Alimente sigure, ori de unde ar veni ele

UE este cel mai mare importator din lume

de alimente si cea mai mare piata de
desfacere pentru alimentele din tarile in
curs de dezvoltare. Importa furaje,
alimente, plante si animale din peste 200
de tari. Fermele si producatorii din tari non
UE care exporta in UE trebuie sa respecte
aceleasi principii de siguranta ca acelea
aplicate in UE. La frontierele UE se
efectueaza inspectii care au scopul de a
stopa intrarea in UE de alimente nesigure.
UE este acuzata cateodata ca-si foloseste
standardele ei mai inalte, ca metoda de
impiedicare a importurilor. Acesta este un
neadevar: UE a ales ca politica sa nu faca
nici un compromis in privinta
reglementarilor
de
siguranta
a
alimentului. Aceasta politica se aplica atat
propriilor membri, cat si tarilor care doresc
sa exporte in UE.

1 ianuarie 2007 a fost data aderarii

Romaniei la Uniunea Europeana si odata
cu obtinerea unor avantaje (ca libera
circulatie in spatiul Uniunii Europene,
dreptul la munca in tarile Uniunii, etc.) au
aparut si o serie de indatoriri cum ar fi
alinierea unitatilor de industrie alimentara
la cerintele de igiena si securitate
alimentara impuse de UE.
Aderarea nu inseamna doar armonizarea
legislatiei cu cea europeana ci si
implementarea cerintelor acesteia in toate
etapele de producere, prelucrare,
distributie si punere pe piata a alimentelor
si hranei pentru animale, destinata sau
administrata animalelor pentru productia
de alimente.
Implementarea cu succes a unui program
de siguranta a alimentului necesita
colaborarea celor trei sectoare: autoritati
guvernamentale, industria alimentului
(produse si servicii) si consumatori.

lucruri se aplica tuturor furajelor si

alimentelor, indiferent de unde ar proveni
ele, dinauntrul, sau dinafara UE.
Siguranta nu inseamna insa uniformitate.
UE promoveaza diversitatea, bazata pe
calitate. Legislatia europeana protejeaza
alimentele traditionale si produsele
provenind din anumite zone geografice,
asigurand consumatorii cu informatii care
sa-i ajute sa le poata distinge de falsuri.
UE isi incurajeaza tot mai insistent
fermierii sa se concentreze asupra calitatii,
nu numai a alimentelor, dar si a mediului
in care isi realizeaza produsele.
UE respecta si dreptul consumatorului la
alegere bazata pe informatie. Incurajeaza
dezbaterile publice, cere etichetare
informativa si publica avizele stiintifice pe
care le primeste, astfel incat consumatorii
sa poata avea incredere in alimentele pe
care le consuma.

Siguranta alimentelor in UE
Intreaga functionare a societatii depinde
atat de asigurarea necesarului de hrana
(securitate alimentara), cat si de calitatea
si siguranta alimentelor consumate de
oameni, incepand de la producerea
hranei pentru animale, cresterea
animalelor, producerea de materii prime,
producerea si procesarea alimentelor,
transport, depozitare, comercializare
consum.
Consumatorii europeni doresc ca
alimentele sa fie sigure si sanatoase.
Preocuparea majora a UE este aceea de
a se asigura ca alimentele consumate
sunt toate la acelasi nivel al standardelor,
pentru toti cetatenii sai, indiferent daca
alimentele sunt produse in interiorul UE,
sau sunt importate.
Siguranta alimentului reprezinta o
prioritate
de
varf
pentru
UE.
Reglementarile aferente s-au consolidat
si inasprit din 2000 incoace, in scopul
asigurarii ca alimentele consumate de
cetatenii europeni sunt extrem de sigure.
Acest nou mod de abordare este mai
integrat: furajele si alimentele sunt
urmarite cu mare grija de LA FERMA LA
FURCULITA. Autoritatile UE evalueaza cu
atentie riscurile si cauta sa obtina cel mai
bun aviz stiintific, inainte de a impune
restrictii, sau de a aviza, la randul sau, orice
produs, ingredient, aditiv, sau OMG. Aceste

Scurt istoric
Activitatea depusa pentru ameliorarea
sigurantei alimentelor are o istorie veche,
dar, in ultimele doua decenii a cunoscut o
efervescenta majora. Acest lucru s-a
produs ca raspuns la marile crize din anii
90: criza vacii nebune, criza furajelor
contaminate cu dioxina si falsificarea
uleiurilor de masline.
Scopul nu a fost doar acela de asigura un
pachet de acte normative privind siguranta
alimentelor, adus cat mai la zi, dar si
asigurarea consumatorilor cu cat mai
multe informatii privind riscurile potentiale
si actiunile care sunt intreprinse pentru
minimizarea lor. Nu exista nimic pe lume
despre care sa se poata spune ca se afla
la risc zero, sau reprezinta risc 0, dar UE
face tot ce-i sta in putinta, printr-o strategie
cuprinzatoare de siguranta a alimentului,
pentru a tine riscurile la un nivel minim, cu
ajutorul standardelor moderne pentru
aliment si de igiena, elaborate doar in baza
celor mai avansate cunostinte stiintifice.

Siguranta alimentului incepe de la ferma.

Regulile trebuie sa se aplice de la ferma
la furculita, atat pentru alimentele produse
in UE, cat si pentru cele importate din cele
patru zari ale lumii.

Atunci cand un produs poarta un logo PGI,

inseamna ca are o anumita caracteristica
sau reputatie asociata unei anumite zone
si ca macar una dintre etapele de
productie, procesare, sau preparare se
desfasoara in acea zona. Exemple pot fi:
Clare Island Salmon, Arancia Rossa di
Sicilia si Dortmunder Bier.
Asta inseamna ca alimentele care pot
purta aceste denumiri sunt somonul din
Insula Clare din Irlanda, portocalele
sangerii din Sicilia si berea din zona
Dortmund din Germania, ele fiind
singurele care indeplinesc specificatiile
de calitate particulare.

Siguranta alimentului incepe oriunde inca

de la ferma, indiferent de unde vine
alimentul. UE colaboreaza cu alte tari, in
cadrul organizatiilor internationale, la
elaborarea reglementarilor internationale
de siguranta a alimentului, intrucat cea
mai corecta solutie este aceea de a avea
pretutindeni in lume standarde la acelasi
nivel inalt. Acest lucru usureaza misiunea
tarilor care doresc sa exporte in UE si chiar
si misiunea producatorilor din UE care
exporta in spatiul dinafara UE.

Un produs care poarta un logo PDO are

caracteristici care nu pot rezulta decat din
conditiile naturale ale unui anumit mediu,
asociate cu abilitatile producatorilor din
regiunea care le produce. Exemple sunt:
Huile dolive de Nyons, Queijo Serra da
Estrella si Shetland lamb. Cu alte
cuvinte, numai uleiul de masline din zona
Nyons Franta, branza din zona Serra da
Estrella Portugalia si mieii din insulele
Shetland Islanda, care intrunesc in mod
precis cerintele se pot incadra intre cele
care pot utiliza logo-urile respective.

In cadrul acestor activitati, UE face

presiuni pentru adoptarea celor mai inalte
standarde posibil, nu numai in domeniul
sigurantei alimentului, dar si pentru
protectia mediului, dezvoltare rurala,
productie sustenabila si bunastarea
animalelor. UE realizeaza faptul ca aceste
standarde sunt dificile si costisitoare
pentru tarile in curs de dezvoltare si, de
aceea, acorda asistenta tehnica, pentru
a le ajuta sa atinga aceste standarde.

Logo-ul pentru specialitate traditionala

(TSG) este utilizat pentru produse cu
caracteristici distinctive si care fie contin
ingrediente traditionale, fie sunt obtinute
prin metode traditionale. Printre produsele
din aceasta grupa se numara painea
Kalakukko, tipurile de bere Jamn
Serrano si Kriek. Acestea au fost
inregistrate respectiv de Finlanda, Spania
si Belgia.

Aceasta asistenta poate aduce beneficii

indirecte si tarilor preocupate de propriile
standarde pentru alimente si sanatate,
reducand astfel numarul deceselor care
au drept cauza apa si alimentele
contaminate.
Anual, aproximativ 2 milioane de copii din
tarile in curs de dezvoltare decedeaza
datorita acestor cauze. UE contribuie,
deasemeni,
la
campaniile
de
constientizare
care
incurajeaza
consumatorii UE sa cumpere doar
alimente comercializate corect, adica
alimente care nu sunt doar sigure, dar
care, in plus, provin de la producatori
carora li se plateste un pret corect, care
au fost manipulate si procesate de
lucratori care sunt tratati corect.
Respectarea diversitatii
Siguranta alimentului nu inseamna
uniformizarea alimentelor in intregul
spatiu european. Doar sistemul de
asigurare a sigurantei alimentului este
comun tuturor tarilor membre, dar el are
suficienta flexibilitate pentru a asigura
respectarea diversitatii, a specificului
local. Este loc aici pentru alimentele
traditionale si specialitatile locale.
De fapt UE promoveaza activ diversitatea
si calitatea. UE asigura protejarea unor
alimente traditionale distinctive, asociate
zonelor diferite, sau a unor metode de
productie, impotriva copierii fara
indeplinirea procedurilor legale si sprijina,
incurajeaza, obtinerea de produse
naturale (cultivare a plantelor / crestere a
animalelor prin metode organice,
naturale).
Consumatorii din UE doresc alimente
sigure, dar si alimente de buna calitate.
Ei doresc, in acelasi timp, ca UE sa
respecte diversele culturi componente si
traditiile ce tin de diferitele bucatarii. UE
recunoaste aceste lucruri si a elaborat 4
logo-uri de calitate:
Logo pentru protejarea insemnelor de
origine si geografice (protected

