transilvania, o parte a Imperiului Austro-Ungar. Distribuitorii de
Biblii, credinciosi si semanatori zelosi ai Cuvantului lui Dumnezeu, au trecut prin orasele
si satele romanasti, oferind Biblii si Noi Testamente oamenilor care doreau sa citaesca o
carte buna. Deoarece Biserica Ortodoxa nu interzicea citirea Bibliei, acesti lucratori au
putut calatori fara nici o restrictie. Astfel Cuvantul lui Dumnezeu a ajuns in multe sate si
orase.
Oricum, se stie foarte putin despre propovaduirea Evangheliei in limba romana, in zona
de sud-est a muntilor Carpati din Romania. Asta poate si datorita faptului ca Valahia si
Moldova erau izolate de regiunile protestante ale Europei Centrale si de Vest, si de
asemenea slaba activitate misionara a protestantilor in primele 3 secole explica influenta
infima a crestinismului evanghelic in Romania.

VIZITA LUI E.H. BROADBENT IN ROMANIA

In 1899 E.H. Broadbent de la "Free Christians Congregations in England"
(Congregatiunile Crestine Libere din Anglia) a vizitat credinciosi armeni din Constanta Marea Neagra, credinciosi pe care ii cunostea de mult timp.
Din Constanta, el s-a dus la Bucuresti. Acolo, el a gasit doar un grup mic de credinciosi
baptisti germani. El a ajuns la concluzia ca,, in Bucuresti si in tara Romaniei nu exista
nici macar un singur loc in care Evanghelia sa fi fost propovaduita in limba romana.
Auzind injuraturile si limbajul vulgar a oamenilor de pe strada, observand
comportamentul firesc al altora, Broadbent a fost intristat profund si a inceput sa planga;
a lasat geanta pe trotuar, a ingenunchiat si s-a rugat cu voce tare. Plangand a cerut
Domnului sa fie indurator si sa salveze Romania. Cand Broadbent s-a intors in Anglia, lea spus prietenilor sai despre Romania si i-a incurajat sa se roage pentru aceasta tara. De
asemenea, a scris un articol despre Romania, intr-o revista de misiune, indemandu-i pe
toti sa se roage pentru Romania si a apelat la misonari sa se duca acolo si sa predice
Evanghelia.
MISIONARUL ELVETIAN FRANCIS BERNEY 1899-1909
Articolul lui Broadbent a fost citit de un misionar elvetian, Francis Berney, care preda la
Scoala Biblica din Tunisia, Africa. Berney si un coleg de la Scoala Biblica, Charles

Aubert, au inteles ca Dumnezeu ii calauzeste catre Romania. Berney a sosit in Bucuresti

pe 30 septembrie 1899, insotit de sotia sa Madeliene si de cea de a doua fata, Zelie,
impreuna cu Charles Aubert. Imediat si-au inceput lucrarea, Berney si Aubert, cu cei care
vorbeau franceza. Dupa ce au invatat limba romana, serviciile divine erau tinute si in
limba romana. Se intalneau pentru rugaciune si studiu in casa lui Berney. De obicei,
serveau ceai, iar dupa slujba urmau discutii pe teme spirituale. Dupa un an, era nevoie de
un spatiu mai larg. (octombrie 1900).
Berney a tradus si tiparit cateva parti din Evanghelie, sub forma de tractate si brosuri.
Acestea erau oferite tuturor celor care doreau sa citeasca. Sotia lui Berney a inceput un
studiu pentru tinerele femei si de asemenea le invata despre treburile gospodaresti.
Deoarece Cuvantul lui Dumnezeu a fost semanat, multe suflete s-au intors la Dumnezeu.
In 1901, au avut loc 5 botezuri apoi au urmat alte 26 in urmatorii ani, pana in 1909.
In 1908, Berney a inceput sa tipareasca revista "Vestea Buna", iar adunarea s-a mutat la
Pallady nr.67, unde au continuat sa se intalneasca pana in 1925.

