COMUNITATE PRIN IUBIRE de Pr, D. STANILOAE STE una din invit&turile ortodoxe ci in afara de Biserica nu existi mintuire. Sf. Ciprian a formulat acest adevar cu o pregnanta lapidara si intr-o generalitate mult graitoare : extra ecclesiam nulla salus, Ginditorul rus Homiacov\a explicat aceasta formula printr-o serie de precizari pozitive de o frumusete gi de o plinadtate neintrecuta : «Noi sti 3. a ii 2 3 a @ io Be > 5 a, , devine fericit in Biserici, ca membru al ei si,in unire_cu-toti geilalti membri ai ei. Dac& unul crede, este in comunitatea credintii ; daca unul iubeste, este in comunitatea iubirii ; daci unul se roaga, este in comunitatea rugiciunii, De aceea nimeni nu se p pizui pe ruga- ciunea proprie si fiecare cere, cind se roagi, Biseri intregi asistenta ei, nu pentru ca s-ar indoi in asistenta singurului Mijlocitor, ci in. con- i ca Biserica A_Sé gi neincetat pentru toti_membrii ei. Pentru noi se roagé ingerii si apostolii si martirii si parintii de la in- ceput si Maica Domnului, care este deasupra tuturor, si aceasta unire sfinté este adevarata viata a Bisericii. Dar dacd Biserica vizuta si neva- zuté se roaga neincetat, de ce mai trebuie si-i mai cerem rugaciunile ? Dar nu cerem lui Dumnezeu si lui Hristos harul, desi harul vine de la sine in rugaciunea noastra ? Tocmai de aceea cerem Bisericii rugaciunile ei, pentru c4 stim ci ea acorda ajutorul asistentei ei si celor ce nu se roaga, gi celui ce se roaga fi di incomparabil mai mult decit cere el. C&ci in ea este plenitudinea Duhului Dumnezeiesc... La fel precum fiecare din noi cere rugiciunea tuturor, el este dator si se roage pentru toti... Ne rugim pentru vii, ca sd se odihneasci peste ei harul Domnului, gi pentru morti, ca sa fie aflati vrednici de vederea lui Dumnezeu. Cind tu_te rogi, se roagé Duhul jubirii_in_ tine... Dacd tu esti midular al. Bi- serie, rugactiea ta este. necesaré-pentru-toti.-membrii Bisericii. Dacia mina ar spune c& singele corpului nu-i este necesar si ea nu iar da singele ei lui, ea s-ar usca. Biserica se roag’ pentru toti si toti se roaga entru toti, dar rugiciunea noastra trebule si fie o expresie adevirata a fubirii, nu numai o rugiciune in cuvinte. Intrucit insa_nu putem sa-i Tubim pe toti,.né rugdam pentru aceia pé care fi fubim, si rugaciunea Roastra nu trebaie si fie fatamicd ; dar noi cerem lui Dumnezeu,_ca_si. ni se dea putinta sa-i iubim pe toti si sa ne rugam nefatarnic pentru Hen utinta S41 iubim_pi rugam nefatai PR toti. levarata rugaciune este adevarata iubire 1, t actur adevarata iubires t. 1, Die Einkeit der Kirche, in eOstliches Christentum. Dokumente», Herausgegeben Noi_stim ei dacé unul din noi:- ine_singur fericit. Cel ce devine -ORTODOXIA ah Af IJes 53 Din bogatele idei ale ginditorului rus, retinem trei: a) Biserica ne este absolut necesara pentru mintuire, intrucit triim in ea ca intr-o comunitate de viati ; b) aceasta comunitate e experiataé de noi intr-un grad cu atit mai mare, cu cit sporim mai mult in rugaciune, si c) ruga- ciunea este expresia iubirii si sporeste iubirea membrilor intreolalta gsi, prin aceasta, unitatea sau comuniunea lor. Deci Biserica, in calitate de comunitate traita de noi, se aflA intr-un dinamism, intr-o dezvoltare necontenita, Iubim si ne mu m_mereu_sa_iubim mai_mult. Iubirea_e un drum spre desavitsire. ine nu se desavirseste prin iubirea meret suitéare si nu contribuie ‘prin ea Ja sporirea_comuniunii, isi pericliteaza mintuirea. Cu ‘cit rugiciinea izvoraste mal putin din iubire s1 0 spo- reste mai putin pe aceasta, cu atit ea devine mai goala de putere, si comuniunea intre membri, comuniunea bisericeasc’ «empirici» 2, se sla- beste. A dezlega rugiciunea de iubire, este a cadea_ints intr-un formalism, fifarnic gi uscat. Yar iubirea, din care trebuie si izvorasci-Si pe Care| trebuie sa o sporeascd rugaciunea, trebuie sé se arate te) cores-| punzdtoare. «Nu oricine imi zice Doamne, Doamne, va in impa~ ratia cerurilor, ci acela care face voia Tatalui Meu celui din ceruri» (Matei VII, 21). «Ce folos, fratii mei, dac& zice cineva c& are credinta, iar fapte nu are. Oare poate credinta sd-] mintuiascd ?» (Iacob II, 12). Aceasta arati ci legiturile care unesc madularele Bisericii, ca pe un corp, sint cu mult mai adinci si unde ele nu se manifest intr-o com- plexitate de fapte de o mare inaltime eticd, unde credinciosii nu fac totul ca si se ajunga la simtirea unei invaluiri, a unei incalziri, a unei determinari a intregii lor fiinte de duhul comuniunii reciproce, e semn c& s-a produs o slabire in leg&turile lor, ci unitatea Bisericii pe plan empiric nu e actualizata suficient, ci le-a devenit potentiala, insesizabila, c& aerul din inalturile dumnezeiesti nu-] pot respira din pricina slabirii pliminilor lor spirituali, slibiti prin lipsa de exercitiu gsi efort. ~ Invatétura ortodox’ afirma cu staruinta c& Biserica este 0 comu- niune de viati, dar de multe ori socotim ci aceast comuniune de viata nu ne poate fi un dat al experientei concrete, ci un dat al credintei, al unei presupuneri ferme, sau cel mult al unei experiente foarte subtiri, ca o parere nesigura, de care te poti apropia numai in clipe rari, de ta- , cuta, izolata si rafinata reculegere, nu ca un dat continuu, gi substantial al dovezilor reciproce de interes, de intelegere, de_bucuria de_a fi cu ceilalti, de iubire. Sf. Ap. Iacob a exprimat aceasté inconsistenta si abstracta traire (daci mai poate fi numita «triires) a comuniunii, printr-o comparatie cit se poate de potrivité : «Caci, dacd cineva este auzitor al cuvintului, iar nu implinitor, el seam4na cu omul care priveste in oglinda fata sa naturala. S-a privit pe sine gi s-a dus si indata a uitat ce fel era. Cine s-a uitat insi de aproape in legea cea desivirsité a slo- Yon Nikolai v. Bubuolf und Hans Ehrenberg. I! Philosophie. C. H. Beckshe Verlagsbuch- Fiandiung, Miinchen, 1925, pp. 21—24. 