Logo-ul pentru activitate de cultivare a

plantelor si crestere a animalelor, bazata
doar pe metode naturale, organice
inseamna ca produsele alimentare au fost
obtinute doar prin aceste tipuri de metode
aprobate, metode care respecta mediul
si include standarde inalte de sanatate si
bunastare a animalelor. Fermierii ce obtin
astfel de produse evita utilizarea de
pesticide sintetice si fertilizanti chimici..
EFSA - Autoritatea Europeana pentru
Siguranta Alimentelor
In 2002 a fost creata, prin regulamentul
178, EFSA; in Romania functioneaza
ANSVSA, creata pe structura si
functionalitatea
EFSA;
ANSVSA
colaboreaza
cu
autoritatile
competente:MS, ANPC, etc.
Situata provizoriu la Bruxelles, in 2002,
EFSA furnizeaza informatiile stiintifice
independente in toate problemele privind
alimentul si siguranta alimentului
inclusiv sanatatea si bunastarea
animalelor si protectia plantelor si
consiliere stiintifica privind nutritia, totul
servind la elaborarea si ajustarea
legislatiei comunitare. EFSA comunica
publicului intr-o maniera deschisa si
transparenta date privind toate actele
elaborate.
Evaluarea riscului pentru diferite situatii,
pe care o desfasoara EFSA, furnizeaza
managerilor de risc (din cadrul institutiilor
UE cu rol in elaborarea de reglementari
Comisia
Europeana,
Parlamentul
European si Consiliul Europei) baza de
fundamentare stiintifica necesara definirii
politicilor legislative si a masurilor de
reglementare, necesare asigurarii unui
inalt nivel de protectie in relatia cu
siguranta alimentelor.

pagina 16

Siguranta alimentelor, in contextul integrarii

europene

designations of origin - PDO si protected

geographical indications - PGI), ambele
aplicabile alimentelor si produselor
agricole care au legatura stransa cu un
anumit loc sau o anumita regiune.

EFSA s-a nascut prin regulamentul

Parlamentului European si al Consiliului
European (EC) No 178/2002 din 28
ianuarie 2002. Noua autoritate si-a gasit
imediat ritmul, organizand prima intrunire
a conducerii sale noua luni mai tarziu, sub

Anul 2003 reprezinta momentul in care

EFSA devine o agentie europeana deplin
independenta. EFSA a creat in mai 2003
celelalte componente: Comitetul Stiintific
si comitete.
Oameni de stiinta de talie mondiala din
intreaga Europa au fost inclusi in cele opt
comitete, acoperind
totul, de la
ingrediente, aditivi, pana la sanatatea si
bunastarea animalelor, Comitetul Stiintific
avand rolul de coordonator al tuturor
acestor comitete.
In prezent, EFSA se preocupa, in principal,
de cererile pentru actiuni de evaluare a
riscului venite din partea Comisiei
Europene, dar are in vedere si activitati cu
accent pro-activ mai mare, in scopul
identificarii problemelor emergente de
siguranta a alimentelor.
EFSA are responsabilitatea consilierii
institutiilor UE, indeosebi Comisiei UE, in
privinta tuturor aspectelor stiintifice ce
privesc productia, procesarea si
comercializarea de furaje si alimente.
Activitatea sa acopera domenii largi, cum
sunt: nutritia, organismele modificate
genetic (OMG), sanatatea animalelor,
bunastarea animalelor si sanatatea
plantelor.
EFSA pune la dispozitia legiutorilor UE
sfatul stiintific, intr-un mod mult mai
transparent si eficient, decat in trecut.
Odata ce EFSA i-a furnizat sfaturile
stiintifice, este rolul primordial al Comisiei
UE sa decida asupra modului in care va
actiona.
Guvernele tarilor membre UE si
Parlamentul European au acordat
Comisiei autoritatea de a actiona direct,
daca un risc este iminent.
Comisia poate, de exemplu, in anumite
circumstante, sa impuna conditii pentru
comercializarea de alimente si furaje. Ea
poate impune restrictii, sau interdictii chiar,
la comercializarea alimentelor sau
furajelor vizate intr-un anumit context.
Acestea si alte decizii operationale, sunt
discutate cu statele membre, in cadrul
Comitetului Permanent pentru Lantul
Alimentar si Sanatatea Animala.
Finantarea cercetarii pentru siguranta
alimentului
In scopul fundamentarii stiintifice, UE
cheltuieste zeci de milioane de euro
anual, pentru a gasi noi cai de prevenire
sau detectare mai rapida a imbolnavirilor
la animale, si pentru a finanta activitatea
de ameliorare a culturilor de plante sau
pentru crearea de plante noi.
Numai bugetul pentru cercetarile din
domeniul calitatii si sigurantei alimentului
a fost pentru perioada 2002 2006 de 685
milioane . Acesti bani sunt directionati cu
prioritate catre investigatii privind:
- cand si unde se produc cele mai multe
imbolnaviri si alergii legate de aliment,
- relatia aliment - sanatate,
- trasabilitatea de-a lungul lantului
alimentar,
- metode de analiza,
- detectarea si controlul amenintarilor la
adresa alimentului,
- metode si tehnologii de productie mai
sigure si mai prietenoase pentru mediu,
- alimente mai sanatoase,

- modul in care furajele pot afecta, in cele

din urma, sanatatea omului,

Ce se intampla cand UE i se alatura noi

membri ?
Cand o tara se pregateste sa adere la UE,
este necesar un efort major, costisitor din
toate punctele de vedere, pentru
indeplinirea cerintelor legale si pentru
imbunatatirea
proceselor
si
infrastructurilor.
Aceste eforturi primesc, la solicitare si
documentat, asistenta finaciara de la UE,
pentru ca imbunatatirile sa se produca la
timp. In cazuri exceptionale UE poate
permite perioade de tranzitie, care se
prelungesc chiar si dupa momentul
aderarii, termene in care sa se poata
realiza completa indeplinire.
Pana la indeplinirea completa a cerintelor,
unitatile din domeniul alimentului
(abatoare, industrie alimentara), care inca
mai au de actionat pentru atingerea
nivelului cerut, isi pot comercializa
produsele doar in tara in care sunt situate
aceste obiective economice.

Producatorii si procesatorii trebuie sa se

supuna unui mare numar de reglementari
pe domenii foarte specifice. Ideile de baza
ale acestor reglementari sunt acelea ca:
-trebuie se se asigure ca toate alimentele
sunt sigure, la nivelul cel mai inalt al
tehnicilor si tehnologiilor actuale;
-trebuie asigurata informarea continua a
consumatorilor, dandu-li-se sansa de a
face o alegere cat mai informata. In functie
de tema in discutie, acest lucru inseamna
ca UE adopta un singur set de standarde,
sau ca statele membre cad de acord
asupra unei recunoasteri reciproce a
standardelor.Diferentele in detalii nu
conteaza, daca rezultatele finale sunt
aceleasi.
Sunt patru elemente importante care
compun strategia UE in domeniul
sigurantei alimentului:
-reglementarile
privind
alimentelor si furajelor;

siguranta

-asigurarea informatiilor stiintifice

independente si disponibile pentru public;

Consumatorii din aceste tari, cetateni

europeni cu drepturi egale cu ale celorlalti
cetateni europeni, trebuie sa poata
recunoaste cu usurinta aceste produse,
pentru ca ele vor purta o stampila care sa
indice ca ele provin din unitati care nu
indeplinesc cerintele din reglementarile
UE.

-activitatile de verificare a implementarii

reglementarilor si a mecanismelor de
control al proceselor;

Legislatia din domeniul alimentar

aplicata in Romania

Regulamentele sunt actele care au

caracter obligatoriu de la data intrarii lor in
vigoare atat pentru statele membre, cat si
pentru persoanele fizice si juridice aflate
pe teritoriul acestora.

Prezentare generala
Primele reglementari privind siguranta
alimentului dateaza inca din primele zile
de existenta ale UE. Crizele care au afectat
siguranta alimentelor din anii 90 au
subliniat ca era necesara inlocuirea a
ceea ce devenise un set de norme
amestecate, haotice, referitoare mai ales
la alimentul pentru consum uman, cu o
abordare mai simpla si mai acoperitoare.
Noua abordare a acordat o atentie
deosebita si riscurilor pe care le comporta
nutreturile contaminate utilizate pentru
hrana animalelor.
Rezultatul a fost crearea actului normativ,
cunoscut sub numele de Legea Generala
a Alimentului (transpusa la noi in Legea
150 / 24 mai 2004, privind siguranta
alimentelor), cu aplicare graduala in
perioada cuprinsa intre 2002 si 2005.
Aceasta lege nu stabileste doar principiile
care se refera la siguranta alimentului, ci:
-introduce conceptul de TRASABILITATE.
Cu alte cuvinte, activitatile economice din
domeniul alimentelor si nutreturilor (fie
ele de producere, procesare, import),
trebuie sa asigure ca toate alimentele,
nutreturile si ingredientele sa poata fi
trasate, urmarite de-a lungul intregului lant
alimentar, de la ferma la furculita. Fiecare
operator trebuie sa poata sa-si identifice
clar furnizorii pentru fiecare materie prima
sau material furnizat de acestia, dar si pe
cei carora le furnizeaza produsele
sale.Aceasta cerinta este cunoscuta sub
numele de abordare un pas inapoi, un
pas inainte.
-creeaza premisele infiintarii Autoritatii
Europene pentru Siguranta Alimentului
(EFSA), pentru a aduna sub un singur
acoperis munca prestata anterior de catre
o multitudine de comitete stiintifice si
pentru a face din procesul de analiza a
riscului unui subiect mai deschis
publicului.
-reintareste sistemul de alerta rapida, prin
intermediul caruia Comisia Europeana si
guvernele UE sa actioneze rapid in
eventualitatea aparitiei unei amenintari la
adresa sigurantei alimentului si / sau
nutreturilor.

-recunoasterea drepturilor consumatorilor

de a face alegeri bazate pe informatie
completa in ceea ce priveste originea
alimentului si continutul sau.