INCEPUTUL MISCARII FRATESTI SI IN ALTE REGIUNI

De asemenea Miscarea Frateasca a inceput sa prinda radacini si in alte regiuni din
Romania.
CONSTANTA
In 1902, Charles Aubert a venit in Constanta pentru a-si incepe lucrarea, impreuna cu un
misionar german pe nume Konig. Au predicat colonistilor germani din Dobrogea. Dupa o
scurta perioada, sotia lui Aubert si fetita nou nascuta s-au imbolnavit, iar ei s-au intors in
Elvetia.
CRAIOVA
Alte intalniri au inceput in Craiova in 1905, iar in localitatile din vecinatate au inceput
din 1908-1909.
O intamplare remarcabila a fost spusa despre Stan Segarceanu care s-a imbolnavit in
armata, fiind trimis la spital. Acolo, fratele sau mai in varsta i-a dat o Biblie veche si fara
coperti. Citind Scriptura, el a ajuns la convingerea ca este un pacatos si trebuie sa se
pocaiasca. Intr-un vis, Domnul i-a zis: " Vino si vezi si ceea ce vezi, spune si altora.".
Astfel, el a inceput sa spuna si altora ceea ce a descoperit in Biblie. Segarceanu a devenit
un mare castigator de suflete.
PLOIESTI (1907-1918)

In Ploiesti, prima adunare Frateasca din oras a fost inceputa de un grup de tineri dedicati.
Acest grup a fost sprijinit de o femeie germana care era detinea o fabrica de haine. Acesti
tineri se intalneau in casa ei. Au tiparit si distribuit tractate in spitale, magazine si
persoanelor care le vizitau. Multi au primit cuvantul si au inceput sa participe la serviciile
divine.
TRANSILVANIA (1902-1918)
In 1902 Francis Berney si E.H. Broadbent au vizitat Rasnov in vacanta si au inceput sa
predice germanilor care se aflau in oras. Multe persoane, insetate dupa mantuire, au venit
si i-a auzit predicand; iar dupa un timp scurt un grup de crestini germani s-a infiintat in
acest oras. Berney si Broadbent de asemenea au inceput intalnirile de rugaciune, studiu
biblic si Scoala Duminicala in orasele: Brasov, Vulcan, Codlea, Cisnadie si alte sate din
provincia Barsa. Pana in 1904 existau deja mici grupuri de credinciosi romani.
De asemenea Adunarile Fratesti au inceput sa lucreze in Sibiu, printre vorbitorii germani.
Prima data cand au auzit romanii Evanghelia a fost in Adunarile Germane.
Cativa dintre fratii germani care lucrau in Sibiu, au fost folositi de Dumnezeu pentru a
deschide primele Adunari Fratesti din zona Sibiu.
PRIMA PERSECUTIE (1909)
Cresterea numarului de credinciosi a atras atentia autoritatilor, care in 1909 i-a expulxat
pe Berney si pe ceilalti misionari straini. Berney s-a mutat la Rusciuc-Bulgaria, dar a
pastrat legatura cu Miscarea Frateasca din Romania. A continuat sa viziteze frecvent
sesiunile de echipare a liderilor romani.
PRIMUL RAZBOI MONDIAL
Primul Razboi Mondial a impiedicat dezvoltarea Miscarii Fratesti. In 1916 Romania a
intrat in razboi. A fost o perioada dificila, iar calamitatile razboiului a afectat intreaga
tara.
Din cauza razboiului, multi credinciosi au plecat pe front. In 1917, ocupatie germana a
cucerit o buna parte din tara. Totusi Dumnezeu, plin de indurare, a revarsat o
binecuvantare deosebita si prin acest lucru. Necazurile grele prin care a trecut poporul, au
scos la iveala nevoi sufletesti, pe care doar Evanghelia putea sa ofere alinare.
Soldatii care au devenit crestini in Adunarile din Bucuresti si Ploiesti au stationat in Iasi.
Acestia si alti tineri, plini de zel pentru Evanghelie, au inceput o intalnire de rugaciune si
propovaduire a Evangheliei, intr-o camera inchiriata. Cateva persoane care au auzit
Evanghelia s-au pocait si in scurt timp o Adunare mica crestina s-a infiintat. In 1918, 11
persoane au primit botezul Nou Testamental. Mai tarziu, Iasi a devenit un centru misionar

pentru Moldova si Basarabia.

