DEZVOLTAREA GUSTULUI

ESTETIC - DESPRE

Ce
educatia

inseamna
estetica?

Dezvoltarea capacitatii
copilului de a recepta,

KITSCH

evalua, trai si crea valorile frumosului.

In aceasta lume in care kitsch-ul este atat de des intalnit, o astfel de educatie este chiar foarte
necesara. Din pacate in zilele noastre, sintagma generatia supermarket a devenit dintr-o gluma, o
ingrijoratoare realitate. Mult si ieftin, cam asta pare sa fie motto-ul din ce in ce mai multor oameni.
Cantitatea poate sa dauneze calitatii si in cazul contactului cu arta daca nu exista o educatie estetica
facuta corect si temeinic.
Asa cum exista analfabetism scolar, asa putem vorbi si de un analfabetism estetic, acea
insensibilitate fata de frumos, fata de valoare.
In functie de idealul estetic al epocii, se formeaza gustul estetic, ceea ce numim bunul gust,
care, desi are caracter spontan si subiectiv, iar de gustibus non disputandum, este totusi rezultatul
educatiei si al climatului cultural in care traieste omul. Tot educatia estetica se mai ocupa si de
sentimentele estetice si de convingerile estetice, acele mobiluri interne ce orienteaza preocuparea
omului pentru introducerea frumosului in modul sau de viata. Judecata estetica, de asemenea este un
alt obiectiv al educatiei estetice, si consta in aprecierea mesajelor estetice pe baza unor criterii de
evaluare, adica, este un rezultat al interactiunii dintre cultura estetica a persoanei si experienta sa
estetica. In cadrul judecatii, putem vorbi de subiectivism (imposibilitatea emiterii unor criterii
generale de apreciere) si obiectivism (existenta unor criterii general valabile, negand in acelasi timp
participarea subiectiva a celui ce face apreciarea). Subiectivismul si obiectivismul, desi pot denatura,
daca sunt exagerate, totusi coexista ca principii in judecata estetica. Si nu in ultimul rand, educatia
estetica are ca obiectiv si simtul de creatie estetica, mai precis capacitatea si abilitatea de a imagina si
crea frumosul. Tinerii au un potential creativ deosebit, asa incat, aceste calitati pot fi educate,
dezvoltate si valorificate.
Educatia estetica trebuie facuta urmand anumite principii: se folosesc doar valori autentice
(pentru a invata corect un copil ce este valoarea, nu poate fi folosit un kitsch); receptarea valorilor
estetice este creatoare, activa (copilul trebuie invatat sa interpreteze personal mesajul artistic, sa fie
activ, deschis in receptarea artei); unitatea dintre forma si continut (forma si fond) si intelegerea si
situarea contextuala a fenomenului artistic (interdependenta dintre opera, autor, creator si conditiile
social-istorice in care opera este creata)
1

O educatie estetica poate apropia copilul de arta, de frumos, in cazul in care este facuta tinand cont
de etapele de dezvoltare a respectivului copil.
1.

Esteticul - dimensiune existentiala a omului

Educaia estetic n coal, realizat prin intermediul disciplinelor artistice, n special al

literaturii, constituie un mod de transmitere, de comunicare ctre elev a dimensiunilor frumosului,

ncorporat n imagini artistice.
n procesul nvrii literaturii, gndirea literar-artistic mbin att o dimensiune cognitiv,
ct i una afectiv-motivaional, prin intermediul crora elevul i formeaz o anumit imagine
despre modul n care se poate obine, n mod creator, plasticul i figurativul.
Prin intermediul operelor literare, elevul parcurge etapele unui proces creator n sensul c el
devine subiect care simte, se emoioneaz, dar totodat contientizeaz c particip indirect la acest
act de creaie, devenind co-autor.
Imaginea sau cunotina are caracter operaional, n sensul c asigur subiectului posibilitatea
s ptrund n interiorul procesului de creaie literar-artistic, mai precis l ajut s treac de la
cuvnt la imagine, vizualiznd mintal obiectul materializat n expresia artistic.Fr art, n special
fr limbajul ei specific, existena uman, ca unitate n diversitate, este de neconceput.
.