2. «Jurnal Moskovskoi Patriarhii», 1962, nr. 12, p. 51.54 ORTODOXIA ozeniei si a stdruit in ea, facindu-se nu auzitor care uita, ci implinitor. al lucrului, acela fericit va fi in faptele sale» (I, 23—25). Cind ne comportim astfel, noi nu realizim nici pe departe in pli- natatea lui, aspectul de comuniune al Bisericii (exprimat in greceste prin termenul de «catolicitates, iar in slavi de «sobornicitate»), care este cel mai definitoriu element al ei si cel mai eficient in opera de min- : tuire. Biserica noastra are potential conditiile unei comuniuni perfecte gi de cite ori se gasesc credinciosi care isi iau in serios chemarea lor de crestini duc la actualizare aceste conditii. Caci in cele spirituale, in lucrurile in care are un rol important si vointa, pe de o parte totul e dat, pe de alta totul e de realizat. Si numai in mAsura in care Je realizim, Je cunoastem ‘prin experientié («cu lucruly, cum zic bitrinii traducitori ai cartilor duhovnicesti). Omul, de exemplu, e o fiinté rationalé, dar pe de alté parte eo misiune a lui sa se realizeze ca fiintd rationala gi cunoaste rationalitatea numai in m&sura in care s-a realizat ca atare. I acest fel intelegem cum Biserica, pe de o parte e wn dat perfect, o comuniune perfecta, pe de alta e misiunea noastra sa o realizim ca o asemenea comuniune. Ea e dati ca o comuniune perfecta virtual, in- trucit are toate premisele, toate posibilitatile si se actualizeze prin eforturile noastre ca o asemenea comuniune. Hristos, spune Marcu Ascetul, e inchis la Botez in adincul insesizabil al fiintei celor credin- ciosi, in inima, gi se face cunoscut in constiintd, simtit in ea, prin lu- erarea lor, Noi accentuim foarte mult «ortodoxia» Bisericii, dar facind aceasta noi scoatem in relief numai premisele, acceptate de noi cu mintea, ale vietii de comuniune. Ramine insi in fata noastri necontenit cerinta de a desfasura practic si multiplu, intr-un mod mereu mai deplin, «orto- doxia» afirmata, adevarul credintei, datul revelatiei si al traditiei, intr-o plenitudine mereu neterminaté a comuniunii, adici misiunea de a dez- volta prin lucrarea noastri tot mai mult datul divin pentru noi 3, * Efortul acesta spre dezvoltarea mai deplind a virtualitatilor Bise- ricii sub aspectul de comuniune, ca o conditie esentiala a mintuirii noastre, ne este usurat azi de miscarea generalé spre viata de comu- niune care s-a trezit in omenire cu o putere irezistibili, fiind conside- rat& ca o conditie a realizirii umane. De la aceast& migcare, care a cu- prins azi popoare intregi, noi putem primi sugestii, indemnuri gi de- prinderi prin care si dezvoltim comuniunea spre care ne cheamé Biserica, pentru ca insufletiti de aceast& comuniune bisericeascd actualizata, sa devenim factori si mai activi ai miscd4rii spre viata de comunitate intre 3. Al. Talizin, Sobornicitate si Autocefatie, in rev, (ELV, 25). «Orice amaraciune si supirare si minie si izbucnire gi_defaimare sa piard dintre voi, impreuni cu toatd réutatea» ex Iv, 2. Apostolul cere adresatilor Sai si «osindeasci pe fata faptelé write» (Ef. V, 11), c&ci ei_sint_fiii_luminii, nu_ai_intunericului. ‘Cocotasirea faptélor_rele\ a de ipo crizie, de clevetire in ascuns, Jas raul s&i_se dezvolte, slibeste ‘Tegative de -dragoste “Ti “futre_membrii * comunitatii. In general pentru a se mentine comuniunea adevarata e necesar ca «nimeni s& nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui», precum Apostolul nu cauta folosul siu «ci folosul celor multi, ca si se mintuiascé» (I Cor. X, 24). CAci °, Fortele contrare ale dezbinarii se opuneau insa vietii “HOT adlise de Hristos-si amenintau chiar gi in primele trei secole pornirea spre comuniune. Parintii apostolici indeamna pe crestini si nu cedeze acestor forte ale raului. Sf. Ignatie cere crestinilor din Filadelfia sa nu-si imparta inima intre cele dou’ porniri contrare: «Fugiti deci de viclesugurile gi ‘uneltirile lui satan, Pentru ea nu _cumya cazind, prin sfatul sau, in strimtorare, sa linceziti in dragoste. Dimpotriva, fiti toti in unire, cu inima neimpartita... Caci unde este dezbinare si minie, acolo nu este Dumnezeu» 7. Daca, cu toate aceste slibiri, viata de comuniune sia mai pastrat in primele trei secole’o oarecare cildura, dupa ce au intrat in crestinism in numar mare cei ce gi-au pastrat pozitiile lor sociale inalte si bogatia de bunuri materiale, viata de comuniune s-a slabit aproape cu totul, re- ducindu-se la o simpli virtualitate pe care cei mai buni dintre crestini au tinjit secole de-a rindul si o vada odat& si odati actualizaté din nou pe plan general uman. Sf. Ioan Gura de Aur remarca cu tristete ca cres- tinii nu mai au intre ei unitatea dragostei de la inceput : «Primii cre- dinciosi erau trei mii la inceput, apoi cinci mii, si totusi erau un singur 4 Pr J Mihdleeseu, Econ. Matei Pislaru si Econ, G. N. Nitu, Scrierite Parinfilor Apostolic, 1927, p. 5, La Pawel Florrl Der Pleiter und die Grundfeste der Wahrheit, in «Ostliches Christentum», vol. cit., p. 179. ‘ 6. bide. : 7. Pr. 1. Mibileescu ete., op. cit, p. 177. f53 ORTODOXIA suflet. Azi nimenea dintre noi nu cunoaste pe fratele sau si indraéznim s& cdutim o scuzi in faptul cd sintem multi» 8, Cauza principala a slabirii comuniunii ja bunurile materiale : «Ce poate slabi aceasti legatura ? Iubirea de bu- nuri temporale, slava desart& si celelalte lucruri asemaniatoare. Iata ce dizolvé dragostea si o divizeazi» %, Dar lipsa de dragoste nu s-a limitat numai la raporturile dintre bogati si siraci, ci a contaminat raporturile * generale dintre credinciosi, siliti de grija intereselor lor particulare. De- plingind aceasté stare, Sf. Ioan Gura de Aur zice: «Nu luati in consi- derare numai luptele care se produc in fiecare zi printre credinciogi. Gin- diti-va mai ales c& noi nu mai avem o dragoste sincera si de nezdruncinat. Si si nu uitam ca dragostea trebuie s{ caracterizeze pe ucenicii lui Hristos si ci tot restul nu are nici o valoare» 10, Lucrurile s-au agravat pe masura ce feudalismul medieval s-a im- primat tot mai mult in crestinism. Evul Mediu, mai ales in Apus, a coborit intelegerea comunitatii la forma de nerecunoscut a institutiei rigide, su- perioare, autoritare, coplesitoare, care vrea si-] mintuiascé pe individ numai prin virtutea supunerii, fara sa-] ajute si se realizeze ca om intr-o comunitate de fiinte libere. Ea socoteste c3 poate chiar ucide trupul omului pentru a-i salva sufletul, cd trebuie sa-l tind pe ins in respectul obliga- fiilor morale prin forta exterioara, asiguraté autoritatii ecleziastice de pozifia ei feudali, de organizarea ei statald, socctita necesara chiar pen- tru mintuirea omului, considerat& ca realizindu-se prin ascultarea fortata de autoritatile feudale. . in ce priveste raporturile dintre cei ce fac parte din clasa feudala conducatoare, ele se mentin in general aceleasi ca