PERIOADA INTERBELICA 1918-1939
Dupa Primul Razboi Mondial, activitatea misionara a Miscarii Fratesti a intrat intr-o noua
etapa. Dupa razboi, Romania a castigat teritorii in Transilvania, Basarabia si Bucovina.
Teritorul largit al tarii era denumit "Romania cea Mare" (cea Minunata) . Un rol
important in raspandirea Evangheliei l-au avut prizonierii de razboi, care au fost deportati
in lagarele din Siberia, unde au avut contact cu misionari. Dupa ce s-au intors in satele lor
din Transilvania, Banat, Basarabia si Moldova, ei au format grupuri de partasie pentru a
citi si a discuta Evanghelia.
Unii dintre ei, chiar au devenit misionari, calatorind din sat in sat pentru a vesti
Evanghelia.
BUCURESTI 1919-1941
Desi Francis Berney nu mai locuia in Romania, el era mereu interesat de lucrare si a
cautat sa echipeze lideri romani pentru continuarea lucrarii.
In 1919, Berney l-a trimis pe Grigore Constantinescu si Florea Moisescu in Elvetia pentru
a studia teologia. Dupa intoarcerea lor, ei au devenit misionarii Cultului Crestin din
Romania.
In 1924, Conferinta Nationala a Cultului Crestin dupa Evanghelie a avut loc la Bucuresti.
Conferintele regionale, Scolile Biblice pentru evanghelisti si profesorii au intarit
Miscarea Frateasca.
De asemenea literatura a fost importanta in raspandirea si consolidarea miscarii. In 1928,
revistele "Crestinul" si "Viata si Lumina" au fost tiparite, fiind publicate pana in 1924 sub
conducerea lui Florea Moisescu si Gheorghe Oprea Teodorescu. Datorita acestor reviste,
credinta fratilor a fost intarita, iar invataturii false au fost respinse.
MISIONARII STRAINI
Misionari straini din Elvetia, Germania si Anglia au continuat sa joace un rol important in
dezvoltarea Miscarii Fratesti in Romania. (Buhrer, Kreuz, Segall, Vervloct, Haupt, iar
dupa 1920 Paul Perret, Emile Freymond, etc.).
In 1922, misionarul elvetian Paul Perret a sosit la Bucuresti. Numele sotiei sale era Zelie
Berney, singura fiica a lui Francis Berney. Perret cunostea foarte bine Scripturile si avea
darul de invatator si pastor. El a inceput sa lucreze in Bucuresti si in alte Biserici.

Echipeaza multi misionari, calatoreste prin tara, visitand multe Biserici romane, ungure si
germane, organizeaza studii biblice si scrie articole pentru publicatii crestine.
RASPANDIREA MISCARII FRATESTI IN BUCOVINA, BASARABIA SI
MOLDOVA 1918-1940
Dupa Primul Razboi Mondial, Romania a castigat Basarabia. In aceasta regiune erau
multi romani, rusi si evrei. Cativa factori au condus la aparitia miscarii in aceasta zona.
De ani de zile, distribuitori de Biblii semanau Cuvantul lui Dumnezeu in acest teritoriu.
Prizonierii de razboi care s-au intors acasa au infiintat Biserici, ei cunoscandu-l pe
Dumnezeu in lagarele rusesti,. Lucratorii agricoli au adus credinta evanghelica. Si
misionarii au venit si au vestit Evangelia. Lucrarea misionara Frateasca s-a raspandit
chiar si in comunitatea evreiasca din Chisinau si in toata Basarabia. In Chisinau,
Misiunea Mildmay a evanghelizat multi evrei. Lucrarea avansa, iar in 1933 cand Francis
Berney l-a insotit pe Paul Perret in vizita la Adunarea din Chisinau, s-au bucurat ca au
gasit atat de multi credinciosi evrei, rusi si romani. In urmatorii ani, vestirea Evangheliei
crestea, iar alte Biserici erau deschise in partea de nord a Basarabiei.
Din pacate in 1940, Basarabia si partea de nord-vest a Bucovinei au intrat sub autoritatea
Rusiei, iar relatiile cu acestia credinciosi au fost intrerupte.
UNGURII
Miscarea Fratesca a castigat teren printre populatia ungara intre 1920-1924. Totul a
inceput la Vulcan. 16 credinciosi, care s-au despartit de Biserica Refomata in 1922, au
deschis o asociatie numita "Betania", in cadrul Bisericii Reformate. Bisericile Ortodoxe
si reformate i-au persecutat pe "betanisti", pentru ca se intalneau in locuri secrete, uneori
chiar noaptea. Dupa 1925, au stabilit contact cu congregatile din Ungaria. Pentru
autoritati, acest lucru a fost inca un motiv pentru a-i persecuta. Ulterior, miscarea
betaniana s-a raspandit printre credinciosii reformati din intreaga Transilvanie.
Alta lucrare a inceput cu ungurii din Craiova (1923-1924).
In 1930 o Adunare Ungara Crestina dupa Evanghelie a fost deschisa in Cluj, devenind un
centru conferentiar crestin.
Pana in 1930, centre crestine importante sunt puternice in orasele mari ale Romaniei:
Bucuresti, Ploiesti, Brasov, Sibiu, Iasi si Chisinau. Evanghelia se raspandeste
rapid.Evanghelistii, zelosi in a castiga suflete, vesteau Evanghelia. Cati primeau
Cuvantul, atat de multi erau botezati.Se adunau in Biserici pentru rugaciune si studiu
biblic.Cei care auzeau Cuvantul, il primeau si il impartaseau cu cei din familie si apoi
celor din sat.Altii mergeau din sat in sat pentru a semana Cuvantul lui Dumnezeu.
Conferintele regionale, binecuvantate de Dumnezeu, imbarbatau credinta fratilor si
Evanghelia aducea multe roade.