Regulamentele se aplica direct pe

teritoriul statelor membre, carora le este
interzis sa adopte masuri de transpunere
sau orice alte masuri care ar putea ingradi
aplicarea lor directa.
Daca in text nu este precizata data intrarii
in vigoare, aceasta va fi reprezentata de
cea de a 20-zi de la publicarea in Jurnalul
Oficial al Comunitatilor Europene.
Directivele sunt actele care stabilesc
numai obiective obligatorii pentru statele
membre, lasand la latitudinea acestora
modalitatile de atingere a lor. n text este
precizata data pana la care statele
membre trebuie sa adopte masurile de
adaptare la directiva in cauza.
Directivele se aplica si ele direct pe
teritoriul statelor membre, dar numai dupa
expirarea termenului de transpunere.
Deciziile sunt actele cu caracter
obligatoriu doar pentru statele membre
sau persoanele juridice carora le sunt
adresate. Unele au caracter individual

(avand un singur destinatar sau un numar

limitat de destinatari), iar altele au caracter
general (sunt obligatorii pentru toate
statele membre si pentru persoanele fizice
si juridice aflate pe teritoriul acestora).
Recomandarile, rezolutiile si avizele sunt
acte fara caracter obligatoriu, jucand rolul
de instrumente indirecte pentru
apropierea legislatiilor si practicilor
nationale.
Acordurile si conventiile sunt intelegeri
in forma scrisa supuse dreptului
international dar ncheiate fie de catre
Comunitati cu state terte, fie de catre
acestea si statele membre cu state terte,
fie numai intre statele membre, in
conformitate cu competentele stabilite prin
tratatele constitutive.
Legislatia in domeniul alimentar
Obtinerea de produse alimentare sigure
pentru
consum
se
bazeaza
pe respectarea legislatiei in domeniu.
Incepand cu data aderarii Romaniei la
Uniunea Europeana, au intrat in vigoare :
-Regulament (CE) 852/2004 privind igiena
produselor alimentare
-Regulament (CE) 853/2004 privind
regulile specifice igienei produselor
alimentare de origine animala
-Regulament (CE) 854/2004 privind
regulile specifice organizarii controalelor
oficiale penntru produsele de origine
animala destinate consumului uman.
-Regulament (CE) 882/2004 privind
controalele oficiale pentru verificarea
respectarii legislatiei referitoare la
alimente si furaje, si a regulilor referitoare
la sanatatea si bunastarea animalelor.
-Directiva 2004/41/ CE care abroga unele
directive privind igiena alimentelor si
conditiile de igiena pentru producerea si
desfacerea anumitor produse de origine
animala destinate consumului uman
Toate unitatile de industrie alimentara
supuse controlului veterinar, trebuie sa
respecte conditiile generale si speciale
de igiena pentru alimentele de origine
animala prevazute in Regulamentul
Comisiei nr. 852/2004 si Regulamentul
Comisiei nr. 853/2004.
Siguranta alimentului incepe de la ferma
In UE sunt mai mult de 10 milioane de
fermieri. Acestia reprezinta 5.4% din toata
forta de munca.
Activitatea fermierilor, insa, genereaza
multe locuri de munca in comunitatile
inconjuratoare si in industria alimentului
si a furajelor. O cantitate semnificativa din
alimentele

pagina 17

conducerea lui Stuart Slorach. La scurt timp

dupa aceasta, a nominalizat primul
director executiv, in persoana lui Geoffrey
Podger si a creat Forumul Consultativ,
alcatuit din reprezentanti ai institutiilor
responsabile cu siguranta alimentului din
Statele Membre.

Recunosterea acestor probleme a coincis

cu ingrijorarile care incepeau sa se
manifeste, daca nu cumva politicile de
acest tip ale CAP incurajau metodele
intensive in agricultura, metode care au
avut consecinte grave asupra mediului si
sigurantei alimentului. Acesta a fost
momentul care a fortat reformarea
politicilor agricole in UE, reformare care
adus la indepartarea de plata productiei,
catre plata directa catre fermier.
Avantajul suplimentar al acestei abordari
consta in faptul ca platile pot stimula
fermierul in a avea initiative privind:
producerea de alimente sigure in conditii
bune de igiena,
mentinerea unor standarde inalte privind
bunastarea animalelor,
utilizarea unor metode de productie
prietenoase pentru mediul inconjurator,
promovarea unei economii rurale
sustenabile.
Abordarea aceasta noua este privita ca
fiind calea cea mai buna de combinare a
unui numar de obiective:
venituri rezonabile pentru fermieri,
preturi acceptabile si alimente sigure
pentru consumatori,
costuri acceptabile pentru platitorii de
taxe,
permisivitate pentru alte tari la un acces
corect pe pietele alimentare ale UE,
o industrie alimentara competitiva.
UE pune astazi un mai mic accent pe
cantitate decat in trecut, acordand o tot mai
mare importanta mentinerii calitatii si
rolului si nivelului veniturilor fermierilor
individuali. De exemplu, UE ofera suport
fermierilor care participa la programele
care au scopul de a imbunatati si asigura
calitatea produselor agricole si a
proceselor de productie.

Sanatatea si bunastarea animalelor

Daca alimentele trebuie sa fie sigure,
animalele de la care provin alimentele
trebuie sa fie sanatoase. UE trateaza foarte
serios nevoia de asigurare a sanatatii
animalelor prin aplicarea unor bune
practici veterinare si prin prevenirea
producerii de episoade de imbolnavire prin
boli contagioase, cum sunt febra aftoasa
si pesta porcina, sau gripa aviara. Daca
se produce un focar de imbolnavire,
acesta este monitorizat cu grija, fiind
intreprinse masurile necesare prevenirii
diseminarii, controlului focarului. Pentru
a se preveni intrarea unui animal bolnav
in lantul alimentar, toate animalele si toate
produsele obtinute de la animale trebuie
sa intruneasca cerintele stricte de
sanatate, inainte de a fi importate sau
comercializate in UE.
Reglementarile UE mai cer ca animalele
sa fie identificate, pentru asigurarea
trasabilitatii lor. Ele trebuie inregistrate,
marcate si acompaniate de un document
(pasaport), in functie de tipul de animal. O
retea informatica permite tuturor
autoritatilor veterinare din UE sa faca
schimb de informatii in ceea ce priveste
circulatia in teritoriul UE a animalelor vii,
materialului seminal, embrionilor,

produselor de origine animala

deseurilor de origine animala.

si

Principiul care guverneaza politicile UE

este acela ca animalele nu trebuie sa fie
supuse unor dureri sau suferinte evitabile.
Cercetarile stiintifice au demonstrat ca
animalele sunt mai sanatoase si
furnizeaza produse de o calitate mai buna,
daca sunt tratate mai bine si daca li se
creaza conditii sa traiasca in mediu
natural.
Stresul fizic, (rezultat de exemplu din
conditiile improprii de crestere, transport,
sacrificare), pot afecta negativ nu numai
sanatatea animalelor, dar si calitatea
carnii obtinute prin sacrificare si sanatatea
consumatorilor.
Consumatorii din UE sunt din ce in ce
mai preocupati de bunastarea animalelor
care le furnizeaza carnea, ouale si
produsele lactate. Toate acestea se
reflecta in reglementari clare privind
conditiile in care gainile, porcii, bovinele,
ovinele, caprinele, pot fi crescute,
transportate si sacrificate. Aceste
reglementari sunt permanent actualizate,
in concordanta cu noile date stiintifice.
Igiena alimentelor si furajelor
Atingerea standardelor alimentelor si
furajelor nu are un suport, daca acestea
sunt produse si manipulate in conditii
neigienice.
Standardele scazute de igiena a
alimentului nu sunt decat invitatii la
diseminarea, de exemplu, a unor germeni
patogeni cum sunt Salmonella si Listeria,
care pot produce toxiinfectii alimentare.
Salmonella se bucura de mult mai putina
publicitate decat ESB (encefalopatia
spongiforma bovina), dar reprezinta, de
departe, o mult mai mare amenintare:
decelata intr-o gama mare de produse
alimentare, cum sunt: ouale, carnea
(pasare, porc si vita), duce in fiecare an la
decesul a cateva sute de oameni si
infecteaza mai multe zeci de mii de
oameni.
UE are reglementari specifice care vizeaza
cateva dintre aceste amenintari si
reglementari generale de igiena pentru
toate alimentele si furajele, actualizate ca
parte a intregului pachet de reglementari
pentru siguranta alimentului, elaborate in
ultimii cativa ani. Operatorii din domeniul
alimentului trebuie sa-si identifice fiecare
punct din procesul de productie care este
critic pentru siguranta alimentului. Odata
realizat acest lucru, trebuie sa-si
elaboreze, realizeze si aplice in practica,
sa mentina si sa revizuiasca continuu,
procedurile de siguranta (sistem HACCP).
Unele exceptii de la cerinta punerii in
practica a unui sistem HACCP sunt
permise doar pentru foarte micii
producatori, sau pentru cei care furnizeaza
produse la poarta, pentru a nu fi
amenintata derularea unei afaceri foarte
mici, prin mijloace foarte costisitoare.
Exceptiile nu se fac insa de la regulile de
igiena de baza, dar etichetele ar trebui sa
mentioneze ca in unitate nu se aplica
sistemul HACCP.
Hotararea nr. 924 din 11 august 2005
privind aprobarea Regulilor generale
pentru igiena produselor alimentare si
Hotararea nr. 954 din 18 august 2005
privind aprobarea Regulilor specifice de
igien pentru alimente de origine animal
HG 924/2005 transpune prevederile
Regulamentului Parlamentului European
si al Consiliului Uniunii Europene nr. 852/
2004/CE, publicat in Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene nr. 139 din 30 aprilie
2004.
HG 954/2005 transpune prevederile
Regulamentului Parlamentului European
si al Consiliului Uniunii Europene nr. 853/
2004/CE care stabileste reguli specifice
de igiena pentru alimente de origine
animala neprocesate si procesate,
publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene nr. 139 din 30 aprilie 2004.