intre conducitorii din antichitate. Hi se lovesc adeseori patimas, producindu-si tragedii, ca cele pe care le reflecta tardiv opera lui Shakespeare. Dar dupa o indelungata Iupta cu autoritatea feudald strivitoare si [ inumana, omul reuseste, in perioada Renasterii si a Reformei, s& se eli- bereze si si se afirme ca atare. Dar amintirea apsarilor din partea auto- ritatii medievale {l face si cugete ci nu mai are lipsi peste tot de nici 0 .comunitate, ca in principiu comunitatea e un rau, e o frind in calea dezvoltarii sale. Asa s-a nascut individualismul burghez. In cadrul lui conflictul dintre individ si societate a luat, de aceea, forme si mai aspre gi mai acute decit in perioadele dinainte. In antichitate si in Evul Mediu, stipinitorii fsi mentineau pozitiile pe care le aveau, prin ereditate, sau Je cigtigau in general prin vitejie in razhoaie. Acum in fiecare zi cauta sa se ridice alti si alti ambitiosi la pozitii materiale superioare si Ja roluri de conducere a multimii si se folosese pentru aceasta de multiple si perfide forme de ingelare a altora, de exploatare a naivitatii, a slabi- ciunii lor. Apare acum un individualism egoist pe scari larg’, uzind 8 Hom. XL, la Fapte, in «Oeuvres completes de Saint Jean Chrysostom», trad frac. par J. Bareille (cu text grec paralel), tome XV, Paris, 1869, p. 262. 9. Hom. IX la Ejes., tn J, Bareille, op. cit, t. XVII, p. 275. 10. Hom. XL la Fapte, in J. Barcille, op, cit, t. XV, p. 261.ORTODOXIA = 59 de mijloace cu mult mai rafinate si mai complexe in urmarirea scopu- rilor sale. Societatea devine si ea mai aspra in judecdti, mai activa si mai indrazneata, pentru ca in sinul ei sint multi insi care ar vrea gi ei si parvina, pentru ca ea cunoaste mai bine sciderile morale ale celor ce s-au ridicat sau incearcd s& se ridice deasupra ei, pentru ci se teme mai putin de ei. Romanul secolului XIX oglindeste acest conflict acut dintre societate si fiecare ins care caut& sa se ridice. El ne ilustreazd cum orice ridicare a unui individ la o situatie economicd, sociali deosebita, se face impotriva societatii, in dispret fat& de ea, iar societatea, daci poate, ise opune cu toate mijloacele, iar cind nu mai poate il aduleaza, insa in mod ipocrit, pindind un moment de slibire a celui ce s-a ridicat, ca sa-i dea la cap. Societatea e constituita din indivizi ce se pindesc reci- proc, cautaé si se ingele, si se exploateze. Acesti indivizi fac insé corp comun cind se iveste unul care reprezinté un pericol pentru egoismul lor, prin faptul cd e mai tare ca ei toti. In general societatea critica alter- nativ pe fiecare membru al ei, pentru ca toti membrii ei sint egoisti, urmarindu-si interesele individuale divergente, pismuindu- se intre ei si punindu-si reciproc piedici, dar in mod ascuns, pentru ca fiecare se teme de altul s& gsi-l faci dugman. De aceea, pind ce individul nu trece o anumita limita conveniti in metodele lui si-si mascheazi dispretul fata de societate in niste forme de politete, nu i se declar’ razboi deschis, iar pe masura ce parvine la trepte tot mai inalte e adulat de cei ramasi mai jos. Julien Sorel, eroul lui Stendhal, urea trepte multe pina ce isi imbraca in forme perfide metodele lui de parvenire, dar e nimicit cind igi pierde calmul gsi ucide pe fosta lui metresa, care voia sa-1 impiedice si se cisatoreasca cu alta pentru a se ridica in rindul nobililor. Socie- tatea nu e insufletité de iubire fati de membrii ei si nici acestia fata de ea. Fiecare vrea sa parvina abuzind de ceilalti si toti la un loc caut& si impiedice pe fiecare. Totul e ca insul s4-si camufleze cit mai mult me- todele imorale, nejignind pe fata interesele gi patimile altora, ci prefa- eindu-se ci le menajeaza. Se crease un adevarat cod al unor astfel de metode imorale, perfide, de care insul folosindu-se putea fi aproape sigur de succesele lui, Balzac pune in gura doamnei de Beausseant urmatoarele sfaturi pe care le da nepotului ei, Eugen de Rastignac, avid de parve- nire: «Ei bine, domnule de Rastignac, si te porti cu lumea asta aga cum o merita. Vrei si te inalti, te voi ajuta. Si cercetezi pind in stra- funduri ticdlosia femeiascd gsi si masori in toaté intinderea ei nemer- nica vanitate a barbatilor... Cu cit vei fi mai socotit, mai rece, cu atit vei ajunge mai sus. Loveste fari mila, vei fi temut. In barbati si femei si nu vezi decit niste cai de posti pe care poti si-i lasi s& crape la mar. ginea drumului, la cel dintti popas unde ti se dau altii, Numai aga vei ajunge sa-ti implinegti nazuintele. Vezi, in lumea asta, dacd n-ai s& ajungi si gasesti o femeie care si-ti poarte de griji, n-ai sa insemni nimic. Trebuie si fie tinara, bogata, eleganté. Daci ai ins& o simtire sincera, ascunde-o ca pe o comoara. Nu ingddui niminui s4 ti-o ba-60 ORTODOXIA nuiasca, pentru c& altfel esti pierdut. Nu vei mai fi calau, ci victima... invata s& nu te increzi de loc in lumea asta» (Pére Goriot). Lumea e transformata in perioada individualismului burghez intr-o jungla, societatea e o aldturare de fiare, deosebite de fiarele proprii doar prin perfidia rafinata. In aceasta perioadd a domnit un «bellum omnium contra omnes» (Thomas Hobes). Metodele pe care le folosea insul desfi- gurau grav omenescul din el. Societatea departe de a-l ajuta sa se dez- volte ca om, il silea si devind fiari. Daci nu putea si devina o fiara, si anume suficient de cruda, era sfisiat. Scriitorul american contemporan, William Tennessee, prezinta intr-o piesi un personaj, care e ars de viu de societate, pentru ca s-a lasat minat, in comportarea lui, de puterea unor sentimente curate, pentru ca n-a tras nici o inva{ituri din con- cluzia Ja care ajunsese mai inainte cd societatea e formata din oameni. care cumpara si care se lasi cumparati (Orfeu in Infern). Raporturile dintre individ si societate in aceasta perioada sint in general raporturi de lupt&. Ori o invinge el, ori il invingea ea. Individul trebuie si stie sa dozeze cum trebuie cinismul cu perfidia, ca s& in- ving. Altfel il invinge ea. Ha-l invat&é aceste metode. Dacd leapida ipoerizia, e pierdut. Societatea nu suporti o manifestare deschisa a lipsei de principii morale. Dar nu tolereazi nici o comportare serioasi pe linia_acestor principii. Asemenea comportiri ameninta gi ele egoismul membrilor ei. Eroii lui Ibsen cad pentru ca {isi iau in serios misiunea de a indrepta ceva din