Misionarii si invatatorii crestini echipau evanghelisti si lucratori pentru continuarea

lucrarii.Duhul Sfant lucra cu putere in vietile oamenilor.

In perioada celor 2 razboaie, guvernul a supravegheat atent activitatea misionara, iar

cativa evanghelisti au fost arestati, intemnitati si batuti. Desi statul se numea democratic,
exclusivismul politic, national si religios a crescut in aceasta perioada. Grupurile
evanghelice erau supuse discriminarii. Dupa multe insistente, Miscarea Frateasca a
obtinut statutul de asociatie religioasa in 1939 pe baza deciziei privitoare la
reglementarea autorizarii si functionarii adunarilor si asociatiilor religioase, publicata in
Monitorul Oficial, nr. 161 din 15 Iulie 1939, ceea ce insemna ca erau acordate drepturi
minime religioase. Totusi persecutiile erau frecvente printre crestini evanghelici din
Romania.
"Crestinii dupa Scripturi"
Dupa Primul Razboi Mondial, a inceput o reforma in interiorul Bisericii Ortodoxe
Romane. Tudor Popescu, un preot cu influenta din Biserica "Cuibul cu Barza" Bucuresti
si Dumitru Cornilescu, care a tradus Biblia (traducerea folosita de Bisericile Evanghelice
de azi) au promovat aceasta reforma. Datorita unei opozitii puternice, ei au fost nevoiti sa
paraseasca Biserica Ortodoxa. Cei care i-au urmat au fost cunoscuti sub denumirea de
"Crestini dupa Scripturi". Aveau invatatura Noului Testament si chiar practicau botezul
celor mici. Treptat, situatia cultelor si a asociatiilor religioase din Romania s-a inrautatit.
Pentru a consolida statutul lor oficial "Crestinii dupa Scripturi" s-au unit cu Bisericile
Fratesti in 1939. Cele doua grupe si-au pastrat automonia, conceptiile si particularitatile
culturale, prin urmare unificarea nu a fost completa. Aceasta unire s-a mentinut 50 de ani
pana in 1989, cand "Crestinii dupa Scripturi" s-au retras din "Crestinii dupa Evanghelie"
si au inceput sa functioneze separat, avand denumirea de Biserica Evanghelica Romana.
AL DOILEA RAZBOI MONDIAL
Persecutii au fost si in timpul dictaturii militare a Maresalului Ion Antonescu. In 30
decembrie 1942, toate asociatiile religioase (considerate secte) au fost desfiintate.
Bunurile, fondurile si arhivele au fost confiscate de stat. Bisericile au fost inchise. Unele
au fost transformate in magazine, case si grajduri. Orice strangere a credinciosilor
evanghelici era interzisa.
In aceasta perioada multi credinciosi au fost persecutati. Unii au fost arestati doar pentru
ca au dat o Biblie unui vecin sau pentru ca au primit in casa un credincios ca sa se roage
impreuna. Altii erau batuti crunt si au stat multi ani in inchisoare. Aplicarea acestor legi
era lasata in responsabilitatea autoritatiilor locale. Preotii ortodoxi au avut un rol
important in "distrugerea" (termen care apare in documentele oficiale) comunitatiilor