Cele doua hotarari stabilesc reguli

generale cu privire la igiena produselor
alimentare pentru operatorii cu activitate
in domeniul alimentar, tinandu-se cont, in
mod special, de urmatoarele principii:

-pentru a utiliza apa potabila sau apa

curata oricand este necesar pentru a se
preveni contaminarea;

-operatorii din alimentatie sunt primii

responsabili de siguranta alimentelor

-pentru a se asigura ca personalul care

manipuleaza produsele alimentare este
in stare buna de sanatate si a fost instruit
cu privire la riscurile pentru sanatate;

-asigurarea sigurantei alimentelor pe tot

lantul alimentar, incepand cu productia
primar;

-pentru a se depozita si a se manipula

deseuri si substante periculoase, astfel
incat sa se previna contaminarea;

-asigurarea lanului frigorific pentru

alimentele ce nu pot fi depozitate in
siguranta la temperaturi ale mediului
ambiant, in special pentru alimente
congelate;

-pentru a tine cont de rezultatele oricaror

analize aferente efectuate pe probe
prelevate de la animale

-implementarea generala a procedurilor

bazate pe principiile HACCP (Hazard
Analysis and Critical Control Point)
-asigurarea ca alimentele importate sa fie
cel putin la acelasi standard de igiena ca
alimentele produse in Romania sau sa
fie la un standard echivalent.
Prevederi generale de igiena pentru
productia primara si operatiuni asociate
acesteia
Operatorii cu activitate in domeniul
alimentar trebuie sa se asigure ca
produsele primare sunt protejate fata de
contaminare.
Operatorii cu activitate in domeniul
alimentar, atat in cel animal cat si in cel
vegetal, trebuie sa ia masuri :
-pentru a se controla contaminarea ce
provine din aer, sol, apa, hrana pentru
animale, fertilizatori, produse medicinale
de uz veterinar, produse pentru protectia
plantelor, biocide si din depozitarea,
manipularea, colectarea si prelucrarea
deseurilor;
-referitoare la sanatatea si bunastarea
animalelor si la sanatatea plantelor care
au implicatii asupra sanatatii publice,
-pentru a mentine curate si, atunci cand
este necesar dupa curatare, a dezinfecta,
intr-o maniera corespunzatoare, facilitatile,
echipamentul, containerele, lazile,
vehiculele si vasele;
-pentru a asigura starea de curatenie a
produselor vegetale;
-pentru a asigura, pe cat posibil, curatenia
animalelor ce urmeaza a fi sacrificate;

-pentru a utiliza corect aditivi furajeri si

produse medicinale de uz veterinar cat si
produse pentru protectia plantelor si
biocide
Cerinte privind amplasarea si
constructia obiectivelor din domeniul
alimentar
Proiectarea, designul, constructia,
localizarea si marimea obiectivelor din
domeniul alimentar trebuie:
-sa permita intretinerea, igienizarea si/
sau dezinfectia adecvata;
-sa fie astfel incat sa protejeze impotriva
acumularii de murdarie, contactului cu
materiale toxice, caderii de particule in
alimente si formarii de condens sau de
mucegaiuri pe suprafete;
-sa permita aplicarea bunelor practici de
igiena pentru alimente, inclusiv protectiai
impotriva contaminarii si, in special,
controlul daunatorilor;
-sa ofere conditii adecvate de manipulare
si depozitare a alimentelor, la o
temperatura controlata.
Trebuie sa fie disponibil un numar adecvat
de toalete conectate la un sistem eficient
de canalizare. Toaletele nu trebuie sa
comunice direct cu spaiile in care sunt
manipulate alimente.
Trebuie sa se asigure lavoare pentru
curatarea mainilor, prevazute cu apa
curenta calda si rece, cu materiale pentru
spalarea mainilor si pentru uscare
igienica. Atunci cand este necesar,
utilitatile pentru spalarea alimentelor
trebuie sa fie separate de cele pentru
spalarea mainilor.

pagina 18

consumate in UE provin din fermele din

UE. Ca reactie la criza de alimente din
perioada ce a urmat celui de-al II lea
razboi mondial, Politica Agricola Comuna
a UE a incurajat initial, inainte de toate,
productia de alimente,
in scopul
asigurarii, suficientei. Vorbind mai concret,
cu cat un fermier producea mai mult, cu
atat primea mai multi bani. Cu timpul,
aceasta politica a dus la super-productie
si la costuri mari pentru platitorii de taxe
si, cateodata, a condus la canalizarea
banilor catre fermierii care nu aveau nevoie
de ei.

Trebuie sa se asigure mijloace potrivite

si suficiente de ventilatie naturala sau

Grupurile sanitare trebuie sa aiba

ventilatie naturala sau mecanica.
Obiectivele din domeniul alimentar trebuie
sa aiba iluminare naturala si/sau
artificiala.
Trebuie sa fie asigurate vestiare pentru
personal.
Agentii de curatare si substantele
dezinfectante nu trebuie sa fie depozitate
in zone unde se manipuleaza alimente.

Siguranta
alimentului
inseamna
minimizarea riscului. UE isi ia in serios
responsabilitatea pentru managementul
si controlul riscului intr-o piata mondiala
a alimentului intr-o continua miscare. UE
ia decizii bazate pe date stiintifice, intr-un
mod foarte transparent, atat pentru
oamenii de stiinta, fermieri, producatori de
alimente sau consumatori.
Operatorii cu activitate n domeniul
alimentar trebuie sa puna in aplicare, sa
implementeze si sa mentina o procedura
sau proceduri permanente bazate pe
principiile HACCP.
Principiile HACCP constau in urmatoarele:

n incaperile in care sunt preparate, tratate

sau procesate alimente :

a) identificarea oricarui risc ce poate fi

prevenit, eliminat sau redus la niveluri
acceptabile;

-suprafetele pavimentului trebuie sa fie

mentinute in bune conditii de intretinere
si sa fie usor de curatat si de dezinfectat.
Aceasta necesita utilizarea unui material
impermeabil, nonabsorbant, lavabil si
netoxic,

b) identificarea punctelor critice de control

pentru etapa sau etapele in care controlul
este esential, pentru a se preveni ori a se
elimina un risc sau pentru a-l reduce la
niveluri acceptabile;

-suprafetele peretilor trebuie sa fie

mentinute in conditii bune de intretinere
si sa fie usor de curatat si de dezinfectat.
Aceasta necesita utilizarea unor materiale
impermeabile, nonabsorbante, lavabile si
netoxice, precum si o suprafata neteda
pana la o inaltime adecvata efectuarii
diferitelor operatiuni,
-plafoanele sau, acolo unde nu exista
plafoane, suprafata interioara a
acoperisului si accesoriile suspendate
trebuie sa fie construite si finisate astfel
incat sa se previna acumularea de
murdarie si sa se reduca condensul,
cresterea de mucegaiuri si imprastierea
de particule;
-ferestrele si alte deschizaturi trebuie sa
fie construite pentru a se preveni
acumularea de murdarie. Cele ce pot fi
deschise catre mediul exterior trebuie,
dupa caz, sa fie echipate cu plase
impotriva insectelor, ce pot fi usor
demontate pentru curatare;
-usile trebuie sa fie usor de curatat, iar
atunci cand este necesar, de dezinfectat.
Pentru aceasta este necesara utilizarea
de suprafete netede si nonabsorbante;
-suprafetele, incluzand suprafetele
echipamentelor, din spatiile in care sunt
manipulate alimente si, in special,
suprafetele ce intra in contact cu
alimentele trebuie sa fie mentinute in stare
buna de intretinere si trebuie sa fie usor
de curatat si de dezinfectat. Pentru
aceasta este necesara utilizarea de
materiale netede, lavabile, rezistente la
coroziune si netoxice;
-facilitati adecvate pentru curatarea,
dezinfectia si depozitarea ustensilelor si
a echipamentelor de lucru. Aceste facilitati
trebuie sa fie construite din materiale
rezistente la coroziune, sa fie usor de
curatat si sa fie aprovizionate in mod
adecvat cu apa fierbinte si rece. Fiecare
cuva sau orice astfel de facilitate destinata
spalarii de alimente trebuie sa aiba o
sursa adecvata de apa fierbinte si/sau
apa potabila rece si sa fie mentinuta
curata, iar atunci cand este necesar,
dezinfectata.
Evaluarea riscului implementarea
HACCP
Atunci cand elaboreaza politicile de
siguranta a alimentului si stabileste
nivelul acceptabil de risc, UE ia decizii pe
baza unor consilieri stiintifice si pe baza
ultimelor evolutii tehnologice. Comisia
Europeana se consulta cu Comitetul
Permanent constituit pentru Lantul
Alimentar si Sanatate Animala, comitet in
care fiecare tara membra este
reprezentata. Intrucat in permanenta apar
alimente si metode de productie noi, UE
evalueaza in mod constant riscurile pe
care acestea le pot reprezenta. EFSA joaca
un rol central in acest proces.

c) stabilirea limitelor critice in punctele

critice de control ce separa acceptabilul
de neacceptabil pentru prevenirea,
eliminarea sau reducerea riscurilor
identificate;
d) stabilirea si implementarea de
proceduri eficiente de monitorizare a
punctelor critice de control;
e) stabilirea de actiuni corective, atunci
cand monitorizarea indica faptul ca un
punct critic de control nu este sub control;
f) stabilirea de proceduri ce trebuie sa fie
efectuate in mod regulat pentru a se
verifica daca masurile enuntate la lit. a)-e)
functioneaza eficient;
g) stabilirea de documente si inregistrari
proportional cu natura si marimea
activitatii din domeniul alimentar, pentru a
se demonstra aplicarea eficienta a
masurilor prevazute la lit. a)-f).
In acelasi timp, UE are convingerea ca
standardele de siguranta a alimentului
trebuie sa promoveze, nu sa ingradeasca
alegerea si calitatea. Scopul nu este acela
de a descuraja inovatia si de a omogeniza
marea varietate de produse alimentare de
pe piata europeana, ci de a elabora
standardele fundamentale de siguranta,
standarde care sa serveasca drept baza
de crestere si dezvoltare a calitatii si
excelentei.
Riscul nu va putea fi eliminat niciodata in
totalitate. Si totusi, prin stabilirea unor
standarde inalte, prin evaluarea continua
a riscurilor si prin aplicarea masurilor
bazate
pe
informatie
stiintifica
independenta, UE poate sa se laude cu
politici de siguranta a alimentului
conforme legilor artei.
Transportul
Mijloacele de transport si/sau containerele
utilizate pentru transportul produselor
alimentare trebuie sa fie mentinute curate
si in buna stare de intretinere si
functionare pentru ca alimentele sa fie
protejate impotriva contaminarii si sa fie
concepute si construite pentru a se
permite igienizarea si/sau dezinfectia
adecvate.
Produsele alimentare sub forma lichida,
de granule sau de pudra, in vrac, trebuie
sa fie transportate in recipiente si/sau
containere/tancuri rezervate exclusiv
transportului de produse alimentare.
Astfel de containere trebuie sa fie marcate
in mod vizibil cu litere ce nu pot fi sterse,
in una sau mai multe limbi de circulatie
internationala, pentru a se scoate in
evidenta ca acestea sunt utilizate exclusiv
pentru transportul de produse alimentare,
sau trebuie sa fie marcate cu inscriptia
numai pentru produse alimentare.
Atunci cand mijloacele de transport si/sau
containerele au fost utilizate pentru
transportul altor bunuri decat produse

alimentare sau pentru transportul de

produse alimentare diferite, trebuie sa se
efectueze o igienizare eficienta intre
incarcari, pentru a se evita riscul de
contaminare.