-creeaz premise favorabile formrii personalitii elevilor, datorit valorilor estetice care se

formeaz att n activitile din clas, ct i n afara ei i care se obiectiveaz n comportamentul

manifestat de receptorul educaional;
2. Dimensiunea estetic a existenei umane.
Personalitatea uman nu se poate mplini fr dimensiunea estetic a educaiei, avnd n
vedere c frumosul exist pretutindeni, iar omul creaz bunurile, reunind utilul cu plcutul.
Modalitatea prin care se realizeaz relaia dintre om i realitate o constituie arta, altfel spus,
prin intermediul imaginii artistice se nfptuiete sinteza dintre individual i general, dintre subiectiv
i obiectiv.
Mesajul artistic, prezent n opera de art pune n eviden valenele formative ale acesteia,
dar i cele mai profunde laturi ale personalitii umane, oferind n schimb posibilitatea formrii
convingerilor i acceptarea unor adevruri.
Daca s-a vorbit si se mai vorbeste nca de un analfabetism scolar, trebuie luat n seama, si un alt
tip de analfabetism, mai subtil si ascuns, dar mult mai periculos - si anume, "analfabetismul estetic",
adica incapacitatea de a sesiza si vibra n fata frumosului, insensibilitatea fata de inefabilul artei.
Imunitatea afectivitatii fata de zone ntinse ale existentei are consecinte pagubitoare att pentru
indivizi (indiferent de gradul lor de instructie), ct si pentru societati (indiferent ca sunt dezvoltate
sau subdezvoltate economic).
2

Daca exista o criza n arta, ea nu tine de creatia artistica, ci, mai degraba, de receptivitatea
noastra fata de acest fenomen. Invocata "criza a artei" este, de fapt, o criza de comunicare, ocriza a
sensibilitatii care nu se adapteaza noilor modalitati expresive. De aceea, e nevoie de o reconstructie
permanenta a sensibilitatii noastre receptive. Sa nu ne asteptam din partea artistilor la concesii facute
preferintelor si gustului "marelui" public. Adevarata arta evolueaza prin elita creatoare care sparge
canoane si forteaza gustul ncetatenit. Capodopera nu se adreseaza unui public existent, ci si-1
creeaza! nct, unul dintre scopurile (utopice?) ale educatiei estetice ar putea fi formarea publicului
pentru acceptarea operelor posibile, pentru a-1 face sa fie, daca se poate, cu un "pas" nainte fata de
experientele estetice viitoare.
Stimularea spiritului copiilor prin intermediul artelor constituie o obligatie. Artele reprezinta o
componenta indispensabila a unei pedagogii interactive, care valorizeaza dispozitiile si creativitatea
elevilor. Nu numai emisfera stnga se cere a fi antrenata, ci si cea dreapta, care vizeaza afectivitatea,
spontaneitatea creativa. "Exista deci ntre ceea ce este artistic si ceea ce este cerebral o complicitate
ale carei efecte pot fi considerabile" (Racle, 1983, p. 149).
Valentele emotional-estetice pot fi potentate nu numai prin intermediul disciplinelor de profil, ci
prin toate activitatile instructiv-educative, fapt ce reclama pregatirea tuturor educatorilor n directia
formarii propriei sensibilitati, dar si pentru formarea sensibilitatii elevilor, n vederea receptarii
semnificatiilor estetice.
Desigur ca nvatamntul permite si o specializare a anumitor cadre didactice pentru realizarea
educatiei estetice (profesorii de muzica, desen, literatura etc.). Cum nsa toti educatorii vin n contact
cu elevii n numeroase circumstante, cum toate activitatile decanteaza sau presupun si "momente"
estetice, cum cadrele didactice fac o educatie estetica cel putin implicit, indirect (prin felul cum
vorbesc, cum se mbraca si cum amenajeaza ambientul clasei), este necesar ca acestia sa fie educati
estetic si sa stapneasca metodica realizarii acestei laturi a formarii.
Sa facem aici precizarea ca educatia estetica nu trebuie confundata cu educatia artistica. Din
punctul de vedere al continutului, educatia estetica are o sfera mai larga, incluznd frumosul din
natura, societate si arta; educatia artistica vizeaza doar frumosul din opera de arta. Din punctul de
vedere al finalitatilor, educatia estetica si propune formarea receptivitatii si creativitatii estetice, pe
cnd educatia artistica are n vedere dezvoltarea si cultivarea capacitatilor creative n registrele
metodice, specifice fiecarei arte. Din punctul de vedere al formelor de realizare, educatia estetica se
desfasoara, cu preponderenta, sub forma unor activitati teoretico-informative, pe cnd educatia
artistica se deruleaza mai mult pe un traiect practic-aplicativ. Pna la un anumit punct, educatia
artistica este recomandata tuturor elevilor. Dar ea va fi acordata, de catre cadre didactice specializate,

doar acelor elevi care au probat o competenta creativa n ramura unei arte, cu alte cuvinte, ea se
dovedeste a fi necesara mai mult viitorilor artisti.

