Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Izvoarele Dreptului International Public: Curs 1: 16.03.2011
Izvoarele Dreptului International Public: Curs 1: 16.03.2011
2011
TRATATUL INTERNATIONAL
Tratatul international este cel mai important izvor al Dreptului International Public in
primul rand ptr ca exprima consintamantul expres al statelor cu privire la normele sale precum
si din punct de vedere al frecventei si stabilitatii alaturi de Conventii cu caracter subsidiar sau
de rezolutie ale Adunarii Generale ale ONU sau de lucrari si principii identificate de Comisia
Dreptului International.
1. Tratatele generale = cea mai pertinenta sursa a Dreptului International Public.
2. Tratatele particulare sau bilaterale = constituie de asemenea o sursa a Dreptului
International Public in special prin consemnarea unor practici statale existente si
constante. Normele consacrate prin tratatele generale si prin cele particulare au forta
juridica ptr parti cu conditia ca tratatul sa fie licit. Un tratat este considerat a fi licit
atunci cand prin obiectul si scopul sau contravine unei norme imperative de Drept
Internaional sau daca a fost incheiat cu vicierea consintamantului unui stat.
CUTUMA INTERNATIONALA
Reprezinta acea practica urmata de anumite subiecte de drept cu convingerea ca reprezinta o
norma cu forta juridica obligatorie.
Aceasta se caracterizeaza prin constanta si prin indelungata durata de aplicare.
Ptr a deveni cutuma este necesara intrunirea a doua elemente :
a. Elementul material:
- Este format din durata, uniformitate si generalitate.
- Cat priveste durata practicii aceasta nu este una prestabilita, aprecierea duratei
unei practice a devenit cutuma facandu-se de la caz la caz.
PRINCIPIILE
GENERALE
DE
DREPT
si in mod special de la asemenea actiuni care implica folosirea fortei sau amenintarea cu
folosirea fortei.
10. Principiul respectarii dreptul omului.
Echitatea :
Potrivit statutului Curtii Internationale de Justitie daca partile consimt un litigiu pot fi
solutionate de aceasta curte in baza echitatii .
Aplicarea echitatii de catre Judecatorul International poate interveni fie ptr adoptarea
normelor existente la situatii concrete fie ptr completarea unor lacune ale normelor existente.
Curs 2 : 23.03.11
- Aceste principii implica dreptul statelor de a-si stabili liber regulile interne de a
defini si incheia liber relatiile internationale de a apartine sau nu unor
organizatii internationale.
- Suvernanitatea si egalitatea statelor ca principii fundamentale ale relatiilor
internationale au fost recunoscute ptr prima data prin tratatele pacii din Westfalia
in 1648.
b. Egalitatea statelor :
- Egalitatea statelor este cea mai importanta consecinta a suveranitatii.
- Egalitatea statelor a fost recunoscuta ca norma a dreptului international
contemporan prin carta ONU, care in art2 (alin1) prevede ca organizatia se
intemeiaza pe principiul egalitatii suverane a tuturor membrilor sai.
- Egalitatea statelor presupune recunoasterea aceleasi capacitati juridice in
relatiile conventionale intre ele.
- Aceasta determina : o egalitate de statut si capacitate juridica in exercitarea
drepturilor si obligatiilor cu respectarea drepturilor inerente suveranitatii
celorlalte state ; egalitatea in participarea la elaborarea normalor de drept
international ; aplicarea egala a mijloacelor de solutionare pasnica diferendelor
interntionale.
B. Teritoriu
Def : Reprezinta spatiul in cadrul careia se exercita suveraniatea de stat.
Elementele : Solul, subsolul, apele interioare, marea teritoriala si spatiul aerian.
Ptr recunoasterea calitatii de stat pe plan international nu sunt relevante dimensiunea si
structura teritoriului.
C. Populatia
Def : Este colectivitatea umana aflata in mod permanent sau temporar pe un anumit teritoriu
formate din cetateni ai statului respectiv precum si din cetateni, straini si apatrizi.
De asemenea, nici competenta sau dimensiunea populatiei nu este relevanta ptr existenta
statului.
D. Autoritatea guvernamentala
Def : reprezinta ansamblul de organe care exercita prerogative ale suveranitatii in limitele
teritoriului determinat si asupra populatiei aflata pe acest teritoriu.
Existenta unei autoritati care sa exercite jurisdictia efectiva si exclusiva asupra teritoriului
si populatiei este cea mai buna dovada a existentei unui stat.
E. Capacitatea de a intra in relatia cu alte state (Independenta)
Def : Presupune capacitatea de a incheia tratate internationale ; capacitatea de a fi membru
al organizatiei internationale interguvernamentale si de a participa la activitatea acestora ;
capacitatea de a inainta plangeri in fata instentelor internationale ; capacitatea de a stabili
relatii diplomatice si de constatare a acesteia cu alte state.