Aburul utilizat in contact direct cu

alimentele nu trebuie sa contina nici o
substanta ce reprezinta un pericol pentru
sanatate sau care are potentialul sa
contamineze alimentele.

Dupa caz, mijloacele de transport si/sau

containerele utilizate pentru transport de
alimente trebuie sa permita mentinerea
alimentelor
la
temperaturi
corespunzatoare si sa permita ca aceste
temperaturi sa fie monitorizate.

Igiena si instruirea personalului

Deseuri alimentare
Deseurile alimentare, subprodusele
necomestibile si alte resturi trebuie sa fie
indepartate cat mai repede posibil din
incaperile in care sunt prezente alimente,
pentru a se evita astfel acumularea
acestora.
Deseurile alimentare, subprodusele
necomestibile si alte resturi trebuie sa fie
depozitate in containere ce se nchid.
Aceste containere trebuie sa fie usor de
igienizat si, atunci cand este necesar, de
dezinfectat.
Spatiile de depozitare a deseurilor trebuie
sa fie concepute si utilizate in asa fel incat
sa se permita mentinerea curata a
acestora si, dupa caz, sa fie libere de
animale si daunatori.
Aprovizionarea cu apa
Trebuie sa existe o sursa adecvata de apa
potabila ce trebuie sa fie utilizata oricand
este necesar sa se asigure conditii ca
alimentele sa nu fie contaminate.
Atunci cand este utilizata apa nepotabila,
de exemplu pentru controlul incendiilor,
pentru producerea de aburi, pentru
refrigerare i pentru alte scopuri similare,
aceasta trebuie circulata printr-un sistem
separat, bine identificat. Apa nepotabila nu
trebuie sa aiba conexiuni cu sau sa
permita refluxul in sistemele de apa
potabila.
Gheata ce vine in contact cu alimentele
sau care poate contamina alimentele
trebuie sa fie produsa din apa potabila
sau, atunci cand este utilizata pentru
racirea produselor din pescuit intregi, din
apa curata.

Fiecare persoana care lucreaza in zona

de manipulare a alimentelor trebuie sa
mentina un grad ridicat de curatenie
personala si trebuie sa poarte
imbracaminte adecvata, curata si, dupa
caz, echipament de protectie.
Nici unei persoane care sufera de o boala
sau este purtatoare a unei boli ce poate fi
transmisa prin alimente ori care sufera
de o alta afectiune, cum ar fi leziuni
infectate, infectii ale pielii, abcese sau
diaree, nu trebuie sa i se permita sa
manipuleze alimente ori sa intre in nici o
zona de manipulare a alimentelor, de orice
capacitate, daca exista posibilitatea de
contaminare directa sau indirecta. Orice
persoana astfel afectata si angajata ntr-o
intreprindere din domeniul alimentar si
care este posibil sa intre in contact cu
alimente trebuie sa raporteze imediat
operatorului cu activitate in domeniul
alimentar boala sau simptomele, iar daca
este posibil, cauzele acestora.
Persoanele care manipuleaza alimente
trebuie sa fie instruite in probleme de
igiena a alimentelor, proportional cu
activitatea desfasurata, iar cei responsabili
pentru punerea in aplicare a ghidurilor
aferente
au
primit
instruirea
corespunzatoare in aplicarea principiilor
HACCP.
Ambalarea si impachetarea produselor
alimentare
Materialul utilizat pentru ambalare si
mpachetare nu trebuie sa reprezinte o
sursa de contaminare. Materialele de
ambalare trebuie sa fie depozitate de aa
maniera incat acestea sa nu fie expuse la
un risc de contaminare.
Operatiunile de ambalare si impachetare
trebuie sa fie efectuate astfel incat sa se
evite contaminarea produselor. In cazul
recipientelor si al vaselor de sticla, trebuie
sa fie asigurate integritatea containerului
si igiena acestuia.

pagina 19

mecanica. Trebuie sa fie evitat fluxul

mecanic de aer dintr-o zona contaminata
catre o zona curata.

Standardele pentru alimente si nutreturi

Se acorda o atentie deosebita asupra a
ceea ce poate intra in alimentele pe care
le consumam, inca din faza de cultura
(plante) sau crestere (animale), in faza de
producere, sau de procesare. E important
de stiut ce consuma animalele care ne
furnizeaza alimente sau devin ele insele
alimente.
Amenintarile asupra alimentelor, din
ultimele decade, au pus in evidenta
riscurile de contaminare de la diverse tipuri
de furaje, in special de la cele utilizate in
fermele de crestere intensiva.
In consecinta, legislativul UE pune un
accent deosebit pe protectia sanatatii
omului si animalelor. Este interzisa
comercializarea de materiale de furajare
care ar putea reprezenta vreun risc pentru
sanatatea omului, animalelor, sau pentru
mediu. Etichetele pentru furaje trebuie sa
contina informatii care sa-l faca pe
crescatorul de animale sa stie ce cumpara
exact. In mod similar, utilizarea aditivilor
chimici este interzisa in absenta
aprobarilor pentru utilizare in producerea
de alimente.
Aprobarile presupun efectuarea de
evaluari intensive prealabile, efectuate de
EFSA. Dar chiar si dupa ce acestea au
fost considerate sigure de EFSA, acest
lucru nu este suficient pentru garantarea
acordarii luminii verzi, de utilizare sau
punere pe piata. UE isi da acordurile doar
daca are convingerea ca aditivul foloseste
unui scop util si ca utilizarea lui nu duce la
inducerea in eroare a consumatorului.
Pentru adititivii alimentari se folosesc
reguli specifice, cum sunt cele care se
adreseaza colorantilor, indulcitorilor,
emulsifiantilor, stabilizatorilor, agentilor de
ingrosare si de gelificare. Prin alte
reglementari se stabilesc nivelurile de
minerale si vitamine din suplimentele
alimentare, concentratiile limita pentru
substantele minerale din apa imbuteliata
si compozitia alimentelor cu destinatie
nutritionala speciala (alimentele pentru
sugari si copii mici, alimentele pentru
slabit, pentru scopuri terapeutice speciale
si pentru dietele sportivilor).
Reglementarile nu se refera doar la ceea
ce pot cuprinde aceste alimente, ci si la
ceea ce trebuie sa cuprinda etichetele in
ceea ce priveste ingredientele.
Pentru a se evita orice risc pentru
sanatatea publica, UE este la fel de stricta
in privinta cantitatilor de pesticide, sau de
reziduuri de produse medicamentoase de
uz veterinar, ce ar mai putea ramane in
alimentele puse in consumul uman.

Utilizarea hormonilor, pentru stimularea

cresterii animalelor, este interzisa.
In plus, exista standarde si pentru
materialele care vin in contact cu
alimentele, indeosebi materialele
plastice, pentru a se asigura ca acestea
nu pot contamina alimentele cu substante
periculoase, care ar putea fi in compozitia
lor. Reglementarile UE permit iradierea
plantelor medicinale si condimentelor,
pentru
a
le
conferi
siguranta
microbiologica. Unele state membre
permit chiar iradierea si a altor alimente,
pentru a le prelungi durabilitatea, sau
pentru a reduce pericolele la adresa
sanatatii publice. Dar utilizarea tehnicilor
de iradiere este strict reglementata si, in
orice caz, nu are utilizare larga.
OMG
UE acorda o atentie deosebita
organismelor modificate genetic (OMG) si
alimentelor noi, din OMG.
Cantarirea cu grija a riscului de catre
Comisia UE poate fi pusa in evidenta si in
modul in care UE abordeaza problema
biotehnologiilor. In UE au fost autorizate
un numar restrans de OMG sau produse
derivate din OMG si fiecare dintre acestea
a fost supus unui proces de evaluare
individuala, efectuata de cercetatori
independenti, inclusiv de cei care
colaboreaza acum cu EFSA.
Cercetatorii au concluzionat ca aceste
OMG-uri si produsele derivate nu au nici
un efect advers asupra sanatatii
oamenilor. Inainte de inceperea oricarei
cercetari privind furaje si alimente din OMG
si inainte de eliberarea in mediu a unui
OMG, sau de includerea sa intr-un produs,
in scopul comercializarii, este necesara
obtinerea unei aprobari.
Reglementarile sunt aceleasi atat pentru
alimente, cat si pentru furaje, iar
autorizatiile sunt limitate pe o perioada de
10 ani. Procedurile stricte din acest proces
includ o larga consultare publica.
Etichetele de pe alimente, ingrediente
alimentare si furaje, trebuie sa indice daca
produsul provine sau contine material MG,
chiar daca utilizarea biotehnologiei nu
poate fi detectata in produsul final, ca in
cazul uleiurilor de masa. Singurele
exceptii de la regula obligativitatii
mentionarii pe eticheta este in cazul in care
doar urme infime de material MG se
gasesc in produsele mentionate, sub
pragul minim stabilit.
Aceste limite prag stabilite admit o
realitate cu care trebuie sa opereze
politicile: este virtual imposibil ca un
produs sa fie 100% liber de material MG.
Urme infime de OMG sau de produse din
OMG pot patrunde in alimentele si furajele
conventionale, in timpul cultivarii, recoltarii,
transportului si procesarii.

