Ana Blandiana

Copilrie
Din oglind m privea un trup firav
Cu claviatura coastelor distinct,
Inima-apsa pe clape grav
i-ncerca s-apar n oglind.
N-am vzut-o niciodat, dar tiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, c-i ascuns
(Precum inima salcmului din geam
Coul pieptului de crengi o face frunz).
M-ntrebam de unde l-a-nvat i dac
E aievea cntu-i uniform,
i ca nu cumva n somn s tac,
Mi-era fric seara s adorm.

Am crescut?
Am crescut? Suntem oameni maturi?
Cte mii de nuane putrezesc o culoare...
Dragi i ridicole, departe sunt zilele
Cnd lumea o-mpream n buni i ri.
Am devenit puternici scldndu-ne-n derut
Precum n apa Stixului Ahil,
Dar de clciul vulnerabil nc
Atrn soarta universului ntreg.
E totul grav. i nelegem totul.
De-acum va trece timpul neschimbat.
Ne d de gol adolesceni doar lipsa
neleptei spaime de moarte.

Ar trebui
Btrni, sihatrii
mbtrnii sihatrii n pduri,
Blana de lup li s-a lipit de trup,
Prul le ese ochii,
Le astup urechile
i-n brbile-nclcite albinele-i fac stup.
Ei nu-i aduc aminte de ce-au venit aici
i nu mai tiu de mult cuvntul
Pe care trebuiau s-l strige lumii.
Din cnd n cnd, n chip de vultur,
Li se trimite semn de voia cereasc,
Dar btrnii se joac mpletind n penele
psrii flori
i Dumnezeu mniat nu nelege
C ei au uitat s urasc.

Ar trebui s ne natem btrni,

S venim nelepi,
S fim n stare de-a hotr soarta noastr n
lume,
S tim din rscrucea primar ce drumuri
pornesc
i iresponsabil s fie doar dorul de-a merge.
Apoi s ne facem mai tineri, mai tineri,
mergnd,
Maturi i puternici s-ajungem la poarta
creaiei,
S trecem de ea i-n iubire intrnd adolesceni,
S fim copii la naterea fiilor notri.
Oricum ei ar fi atunci mai btrni dect noi,
Ne-ar nva s vorbim, ne-ar legna s
dormim,
Noi am disprea tot mai mult, devenind tot
mai mici,
Ct bobul de strugure, ct bobul de mazre,
ct bobul de gru...