4. Statele de facto
Sunt rezultatul a doua aspecte : pe de o parte dorinta secesionista puternica a unei regiuni,
parte componenta a unui stat iar pe de alta parte indisponabilitatea comunitatii internationale
de a recunoaste o atare separare.
Pot fi consecinta separarii unor state federale dar si consecinta unor situatii istorice care s-au
efectuat in timp.
Practic aceste state indeplinesc functiile specifice ale unui stat insa nu se bucura de
recunoasterea unui iure (drept) din partea unei comunitati internationale.
Acestea apar ca niste personalitati ilegale din pct de vedere al comunitatii internationale
organizate iar pe de alta parte ca subiecte ale unor probleme care trebuie rezolvate din cadrul
intern al statelor de care se constituie o regiune ( de ex : Fosta uniune sovietica, Abcazia)
5. Statele neutre
Neutralitatea = reprezinta statutul legal al unui stat care adopta pozitii de impartialitate fata de
alte 2 state aflate in conflict militar.
Ca si forme distingem:
a. Neutralitate clasica : prin care un stat declara intentia sa de a se afla in afara unor
conflicte militare.
b. Neutralitate permanenta : presupune un statut juridic aparte si neimplicare in orice
conflicte armate.
c. Neutralitate diferentiata : presupune tratarea diferita a statului agresor si victima a
unei agresiuni in sensul ca statul neutru poate acorda sprijin statului victima si
cunoastem astfel o neutralitate activ care apare mai degraba ca o optiune de politica
externa a unor state a nu se implica o anumita perioada de timp in anumite
conjucturi internationale determinate.
Neutralitatea trebuie sa rezulte dintr-un act intrn al statului in cauza urmat de acte
internationale de recunoastere si garantare a acestui statut. ( de ex : Elvetia stat
neutru, Autria, Rep. Moldova)
6. Ministatele
Def : Sunt entitati care au o populatie de sub 1 milion de locuitori (Luxemburg, Cipru).
Intre 1920 1960 ministatelor le-au fost negate elementele statalitatii sustinandu-se ca
aceste state sunt incapabile sa isi asigure propria securitate, sa-si stabileasca o economie viabila,
sa se reprezinte in relatiile internationale datorita caracterului limitat al resurselor economice si
umane de care dispun.
Dupa 1960 pozitia comunitatii internationale s-a schimbat fiind influentata si de procesul de
colonizare, portile ONU desprinzandu-se si ptr astfel de state, ele fiind astfel acceptate ca
membrii egali ai comunitatii interntionale.
7. Teritoriile aflate sub mandat si cele aflate sub tutela
Mandatul Dupa primul razboi mondial Liga Natiunilor ca si solutii ptr teritoriu de peste
mari ce au apartinut Germaniei si Turciei respectiv Africii si Orientul Mijlociu au stabilit ptr
acestea un regim juridic ce a purtat denumirea de mandat conform art 22 din statutul Legii
Natiunilor.
Mandatul era exercitat de catre puterile invingatoare in primul razboi mondial asupra unor
teritorii considerate incapabile de a se autoguverna.
Tutela este creatia ONU dupa cel de al 2-lea razboi mondial.
Regimul national al tutelei este reglementat in carta ONU art 75-85.
=> In prezent nici mandatul nici tutela nu prezinta actulaitate corespunzand nevoilor legate de
procesul de decolonizare.
Curs :5.05.2011
A. Carta ONU :
Este un tratat international multilateral semnat in urma conferintei de la San Fransisco.
Scopul fundamental al Carte ONU este acele de a realiza cooperare int, dezvoltand si incurajand
respectul dr omului si al libertatilor fundamentale pt toti fara distinctie de rasa, sex, limba sau religie.
Aceasta este prima consacrare de ordin general a protectiei dr omului la nivel international printr-un
astfel de tratat fundamental cu vocatie de universalitate.
Statele membre ONU au obl de a indeplini cu buna credinta obl asumate prin Carta, dar au si obligatia
de a actiona in comun intre ele si cu organizatia pt indeplinirea scopurilor din Carta.
Din pacate Carta are si lacune: (lipsuri)
- Desi favorizeaza respectul dr omului de catre organele ONU, nu instituie nicio garantie in acest sens si
nici nu defineste intr-un fel continutul drepturilor.
- Prin aderarea la Carta statele parti recunosc ca drepturile omului la care se refera Carta sunt de interes
international si numai fac obiectul exclusiv al jurisdictiei lor interne. De-a lungul timpului onu a infiintat si
institutii destinate asigurarii respectarii de catre statele membre a obligatiilor asumate.