Sistemul rapid de alerta

Sistemul rapid de alerta pentru aliment si
furaje (RASFF), furnizeaza cu rapiditate
informatiile privind identificarea de noi
riscuri pentru consumator. Atunci cand un
guvern al unui stat membru UE identifica
un aliment sau un furaj despre care
considera ca ar putea pune la risc
consumatorii, el utilizeaza aceasta retea,
pentru a disemina informatiile privind riscul
potential si masurile pe care le-a
declansat pentru a stopa patrunderea
acestuia in lantul alimentar. Toate acestea
asigura ca diseminarea informatiilor
despre un risc este foarte rapida in
intreaga UE si ca autoritatile din celelalte
tari pot initia actiuni in mod rapid, daca se
considera ca cetatenii lor ar putea fi si ei
la risc.Alertele se transmit pentru motive
care merg de la descoperirea de
salmonella in carne, pana la descoperirea
utilizarii de coloranti periculosi in
condimente, de mercur in peste, pana la
importul din unitati neautorizate.
Comisia UE este punctul central al unei
retele, care include autoritatile nationale
din domeniul sigurantei alimentelor si
EFSA. Ea face publice alertele pe internet.
Etichetarea ca masura de siguranta
Oamenii doresc si au si dreptul sa stie ce
mananca. Regulile privind etichetarea
alimentelor recunosc tocmai acest drept.
Principiul fundamental al reglementarilor
UE privind etichetarea alimentelor este
acela conform caruia consumatorilor
trebuie sa li se dea toate informatiile
esentiale privind: compozitia unui produs,
cine este producatorul, metodele de
pastrare si de preparare.
Producatorii sunt liberi sa ofere si alte
informatii, daca doresc, dar acestea
trebuie sa aiba acuratete, sa nu induca in
eroare consumatorul, si sa nu pretinda
ca vreun aliment poate preveni, trata, sau
vindeca vreo boala.
Cerintele privind etichetarea sunt
actualizate permanent, in prezent se
aplica Hotararea Guvernului nr. 106/2002
privind etichetarea alimentelor, publicata
n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 147 din 27 februarie 2002, cu
modificarile si completarile ulterioare,
pentru a reflecta evolutia in domeniul
stiintei si modificarile din asteptarile
consumatorilor. Modificarile recente
reflecta preocuparea publica, de exemplu,
pentru ESB (boala vacii nebune):
consumatorii doresc cat mai multe
informatii despre carnea de vita pe care o
cumpara.
Etichetele trebuie sa mentioneze unde a
fost nascut, crescut, ingrasat, abatorizat
si transat animalul.
Consumatorii mai vor sa stie daca
alimentele contin OMG, sau componente
care pot determina producerea de alergii
alte motive ale recentelor modificari.
Daca un aliment contine OMG, sau daca
este derivat din produse ce contin OMG,
atunci eticheta trebuie s-o spuna.
Provocarea cea mai mare in schitarea
unor reglementari moderne privind
etichetarea este aceea de a mentine
echilibrul intre a furniza consumatorilor cat
mai multa informatie si, in acelasi timp, a
nu supraincarca eticheta cu informatii care
fac dificila citirea si intelegerea.
Marca de identificare trebuie sa fie aplicata
inainte ca produsul sa paraseasca
intreprinderea. Marca de identificare
trebuie sa fie lizibila, sa nu se poata sterge
si sa aiba caractere usor descifrabile.
Aceasta trebuie sa fie clar vizibila pentru
autoritatile competente. Marca de
identificare trebuie sa indice numele arii
in care este situata intreprinderea, nume
ce poate fi scris complet sau sub forma
unui cod din doua litere, in conformitate
cu standardul ISO relevant.n cazul
Romniei codul este RO.

Marca de identificare trebuie s indice

numrul de autorizare al ntreprinderii.
Cand marca de identificare este aplicata
intr-o intreprindere situata in Romania,
aceasta trebuie sa fie de forma ovala si
sa includa abrevierea: CE, EC, EF, EG, EK
sau EY.
In functie de prezentarea diferitelor
produse de origine animala, marca de
identificare poate sa fie aplicata direct pe
produs, pe materialul de ambalare sau
pe materialul de impachetare ori poate sa
fie tiparita pe o eticheta fixata pe produs,
pe materialul de impachetare sau pe
materialul de ambalare.
De asemenea, marca de identificare
poate fi o placuta din material rezistent si
care nu se poate indeparta.
In plus fata de cerintele Hotararii
Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea
alimentelor, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 147 din 27
februarie 2002, cu modificarile si
completarile ulterioare, etichetarea
laptelui trebuie sa prezinte in mod clar:
-in cazul laptelui crud destinat consumului
uman direct, cuvintele lapte crud;
-in cazul produselor obtinute din lapte crud,
printr-un proces de fabricatie ce nu include
nici un tratament termic, fizic sau chimic,
cuvintele produs cu lapte crud.
Marca de identificare utilizata pentru
lapte
In loc de indicarea numarului de
autorizare al intreprinderii, marca de
identificare poate sa indice locul de pe
ambalaj sau de pe pachet unde este
inscris numarul de autorizare al
intreprinderii;
In cazul sticlelor reutilizabile, marca de
identificare poate sa indice numai initialele
tarii expeditoare si numarul de autorizare
al intreprinderii.
Ce inseamna a include in eticheta
informatii nutritionale, sau despre efecte
asupra sanatatii ?
UE recunoaste ca nu toti consumatorii
doresc doar siguranta pentru alimente; ei
doresc si ca alimentele sa fie nutritive. Mai
mult, o buna nutritie este un subiect a carui
importanta este in crestere in politicile de
sanatate publica din UE. Obezitatea este
din ce in ce mai frecventa.
Dieta sanatoasa reprezinta un element
important in incercarile de a modifica
aceasta tendinta. UE nu intentioneaza sa
intre in detalii care privesc ce mananca
oamenii si nici sa le dicteze stilurile de
viata, dar are un rol in a ajuta cetatenii
europeni sa ia decizii pe baza de informatii
si sa asigure ca ceea ce se pretinde in
etichetare, este adevarat si fundamentat
stiintific.
Activitatea Comisiei Europene in aceste
arii include cerinta ca etichetele sa poata
pretinde efecte nutritionale permisibile,
cum ar fi utilizarea unor termeni cum sunt:
continut scazut de grasime, sau
continut bogat in fibre; deasemeni, se
intentioneaza elaborarea unui sistem de
reglementare a modului in care se pot face
mentiuni privind unele efecte asupra
sanatatii.
Protectia impotriva alergiilor alimentare si
a intolerantei la alimente
Proportia din populatie care sufera de
alergii la alimente sau intoleranta la
alimente (la arahide, sau la lactoza) este
in crestere. Aproximativ 8% dintre copii si
3% dintre adulti sufera astazi de aceste
afectiuni. O etichetare mai buna ii ajuta pe
acestia sa evite acele produse si
ingrediente alimentare care le provoaca
aceste reactii.In trecut era obligatoriu ca
etichetele sa contina toti compusii care

pagina 20

Materialul de ambalare si de impachetare

reutilizat pentru produse alimentare
trebuie sa fie usor de igienizat, iar atunci
cand este necesar, de dezinfectat.

Prezenta hotarare stabileste reguli

generale pentru realizarea de controale
oficiale pentru a se verifica conformitatea
cu reguli ce au drept scop, in special:
prevenirea, eliminarea sau reducerea
nivelului factorilor de risc pentru animale
si oameni
garantarea corectitudinii practicilor
privind comertul cu alimente si furaje si
protectia intereselor consumatorului

constituiau cel putin 25% dintr-un produs.

Incepand cu anul 2005, trebuie listate toate
produsele componente. Sunt permise
doar foarte putine exceptii de la aceasta
regula, dar orice ingredient cunoscut ca o
sursa potentiala de alergie sau
intoleranta, trebuie intotdeauna mentionat.
Obligativitatea respectarii legislatiei si
controlul oficial al alimentului
Inca din anii 90, UE si-a conturat cel de-al
treilea element pentru strategia sa pentru
siguranta alimentului sistemul pentru
verificarea si asigurarea conformarii la
reglementarile din domeniul sigurantei
alimentului.
Aceste modificari au rolul de a clarifica
cine ce face si de a oferi consumatorilor
europeni acelasi nivel de protectie,
oriunde ar trai ei.
S-a produs o schimbare in sensul
indepartarii de activitatea de prelevare
regulata, dar la intamplare de probe, catre
o aplecare mai atenta asupra celor mai
serioase surse de risc. Riscul poate fi
astazi mai mare, deoarece pot fi
comercializate, intr-un timp scurt, cantitati
mari din acelasi produs, pe arii geografice
extinse, sau pentru ca alimente in cantitati
mari pot proveni din zone geografice
susceptibile de a furniza o anumita boala
a plantelor sau animalelor.
UE si-a extins atentia asupra definirii
sigurantei alimentului. Fara a se concentra
doar asupra contaminarii, autoritatile UE
isi extind acum atentia si asupra
activitatilor de verificare mai sistematica a
masurii in care produsele indeplinesc
cerintele de informare a consumatorului
si reglementarile privind a ceea ce
alimentele si furajele pot sau nu pot sa
contina.
Oficiul Veterinar si pentru Alimente (FVO),
care este un brat al Comisiei Europene
cu locatia in Grange, Irlanda, joaca un rol
important in verificarea masurii in care
sunt aplicate reglementarile. Echipa FVO,
formata din aproximativ 100 de inspectori,
calatoreste in lungul si latul nu numai UE,
ci si lumii intregi, pentru a verifica daca
mecanismele de control si de
constrangere sunt aplicate pretutindeni.
Ca parte a acestor verificari la fata locului,
inspectorii pot vizita unitati de producere,
sau de procesare, pentru a stabili daca
aceste mecanisme sunt aplicate in
practica. Daca este necesar, FVO poate
trimite in teren inspectori, in cazul
producerii de focare de imbolnavire, atat
in interiorul, cat si in exteriorul UE.
In Romania controlul verificarii conformitatii
cu legislatia privind hrana pentru animale
si cea privind alimentele se face de catre
medici veterinari / inspectori ai Autoritatii
Nationale Sanitare Veterinare si pentru
Siguranta Alimentelor la nivel central si de

medici veterinari/inspectori ai Directiilor

sanitare vetrinare si pentru siguranta
alimentelor la nivel judetean.
In cadrul Directiilor Sanitare Veterinare si
pentru Siguranta Alimentelor judetene
exista urmatoarele compartimente de
control :
-Serviciul de Sanatate Animala cu
Circumscriptiile veterinare zonale
-Compartiment de Control si coordonare
a activitatii farmaceutice veterinare
-Biroul de Bunastare a
animalelor
si
Unitatea
Epidemiologica teritoriala
-Biroul de Integrare Europeana,
Identificare, Inregistrarea Animalelor
-Serviciul de Igiena si
Sanatate
Publica
Veterinara
cu
Circumscriptiile
veterinare si pentru
s i g u r a n t a
alimentelor
-Serviciul de
Siguranta
Alimentelor
-Compartimentul Standarde, Marci
si Calitatea produselor alimentare
-Biroul de Inspectie si Control