imoralitatea ipocrita a societ&tii. Societatea burgheza se opune unui progres real in bine. Cei ce militeazd pentru el sint eliminati, La fel cei ce refuza, sau nu pot s& uzeze de metodele de perfidie cu tot cinismul. Acestia sint considerati slabi, prosti. Si cei slabi sint Misati s& cada, sau societatea trece peste ei. in fundul inimii sint multi care au o simpatie pentru cei ce cad dintr-o insuficienté perfidie, sau dintr-o lupté pentru bine, Dar n-au curajul sé sara in ajutorul lor, pentru ci se tem ei insisi de soarta lor gi pentru ca nu pot sa-si impuna punctul lor de vedere. Aceasta simpatie o au mai ales cei ce sint ei insisi in societate, intr-o situatie obijduita, si ar avea-o intreaga masi a celor exploatati, cind ar fi informata. Dar de multe ori ei nu ajung si cunoasci atitea din dramele ce se consuma in intuneric ale celor buni, sau nu destul de rai, iar cind le cunosc, nu au puterea s& intervina in mod eficace pentru salvarea lor. * Lupta aceasta a insului impotriva societatii si a societafii impotriva. insului a fost inlaturata in viata popoarelor care au pornit sa- si ereeze un mod nou de viata, o viaté in fritietate, pentru cd societatea insagi nu mai e format& din ingi egoisti, cu interese divergente, aliati doar trecator si superficial, ci e inchegata puternic prin unirea tuturor intereselor ingilor care o constituie. Societatea a devenit comunitate, a devenit colectiv. Insul nu mai are nevoie sa-si apere interesele sale impotriva altora, im- potriva societatii, pentru c& interesele lui insesi sint interesele comuni-ORTODOXIA 61° tatii. Orice spor in bundstarea comunit&tii este un spor in bunastarea lui. Omul a iesit din ingustimea orizontului particular. Nu urmireste nigste interese proprii deosebite de ale altora, aliturea cu altii, sau im- potriva lor, mereu cu grija si si le apere de altii. Acum isi urmareste interesele sale impreuna cu altii, caci sint una cu ale acelora. Iar so- cietatea inchegata in comunitate nu mai priveste cu invidie la harnicia gi la destoinicia unuia sau a altuia din membrii ei, ci Je stimuleaza, caci rodul lor intra in beneficiul ei, in beneficiul comun. Pe cei tari fi ajuta sd devini si mai tari, cici taria lor fi serveste ei, iar pe cei slabi sa-si invinga slibiciunile ca si poat&i aduce si ei un aport mai sensibil la efortul comun, folositor tuturor. Sf. Ioan Gura de Aur a gisit cuvinte neintrecute ‘pentru o astfel de unitate atit de mult dorita de el: «Admirabilé este aceasta legatura. Ea ne uneste pe unii cu altii si ne uneste cu Dumnezeu. Aceasta lega- tura nu raneste de loc mfinile care o poarta si nu opreste migcarea lor, ci le face mai libere, le extinde sfera actiunii lor, face ca oaménii legati intreolalté s& fie animati de un curaj mai mare pentru ceilalti. Cel tare, purtind aceleasi legaturi ca si cel slab fl sustine pe acela, il pune la ' ad&post de moarte, el comunicd ardoarea sa celui slab. Nimic nu poate desfiinta o astfel de legitura, nici lungimea drumului, nici cerul, nici pamintul, nici moartea, nimic pe lume, ea e mai tare ca toate, ea dominad toate» 1, In felul acesta puterile omului crese, sint indrumate pe calea dez- voltarii adevarate. Fortele omului nu se cheltuiesc in lupte surde sau deschise intre om gi om, nu se rod in ciocniri contradictorii dinduntrul sau, ci se dezvolté bogat sub lumina increderii si a aprobarii generale, a sfatului colectiv care nu greseste asa de usor cum greseste insul sin- gular, Comunitatea aceasta si-a luat sarcina sa realizeze niste raporturi pe care le dorea realizate intre credinciosi Sf. Ioan Guri de Aur: «Cind fratele vostru se bucuré de mai mare consideratie, voi ingivi primiti un reflex al frumusetii lui, corpul intreg devine mai frumos. Acest -frate nu concentreaz& in el toata stralucirea, ci v-o comunicd si voua. Dac& stingeti aceasté lumind, rispinditi intunericul pe tot corpul, e o nenorocire pe care o cauzati tuturor membrilor. Salvind-o, din contra, protejati frumusetea intregului corp» 12. Umanul nu se poate realiza direct, intr-o crestere continua, in izo- lare, ci in comunitate, in solidaritate. O ramura se umple de frunze si de rod numai impreund cu toate ramurile pomului. Contribuind fiecare ins la buna indrumare, la imbogitirea cu idei, cu sentimente frumoase, Ja incdlzirea elanului general, zestrea aceasta comund, adunaté de la toti, se face proprie fieciruia, incit el ia insutit ceea ce da. S-a spus ch intregul e mai mult decit suma partilor, cd doi lucrind impreuna reali- zeazi mai mult decit suma lucrarilor lor in izolare, c& se produce aci ceea ce se numeste un salt calitativ. «Io cind is singur, gindesti ca is AL, Hom, IX la Efes., in J. Bareille, op. cit., t. XVIII, p. 12. Hom, XXXI, la Ep. ¢. Corint,, in J. Bareille, op, cit., t. XVI, p. 123.62 ORTODOXIA bolnav... Mie numai cu altii imi place», spune Pahone, unul din t&ranti colectivisti din yomanul «Casa» al lui Vasile Rebreanu 1%. Fiecdrui om jj place s& fie aprobat de altii, apreciat de altti, sa tre zeasci, multumirea altora, avind lips’ de aceasta ca de un oxigen spiri tual, care-i mareste considerabil puterile. Si in comunitatea astfel in- chegataé i se d& aceasta apreciere a altora in mod sincer si cu bucurie, nu amestecata cu ironie, sau cu invidie. Din dragostea lui fata de ea si a ei fata de el, izvorasc in om puteri nebanuite si asistam astfel la aparitia unui eroism pe scaré larga, un eroism constructiv, nu de pa- rad&, Aproape fiecare ins aspira si devind un.erou, si contribuie cu ceva remarcabil la imbogatirea existentei tuturor, la ridicarea ei pe o treapt& nou’, necunoscuta inainte. Societatea a devenit acum prietena omului, indrumatoarea si sus- tindtoarea lui, i-a devenit o adevirataé comunitate de prieteni. Toti ii sint prieteni. Si prietenii sint cea mai mare tarie a omului. Sf. Ioan Gura. de Aur tinjea la vremea sa dupa asemenea raporturi intre oameni ca dupa o adevarata implinire a poruncii lui Dumnezeu: «Omul care are multi prieteni este deasupra tuturor asalturilor si invinge puterea ti- ranilor. Slujitorii acestora din urma formeaz’ in jurul lor o garda mai putin sigura decit prietenii din jurul unui prieten. ..Acolo sclavii fac de garda, aci egalii; acolo domneste teama gi repulsia, aci afectiunea si buna vointa. Lucru minunat, multiplicitatea dispare in unitate, uni- tatea domina multiplicitatea. E aci ca o chitari