3. Obiectivele educatiei estetice

Literatura de specialitate propune doua grupe de obiective urmarite de educatia estetica :
a. obiective privind formarea capacitatii de a percepe, a nsusi si a folosi adecvat valorile estetice;
b. obiective privind dezvoltarea capacitatii de a crea valori estetice.
n prima grupa sunt incluse obiectivele referitoare la valorificarea din perspectiva teoretica si
practica a valorilor estetice si ele se nscriu ntr-o ierarhie de componente n conformitate cu
planurile comportamentale adiacente. Astfel, un prim moment n dezvoltarea receptivitatii estetice l
reprezinta formarea senzorialitatii estetice adecvate limbajului artistic ce urmeaza a fi asimilat, adica
ascutirea acelor simturi prin intermediul carora vor fi sesizate conformatiile cromatice, acustice,
gestuale etc. etalate de opera de arta. Urmeaza apoi (nu numaidect ntr-o ordine genetica) un set de
exigente orientate spre stimularea emotiilor estetice, a acelor raspunsuri afective, ce-si au sorgintea n
structurile

de

profunzime

ale

personalitatii

umane

si

care

favorizeaza

receptarea.

Alimentarea sentimentelor estetice cu tensiunile si opozitiile complexe (placere-neplacere, personalimpersonal,

interesat-

dezinteresat,

realizat-

nerealizat,

prezenta-absenta,

original-originar

Formarea gustului estetic reprezinta o sarcina prioritara. Acesta se refera la capacitatea de a reactiona
spontan, printr-un sentiment de satisfactie sau insatisfactie fata de obiectul estetic. Nu trebuie uitata
nici judecata estetica, acel act de deliberare si de ierarhizare a obiectelor estetice ntr-un cmp
axiologic, pe baza unor criterii. Formarea unui crez ideatic, stabil, ce caracterizeaza o personalitate
iubitoare de frumos autentic, va marca realizarea unorconvingeri estetice. Toate aceste componente
premerg, dar sunt si consecinte ale idealuluiestetic, ale acelui coxnplex ideatic general spre care se
tinde si care fiinteaza la un moment dat (la nivel individual sau grupal), orientnd si influentnd
ntreaga experienta estetica.
Receptivitatea estetica trebuie sa fie ndreptata si spre noile valori artistice, care si fac aparitia,
impunndu-se prin conditiile lor sinestezice de afectare a senzorialitatii. Caracterul tot mai sincretic
al unor arte (de exemplu, unele genuri si stiluri ale muzicii tinere, ce nglobeaza nonverbalul,
gestualitatea, vestimentatia, muzicalul, comportamentul), largirea evidenta a sferei artisticului
reclama o re-nvatare a senzorialitatii (n masura posibilului, caci si aici sunt niste praguri!), n acord
cu o parte a noilor stimuli culturali. Dezvoltarea unui stil estetic de viata, precum si crearea unui
spatiu intim, a unui microclimat, purificator si compensator pot constitui obiective actuale sugerate
de tehnologismul invadator si secatuitor, caruia trebuie sa-i contrapunem ceva si sa-i raspundem
adecvat.
4

Cea de-a doua grupa de obiective vizeaza dezvoltarea creativitatii estetice, care poate mbraca
att un caracter general, ct si unul particular. Desigur ca de dorit ar fi ca toti oamenii sa fie si
creativi n plan estetic, iar, pna la un punct, asa stau lucrurile. Unii autori ncearca sa ridice sintagma
de "creativitate estetica" la demnitatea de categorie teoretica distincta, atotcuprinzatoare. Fiecare
individ si creeaza un ambient axiologic format, daca nu din obiecte confectionate de noi nsine, cel
pulin din asamblari, conexari de obiecte gata-facute, ntr-o conceptie inedita. Fiecare om ajunge la un
comportament estetic individual si propriu. O anumita uzanta a unui obiect, un anumit stil de viata,
particular si inconfundabil, tradeaza creativitate a noastra funciara, aceasta descoperire (inventare?)
pe cont propriu a frumusetii lumii ntregi de catre noi toti.

DESPRE KITSCH

Kitschul este art fr sistem imunitar.