evanghelistice. Deoarece crestinii evanghelici refuzau sa renunte la credinta lor, multi

dintre ei au fost incercati si condamnati de tribunalele militare la pedepse severe . Unii au
fost trimisi pe frontul de lupta, iar altii au fost trimisi in inchisoare, unde au si murit.
MISCAREA FRATEASCA DIN 1944 PANA IN 1989
Dupa caderea regimului lui Antonescu in 1944, a fost restaurat dreptul de a se aduna si de
proprietate. In 1944, Cultul Crestin a fost inca odata recunoscut ca asociatie religioasa.
In 1946, revista "Calea Credintei" a fost publicata oficial de Cult.
De asemenea in 1948, Cultul este recunoscut oficial ca denominatiune, impreuna cu
celelalte 13 culte.
In 1948, comunisti au consolidat supravegherea tarii. Romania a devenit Republica. In
timpul celor 40 de ani, regimul comunist, condus de ideologiea sa ateista, in mod
sistematic a atacat religia.
Poporul lui Dumnezeu a suferit persecutie, inchisoare iar uneori chiar moartea.
Securitatea a folosit orice mijloc pentru a distruge Biserica. Uneori chiar membrii
Biserici au colaborat ca informatori. Multi credinciosi au fost dati pe mana securitatii de
chiar fratii lor. Mii de credinciosi au experimentat Gulagul Roman.
Serviciile de inchinare puteau fi tinute doar in locuri aprobate de stat. Activitatile
religioase erau interzise in alte locuri. Candidatii pentru botez trebuiau sa fie inregistrati
la stat. Comunistii credeau ca noua generatie nu va urma credinta parintiilor, iar o
credinta "materialista" va reduce influenta acestei credinte. Dar aceste actiuni au avut
efectul opus. Datorita credintei si perseverentei credinciosilor, Adunarile cresteau
numeric si calitativ.
In 1960-1961 Ministerul de Culte a decis sa reduca la jumatate numarul de Biserici. Din
668 de Adunari Fratesti in 1958 au ramas doar 360. Aceasta schimbare a creat multe
dificultati pentru credinciosi.
Adunarile erau foarte aglomerate si era dificil pentru cei in varsta si pentru bolnavi sa
participe. Multi dintre cei convertiti nu intelegeau ce s-a intamplat cu bisericile lor, au
inceput sa se duca la alte Biserici sau sa cada de la credinta.
In 1973, cativa lideri reprezentati ai C.C.dp. Ev. si C. Baptist au adresat o scrisoare
deschisa presedintelui Ceausescu, in care cereau libertate religioasa pentru fiecare roman.
Aceasta scrisoare a fost scrisa de Silviu Cioata, Pavel Niculescu, Dumitrescu Victor si
pastorul baptist Iosif Ton, iar cu eforturi deosebite a fost trimisa la "Europa Libera" si
difuzata in Romania. Rezultatul acestui gest a fost intesificarea persecutiei.
In aceasta perioada a lipsit literatura crestina, in special Biblii, carti de cantari. Era

interzisa tiparirea literaturii religioase, de aceea multi crestinii au riscat sa introduca in

tara Biblii, cartii si tractate. Cei prinsi erau pedepsiti sever.
In 1984, un grup de 9 frati din Adunarile romane si germane, care au primit de la Viena
un vapor cu Biblii, au fost arestati si condamnati la 5 ani inchisoare. In urma apelurilor
internationale, in special datorita guvernului american, au fost eliberati dupa o perioada
de 6-9 luni. Acesti frati au fost: Johann Holzmann, Mihai Klauss, Feder Horst, Wagner
Klaus, Toader Ioan, Georgescu Constatin, Furnea Petre, Mircea Cioata and Silviu Cioata.
Autorizatiile pentru constructie erau foarte greu de obtinut, de obicei dupa multi ani si
dupa multe insistente. Desi, din punct de vedere constitutional aveau libertate sa se adune
si sa-si practice credinta, presiunile de conformare la ideile seculare ale statului comunist
erau foarte puternice. Activitatile Adunarilor erau foarte greu aprobate, programele
pentru copii si tineri erau foarte limitate, iar copiii credinciosilor erau oprimati la
examenele de admitere la liceu si universitate.
In perioada comunista, in ciuda persecutiilor, Adunarile Fratesti au fost foarte
imbarbatate de vizitele fratiilor din strainatate ca: Bill Grumbau, Tomas Moris, Mitchel
Cargill (din Anglia), Fred Kelling (Scotia), Andrew Craig (Irlanda), Erst Schrupp si Willi
Rapp (Germania), Jaques Blandenier si Marc Luthi (Elvetia).