ale carei sunete di ferite produc o armonie dirijata de o unitate si ale cirei coarde rasunad sub degetele aceluiasi muzician. Chitara e aci dragostea, sunetele acestei chitare sint cuvintele ce le inspira dragostea, cuvinte care toate concurg Ja acelasi acord si la aceeasi armonie ; muzicianul este virtutea insagi a iubirii, cici ea face si tisneascd aceste note melodioase. Dac&i n-ar fi imposibil, mi-ar fi plicut s& va conduc intr-wn oras ai cirui condu- c&tori nu formeaza decit un singur suflet, pentru cd ati descoperi acolo o armonie de flaute si de chitate, o armonie mai dulce, mai melo- dioas& decit toate melodiile pamintului. Aceasté armonie incinta si pe ingeri si pe Dumnezeu, Domnul ingerilor, aceasta armonie rapeste atentia.cerului intreg, ea reprim& furia demonilor, ea calmeaza patimile | si furiile lor. Ba nu numai ca potoleste furiile patimilor, dar nici nu le las& s& se produca, ea face si domneascd in suflet cea mai perfecta se- ninatate. Precum la teatru toaté lumea. asculté in tacere corul cintire- tilor si tot zgomotul e alungat, Ja fel intre prieteni, sub actiunea iubirii, toate pasiunile se calmeaza si se imblinzesc ca tot atitea fiare silbatice care au fost imblinzite si potolite... Iese din gura voastri un cuvint su- parator, in loc de a se dezlintui contra voastra, toti vi scuzd ; faceti vreo imprudenta, nu deveniti suspecti in fata nimanui si toti va judecd cu cea mai mare generozitate ; vi se intimpld sa cddeti, din toate par- file vi se aduce numai ajutor, din toate partile e o grabia, e o silinta de a va ridica. Cu adevarat prietenia este un zid de nezdruncinat, care , Bucuresti, p. 327.ORTODOXIA 63 sfideazi atit asalturile demonilor cit si ale oamenilor. Omul care are multi prieteni nu se teme de nici un pericol... Cu cine vom compara pe acest om ? Cu o cetate inconjuraté din toate partile de ziduri, pe cind omul fara prieteni este asemenea unei cetiti lipsite de ziduri.. Dac& ar disparea prietenia, n-ar mai fi decit ruine> 14, Dezordinea si ruina aceasta, numai cu aparente-de ordine, caracteriza de fapt societatea individualisté. Era o dezordine interioari, intre suflete si in suflete, pe care numai teama indivizilor de a nu ajunge pina la sfisiere fizicd reciproca o oprea la anumite limite. in comunitatea inchegataé, care a inceput sd inlocuiasc& societatea individualista, cind insul greseste, este criticat public, nu-l birfeste ni- meni pe ascuns, dar critica nu urmireste nimicirea, ci indreptarea lui. Inainte societatea birfea pe cei ce greseau, pentru cé membrii ei nu aveau curajul sa-si riste interesele criticind public’ pe cei ce gregeau, mai ales cind aveau o oarecare putere, sau puteau ajunge sa aiba. Birfa, hranindu-se la intuneric si din dusmi&nie, inventa adeseori si lucruri neadevarate. Grija de interesele proprii la cei ce criticau, orgoliul la cei ce greseau, sustineau birfeala, calomnia, unitaé cu ipocrizia, si toate la un loc sporeau raul si dusmania. Oamenii nu mai aveau curajul sa se priveascd in ochi, pentru ca in ei se oglindea nesinceritatea si tot felul de complexe, care le umpleau gi le otraveau sufletele si ii impiedicau de Ja un adevarat progres moral. Acum totul se limpezeste la lumina zilei si sufletele se spald si devin libere pentru ginduri si fapte bune, pentru iubirea de oameni. Celui ce a gresit i se spune in fat& si inaintea tuturor greseala, dar fara ginduri ascunse, fara dusmanie, iar acela si-o recu- noaste fara orgoliu, se indreapt&, isi recapat& cinstea din partea celor- lalti si raporturile ramin clare gsi prietenesti. Critica si autocritica re- prezinté astfel un factor de expurgare morald si o pirghie in slujba mai binelui continuu. De aceea se marturiseau crestinii la inceput unii altora (Iacob V, 16), pina cind nu se furisase orgoliul si egoismul intre ei, pina cind nu se racise dragostea si fritietatea. In societatea formata din indivizi cu interese deosebite, omul trebuie s&-si tie gindurile in secret, trebuie si pastreze secretul séu si al prietenului in fata altora. Dar unde toti sint prieteni, pistrarea secretelor nu mai e necesara. Si-a imaginat aceasta societate, mai bine zis comunitate, de mult, Sf. Ioan Gura-de-Aur, fara ca ea sa se poata realiza atunci, nefiind copt pentru aceasta momentul istoric. Comentind textul din Sirach XXVII, 16—21, Sf. Ioan Gura de Aur spune: «Auziti, ceea ce face pe un prieten sa te paraseasca este divulgarea secretelor Ini. Dar dac& noi tofi sintem prie- teni. secretele nu mai sint necesare. Nu i secret pentru tine insuti, nu-ti poti ascunde tie insuti nimic. Asa intre prieteni. In consecinta, secretele disparind, a fost suprimata o cauza a divizdrii. Daca noi avem Si c& noi nu ne incredem in cineva de pe lume. Ele provit din racirea Gragostein 15, 14. Hom. XL la Fapte, in J. Bareille, op, cit., 4. XV, p. 2 15. Hom. IX ta Ejes., in J. Bareille, op. cit, t XVII, p 276,64 ORTODOXIA i oste e mai deplind, cu atit secretele, care Fidick ziduri_intre-cameni,_ dispar Locul lor il ia sinceritatea fra- teasca, transparenta sufletelor, bucuria de a spune altora gindurile si planurile proprii, pentru a-i inc&lzi si pe aceia pentru ele, pentru a le verifica frumusetea si bundtatea. Locul lor fl ia curajul, sau lipsa de teama de a-ti spune greselile tale si gregelile altora, spre indreptarea ta si a lor. De sigur, practica acestei sinceritati reciproce, in fata in- tregei comunitati, ii di omului‘un indemn si o putere sé se pazeascd ¥ de gregeli, si se sileascé s& lucreze cit mai bine, ‘Credinta crestina ne invat&i c& toate ale noastre vor fi date pe fata fnaintea tuturor la Judecata din urma. Pina atunci ne silim si ne aco- perim pacatele, slabiciunile, insuficientele. Pind atunci toti jucim mai -mult sau mai putin teatru1é, Atunci va, apérea cum este adevarata natura a noastré. Dar ea va aparea frumoasa si tare, dacd am dez- voltat-o prin iubire. CAci_in_prietenie i iubire cel _slab devine tare si din urit se face frumos. EF bine sa ne pregatim din viata aceasta pentru aratare descoperi' a a noastr3, ca s& nu ne fie greu atunci, si nu o tréim ca o osindé. S& folosim indemnurile si posibilitatile ce s-au creat azi in poporul nostru pentru a duce o viaté de comuniune gsi de sinceritate. Un batrin calugar, Ava Teodor, pe patul de moarte da ur- matorul sfat : «Voi, Parintilor, nu va despartiti unii de altii, pentru c& in