Asigurarea universala a drepturilor omului ( 10 decembrie 1848)
Este o rezolutie a adunarii gen a ONU, fiind primul document cuprinzator in sfera dr
omului adoptat de Org Int. declaratie universala cuprinde doua mari cat de dr, drepturile civ
si pol si drepturile sociale, econ si culturale. In stabilirea dr fundamentale ale omului
Declaratia s-a sprijinit pe 2 concepte:
Demnitatea umana inerenta;
Natura inalienabila a der omului.
Dintre dr civ si pol, recunoscute de declaratie, cele mai cunoscute sunt: dr la viata, la
libertate si la securitatea persoanei, interdictia sclaviei, torturii si a tratamentelor crude,
inumae sau degradante, dr de a nu fi supus in mod arbitrar arestarii, retinerii sau exilului,
dreptul la un proces echitabil, prezumtia de nevinovatie, dr de proprietate, libertatea de
exprimare, de religie, de intrunire si dr la libera circulatie. Din cat dr econ, soc si culturale,
dr la munca, la asigurari soc si la protectia impotriva somajului, dr la plata egala pt munca
egala si dr la educatie.
Declaratia recunoaste ca dr pe care le proclama nu sunt absolute, in consecinta recunoaste
statelor posibilitatea de a adopta legi prin care sa limiteze exercitiul acestor drepturi cu
conditia ca unicul scop al acestei limitari sa fie asigurarea recunoasterii corespunzatoare si
respectarii dr celorlalti si a compatibilitatii cu cerintele indreptatile privind moralitatea,
ordinea publica si bunastarea gen intr-o societate democratica.
Scopul Declaratiei este furnizare unui mod de intelegere comun al drepturilor si libertatilor
fundamentale la care face referire Carta ONU si de a folosi tuturor statelor si natiunilor drept
standard cu privire la declaratiile de drepturi.
3
Cele doua pacte au fost adoptate de Adunarea Gen ONU si deschise spre semnare in Dec.
1966, insa intrarea lor in vigoare a fost posibila doar in 1975-76 pt ca doar atunci acestea au
fost ratificate de catre 35 de state.
Pactele au nat jur a unui tratat int, creand asadar obligatii jur pt statele parti. In consecinta
nerespectarea si nerecunoasterea dr garantate de pacte devine problema de interes national,
statelor putandu-se aplica sanctiunea.
Desi pactele au anum dispozitii comune, fiecare dintre acestea instituie un sistem de
aplicare distinct. Aceste masuri de aplicare sunt extinse in cazul Pactului Int privind dr civ si
pol printr-un protocol facultativ care permite persoanlor sa depuna plangeri. Cele doua pacte
recunosc principiul autodeterminarii popoarelor care presupune dr acestora de a-si stabili
statutul politic, de a-si asigura dezvoltarea economica, sociala si culturalasi dr de a dispune
liber de bogatiile si resursele naturale.
Consiliul Econ si Soc in examinarea rapoartelor statelor. Rapoartele se depun tot odata pe 5
ani, Comitetul putand elabora indrumari catre state pt redactarea acestor rapoarte, Comitetul
adopta in urm analizarii rapoartelor comentarii specifice dar poate adopta si comentarii
generale prin care interpreteaza prevederile Pactului.
La nivelul ONU au fost adoptate de-a lungul timpului o serie de conventii specializate pt
protectia unor categorii speciale de drepturi sau de beneficiari.
4.1
Conventia pt eliminarea oricarei forme de discrimare rasiala
Conventie ce are la baza lupta impotriva discriminarilor de orice fel considerate ca
principal obstacol in realizarea drepturilor omului.
Prin aceasta conventie pt prima data sub auspicile Natiunilor Unite s-a creat un organ de
supraveghere care sa monitorizeze actele statelor parti in respectarea obligatilor asumate prin
ratificarea conventiei.
Este vorba despre comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale. Comitet care se implica
prin activitate de raportare si prin cea de examinare a plangerilor interstatale si individuale.
Prin aceasta conventie statele s-au obligat sa adopte masuri speciale, legislative sau de
orice alta natura pt a condamna discriminarea rasiala si pt a incuraja integrarea tuturor raselor.
4.2
Conventia asupra eliminarii oricarei forme de discriminare fata de femei
Aceasta conventie este considerata o Carta internationala a drepturilor femeilor, insa
eficienta ei a fost diminuata de mecanismul restrans de aplicare, de resursele insuficiente si de
numeroasele rezerve formulate de statele semnatare.
Conventia cuprinde un catalog al drepturilor civile , politice, sociale, economice si
culturale care trebuie recunoscute femeilor.
Conventia a infiintat si comitetul pt eliminarea oricarei forme de discriminare fata de
femei, a carei sarcina principala este aceea de a intocmi rapoarte si doar in subsidiar
solutionarea unor plangeri cu caracter individual.
