Personajul Ilie Moromete este personajul principal al primului volum si secundar celui de-al doilea.

Volumul 1 il contureaza pe Ilie Moromete in mod complex, cap de familie, dominand copiii din prima si a
doua casnicie cu autoritate, cu o pozitie centrala in lumea satului, fiindca era cel mai inteligent si abil dintre
tarani. Spre deosebire de alte personaje, isi ascundea gesturile prin puterea disimularii. Volumul 2 il gaseste
pe Ilie Moromete ca personaj secundar si un om dominat de timpul schimbarilor. Isi pierde cele doua valori,
familia si pamantul, ca urmare moartea personajului reprezinta o stingere a lumii satului arhaic.
El este caracterizat direct de catre narator si alte personaje sau autocaracterizare ori indirect prin limbaj,
gesturi, fapte, atitudini fata de alte personaje sau prin nume.
Caracterizarea directa facuta de narator arata ca Ilie Moromete era cu zece ani mai mare decat Catrina
si acum avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba
firea cuiva. Chiar la inceutul romanului, in scena cinei Moromete statea parca deasupra tuturor. In alt loc,
naratorul spune ca Moromete avea uneori obiceiul (semn de batranete sau poate nevoia de a se convinge ca
si cele mai intortocheate ganduri pot capata glas) de a se retrage pe undeva prin gradina si de a vorbi singur.
Caracterizarea directa facuta de alte personaje sugereaza perceptia diferita asupra personajului. Sotia sa,
Catrina ii reproseaza lenea si placerea vorbei Toata ziua stai la drum si bei tutun, sora sa Guica ii poarta
pica deoarece recasatorindu-se, ea a fost obligata sa se mute din casa, ramanand singura, in timp ce
Cocosila, prietenul sau ii zice mereu Esti prost!, calificativ ce ascunde, insa pe de o parte simpatia, iar pe
de alta parte invidia fata de inteligenta si spontaneitatea personajului.
Procedeul autocaracterizarii ramane definitoriu prin marturisirea facuta de Moromete doctorului, cu o
sublima trufie a omului ce si-a respectat conditia si menirea Domnule, eu intotdeauna am dus o viata
independenta!.
Caracterizarea indirecta prin limbaj arata schimbarile majore si dramatice prin care trece personajul: la
inceput are placerea de a povesti cu lumea, raspunzand in multe cuvinte la salutul oamenilor, ulterior este
poreclit Mutul, nu se mai putea vorbi cu el, spuneai una si el asculta si ai fi zis ca intelegea, ca sa te
pomenesti pe urma ca raspunsurile pe care le dadea veneau din alta parte. El este un disimulat, care
vorbeste singur, fiindca nu considera ca merita cineva sa-i asculte gandurile. Disimularea este o reactie
defensiva, ulterior devine o a doua natura a personajului, aratand instrainarea tragica Lui Moromete parca ii
zburase mintea din cap si cu buna stiinta facuse scimb cu a altui taran care vorbea cu tine asa cum vorbesti
cu un cal sau cu o vaca. In gura lui, cuvantul capata fascinatie magica, cele mai obisnuite intamplari devin
aventuri. Nedumerirea prefacuta a lui Ilie, pauzele in rostire, interjectiil si lacomitatea cu care vrea sa afle
detaliile picante in situatia despre cei care isi amendeaza copiii, vanzandu-le pamantul.
Caracterizarea indirecta prin ganduri, idei arata ca este indragostit de viata, o vede ca pe un spectacol, o
contempla, crede ca timpul e rabdator, iar cand vede ca s-a inselat tot nu se teme de trecerea sa Moromete
nu gasea in el nicio frica fata de trecerea anilor.
Caracterizarea indirecta prin atitudini fata de oameni sugereaza ca isi iubeste copiii, dar e mai bine sa-i
tina din scurt. Incearca sa-si indrepte greselile facute fata de ei, recunoaste ca marea lui greseala a fost ca nu
l-a lasat sa faca mai departe scoala pe Niculae, fiul sau cel mic. Nu intelegea lumea fiilor cei mari, dar e
convins ca se vor schimba mai tarziu. El se simte mandru si dispretuitor fata de Balosu pe care il injura
intotdeauna (in gand) pentru dorinta de imbogatire, iar acesta simtind superioritatea vecinului sau, nu-si
doreste decat sa-l vada umilit. Se simte superior si nu-si poate stapani pornirea de a fi ironic cu ce care nu-l
inteleg. Atitudinea de sef absolut al familiei este subliniata in timpul cinei.