timpul de acum... numai putini mai poti afla, cu care poti sa vorbesti un cuvint deschis»17, Acum lucrurile s-au schimbat, acum se poate vorbi deschis cu toti. Rezulté cé recomandarea lui Ava Teodor o putem implini in raport cu toti. Clement Romanul ne-a pastrat un cuvint nescris in Evanghelii de Ja Mintuitoral (un agrafon). intrebat de cineva cind va veni impiratia Lui, Mintuitorul a raspuns : «Cind vor fi doi unul gi ceea ce e in afara va fi ca ceea ce e induntrus. Clement talmaceste acest cuvint astfel : «Cei doi vor fi unul, cind vor vorbi unulcatre altul adevarul si in doua trupuri va fi, in chip nefatarnic, un singur suflet» 15, Astazi ni se da putinta sai lucraém pentru apropierea acestei stiri. Caci, ceea ce e in afara, e ca ceea ce e induntru, cind si ceea ce e induntru, e ca ceea ce e in afara, adicd tot asa de vizibil pentru toti. Astzi doi sint unul, pentru ci intre ei nu se mai ridicd paravanul secretelor si al intereselor divergente. Azi ni se da posibilitatea s& traim cu oamenii acele rapor- turi, pe care Je dorea Sf. Ioan Gura de Aur, gi pe care au incercat, pentru putina vreme, si le realizeze crestinii la inceput, in Ierusalim: «lata prietenie, zice el, vorbind de comunitatea din Ierusalim, cind cineva nu socoteste ce e al siu ca al sau, ci ca apartinind aproapelui, iar ce e propriu al aproapelui socoteste ca al sdu,-cind unul cruta viata ce- luilalt ca pe a sa proprie, iar acela fi rispunde Iui cu aceeagi afec- tiune> 19, 16. Florenskij, op. cit, p. 176. 17, La Florenskij, op. cit,, p. 180. 18. La Ftorenskij, op. cit, p. 169. 19, Hom. Il, 8, la I Tes, P. G., 57, col. 404. La Florensltij, op. cit, p. 181. :ORTODOXIA ——————_____________ ets Ce separa inainte pe oameni, ce intretinea egoismul, dusmania lor, ce-i impiedica de la comunicarea frateasci ? Cauza principali a egois- mului lor era alipirea excesiva la bunurile materiale si posedarea lor intr-o exclusivitate egoisté. Caci aceasta nu insemna numai faptul brut si exterior al unei posesiuni de bunuri materiale, ci insemna o delimi- tare de interese si prin aceasta o delimitare spirituala. Granita intre bunurile producitoare de cistiguri separate era si o granita intre su- flete. Cuvintele «al meu» si «al t&u», aplicate fundamental la proprie- tatea de bunuri materiale, si-au extins apoi aplicarea la tot continutul existentii. Pe drept cuvint considera Padrintii aceste cuvinte expresia egoismului blestemat izvorit din pacatul originar. Toate gindurile omului se adunau in jurul proprietatii lui, care era toat&i nadejdea lui si con- fisca tot sufletul lui, sau punea pe el pecetea de separatie, pe care o avea proprietatea lui. Nimic altceva nu-l interesa decit in masura in care putea s& fie atras induntrul granitii lui, si-i pund o pecete de proprietate exclusiva. Se putea intinde pe sine peste alte si peste altii, dar nu se putea intinde dincolo de sine, nu putea iegi cu adevarat din ‘sine, si inteleaga pe altii, si ajute pe altii. Inima lui nu se deschidea altora, ci se stringea in el insusi si in ale lui. «Unde va fi comoara ta, acolo va fi si inima ta» (Matei VI, 21). Semenul insusi, care ca om e o valoare mai mare, decit orice bun material, nu conta nimie in ra- ‘port cu proprietatea pe care o avea sau o rivmea cineva, Cite uri nu s-au nascut intre oameni, din pricina vointii de posesie in exclusivitate. S-au despartit si s-au urit de moarte copiii cu parintii, fratii intre ei, s-au omorit unii pe altii pe razorul care le despartea proprietatea. Nenu- mirati avari din toate timpurile si-au condamnat familia la privatiuni ingrozitoare si la o viata lipsita de lumina dragostei, din pricina zgir- ceniei (ex. Eugenie Grandet). Citi n-au purtat «povara grea gi neva- zuta de altii a unei ¢cdsnicii crude si care {si avea cauzele in lantul de fier al proprietatii» 20, - Alipirea la bunurile materiale in spirit exclusivist le Gidea, chiar | prin faptul acesta, o insemndtate atotstapinitoare si era izvorul unei multimi de pacate. Ea nastea avaritia, licomia si aceasta certurile si_} luptele intre indivizi\care a caracterizat in gradul cel mai general so- cietatea in perioada individualismului, dar de care n-a fost ferita nici in perioadele anterioare, ees in care insii care o constituiau puteau. sagonisi bunuri materiale. Jubirea de bunuri materiale este socotité una } din cele gapte patimi principale in tot scrisul Sf. Parinti. Iar Sf. Ioan Gura de Aur descrie dezbinarea care se produce inevitabil intre oamenii lacomi de bunuri materiale, astfel : «Un avar nu va avea niciodaté pace adevaraté cu un alt avar; daca n-ar fi intre ei un anumit drept, o jus- ‘titie speciali, rasa umana ar dispairea degrabi. Presupuneti doua fiare salbatece impinse de foame ; daca nu apare nimic intre ele ca si devo- reze, se vor devora intre ele; la fel ar fi cu avarii gi cu toti radii» 21. | 20. Vasile Rebreanu; Casa, E.S.P.L.A., Bucuresti, p. 253. 21. Hom. IX la Efes., in J. Bareille, op. cit., t. Xvi, p. 276, Detreinvia - .“66 ORTODOXIA Descrierea se potriveste de minune caracterului de jungla al societatii individualiste, in care omul era in stare si omoare pe semenul sau din cauza alipirii egoiste la bunurile materiale, in care toti luptau contra tuturor, dar cei tari se aliau adeseori ca si devoreze pe cel mai slab in beneficiul amindurora si in care doar «un anumit drept» formal, compatibil cu interesele egoiste ale celor puternici si convenit de ei fi apara de cei multi si nedreptatiti si pind la un punct pe ei intre ei. Dar nefericirea acestei excesive inlintuiri de bunuri materiale, desi o suportau in primul rind cei sdraci, in crunta lor mizerie, o sim- teau de multe ori chiar si cei ce le aveau si pofteau s& si le sporeascd mereu, omorind in ei fericirea, incomparabil superioara a unei vieti de ;comuniune cu semenii. O spune aceasta Sf. Ioan Gura de Aur atit de frumos : «Putem si avem mii de bunuri in posesiune, ce folos vom trage din ele ? Fara prieteni, la ce ne vor servi bogiatiile, la ce placerile ? Chiar in ordinea lucrurilor materiale, nu veti gasi un bun preferabil prieteniei, precum nu veti gasi un rau mai chinuitor ca ura» 22, «Cau- | tati mai putin sa posedati bog&tii, servitori, case, decit afectiunea amenilor» 23, Pornirea aceasta de a pune bunurile materiale mai presus de om, existenta si in timpul Sf. Ioan Gura de Aur, n-a disparut in pe- rioada de