As vrea sa scriu ceva cu sens. Dar adevarul e ca am obosit. Sa astept.

S
a`mi doresc. Sa visez. Sa toate astea care insumate inseamna viata. Stiu, stiu.
Ma plang. Mi se mai intampla uneori. Rareori. Dar se intampla. Si atunci simt ca
as vrea sa ma bag sub o piatra si sa nu mai ies de acolo. Am obosesc sa intalne
sc mereu barbatii nepotriviti. Sau insurati. Se pare ca am un fetish pentru aste
a doua categorii. Go.. Planet! Asa ca m`am decis sa nu mai cunosc pe nimeni, pan
a la adanci batraneti. O sa ajung o baba inconjurata de pisici , care canta fals
versuri siropoase de amor ghebos si care bea vin rosu amintindu`si de "vremea e
i".
Si asa nu mai avem nevoie prea mare de barbati, acum ca exista inseminar
ea in vitro. Oricum, aparent, zilele astea dragostea este suprapreciata (traduce
re: prea putini mai cred in ea), asa ca nu vad rostul?
Serios.. cate dintre voi au obosit, la fel ca mine, in asteptarea lui Fa
t Frumos? Nu pe bune.. chiar am obosit! Il astept de cand am constientizat ca ex
ista un Fat Frumos pentru fiecare si ca el trebuie sa apara intr`un final... si
aia se intampla pe la 17 ani. De atunci il astept si`mi dau intalniri. Si am obo
siiiitttt!!! Ma gandesc, ca daca ii mai ia mult timp pana sa apara o sa fac copi
i undeva pe la 30 de ani, cand nervii mei vor fi tocati pana aproape de extermin
are de vreo companie (care fie vorba intre noi - nu ne apreciaza oricum) si Fat
Frumos imi va fi mancat ficatii cu sosetele lasate la intamplare, capacul de la
wc lasat ridicat si alte nimicuri mirifice specifice Fetilor Frumosi..
As vrea, macar o data in viata sa fiu alegerea cuiva. Da, chiar eu. Sa f
iu alegerea cuiva pe care il vreau si eu. Adica un fel de reciprocitate. Daca as
a ceva exista in viata reala, nu doar in filme. Oare cum ar fi? Sa stii ca cinev
a te alege pe tine.. si ca in fiecare zi dupa aceea te va alege doar pe tine? Da
.. asa ceva exista numai in filmele siropoase. Ce ma enerveaza asta. Suntem indo
ctrinate cu povesti despre Cenusarese si Albe ca Zapada toata copilaria, ca sa d
escoperim la maturitate, ca in zilele noastre Cenusareasa ramane sub papucul mam
ei vitrege si ca singurul lucru care va iesi vreodata dintr`un dovleac o sa fie
o placinta.
Si ce`ti ramane, in afara de cinism, intr`o lume care se misca la viteza
a 5-a in fiecare zi? Trag adanc oxigen pe nas si vin rosu pe gura, alaturi de b
ine meritatele doze de tutun in fiecare zi, sperand prosteste ca povestile pe ca
re le citeam cand eram mica, au un sambure de adevar pe acolo. Ca cineva ma va a
lege intr`o buna zi pe mine, ca voi fericita cu adevarat, fara sa ma imbat cu ap
a rece, ca o sa fiu fericita cu o familie mare si zgomotoasa.. si ca ala n`o sa
fie un vis.
Cinism.. si sarcasm. Si optimismul incurabil. Zambete si rasete, chiar d
aca nu`s chiar atat de fericita pe cat mi`as dori. Dar vine "primavara mea" cu d
rag, cu soare, cu flori (pe care mi le cumpar singura.. in lipsa unui Fat Frumos
calare pe masina neagra - era un Fat Frmos BAD BOY).
Si m`am hotarat! O sa`mi cumpar un animal de casa in lipsa unui barbat d
e casa. Inca sunt nehotarata intre caine si pisic. Analizam plusurile si minusur
ile.. si o sa`mi iau un ceva care sa ma iubeasca doar pe mine si sa ma aleaga do
ar pe mine (in lipsa de alte optiuni - un fel de iubire cu forta).
Asa ca.. urari de bine. Fericiri. Si .. ce va mai doriti voi p`acolo.
Ea