4.3
Conventia impotriva torturii si a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau
degradante.
Adoptata de Adunarea Genereala a ONU in 1984, Conventia obliga statele sa incrimineze si
sa pedepseasca actele de tortura, sa supuna jurisdictiei nationale asemenea acte, sa ia masuri
efective si concrete pt prevenirea actelor de tortura si sa asigure respectarea dreptului
victimelor torturii de a primi o compensatie adecvata.
La nivelul ONU exista si comitetul impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude,
inumane sau degradante care alaturi de statele parti asigura implementarea acestei conventii.
Acest comitet intocmeste rapoarte si solutioneaza plangeri individuale sau interstatale.
5
Proceduri extraconventionale de protectie a drepturilor omului la
nivelul ONU.
Acestea sunt proceduri de implementare a drepturilor omului fara caracter obligatoriu,
dezvoltate in cadrul ONU, bazate pe Carta ONU dar care isi au originea in rezolutii ale Adunarii
Generale a ONU.
In cadrul acestor proceduri cel mai important rol il are Comisia Drepturilor Omului,
infiintata in cadrul Consiliului Economic si Social in 1946 ca organ politic. Scopul acestei
comisii fiind elaborarea de Propuneri, Declaratii si Conventii Internationale.
Rezolutia 60/251 din 2006 a Adunarii Generale a ONU a impus infiintarea Consiliului
Drepturilor Omului.
Consiliul a inlocuit Comisia Drepturilor Omului si in baza altor doua rezolutii si a
imbunatatit si isi imbunatateste in continuare procedura.
Astfel prin rezolutia Consiliului economic si social 1235 Comisia a fost autorizata sa discute
in sesiunile anuale problema violarii drepturilor si libertatilor fundamentale din toate statele, dar
in special din teritorile foste colonii, si teritorile dependente.
Pentru acest lucru s-au creat doua instrumente : raportorii speciali pe tara si grupurile de
lucru.
O a doua procedura este una confidentiala adoptata prin rezolutia 1503 a Consiliului Economic
si Social prin care pot fi examinate plangerile referitoare la un obicei constant privind incalcari
grave si relevant atestate ale drepturilor omului, plangeri care pot proveni de la indivizi, de la
grupuri sau organizatii. Aceste plangeri nu trebuie sa fie anonime si nu trebuie sa contina un
limbaj insultator.
Inaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului este un organism infiintat printr-o rezolutie a
Adunarii Generale ONU in 1993 iar printre scopurile sale se numara :
Promovarea si protejarea beneficiului efectiv pentru toti a tuturor drepturilor civile,
culturale, economice politice si sociale.
Promovarea si protectia realizarii dreptului la dezvoltare
Rationalizarea, adaptarea, consolidarea mecanismului ONU in domeniul drepturilor
omului pt cresterea eficientei acestuia.
Acest organism isi desfasoara activitatea prin : actiuni pe teren in colaborare cu fortele de
mentinere a pacii prin asigurarea suportului tehnic catre statele care solicita, pt prevenirea
incalcarii drepturilor omului, prin dezvoltarea de programe in domeniul educatiei.
CEDO :
Drepturile garantate prin conventie sunt puse in aplicare prin mijloace juridice mai
intai de toate la nivel national.
Majoritatea statelor parti au conferit conventiei statutul de drept intern , ceea ce
presupune ca aceasta conventie poate fi invocata ca lege in fata instantelor nationale
creand drepturi direct aplicabile persoanelor fizice.
Consecintele reformarii conventiei prin protocolul aditional 11 si nr. 14 implica o
reformare a mentalismului de aplicare a conventiei astfel este simplificata procedura in
fata Curtii si este exclus din procesul decizional atat comitetul de ministrii cat si comisia
europeana , factorul decizional ramand doar Curtea.
CEDO are 2 categorii de competente :
1. Solutionarea letigiilor se manifesta sub 2 aspecte:
a. Cauze interstatale
b. Cauze individuale
2. Emiterea de avize consultative acestea sunt date de catre Curte la
cerere de catre ministrii asupra problemelor juridice privind
interpretarea conventiei fara a se putea referi la probleme legate de
continutul sau intinderea drepturilor si libertatile consacrate de
conventie precum nici la alte probleme la Curtea sau Comitetul de
ministrii ar putea accede ca urmare a introducerii unui recurs conform
conventiei.
Judecatorii Curtii :
- Sunt in numar egal cu cel al statelor parti la conventie.
- Isi exercita mandatul cu titlul individual.
- Sunt alesi de catre Adunarea Parlamentara a Consilului Europei in numele
fiecarui stat membru al conventiei ptr mandar de 6 ani, care poate fi reinoit.
Curtea isi desfasoara activitatea in :
- Adunarea plenara a Curtii.
- Comitetele
- Camere
- Marea Camera