DEZVOLTAREA MISCARII FRATESTI DUPA 1989

Dupa cadearea sangeroasa a regimului comunist din decembrie1989, evanghelicii au avut
parte de un nou inceput.
Exista o receptivitata mare fata de Evanghelie. Refuzand ideologia ateista a trecutului,
poporul roman s-a intors sa asculte si sa invete despre lucrurile spirituale.
Dupa decenii de restrictii, acum puteau sa deschida Biserici noi, scolii biblice si de
misiune. De asemenea, prin Uniune a fost posibil sa se deschida 13 orfelinate.
Institutele Biblice si programele crestine de echiparea pregatesc in prezent si pentru viitor
lideri pentru Bisericiile din Romania.
Numarul Adunarilor Fratesti a crescut foarte mult in anii 90.
In 1999, cand a sarbatorit Cultul C. dp. Ev. o 100 de anii de lucrare in Romania, exista in
fiecare localitate din Romania o Adunare Frateasca. In anumite zone, crestinii dp. Ev.
sunt numerosi.
In 1989, erau 265 de Adunari Fratesti, azi sunt 665, o crestere de aproape 400 de Adunari.

Numarul membrilor a crescut semnififcativ. De la 33.000 in 1992 la 46.000 in 2002. Este

o crestere de 39%.
La conferinta "Evanghelia pentru fiecare persoana, o Biserica pentru fiecare localitate"
tinuta in 2001, au fost identificati factorii pentru cresterea Adunarilor Fratesti in anii 90.
Cativa sunt:
LIBERTATEA
DESCHIDEREA OAMENILOR FATA DE PROBLEMELE SPIRITUALE
MULTE EVENIMENTE EVANGHELICE cu evanghelisti locali sau straini
INVATATURA
STRUCTURA DE ORGANIZARE
CONDUCEREA DECENTRALIZATA
RESURSE EXTERNE ca misionari, ajutor financiar .
Intr-adevar Dumnezeu continua sa faca o lucrare minunata cu Adunarile Fratesti din
Romania.
Domnul Isus a fost credincios Cuvantul Sau:
"Imi voi construi Biserica si portile Iadului nu o vor birui ."
In perioadele de grea incercare si in vremurile de libertate, Evanghelia a fost raspandita in
mod constant si a adus roada. Si aceasta datorita oamenilor credinciosi care au aratat ca ei
cred cuvintele apostolului Pavel, care spune:
"Mie nu imi este rusine de Evanghelie, pentru ca este puterea lui Dumnezeu pentru
fiecare care crede". Daca vom ramane ascultatori in credinta si vom continua sa semanam
Cuvantul lui Dumnezeu, Dumnezeu va creste Bisericile, aducand o recolta mare de
suflete pentru Imparatia lui cereasca. Dumnezeu sa continue lucrarea Sa buna, pana in
ziua venirii lui Isus Hristos, atunci cand oricine se va inchina si va recunoaste ca Isus
Hristos este Domnul, spre gloria Tatalui.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Carti consultate:

"Adunarile Crestin dupa Evanghelie n Istoria Crestininsmul la Romni" (1889-1943), un

manuscript netiparit scris de Eliezer Macesaru, 1997.
"Atlas-Ghid: Istoria si arhitectura lacasurilor de cult din Bucuresti" Vol. 2 Bucharest
2000.
"Atlasul Religiilor si al Monumentelor istorice Religioase din Romnia" de Constantin
Cuciuc, 1997.
"God's Heart for Romania" de OC International, 2001.
"A History of Romania" , Centru de Studii Romane , 1996.
Materialele sunt procurate de la Uniunea Cultului Crestin dupa Evanghelie Bucuresti Romania.