Octavian Goga s-a nascut la 1 aprilie 1881, in satul Rasinari, de pe versantul Nordic al Carpatilor

Meridionali.

Gaga a intrat in publicistica literara cu recomandari din partea lui Ilarie Chendi, Sextil Puscariu, Nicolae
Iorga, Ion Garun, Vasile Galdis,Eugen Lovinescu.

Implinirea nationala si sociala este motivul fundamental al liricii lui Goga. El se face exponentul acelor
copii ai firii, ursiti din lacrimi si sudoare “al plugarilor vitreg loviti de stapani din care vor iesi mantuitorii
de maine. Totul este anuntat, enigmatic, oracular, apocalyptic.

Poezia lui Goga nu canta untaran idealizat, sentimental, prins in hirjoana,si dragoste plesnind de trai
bun si zbardand de odihna. Taranul din poezia lui desi traditional in cee ace are bun istoria poporului
nu e coplesit de traditionalism; desi loviti greu de destin, nu se resemneaza fatalist in fata istoriei si nu
se inchina idolilor falsi ai trecutului.

“erau atati in slujba lor de claca”

Lautarul Laie e mesagerul oropsitilor in cer, cel mai sumbru tablou il dau insa clacasii, ceata de umbre
fara glas, in arsita soarelui ucigator de iulie, vazuta ca un convoi dantesc.

“ Eu le vedeam insiruirea lunga

Cum girbovita-ncet inainteaza

Cum staruind, prin holda-si taie uliti

Cersitorind cu ochii stinsi o dunga

De nor pribeag in vinatul din zare.

Cind secera-n trudita ei carare

sir asternea in snopii grei de aur prisosul sfint de binecuvantare.”

Poetul are viziunea rascoalei collective a clacasilor, adevarata schimbare la fata a lumii ce se va serba
ca o noua geneza:

“- Toata tarina gliei dezrobite

Si muntii toti si-adincurile firii

Vor praznui din pacea lor urnite

Infricosata clip-a premenirii.

Asadar prima strofa afiseaza o adresare directa Divinitatii,iar abundenta metaforelor confera o
expresivitate remarcabila cautarii unui sprijin moral de care poetul are nevoie “cu ochii tulburi”,”cad
neputincios”,”mi se desfac prapastii”,”trupul istovit de cale”.

In continuare a doua strofa reflecta suferinta si tristetea sufleteasca a poetului, ca simbol al

neputintei unui neam intreg, care se afla la rascruce, cerandu-i ajutorul lui Dumnezeu: “Din valul lumii
lor ma smulge Si cu povata ta-nteleapta, in veci spre cei ramasi in urma,Tu,Doamne,vazul meu
indreapta”.

Astfel poetul oglindeste in ruga adresata Divinitatii , revolta si nemultumirea neamului romanesc,
din Transilvania, asadar opera literara este menita sa dea glas sentimentelor si trairilor umane, de
bucurie si de tristete accentuate prin verbele la modul imperativ: Dezleaga mintii mele taine, Sadeste-
n bratul meu de-a pururi Taria urii si-a iubirii, Da-mi cantecul si da-mi lumina, Alunga patimele mele,
invata-ma pe mine-a plange.

Revarsarea durerii izvorate din nedreptati sociale si emotionale constituie un argument pentru care
rolul de mesager al poetului, sustinut printr-o suita de substantive: “lacrima,truda,neputinta” da o
eticheta dramatica poeziei.

Poezia Plugarii face parte din volumul poezii publicat in 1905 si exprima o trasatura fundamentala a
creatiei poetice a lui Octavian Goga si anume dragostea si atasamentul pentru taranul roman.

Plugarii sunt cei care se ocupa cu lucrarea pamantului,agricultori,tarani. Ideea principala o constituie
frumusetea si bogatia sufleteasca ale omului din popor,sle taranului,aflate in antiteza cu saracia
materiala cu situatia sa jalnica.

Din pledoaria poetului se naste portretul moral al taranimii,asemanator,in linii generale cu cel conturat
de Al. Vlahuta in eseul Tara. Poporul e un portret colectiv,generalizat,al truditorului
pamantului,denumit in limba romana: taran,agricultor,plugar,in functie deimaginea cheie din poezie
care este “plugul”,”aratul”. utilizand o suita de metafore si comparatii,Goga ii caracterizeaza pe plugari
ca fiind oameni deosebit de harnici. Ideea principala o constituie frumusetea si bogatia sufleteasca ale
omului din popor,sle taranului,aflate in antiteza cu saracia materiala cu situatia sa jalnica.

o alta virtute a spiritului taranesc o constituie legatura indestructibila cu mediul ambiant,cu elementele
naturii. ideea comuniunii plugarilor cu natura patriei,care a fost dintotdeauuna prietenul de nadejde
al romanului,atat in clipele grele,in lupta impotriva dusmanului,cat si in clipele de bucurie,se exprima
prin intermediul unor sugestive figuri de stil.

Ideea principala a poeziei o constituie frumusetea si bogatia sufleteasca a omului din popor,a
taranului,aflat in antiteza cu saracia materiala,cu situatia sa jalnica.