mai tirziu a individualismului de tip burghez, ci s-a mentinut pe o scari si mai larga si viata crestina s-a vazut ea insisi imbibata de ea. rdeau_ 0: pentru bunurile materiale, infinit inferioare aceluia. Deveneau aspri, intunecati, inghetati sufleteste, nein- telegatori durerilor altora ; murea in ei tot ce era omenesc. Bunurile materiale posedate in exclusivitate ridicau intre oameni niste metereze | peste care nu mai puteau trece real de la unul Ja altul, nu se mai puteau , intilni si uni spiritual pentru a se imbogati reciproc, pentru a imbogati real umanitatea. Sdracul in special era o cantitate neglijabila, dispa- renta, in fata bogatului, mai putin valoros decit ciinele lui; resursele de umanitate ale uriagului numar de saraci ramineau astfel nevalori- ficate pentru imbogitirea spirituald a umanit Dar chiar pentru cei ce le posedau in forma exclusivisti, bunurile materiale erau temnita in care ymurea omenescul, erau mormintul in care se ingropa omul, spi- ritual. “<— in Pastorul lui Herma, bogatii sint comparati cu niste pietre ro- tunde, care nu pot intra in clidirea turnului, atita vreme cit sint bogati, pentru ca nu se pot lipi de celelalte pietre pe toate laturile. Trebuie taiatd intii de la ei bogitia, ca si poat& intra in zidirea, in unitatea de viafi cu ceilalfi. «Doamna, intreaba Herma, in viziunea a 3-a, cind vor fi ei oare buni de intrebuintat la zidire ?... Vor fi vrednici de Dum- nezeu — imi zise ea — cind se va tiia imprejur bogitia lor 24, care 22, Hom, XL ta Fapie, tn J. Bareille, op. cit., t. XV, p. 261. 23, Hom. cit., in J. Bareille, op. cit,, tc, p. 262. 24. La Pr, I, Mihdlleescu ete., pag. 226, se traduce: «Cind se va micsora bogatia lor», In fextul latin e: «cum circumeissae fuerint divitise eorum» (P. G., II, col. 905-6). Dar se pare ci e vorba de o reducere a bogatiei in asa fel ca sé nu mai fie, ceea ce rimine, bogitie. Caci asa ar rezulta din exemplul lui Herma, dat mai josn.ORTODOXIA 67 ii amageste, cici precum piatra rotunda, dac& nu se ciopleste gi nu se pierde ceva din ea, nu poate fi in patru colturi, tot astfel si cei bogati in lume, daca nu se taie imprejur bogatia lor 25, nu pot fi vrednici de Domnul. Cunoaste de la tine insuti : ind_erai-bogat,nu_erai_bun_de Rimic, iar acum esti bun de intrebuintat si folositor pentru via{ai». Comparatia bogatilor cu forma rotunda a pietrelor, care nu se pot lipi de celelalte, redi sugestiv intoarcerea sufleteasci spre ei insisi, spre interesele lor. Dar se potriveste in general pentru mentalitatea si com- portarea tuturor celor confiscati sufleteste de bunurile ce le poseda in proprietate exclusiva. Singularizat in posesiune, omul individualizat era singularizat si in munca. Si dacdé munca impreun4 cu altii incdlzeste sufletul si e usoard,) munca in izolare e grea, intunecd pe om si-] inchide in sine. 2 Astazi, prin detasarea poporului nostru de regimul de stapinire a bunurilor materiale in forma egoista, exclusivista, s-au creat fn tara noastra conditiile pentru o viat& superioara de comunitate. S-au creat conditiile pentru descdtusarea omului de egoism si de toate pacatele legate de el. * . Cregstinismul, in inceputurile sale, a inteles adevarul cd o comu- niune deplina intre suflete nu poate lua fiint& si nu se poate mentine fara o comunitate de bunuri. «Jar toti cei ce credeau erau laolalta si aveau toate de obgte» (Fapte II, 44). Iar cind crestinii mai dornici de desavirgire au iesit din multimea al cdrei crestinism se racise, au inteles c& desavirsirea_e legata de comuniune, * ‘iar_aceasta_de comunitatea de bunuri gsi_de munca. Ceea ce a incercat erestinismul la inceput, “dar eeea ce a trebuit si abandoneze dupa ce s-a mai racit dragostea si au intrat in el oameni cu proprietati mai mari si cu pozitii sociale de care nu voiau si se desfaca — de sigur intre altele si pentru ci pentru aceasta era necesara o restructurare generala a orinduirii sociale, pentru care lumea nu era coapté, — aplici azi pe scara larga, pentru toata lumea o serie de popoare, intre care si poporul nostru. . E o viata cu totul noua, ale cirei nobile nazuinte crestinii le inteleg, pentru ci au trait mereu cu nostalgia lor, pentru ci Je cunose din Evanghelie, din Faptele Apostolilor, din Epistolele Sf. Ap. Pavel, din duhul Bisericii Ortodoxe insisi, plind de potentele unei vieti de comu- niune. Aceste potente spre comuniune ei le vor duce in viata larga de stil nou a poporului nostru, in formele de comunitate in care a inceput s& triiascd, ajutind la dezvoltarea lor si prin aceasta dezvoltind insasi viata de comuniune a Bisericii. Asa se va implini cuvintul Mintuito- rului «ca toti si fie una» (Ioan XVII, 21). Acest cuvint nu se putea implini pe scara larga inainte, in conditiile unei structuri sociale bazate™ __ 25. In op, cit, se traduce: «dack nu se pierde ceva din bogatia lor». Dar in textul latin e seris: «sic et qui divites sunt in hoc saeculo, nisi circumcissae fuerint divitiae eorum non possunt. Domino utiles esse» (p. ¢.)..68 ——————_———————————_—_ ——_———_—— OR TOD OXIA pe interese separate. Caci Viata omuluieuna. El nu poate trai in comu- itn in Biserici si individualist in largul_vielit soc me acum ne-a devenit cu putinté sa zidim turnul comuniunii de- pline, de care ne vorbeste Pastorul lui Herman, in viziunea 3 si 9. Caci acum piatrai rotunda, din.pricina bogifiei, nu mai e nimeni. Desigur mai pot fi unii pietre ce au in ele crapaturi, care le fac improprii pentru cladire, crapaturile reprezentind indoielile sufletesti, duplicititile de tot felul: «Cei ce au crapaturi mici, sint cei ce au ceva unul impotriva altuia... Cei ce au cripaturi mari, sint cei care staruiesc in defaimari si tinind minte relele isi razbuna unii pe altii. Acestia fura aruncati | departe de turn gsi lepadati de Ja zidirea Iui» 26, Dar aceste piedici pur sufletesti pot fi mai usor inlaturate. Sint deschise astfel perspectivele: mirete ale construirii acelui turn al unitatii depline a tuturor, in asa fel ca pietrele si se lipeascé atit de mult una cu alta incit si para ca sint una singura, adicd toti oamenii un singur suflet. Si credinciogsii sint convinsi ci acolo unde este unitatea deplina, acolo este Hristos, fnaintind in unitate, inainteazi in Hristos. Simtind unitatea, fara fisuri, il simt pe Hristos, cici El este izvorul, principiul, temelia unitatii. «Pentru ca intr-insul au