Caracterizarea indirecta prin gesturi sau chiar mersul sau tradeaza starile sale de meditatie Isi lasa
fruntea in pamant si mersul i se incetini. Era mersul lui cand se gandea si cand nu mai vedea nimic in jur.
Supararea, linistea, nedumerirea, veselia fortata, neputinta sunt prezente in comportamentul omului,
subliniate de gesturi si de o mimica expresiva. La fel de elocventa este scena pranzului la camp, desi se frige
cu fasolea fierbinte, nu se exteriorizeaza in niciun fel, asteptand curios si amuzat ca Paraschiv, fiul sau, sa
pateasca acelasi lucru, lasandu-l sa se friga, demonstrand astfel lacomia, apoi prevenitor ii ofera apa rece si
se intereseaza grijuliu daca s-a fript rau Na, Paraschive, bea apa, se precipita Moromete, apucand bota in
brate si intinzandui-o grijului. Te-ai ars rau? Eu credeam ca e rece, marturisind el naiv.
Caracterizarea indirecta prin idealuri si valori arata ca personajul are o conceptie de viata parte, centrata
pe ideea libertatii spirituale si considera ca omul este dator sa tina la rostul si menirea lui, chiar daca este
bun sau rau. Personajul este considerat cel din urma taran adevarat.
Caracterizarea indirecta prin fapte a personajului spune ca el continua sa fie preocupat de politica si dupa
ce se instaleaza comunistii la putere. Fiind inteligent, prevede marile schimbari dramatice si le impartaseste
prietenilor sai. El prinde viata (ca personaj prinicpal) nu doar din faptele pe care le face cat si din
comportamentul sau. Faptele savarsite de Moromete sunt cele ale unui taran obisnuit cu familie si griji. El
merge la camp, dar nu se omoara cu munca, vorbeste cu vecinii, il viziteaza pe altul si isi bate copiii cand
acestia intrec masura. Important pentru acest taran nu este ceea ce face, cu cum face sau cum le prezinta
intamplarile celor care-l asculta. Ceea ce face, in mare parte, se modifica in functie de ceea ce simte, de
starea lui, de aceea devine o nedumerire pentru cei din jurul sau. Niciuna din faptele sale nu dovedeste
graba, caci timpul are rabdare cu oamenii. El ii interzice fiului sau cel mic, Niculae, sa mai mearga la scoala,
considerand ca nu-i aduce niciun beneficiu, iar acesta se instraineaza de familie. In al doilea volum, cei
doi raman certati, Moromete moare, iar Niculae viseaza ca s-au impacat.
Avand in vedere aceste caracteristici, Moromete are o complexitate care il aseamana cu un intelectual
veritabil, fiind considerat un taran filosof.
Cel mai important personaj al literaturii lui Marin Preda, Ilie Moromete, l are ca model pe Tudor Clraul,
tatl scriitorului, dup cum mrturisete acesta n volumul Imposibil ntoarcere: scriind, totdeauna am
admirat ceva, o creaie preexistent, care mi-a fermecat nu numai copilria, ci i maturitatea: eroul preferat,
Moromete care a exist n realitate, a fost tatl meu.
Ilie Moromete este singurul taran-filosof din literatura roman. Frmntrile sale despre
soarta ranilor depinznd de roadele pmntului, de vreme i de Dumnezeu sunt relevante pentru firea lui
reflexiv.
Personajul exponenial, al crui destin exprim moartea unei lumi,cel din urm ran
reprezint concepia traditonalista faa de pmnt i familie. Criza satului arhai se reflecta n contiina
acestui personaj confruntat, tragic, cu legile implacabile ale istoriei, cu timpul nerbdtor.
Personajul este caracterizat n mod direct de narator n debutul capitolului al Xlea din primul
volum era cu zece ani mai mare dect Catrina i acum avea acea vrsta ntre tineree i btrnee cnd
numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva.
Autocaracterizarea realizat n finalul volumui al doilea scoate n eviden libertatea individului
n ciuda constrngerilor istorieiDomnule..eu totodeauna am dus o viaa independen.
Personajul este portretizat n micare, prin acumularea detaliilor. Obiectivitatea observaiei este dublat de
fineea analizei interioare, de prezentarea jocului gndurilor lui Moromete.
Caracterizarea indirect, ce se desprinde de gesturile, faptele, vorbele, gndurile personajului,
aciunile la care particip, dar i relaiile cu celelalte personaje, evideniaz trsturile lui.
Ilie Moromete este un om respectat n sat, are prieteni pe Cocosila i Dumitru lui Nae, pentru care opinia lui
conteaz, este abonat la ziar.