Frecventa controalelor veterinare trebuie

sa fie direct proportionala cu factorii de
risc, luandu-se in considerare rezultatele
verificarilor operatorilor din sectorul
alimentatiei si furajelor, desfasurate pe
baza
planurilor
de
controale
HACCP(Punctul de analiza si control al
factorilor de risc / Hazard Analysis and
Critical Control Point)
Controalele oficiale trebuie sa fie efectuate
fara o avertizare prealabila, cu exceptia
activitatilor de audit la care este necesara
notificarea prealabila a operatorului cu
activitate in domeniul hranei pentru
animale sau a celui cu activitate in
domeniul alimentar.
De asemenea, pot fi efectuate controale
oficiale ad-hoc. Controalele oficiale
trebuie sa fie efectuate cu aceeasi atentie
pentru export, pentru punerea pe piata
interna si pentru importul din tari terte.
Controalele
oficiale
se
efectueaza in oricare dintre
etapele de producere,
prelucrare si
distributie a
h r a n e i
p e n t r u
animale sau
a alimentelor.
Autoritatile
competente
trebuie
sa
asigure:
a) eficienta si
corectitudinea
controalelor oficiale
b) ca personalul care
desfasoara controalele sa
fie libere de conflicte de interese;

Compartimentul Siguranta Alimentelor si

Compartimentul Standarde, Marci si
Calitatea Produselor Alimentare se ocupa
de verificarea implementarii si respectarii
legislatiei in sectorul produselor de origine
non-animala : unitati de panificatie, unitati
de fabricare a uleiurilor vegetale, depozite
de legume si fructe, unitati de morarit, etc.

c) ca ei sa aiba, sau sa aiba acces la

laboratoare corespunzatoare de testare
d) ca echipamentele si facilitatile sa fi fost
intretinute corespunzator;

Serviciul de Igiena si Sanatate Publica

Veterinara cu Circumscriptiile veterinare
si pentru siguranta alimentelor verifica
implementarea legislatiei europene in
sectorul produselor de origine animala:
abatoare, unitati de procesare carne,
unitati de fabricare a laptelui si produselor
lactate, magazine si depozite de produse
alimentare de origine animala, etc.Biroul
de Inspectie si Control este alcatuit din
doua segmente : Biroul de inspectie si
control in domeniul produselor de origine
animala si Biroul de inpectie si control in
domeniul sigurantei alimentelor care se
ocupa de segmentul produselor de
origine vegetala.

f) ca ei sa detina planul de contingenta si

sa fie pregatiti sa-l implementeze daca
este necesar.

Cadrul legislativ privind controalele

oficiale

-instalatiilor de productie primara,

intreprinderilor cu activitate in domeniul
hranei pentru animale si intreprinderilor
cu activitate in domeniul alimentar, inclusiv
imprejurimilor acestora, facilitatilor,
birourilor, echipamentelor, instalatiilor si

Hotararea nr. 925 din 11 august 2005

pentru aprobarea Regulilor privind
controalele oficiale efectuate pentru a
se asigura verificarea conformitatii cu

e) ca ei sa aiba drepturi legale de a

desfasura controale oficiale si de a lua
masuri

Proceduri si instructiuni privind

efectuarea controlului
Controalele oficiale trebuie sa se
desfasoare pe baza unor proceduri in
vederea asigurarii calitatii si omogenitatii
desfasurarii lor.Aceste proceduri vor
contine informatii privind activitatile
personalului care efectueaza controalele
oficiale.
Inspectia consta in verificarea :

utilajelor, mijloacelor de transport, precum

si a hranei pentru animale si a alimentelor;
-materiilor prime, ingredientelor, agentilor
auxiliari de prelucrare si a altor produse
utilizate pentru prepararea si producerea
de hrana pentru animale si de alimente;
-produselor semifinite;
-materialelor si articolelor destinate sa
intre in contact cu alimentele;
-produselor si proceselor de curatare si
intretinere si a pesticidelor;
-etichetarii, prezentarii si reclamei;
Inspectorii sanitari veterinari si pentru
siguranta
alimentelor
efectueaza
controalele privind :
-conditiile de igiena in intreprinderile cu
activitate in domeniul hranei pentru
animale si in intreprinderile cu activitate
in domeniul alimentar;
-evaluarea procedurilor referitoare la
bunele practici de fabricatie (GMP), bunele
practici de igiena (GHP), bunele practici
agricole i HACCP (Hazard Analysis and
Critical Control Point),
-examinarea materialelor scrise sau a
altor nregistrri ce pot fi relevante pentru
evaluarea conformitatii cu legislatia in
domeniul hranei pentru animale si cu
legislatia in domeniul alimentelor;
Totodata pentru o mai buna evaluare a
unitatii de productie/ procesare/valorificare
a produselor alimentare, inspectorii au :
-interviuri cu operatorii cu activitate in
domeniul hranei pentru animale, cu cei
cu activitate in domeniul alimentar si cu
personalul acestora;
-citesc
valorile
inregistrate
de
instrumentele
de
masurare
ale
intreprinderilor cu activitate in domeniul
hranei pentru animale sau ale
intreprinderilor cu activitate in domeniul
alimentar;
-efectueaza controale cu instrumente
proprii ale autoritatii competente, pentru a
se verifica masuratorile facute de
operatorii cu activitate in domeniul hranei
pentru animale si de cei cu activitate in
domeniul alimentar;
Autoritatea competenta va intocmi
rapoartele controalelor oficiale efectuate
care vor include:
-descrierea scopului controalelor oficiale
-metodele de control aplicate
-rezultatele controalelor desfasurate
-masurile pe care operatorul trebuie sa le
ia (daca este necesar)
Autoritatea competenta va inmana
operatorului o copie a acestui raport, cel
putin in cazul constatarii neconcordantelor/
incalcarilor legii.
Masuri luate in cazul neconcordantelor
Cand autoritatea competenta constata
neconcordante/incalcari, se vor lua masuri
care sa asigure remedierea situatiei de
catre operator, in functie de natura
neconcordantei si activitatile anterioare ale
operatorului.

pagina 21

legislatia privind hrana pentru animale

si cea privind alimentele si cu regulile de
sanatate si de protectie a animalelor
transpune prevederile Regulamentului
Parlamentului European si al Consiliului
Uniunii Europene nr. 882/2004/CE,
publicat n Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene nr. 165 din 28 mai 2004.

Sanctiunile trebuie sa fie eficiente,

proportionale si disuasive.

Dintre masurile ce se pot aplica amintim :

- implementarea procedurilor de
salubrizare sau orice alta activitate
considerata a fi necesara asigurarii
sigurantei alimentelor si furajelor

-restrictionarea
sau
interzicerea
comercializarii, importului sau exportului
de alimente, furaje si animale;

autoritate de stat care stabileste criterii in

domeniul sigurantei alimentelor si al
sanatatii animalelor.

-monitorizarea si, daca e necesar,

emiterea unui ordin de retragere si/sau
distrugere a alimentelor, furajelor;

Scurta prezentare

-suspendarea sau inchiderea activitatilor

unei unitati;
-suspendarea sau retragerea autorizatie;
-orice alte masuri relevante
Expertii din Romania colaboreaza cu
experii Comisiei Europene in efectuarea
controalelor oficiale in tari terte, pentru a
verifica conformitatea sau echivalenta
legislatiei si a sistemelor tarilor terte cu
legislatia comunitara in domeniul hranei
pentru animale si cu cea in domeniul
alimentelor, precum si cu legislatia
comunitara privind sanatatea animalelor.
Comisia Europeana stabileste un program
de control anual, il comunica anticipat
Romaniei si intocmeste raportul privind
rezultatele acestuia.
Comisia Europeana intocmeste un raport
privind concluziile fiecarui control efectuat.
Daca se considera corespunzator, raportul
acesteia poate contine recomandari pentru
Romania
privind
imbunatatirea
conformitatii cu legislatia in domeniul
hranei pentru animale si cu cea in
domeniul alimentelor si cu regulile de
sanatate, protectie si bunastare a
animalelor. Comisia Europeana pune la
dispozitie publicului rapoartele acesteia.
In cazul rapoartelor privind controalele
efectuate
in
Romania,
Comisia
Europeana furnizeaza Autoritatii un proiect
de raport pentru comentarii si ia in
considerare acele comentarii pentru a
pregati raportul final si pentru a publica
comentariile Autoritatii impreuna cu
raportul final.
Autoritatea Sanitara Veterinara si pentru
Siguranta Alimentelor
Uniunea Europeana a stabilit, in cadrul
regulamentelor enumerate, cerinte
specifice necesare pentru a pune in
concordanta procedurile oficiale de control
in statele membre. Acestea reglementeaza
de asemenea, cerintele pe care tarile din
afara UE trebuie sa le indeplineasca
pentru a putea sa puna pe piata UE
produse alimentare conforme cu acestea.
Cu toate ca procedurile de control sunt in
mare parte in concordanta, structura si
alcatuirea autoritatilor de control este destul
de diferita la nivelul UE. Varietatea
conditiilor politice si economice a dus la
diferentierea sistemelor oficiale de control
pentru siguranta alimentelor in interiorul
statelor membre. In ultimii ani, multe tari
din UE au stabilit o autoritate nationala
pentru siguranta alimentelor. Principala
sarcina este transpunerea si verificarea
implementarii reglementarilor privind
controlul oficial al alimentelor; adesea
evaluarea riscului, opiniile stiintifice si
comunicarea riscului sunt incluse in
atributiile acestora. In Romania toate
aceste atributii revin Autoritatii Sanitare
Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