fost facute toate... si intr-insul sint agezate... Caci in El a binevoit Dumnezeu sa impace toate cu Sine» (Col. I, 15, 16, 20). Din El creste unitatea noastra si de El ne apropie : «Din El tot trupul, bine alcdtuit si bine inchegat prin toate incheietu- rile, care ti dau trie, isi sivirseste cresterea, potrivit lucrarii mAsurate fiecdruia din m&dulare si se zideste intru dragoste» (Ef. IV, 16). Unitatea spre care tinjeste sufletul omenesc si pe care au pornit azi popoare intregi si o realizeze nu este o unitate wniformizatoare a darurilor deosebite cu care fiecare om este inzestrat. Dimpotriva, ea ajuta si se dezvolte toate talentele intr-un grad maxim. Sf. Ioan Gura de Aur a descris aceasti unitate din dragoste ca pe 6 omofonie, care este in acelasi timp o simfonie. fn cadrul ei cuvintul fiecdruia departe de a fi oprit, isi sporeste eficienta prin faptul c4 e ascultat si valorificat de toti, impreund cu cuvintele tuturor, asa cum o notd muzicalé capita frumusete in ansamblul melodiei27. Comparatia aceasta a fost reluata de Schiller, care a explicat-o astfel: «Iubirea nu-i face pe cei ce se iubese s& sune la fel, ci armonic». «Cu bucurie vid sentimentele mele in oglinda ta, dar cu o plicere incintatoare mi hranesc cu ale tale mai superioare, care imi lipseau» 28, Omul este in mod natural o fiinti deschisi pentru semenii sii, sim- tind trebuinta si-si comunice gindurile sale semenilor si si le primeascd pe ale acelora. El este o fiint& dialogici, intercuvintatoare, nu simplu cuvintatoare, sau simplu logica. Intre om si om este un continuu schimb, prin care se realizeazi o imbogitire in comun. Nimeni nu se poate 26. Pr. I. Mihdleescu, op. cit. p. 294. 27. Coment, fa Ps, 132, in J. Bareille, op. cit. t. IX, p. 534. Vezi si fa Florenskij, op. cit. p. 177. . 28, La Florenskij, op. cit., p. 177.ORTODOXIA - 69 imbogati singur, in izolare. Iubirea tine pe om nestingherit in acest schimb gsi in aceast& lucrare de imbogatire, care nu se poate face decit in comun, Ea inlatura toate piedicile, pe care le pune egoismul nenatural si care fi sdraceste pe toti, care sdraiceste umanitatea in general. In iubire are loc un schimb (Austausch) al fiintelor, o «intregire reci- . procé», spune un teolog rus 2%. «Cind urasc, zice Schiller, ma privez de ceva ; cind iubesc, ma imbogitesc cu acela pe care fl iubesc» 30, Faptul c& omul este o fiinta cuvintatoare, fi il arataé ca fiind deschis pentru altii, ca s4 coexiste cu altii, si proexiste pentru alfii. Cuvintul ii araté pe oameni intr-o proexistenta reciproca. Dar prin euvint, co- municarea, imbogatirea reciproci, proexistenta reciprocé nu se impli- neste suficient.\Prin cuvint oamenii se asigura numai teoretic cd se intereseazi unul de altul, dar nu o dovedesc, isi fagiduiese numai si se ajute, dar nu o fac. Intentia cuvintului trebuie si se intrupeze in fapta. Fapta e cuvintul dus pina la capat, e cuvintul deplin. In aceasta se implineste deplin nazuinta dialogicé a omului. in faptele unora pentru “altii, in cofaptuirea lor, in conlucrarea lor, se manifestA mai mult decit in convorbirea lor, iubirea reciproca, si prin ea se realizeazi, deplin unitatea lor. De aceea nimic nu-i infrateste pe oameni asa de | mult ca munca impreun&, pentru scopuri comune, pentru interesul lor comun. in munca invata oamenii sé se pretuiascd, sa se cinsteasci, si se ajute, sa-si fie recunoscitori unul altuia. In munca experiaza cit isi sint de necesari unul altuia, Munca impreuni face si se comunice tu- turor o caldura moral, o crestere de puteri si o bucurie sufleteasc’, 0 adevaraté imboga ire, care intrece imbogatirea din convorbiri. Exista o simfonie a muncii, mai puternicd si mai armonioasa decit acordu: verbale, o simfonie la care contribuie toti si din care se imbogat toti, SCei vechi comparau comuniunea, cu trupul, sau cu o melodie ar- monioasa. Oamenii de azi, creatori ai marilor uzine, colaboratori in aceste uzine, spre obtinerea unor uriase realiziri comune, s-au obignuit si vada in uzind o comparatie si o ilustrare a comuniunii efective prin munca, pentru ci in uzina toate rotile si rotitele, de toate mirimile si formele, se mised armonic printr-o miscare unitara uriasa, precum toti cei ce lucreaza in ea isi imbina lucrarile intr-o opera comund de o am- ploare coplegitoare, fiecare din ele si din ei fiind necesara si necesari - tuturor si fiecare fiind sustinuta sau sustinut de toate si de toti, pentru a realiza ceea ce nici una sau nici unul n-ar putea realiza in izolare. Aceasté armonie si imbogiatire, pe care o creeazd unitatea din iubire, traité in modul cel mai efectiv in munca impreund, e atit de valoroasi, pentru viata omului, incit pe drept cuvint Sf. Ioan Gura de Aur a putut spune ca unde este unitatea din iubire acolo este binecuvintarea lui Dumnezeu, precum unde lipseste ea, este blestem. Caci binecuvintarii ii este propriu sd inmulteasci, si imbogiteasci viata si si o facd le | 29, Florenskij, op. cit., p. c. 30: La Florenskij, op. cit., p. ¢.70 = ORTODOXIA fericiti, iar blestemului si o usuce si sé o facd chinuita. Ba, dupa Sf. Ioan Guraé de Aur, ins&gi aceasta omofonie gi simfonie iubitoare dintre oameni, este binecuvintarea lui Dumnezeu 31, C&ci din simfonie iradiazé in toti forta concentraté a tuturor, ea e fecunda ca viata, in contrast cu cearta, cu dezbinarea, cu neintele- gerea, care siraceste pe insi si-i opreste de la o activitate rodnici, ase- menea mortii. «Unde este iubirea, spune Sf. Ioan Gurd de Aur, este si ajutorul cerult Caci precum disensiunile gi razboaiele sint un principiu al mortii, iubirea, unirea inimilor este o surs& a pacii, a con- cordiei si concordia gi pacea sint totdeauna insotite de o viata ferita de orice pericol, plinad de incredere gi de siguranta.» 32, Dezbinarea, ura nu zideste nimic, sau in nici un caz nimic miaret, nici in suflete, nici in afara. Tata de ce numai pe masura ce, ajutati gi ajutind viata de comu- niune care ne-a devenit azi posibili in toaté intinderea ei, inaintam in unitatea de inimi pe care ne-a dat-o ca tinté Domnul, inaintim in desd- virsire, «ca si fie toti, una, des&virsitis (loan XVI, 23). Numai asa vietuind ne zidim pe noi ingine si ajutém la zidirea tuturor, adic& né realizim gi ajutam la realizarea umanului in general, si realizindu-ne, ne mintuim. 31. Coment, ta Ps, 132, ta J. Bareille, op. cit,, t. IX, p. 534. 32. Ibidem,