Discuiile despre politic n poiana lui Iocan nu ncep dect n prezena lui Moromete pentru c
el este cel care citete ziarele i interpreteaz evenimentele.
Moromete este sftos, i place s discute, iar acest lucru o deranjeaz pe Catrina care se revolt
adesea Lovi-o-ar moartea de vorba de care nu te mai saturi, Ilie1 Toat ziua stai de vorba i bei tutun.
Disimularea este trstura lui esenial. Semnificativ n acest sens este comedia pe care o joac
n faa agenilor fiscali, care i stricaser plcuta discuie de duminic.Intrnd n curte, trece pe lng cei doi
ageni ca i cum acetia ar fi invizibili, strig la Catrina dei tia c aceasta e plecat la biseric i la un
Paraschiv inexistent. Le spune apoi c nu are bani, le cere o igar i numai dup ce agenii sunt gata s-i
ridice lucrurile din cas, Moromete se hotrte s scoat banii De ce nu vrei s nelegi c n-am? Ia ici o
mie de lei i mai ncolo aa, mai discutm noi.
Ironia, puterea de a face haz de necaz reprezint o alt trstur esenial a lui Moromete, iar
exemple n acest sens sunt numerioase. Lui Niculae care ntrzia s vin la mas i spune la un moment dat
te dusei n grdin s te odihneti c pn acum sttui. Lui Nica I se adreseaz la fel de sarcastic, atunci
cnd acesta l ntreab de ce taie salcmul ca s se mire prostii.
Spirit contemplativ, inteligent i ironic, Moromete privete existena cu detaare, ca pe um
miracol de contemplat, pentru c i d seam c nsul care e numai activ i consum viaa i nu nelege
nimic din ea, pentru c devin robul aciunii.
De pe stnoag podistei sau de pe prispa casei, Moromete privete lumea cu un ochi
ptrunztor, n ntmplrile cele mai simple el descoper ceva deosebit, o not nveselitoare, o lumin care
pentru ceilali nu se aprinde.
Cltorind la munte ca s vnd cereale, Moromete povestete la ntoarcere nite fapte
extraordinare. Insotidnu-l mai trziu pe tatl su intro cltorie asemntoare, Niculae rmne dezamgit:
ntmplrile sunt banale, oamenii lipsii de farmec, munteanc tnr care l tulburase pe tatl su i se
pare o ranc oarecare, prin nimic deosebit de o femeie din Silitea-Gumesti: tatl-noteaz naratorul-avea
ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scpau, pe care ei nu le vedeau.
Atitudinea fa de pmnt i aceea fa de bani este legat de acest dar al contemplaiei. Spre
deosebire de ranul lui Rebreanu, dornic de a dobndi pmntul care nseamn demnitate social i uman,
Moromete trebuie doar s-l pstreze. Pmntul i d posibilitatea de a fi independent i libertatea de a se
gndi i la altceva dect la ceea ce poate s aduc ziua de mine. Pmntul este fcut s dea produse, iar
produsele s hrneasc pe membrii familiei i s acopere cheltuielile casei.
Lui Moromete nu-I place negustoria, iar n bani vede adversarii iluziei c poate pstra modul
tradiional de via, fundamentat pe munca pmntului familiei. Una dintre iluziile acestui erou este c
lumea ar putea tri fr bani, iar poziia asta e a ranului patriarhal. De aici i conflictul cu fiii cei mari
care au o dorin nemsurat de ctig i care cred c tatl nu face nimic toat ziua, i pierde timpul stnd de
vorba n loc s mearg la munte i s speculeze grul.
Drama paternitii se grefeaz pe contextul social-istoric, care aduce schimbarea ordinii
cunoscute a lumii. Banul este nou valoare care o nlocuiete pe cea tradiional, pmntul i n acelai timp
impune un nou mod de via. Agresiunea istoriei spulber iluziile personajului, unitatea familiei, libertatea
moral a individului. Risipirea familiei duce la prbuirea moral a tatlui.
Modificare vieii interioare este marcat de glasuri. Glasul lui Moromete devine tulbure i
nsingurat. E momentul n care ncepe declinul personajului. Pn atunci el inuse pipet perceptorului,
jandarmului, lui Tudor Balosu, trise senin cu un sentiment nalt al independentei. Spargerea familiei duce la
prbuirea lui moral.Lumina pe care Moromete o descoperea n ntmplrile i faptele vieii se stinte,
linitea l prsete i fr linite, existen nu mai este o ncntare, ci o povara.
n ciuda transformrilor sociale la care asist, Ilie Moromete nu accept ideea c rostul lui n
lume a fost greit i c ranul trebuie s dispar. n monologul de la sira de paie,el compar cele dou
ordini ale lumii, cea veche i cea nou, de pe poziia celui din urm ran,reprezentantul unui cod etic
implacabilpn n clipa din urm omul e dator s in la rostul lui, chit c rostul sta cine tie ce s-o alege

de el/..eroul i nelege finalmente drama, ceea ce face din el un personaj superior.

Moartea lui Moromete n finalul romanului simbolizeaz stingerea unei lumi. Ultima replic a
personajului exprim crezul su de via, libertatea, moral:Domnule..eu totdeauna am dus o via
independent.