Kitsch, cuvnt german intraductibil, intrat ca atare n fondul de termeni internationali ai
esteticii si utilizat pentru a desemna arta de prost gust, pseudoarta, ca si prostul gust n general.
Kitsch-ul semnifica arta-surogat, precum si toate acele produse artistice concepute n spiritul
exploatarii doar a unuia sau unora dintre grupurile de stimuli ce intra in compunerea artei: stimuli de
ordin biologic (indeosebi cei erotici, de ordin etic (sentimentalismul, de ordin magic ori ludic.
Kitsch-ul se refera, prin urmare, la un univers lipsit de profunzime si de semnificatii social umane
superioare. Datorita alterarii gustului estetic n conditiile industrializarii, serializarii si comercializarii
productiei de arta sau a celei artizanale, apare si un public kitsch cu gusturi estetice kitsch, predispus
a fi receptiv la vulgaritate, la gregar sau melodramatic.
(Dictionarul de estetica generala, 1972)
PRINCIPIILE KITSCHULUI
1) Principiul inadecvarii: Ideea de inadecvare a fost adusa n discutie de catre Engelhardt, care a
remarcat ca n orice aspect sau n orice obiect exista o deviere, o distantare permanenta fata de scopul
sau nominal, fata de functia pe care trebuie s-o ndeplineasca - fie ca e vorba de un produs, fie de un
tirbuson - si o distantare fata de realism - daca e vorba de orice fel de expresie artistica. Kitsch-ul
tinteste ntotdeauna putin alaturi, nlocuieste ceea ce este pur cu ceva impur, chiar atunci cnd descrie
puritatea. Supradimensionare sau subdimensionare a obiectului: un cap de politician pe dopurile
pentru sticle, aurirea ultimilor metri ai unei cai ferate la terminarea construirii ei, capul lui Isus,
format Afnor A 7, ca semn pentru cartea de rugaciuni ete. ntotdeauna obiectul este n acelasi timp

si bine si prostconceput: "bine", la nivelul unei realizari ngrijite si constiincios finisate, "rau", n
sensul ca partea de conceptie este foarte distorsionata.
2) Principiul cumularii: Am vorbit deja despre principiul cumularii n legatura cu tendinta
de ngramadire sau defrenezie, de "tot mai mult", care izvoraste n mod foarte evident din civilizatia
burgheza. Foarte putini maestri snt total scutiti de tendinta aceasta, care consta n umplerea vidului
prin suprasolicitarea mijloacelor: sa ne gndim la Richard Wagner care nghesuie poezia peste
muzica, teatrul peste poezie si baletul peste drama sau sa ne gndim la prodigioasele volute aurite care
decoreaza paturile lui Ludovic de Bavaria. Acumularea religiei si a eroismului sau a erotismului si
exotismului produce revarsarea fntnilor sensibilitatii noastre, chiar daca uneori sensibilitatea este
contrariata; apare o reactie de depasire, de necare, care ne constrnge la perceperea globala a unui
sistem. Kitsch-ul nu ne lasa niciodata indiferenti, iar bunul gust nu este dect una dintre formele
prostului gust (Savignac), o forma careia nu poti sa-i reprosezi nimic.
Totusi, principiul acumularii, al freneziei nu caracterizeaza numai kitsch-ul; manierismul sau
rococoul contin si ele acest factor latent, facilitnd grefarea kitsch-ului mai degraba pe aceste tipuri de
arta, dect pe puritate clasica sau geometrica.
3) Principiul perceperii sinestezice: Principiul perceperii sinestezice se leaga de cel al acumularii,
este vorba deasaltarea a ct mai multe canale senzoriale, simultan sau prin juxtapunere. Arta
totala, visul permanent al epocii noastre, este amenintata in orice moment sa cada n kitsch ca
Tetralogia interpretata de un teatru de provincie. Faptul ca mobilizeaza si ochiul si urechea, simturile
de fundal (Schiller), reprezinta triumful operei si, deci, al operei comice. Multitudinea canalelor,
interferndu-se fara reguli si fara masura n sistemele centrale de integrare nervoasa, apare ca un scop
n sine. Ceasurile cu clopotei, sticlele de lichior ornate cu paiete de aur si cu muzica, cartile
parfumate vadesc aceeasi mentalitate, ca si tortul miresii supra etajat, unde peste biscuiti se adauga
banane, zahar, ciocolata, plus toate culorile curcubeului, ntr-o opera caracterizata prin gigantism si
pretentii sculpturale, n genul turnului Babel sau al bisericilor de tara.
4) Principiul mediocritatii: Tragic, n kitsch, este principiul mediocritatii. Cu toata acumularea
aceasta de mijloace, cu tot acest enorm display de obiecte, kitsch-ul ramne la mijlocul drumului n
privinta "noului"; spre deosebire de avangarda, el ramne esentialmente o arta de mase, adica o arta
acceptabila pentru mase, care li se ofera sistematic. Tocmai prin mediocritate produsele kitch
dobndesc un autentic caracter de fals si, eventual, obtin un surs condescendent din partea
consumatorului, care se crede superior lor, din moment ce le judeca.