Activitatea Autoritatii nu se reduce doar la

control si coordonare in domeniu, ci este
extinsa catre sustinerea unei reactii de
incredere intre cetateni si institutiile de
stat, prin garantarea sigurantei
produselor care ajung pe piata, precum
si protectia si bunastarea animalelor.
De asemenea, una dintre prioritatile
Autoritatii este aceea de a informa asupra
pericolelor potentiale in domeniul
sigurantei alimentelor care pot aparea si
colaborarea cu toti partenerii care
activeaza in domeniu, pentru a reduce la
minim riscurile in domeniul alimentar si
in cel al sanatatii animalelor.
Domeniile de activitate ale Autoritatea
Sanitare Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor sunt de a stabili cadrul legal,
de a implementa si controla, de a
coordona activitatile autoritatilor avand
competente pentru siguranta alimentelor,
scopul fiind acela de a asigura
functionarea sistemului de control oficial
al alimentelor.
Directia Generala Siguranta Alimentelor
transpune si asigura implementarea
legislatiei europene privind siguranta
alimentelor, colaboreaza cu institutiile
abilitate pentru supravegherea si
controlul
oficial
al
alimentelor,
monitorizeaza alimentele si furajele
modificate genetic, avizeaza ghidurile de
buna practica realizate de asociatiile
patronale nationale. Coordoneaza
functionarea sistemului rapid de alerta
pentru alimente si furaje. Reprezinta
punctul de contact cu autoritatea
europeana pentru siguranta alimentelor
( EFSA) si alte institutii europene din
domeniu, este punctul national de contact
Codex
Alimentarus,
asigurand
secretariatul acestuia si coordonarea
Comitetului National Codex.
Directia Generala Sanitara Veterinara
are responsabilitatea coordonarii intregii
activitati veterinare pe teritoriul Romaniei,
supravegheaza, previne si controleaza
toate aspectele legate de sanatatea
animalelor, transpune si implementeaza
normele UE si administreaza activitatile
din domeniul medicamentelor de uz
veterinar.
Directia de Igiena si Sanatate Publica
Veterinara stabileste conditiile sanitare
veterinare de import si export ale
alimentelor de origine animala,
realizeaza expertize de laborator in
vederea depistarii contaminantilor si
reziduurilor din produsele de origine
animala, monitorizeaza restructurarile
unitatilor din industria alimentara si
realizeaza managementul bolilor
transmisibile de la animal la om
(zoonoze).Directia Generala Inspectie si
Coordonare P.I.F. coordoneaza si
controleaza activitatea sanitara veterinara

infoSTAT ISSN 1454-2676

Directiile sanitare veterinare judetene

sunt servicii sanitare veterinare publice
descentralizate, subordonate tehnic si
administrativ autoritatii sanitare veterinare
centrale,
avand
autoritatea
si
responsabilitatea aplicarii strategiilor
guvernamentale in domeniul sanitar
veterinar pe teritoriul judetului respectiv, a
gestionarii, realizarii si controlului activitatii
sanitare veterinare publice la acest nivel,
precum si alte competente delegate de
autoritatea sanitara veterinara centrala.
Prezentare Directia Sanitar Veterinara
si pentru Siguranta Alimentelor Bacau
Directia sanitara veterinara a judetului
Bacau a fost infiintata la 01.06.1990 pe
structura fostului Inspectorat sanitar
veterinar.
DSVSA Bacau este organizata si
functioneaza ca institutie publica cu
personalitate juridica in subordinea
Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si
pentru Siguranta Alimentelor si este
finantata de la bugetul de stat si din
venituri proprii.
Incepand cu anul 2004 in contextul aliniarii
structurii nationale veterinare la structurilie
Comunitatii europene, Agentia Nationala
Sanitara Veterinara la acea vreme, a inclus
in componenta sa si siguranta
alimentelor ca obiectiv principal, an din
care a devenit Autoritate Nationala Sanitara
Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor,
condusa de un presedinte cu rang de
secretar de stat, structura cu personalitate
juridica aflata sub directa coordonare a
Guvernului Romaniei a carei functionare
a fost reglementata prin Ordonanta
Guvernului nr. 42/2004 aprobarea Legii
215/2004 privind organizarea activitatii
sanitare veterinare.
Directia Sanitar Veterinara si pentru
Siguranta Alimentelor este condusa de un
director executiv medic veterinar si trei
directori executivi adjuncti.
Directorul executiv conduce, organizeaza,
coordoneaza, controleaza si raspunde de
intreaga activitate a Directiei Sanitar
Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.
Directia Sanitar Veterinara si pentru
Siguranta Alimentelor are in componenta
sa :Laboratorul veterinar de stat cu cele 2
componente : sanatate animala si
siguranta alimentelor,Serviciul de
Sanatate Animala cu Circumscriptiile
veterinare zonale, Compartient de Control
si coordonare a activitatii farmaceutice
veterinare, Biroul de Bunastare a
animalelor si Unitatea Epidemiologica
teritoriala, Biroul de Integrare Europeana
Identificare, Inregistrarea Animalelor,
Serviciul de Igiena si Sanatate Publica

Veterinara cu Circumscriptiile veterinare

si pentru siguranta alimentelor, Serviciul
de Siguranta Alimentelor, Compartimentul
Standarde, Marci si Calitatea produselor
alimentare, Biroul de Inspectie si Control,
Compartimentul financiar contabil,
Compartimentul
resurse
umane
salarizare, Compartimentul achizitii,
investitii,
Compartiment
Juridic,
Compartiment de relatii publice,
Compartiment de audit intern.
Compartimentele de specialitate indruma,
coordoneaza, controleaza, monitorizeaza
activitatea specialistilor din teritoriu legata
de prevenirea si combaterea bolilor la
animale, inclusiv a celor transmisibile la
om, precum si de asigurare si control a
salubritatii si sigurantei produselor de
origine animala si non animala destinate
consumului intern si exportului.
Atributii si responsabilitati
Directia Sanitar Veterinara si pentru
Siguranta Alimentelor are urmatoarele
atributii generale :
1.organizeaza intreaga activitate veterinara
si pentru siguranta alimentelor si
raspunde de aplicarea legislatiei
veterinare si pentru siguranta alimentelor
in domeniul apararii sanatatii animalelor
si a sanatatii publice veterinare, sigurantei
alimentelor de origine animala si non
animala, protectiei si bunastarii
animalelor
2.controleaza circulatia animalelor si
produselor de origine animala si non
animala in cadrul judetului
3.avizeaza in conditiile legii amplasarea,
proiectarea si cnstruirea obiectivelor sau
unitatilor de crestere a animalelor si a
unitatilor care produc, prelucreaza,
depoziteaza si comercializeaza produsele
de origine animala si non animala.
4.inspectorii autoritatii veterinare si pentru
siguranta alimentelor constata si
sanctioneaza contraventiile la normele
sanitar veterinare si pentru siguranta
alimentelor
5.coordoneaza actiuni de implementare in
teritoriu a legislatiei si actelor normative
specifice armonizate cu cea a Uniunii
Europene
6.reprezinta punctul de contact al Sistemul
Rapid de Alerta la nivel judetean informand
in cel mai scurt timp posibil asupra
oricarui risc posibil constatat care poate
afecta direct sau indirect sanatatea
consumatorilor.
Partea a doua a prezentei lucrari - analiza
in profil teritorial a unitatilor de productie
din punct de vedere al sigurantei
alimentelor - se va publica in numarul
urmator.

Cristina Valentina Sarion

Directia Sanitar Veterinara si
pentru Siguranta Alimentelor
Bacau

Copyright 1997-2007 DJS Bacau (Directia Judeteana de Statistica Bacau)

(toate drepturile rezervate) - str.George Bacovia nr.51,Bacau telefon:(0234)-510056

http://www.prefecturabacau.ro/portal/djs/

e-mail: tele@bacau.insse.ro

Publicatie coordonata de conf.dr. Eugenia Harja

zRedactia: mat.Daniela Magirescu, ec. Lacramioara Ciomartan, ec. Anca Stangaciu

zTraducator: ec.Monica Cucu
zEditare PC: ec.Lucia-Gabi Bejan-Fala
zGrafica si tehnoredactare: ing.Aurel Turcu
(cu colaborarea serviciilor si colectivelor din cadrul INS-DJS Bacau):
director executiv:
dr.Eugenia Harja
- tel.510056
director executiv adj.:
ec.Constantin Schrenck
-productie statistica: ec.Maria Mihaila
Exploatare aplicatii informatice, analiza,sinteza si diseminare date statistice:
-informatica:
ing.Aurel Turcu
-analiza,studii:
mat.Daniela Magirescu
Coordonare anchete, gestiune resurse umane si financiare:
ec.Elena Rose-Marie Ababei

pagina 22

-autorizarea folosirii alimentelor si furajelor

pentru alte scopuri in afara celor initial
stabilite;

Autoritatea Sanitar Veterinar si pentru

Siguranta Alimentelor este institutia
abilitata sa controleze si sa asigure
implementarea legislatiei in vigoare cu
privire la siguranta alimentelor si
sanatatea animalelor.

si pentru siguranta alimentelor ce se

desfasoara la toate punctele de trecere a
frontierei de stat din raza de activitate a
postului de inspectie la frontiera;
colaboreaza cu conducerile celorlalte
unitati care isi desfasoara activitatea la
punctul de control de trecere a frontierei
de stat in probleme operationale si in
instructaje (Ministerul de Interne,
transporturi feroviare, navale, aeriene,
organe vamale, sanitare si fitosanitare si
altele) si care au contingenta cu activitatea
de import, export si tranzit de animale si
cu produse de origine animala si nonanimala.