Mediocritatea este ceea ce le leaga, ceea ce le topeste ntr-un ansamblu de perversitati estetice,
funetionale, politice sau religioase. Mediocritate este si n disproportie, ca si n pastrarea liniei de
mijloc, ea sta la baza eterogenitatii kitsch-ului, usurnd consumatorilor actul de absorbtie si
raspndirea lui n toate domeniile: am vazut ca exista si un kitsch al avangardei,
moda. Mediocritatea este nodul gordian al kitsch-ului, ale carui mpletituri este practic imposibil sa
le descurci si orice fisura a mediocritatii, n sensul tendintei spre absolut, de orice tip, distruge
fenomenul, nlocuindu-l cu un fenomen din sfera frumosului sau al urtului, concurente n egala
masura n ceea ce priveste efectul asupra sinceritatii, dupa cum bine a remarcat Lydia Krestovskys.
5) Principiul confortului: Ideea de a fi bine instalat, la distanta mica de obiectul vizat si de a nu
avea dect pretentii modeste, duce, n general, la o acceptare facila si la confort, la toata aceasta
gama de senzatii, de sentimente si de forme degradate, la culori lipsite de violenta si de
spontaneitate perceptiva, la acceptare totala.

Valorile kitsch
Kitschul este inamicul imaginaiei.
n orice epoca axista, asadar, un impuls kitsch. Am aratat, pe scurt, care sunt componentele sale
fundamentale:
securitate fata de evenimentele aleatorii ale lumii exterioare, care se prezinta ca o valoare ideala;
afirmarea propriei indiuidualitati, evitarea tendintei de a pune sub semnul ntrebarii modul de
viata si sistemul economic, ambele bazate pe acumulare creatoare si pe conservare, indiferent daca e
vorba de capital, de marfuri, de marile magazine sau de obiecte; sistem posesiv, ca valoare esentiala,
n care individul este ceea ce pare si pare ntr-un anume fel prin ceea ce poseda: marimea
apartamentului, naltimea plafonului sau argintaria;
ritualul unui anume mod de viata, ceaiul, organizarea servirii lui, regulile de primire, ziua "de
primire" a doamnei, toate aceste rituri transmise pna n zilele noastre si nsusite initial numai de
burghezie prin imitarea nobilimii, ntr-o prima perioada de raspndire a lor n mase, stopate la zidul
despartitor dintre burghezie si muncitorime, care a ramas n afara.
De ce atrage kitsch-ul? Pentru c-i frumos. Strlucete. E comercial, dar e accesibil. Ieftin. E duios
i e sentimental. Cele mai rspndite producii literare kitsch sunt textele cntate: lineare,
lacrimogene, triviale. Pe aceeai filier sentimental, ptrund n sufletele victimelor literare nuvelele
i romanele duios-melodramatice, un substitut literar. Ecluzele fiind deschise, acestea-s urmate de
orice text care acoper o tem la mod. i s nu uit! kitsch-ul e dulce i drgla, ntotdeauna.
Chiar i atunci cnd reflect o dram.
7

Kitsch-ul e mecanicist i schematic, artificial, clieizat, lipsit de substan. El e strident,

pompos, pretenios. i, n acelai timp, e un fenomen simplist/simplificat la maximum. Cum se
produce, de unde apare? Cel mai probabil, din ncrederea unor artiti c i eu a putea. Dar sunt i
autori care fac contient aceste surogate. Kitsch-ul e mimetic, el copiaz sau imit lucrrile originale,
fr a ptrunde n structura interioar, n logica liniilor i a proporiilor. El imit opere de succes. Dar
acestea sunt, de regul, producii complexe, elaborate, lucrate cu talent i migal. E simplu de
presupus ce fac imitatorii: ei observ ceea ce st la suprafa. i tocmai de aceea opera mimetic e
superficial, e vulgar i primitiv, extravagant i iptoare. Kitsch-ul nu are simul msurii. Autorul
operei-kitsch ngroa culorile. Face producia s strluceasc, poleind-o chiar i atunci cnd factura
solicit culori mate ori temperate. Nu numai culorile sunt aprinse i iptoare, ci i melanjul este
inimaginabil. Se amestec elemente imposibile, n context. O posibil definiie a kitsch-ului: surogat
creat din elemente incompatibile. A nu se confunda cu operele artistice mai puin inspirate!

ntocmit: Prof.: CHIRIL MARIA